EXPLORĂRI FUNCȚIONALE RESPIRATORII

Metodele de explorare a funcției respiratorii sunt deosebit de utilie în procesul de

depistare, cuantificare și urmărire a unori disfuncții respiratorii cauzate de obstrucție, restricție
sau asocierea ambelor pocese.
Rezultatele explorărilor funcționale a funcției respiratorii trebuie interpretate,
întotdeauna, în context clinic și coroborate cu rezultatele investigațiilor paraclinice de natură
imagistică, biochimică, etc. .
Din punct de vedere didactic testele de explorare a funcției respiratorii pot fi clasificate în:
1. Teste de evaluare a ventilație pulmonară:
a. Spirometria
b. Peak-flowmetria
c. Body-pletismografia
2. Teste de evaluare a perfuzie sanguine pulmonare:
a. Difuziunea pulmonară pentru monoxidul de carbon (DLCO)
b. Analiza gazelor sabguine în sângele arterial (ASTRUP)
c. Puls-oximetria
d. Scintigrafia pulmonară
e. Cateterismul inimii drepte
3. Teste de efort:
a. Testarea cardio-pulmonară la efort
b. Testul de mers de 6 minute
4. Teste speciale:
a. Evaluarea forței mușchilor respiratori
b. Hiperreactivitatea bronșică (HRB)
c. Oscilometria de impuls (FOT- tehnica oscilometriei forțate)

Reguli generale de urmat de către pacient înaintea efectuării testrării ventilației

pulmonare:
 Să nu fumeze cu o oră înaintea testării;
 Să nu consume băuturi alcoolice cu 4 ore înaintea testării;
  Să evite mesele copioase cu 2 ore înaintea testării;
 Repaus fizic cu 30 minute înaintea testării;
 Să comunice medicului medicația administrată pentru afecțiunile preexistente.

SPIROMETRIA:
Etimologia cuvântului spirometrie provine din lat. spiro - respirație și metria –
măsurare. Spirometria este o metodă neinvazivă de aprecierea funcției respiratorii ce măsoară
cantitatea de aer inspirată și expirată în unitate de timp.
Din punct de vedere istoric primele datări cu privire la determinarea volumelor
respiratorii datează din perioada medicului și filozofului grec Claudius Galen (sec. al III-lea d.
Hr.), însă primul dispozitiv spirometric din istorie a fost inventat, în anul 1846 de către John
Huchinson.1
Date generale:
Spirometria este o investigație neinvazivă, rapidă, sigură și accesibilă utilizată pentru
diagnosticul și evaluarea funcției respiratorii la persoanele cu afecțiuni pulmonare de tip
restrictiv, obstructiv sau mixt (astm, BPOC, bronșită, emfizem, fibroză pulmonară, etc.).
Importanța utilizării spirometriei constă în determinarea funcţiei pulmonare, cu
evidenţierea obstrucţiei bronşice pentru a stabili:
a) Diagnosticul de astm: obstrucție reversibilă și variabilă în timp şi după administrarea de
substanţe bronhodilatatoare și
b) Diagnosticului și stadializarea BPOC: obstrucție ireversibilă după administrarea de
substanţe bronhodilatatoare și cu deteriorare progresivă în timp.
GINA 2022: “Măsurarea funcției pulmonare (prin spirometrie sau PEF) oferă evaluarea
severității obstrucției căilor respiratorii, reversibilității și variabilității acesteia, și confirmă
diagnosticul de astm”.2
GOLD 2011:

1
Spriggs EA, Gandevia B, Bishop PJ. Rezumat: John Hutchinson (1811-1861) Inventatorul spirometrului.
Proc R Soc Med. 1976 iunie; 69 (6): 450
2
Global Initiative for Asthma Management and Prevention, varianta revizuită 2022, disponibil la
https://ginasthma.org/reports/ .
 “Spirometria este necesară pentru confirmarea diagnosticului de BPOC în contextul
clinic specific”. 3
c) Monitorizara complianței la tratament în astm și BPOC;
d) Monitorizarea evoluției funcției pulmonare în boli cronice pulmonare de tip obstructuv,
restictiv sau mixt.
Parametrii esențiali măsurați prin spirometrie:
 CVF (Capacitate Vitală Forțată) sau FVC – volum de aer expirat maxim ce
urmează unui inspirații maixime;
 VEMS (Volumul Expirator Maxim în prima secundă a expirației forțate) numit și
FeV1;
 PEF (Peak expiratory flow) – debit expirator maxim instantaneu în timpul unui
expir forțat;
 MEF 25, 50 – debit expirator maxim instantaneu la 25% și respectiv 50% din
capacitatea vitală forțată;
 FEF 25-75 – reprezintă debitul expirator maxim situate între 25% și 75% din CV
și până au rămas de expulzat 25% din CV;
 Vmax (Ventilația Maximă) - valoarea maximă până la care poate crește ventilația
pe minut în inspir forțat;
 Raportul VEMS/CVF*100 = indice de permeabilitate bronșică (IPB) numit și
indicele Tifneau. Vacolri <0,7 confirmă prezența obstrucției;

Indicațiile efectuării spirometriei:

 Detectarea și stadializarea gradului de disfuncției respiratorii ;
 Evaluarea complianței la tratament;
 Evaluarea în timp a gradului de evoluție a disfuncției ventilatorii ;
 Evaluarea răspunsului în urma expunerii la noxe profesionale sau de mediu;

3
Global Strategy for the Diagnosis, Management and Prevention of COPD (Report – varianta revizuită Decembrie
2022). Disponibil la https://goldcopd.org/ .
  Evaluarea preoperator a riscului intervențiilor chirurgicale ce pot afecta funcția
pulmonară;

Contraindicațiile efectuării spirometriei:

 Hemoptizie;
 Pneumotorax;
 Afecțiuni cardiovasculare instabile;
 Anevrisme cerebrale/aortice;
 Interveții chirurgicale recente din sfera: oftalmologica, ORL, abdominală;
 Demență;
 Pacienți necooperanți;

Complicațiile sprirometriei:
 Pneumotorax;
 Accentuarea insuficienței respiratorii însoțită de: vertij, sincopă;
 Accese de tuse paroxistica;
 Bronhospasm;
 Durere toracică;
 Hipertensiune intracraniană;
 Infecție nosocomială prin nerespectarea regulilor de prevenție;

Modul de efectuare a spirometriei:

 trebuie efectuată doar de către personalul special instruit pentru acestă procedură, urmând
regulile stabilite de Ghidurile ERS/ATS privind spirometria;
 Pregătirea pacientului: să respecte regulile anterior menționate cu privire la pregătirea
anterioară efectuarăă testări funcției pulmonare;
 Pregătirea câmpului de lucru: calibrarea și pregătirea pacientului, verificarea și
identificarea pacientului urmată de introducerea datelor acestuia;
 Descrierea și demonstrarea procedurii
  Poziționarea pacientului: așezarea pe scaun cu picioarele pe sol, bărbia ușor ridicată,
gâtul în poziție de hiperextensie;
 Poziționarea corectă a piesei bucale și nazale, astfel încât aerul expirat să treacă doar
prin aceasta;
 Instruirea pacientului cu privire la modul de inspir și expir, acesta fiind încurajat verbal
când anume să expire și cât timp. Pacientul va efectua un inspir forțat urmat apoi de un
expir brusc forțat până la golirea completă a aerului;
 Se vor efectua trei astfel de episoade de inspir-expir forțat, cu timp între repetări pentru a
evita producerea vertijului;
 Manevrele se repetă până la antingerea criteriilor de acceptabilitate și repetabilitate
stabilite de Ghidurile ERS/ATS, respectiv pâna la obținerea unei spirograme neartefactate
din varii motive (tuse, expirt incomplet, etc.).
Interpretarea spirogramei:
 Efectuarea incorectă a spirometriei duce la erori de interpretare;
 Interpretarea spirometriei se realizează în contextul clinic, având în vedere următoarele
aspecte:
 existența unor PARAMETRI spirometrici NORMALI la un pacient ce nu prezintă
simptomatologie în momentul investigației NU exclude diagnosticul de ASTM,
dar îl exclude pe cel de BPOC decoarece în acestă afecțiune există limitarea
fluxului de aer încă din stadii incipente
 existența unor PARAMETRI spirometrici NORMALI la un pacient cu
simptomatologie în momentul investigației scade probabilitatea de ASTM sau
BPOC și necesită orientarea spre alte afecțiuni;
 Afecțiunile pulmonare restrictive se caracterizează prin reducerea CVF și un raport
VEMS/CVF normal sau ↑;
 Afecțiunile pulmonare obstructive se caracterizează prin ↓ VEMS și a raportului
VEMS/CVF;
Tabel nr.1 Parametrii ventilatori în disfuncțiile ventilatorii4

4
Oancea C., Fira-Mlădinescu O., Tudorache V., Tratat de Pneumologie pentru Medicii Rezidenți. Editura ,,Victor Babeș”, Timișoara 2021, pp. 25.
 Tabel nr.2 Aspectul curbei flux-volum5

 Aprecierea severității disfuncției ventilatorii se realizează în mod consensual, confrom

reglementărilor utilizând VEMS (FeV1) exprimat procentual din valoarea prezisă, astfel:
- Disfuncție ventilatorie ușoara cu VEMS >70%;
- Disfuncție ventilatorie moderată cu VEMS 60-70%;
- Disfuncție ventilatorie moderat-severă cu VEMS 50-59%;
- Disfuncție ventilatorie severă cu VEMS 35-49%;
- Disfuncție ventilatorie foarte severă cu VEMS <35%.

TESTELE BRONHOMOTORII
Aceste teste se utilizează pentru a diagnostica hiperreactivitatea bronșică în cadrul astmului
bronșic analizându-se răspunsul bronhomotor urmărind valorile VEMS, în urma administrării de
bronhodilaltatoare.

5
Oancea C., Fira-Mlădinescu O., Tudorache V., Tratat de Pneumologie pentru Medicii Rezidenți. Editura ,,Victor Babeș”, Timișoara 2021, pp. 25.
TESTE DE BRONHODILATARE
Sunt utilizate în scop diagnostic pentru a evidenția hiperreactivitatea bronșică (spasmul
bronșic) și gradul de reversibilitate al acesteia în astmul bronșic sau terapeutic pentru a prezia
complianța la tratamentul specific.
Testul este considerat pozitiv și pledează pentru diagnosticul de astm în următoarele
condiții: VEMS crește cu >12% și cu 200 ml față de valorile inițiale, post bronhodilatator la 15-
30 minute de la adminsitrare . În BPOC, nu există această reversibilitate (este <12%).
 Se administreaza pacientului 400mcg BADSA (Salbutamol=4 puff Ventolin) sau 160mcg
anticolinergic de scurta durată sau combinații; de obicei se administreaza 4 pufuri de
Sabutamol (1puf=100mcg).
 Dacă pacientul prezinta patologie cardiaca, in special aritmii cardiace, se vor administra
doar 200 mcg-2 pufuri Salbutamol.
 Se repeta spirometria la 10- 15min. dupa BADSA sau 30-45 min. dupa anticolinergic de
scurta durata sau combinatii crestere a VEMS post bronhodilatatie cu 200 ml sau 12%
semnifica un test pozitiv si confirma diagnosticul de astm.
 Excepție - pacienții cu semne clinice, parametrii biologici sugestivi pentru astm bronșic
alergic ce prezintă reversibilitate bronșică parțială (8-11%) la testul cu bronhodilatatoare,
se efectuează testul la corticosteroizi recomandându-se corticoterapie orală 7-10zile sau
inhalatorie 3-4săptămâni cu reevaluarea ulterioară a testului de bronhodilatare urmat de
spirometriei. Testul este considerat pozitiv dacă se înregistrează o creștere semnificativă a
VEMS-ului.