SINDROMUL FEBRIL

Sindromul febril reprezintă un cumul de simptome s ṣi semne, printre care

cresṣterea valorilor temperaturii corpului este semnul cel mai important,
obligatoriu prezent, dar nu singurul.

Febra apare prin dereglarea centrului termoreglator din hipotalamusul

anterior, prin acţiunea unor pirogeni endogeni.

Hipertermia este produsă prin expunerea organismului la o

temperatură mare, exogenă; centrul termoreglării rămâne reglat la nivel
normotermic, în timp ce temperatura corpului cres ṣte, acesta fiind
depăsṣit în capacitatea lui de a pierde căldură.
Hipertermia constituie o stare critică s ṣi o urgentaţă terapeutică. Se
poate
întâlni în:
● Şoc caloric (insolaţie, incubator dereglat)
● Febra de ţipăt a sugarului şi copilului
● Febra de sete (datorită unui aport insuficient de apă sau administrare
de preparate de lapte prea concentrate)
 TABLOUL CLINIC AL FEBREI

Simptomele subiective de însoţire ale febrei sunt:

 senzaţie de frig sau cald;
 cefalee difuză sau fronto-parietală, precum s ṣi în zona
orbitelor;
 mialgii: tibialgii, lombalgii, curbatură = imobilizare la pat in
poziţie de flexie;
 artralgii observate în debutul hepatitei acute virale, în
sepsis sṣi în reumatism articular acut, sau boli de colagen;
 stare generală alterată;
 manifestări neuro-psihice: iritabilitate, delir, dezorientare,
halucinaţii;
Semnele obiective ale febrei sunt :
 tranzit intestinal încetinit prin deshidratare;
 cresṣte frecvenţa respiraţiilor (tahipnee) ;
 lărgirea presiunii diferenţiale ;
 cresṣte frecvenţa cardiacă (tahicardie) ;
 cresṣte debitul cardiac;
 herpes nazal sau labial în afecţiuni cu febră înaltă:
meningite, pneumonii, leptospiroză, gripă;
 epistaxis la debutul gripei sau febrei tifoide;
Modificări ale datelor de laborator:
 VSH accelerat;
 cresṣterea fibrinogenului sṣi ceruloplasminei = reactanţi ai
fazei acute a infecţiei;
 cresṣterea proteinei C reactive;
 scade Fe sṣi Zn în sangele periferic;
 scade Ca în vase;

Febra determină cresṣterea:

 metabolismului bazal cu 10-12% pentru fiecare grad
Celsius;
 consumului de oxigen;
 a producţiei de CO2;
 nevoilor calorice sṣi lichidiene;
 eliminării urinare de aminoacizi sṣi proteine;
Febra, chiar moderată, poate fi nocivă la pacienţii cu:
 boli ale sistemului nervos central, deoarece accentuează
edemul cerebral;
 convulsii febrile, deoarece scade pragul termic al
convulsiilor;
 insuficienţa miocardică deoarece măresṣte debitul cardiac sṣi
tahicardia.

Se apreciază că stările febrile:

 de scurtă durată sunt determinate în marea lor majoritate
de infecţii;
 febrele prelungite au o etiologie infecţioasă doar în 40-50%
din cazuri;
 Tipuri de febră
După intensitate, se consideră:
o stare subfebrilă: 37,5°C - 38°C;
o febră moderată: 38°C - 39°C;
o febra ridicată: 39°C - 41°C;
o hiperpirexia constă în valori mai mari de 41°C;

Febra din bolile infecţioase, toxice sau imunologice rar

depăsṣesṣte 41,1°C, existând un prag hipotalamic pentru
febră faţă de pirogenii endogeni.
Febra peste 41°C este frecventă la cei care prezintă
hemoragii în sistemul nervos central.
După durată, febra este:
o acută, atunci când durează 7-10 zile;
o subacută, atunci când durează 2 – 3 săptămâni;
o prelungită, atunci când durează peste 3 săptămâni;

Unele febre au fost denumite s ṣi prin durata febrei :

- febra de 3 zile (febra papataci, arboviroză transmisă prin
înţepătura unui flebotom, caracterizată prin mialgii intense s ṣi
cefalee);
- febra de 5 zile (febra de trans ṣee sau Wolhynia sau febra
tibialgică, rickettsioză transmisă prin păduche);
- febra de 7 zile (leptospiroză transmisă de la s o
ṣ arece,
cauzată de L. hebdomadis sṣi care evoluează ca o gripă de
vară).
 Evoluția febrei
Evoluţia febrei se face în 3 perioade :

1. Perioada iniţială “stadium incremente” este perioada de debut, de

ascensiune, de cresṣtere a temperaturii, care poate dura minute, ore
sau zile.
Cresṣterea temperaturii poate fi:
- bruscă, obisṣnuit precedată de frison, urmare a cres ṣterii termogenezei
(în malarie, pneumonie bacteriană);
-lentă, progresivă (în febra tifoidă).

2. Perioada de stare “stadium fastigium” reprezintă apogeul curbei

termice, care poate îmbrăca diferite aspecte: febra continuă, febra
remitentă, febra intermitentă, febra bifazică, febra ondulantă, febra
recurentă, febra neregulată. Această perioadă poate dura ore, zile,
sau săptămâni. În funcţie de durata, intensitatea s ṣi aspectul curbei
febrile se pot descrie următoarele tipuri de febră:
Febra continuă sau febra în platou constă în menţinerea
temperaturii la un nivel ridicat (38°C - 39°C) cu variaţiile
matino-vesperale sub 1°C (ex: febra tifoidă, tifos
exantematic);

Febră în platou cu ascensiune şi scădere treptată

Febră în platou cu ascensiune şi scădere bruscă
Febra remitentă constă în oscilaţii mai mari de 1°C fără
scădere sub 37°C (ex: sepsis, supuraţii localizate, forme de
tuberculoză pulmonară gravă);
Febra intermitentă constă în crosṣete febrile de câteva ore,
la intervale de 2-3 zile (ex: malarie, infecţii urinare s ṣi biliare);

Febra intermitentă- terţă în malarie

Febra bifazică este febra cu două vârfuri, sub forma literei
M sau W (ex: viroze);
Febra ondulantă (febra tip Pel-Ebstein) constă în oscilaţii
ascendente febrile cu o durată a febrei de 7-8 zile cu scădere
lentă sṣi reluare după o apirexie de 7-10 zile (ex: bruceloză,
boala Hodgkin);
Febra recurentă constă în perioade de febră ridicată cu
durata de 6-10 zile, separate de perioade de apirexie;
perioadele de febră iniţial mai mari, scad treptat, iar
perioadele de apirexie cresc (ex: spirocketoza Obermeyer,
boala Sodoku);
Febra hectică constă în oscilaţii zilnice mari de 2-5°C (ex:
sepsis, forme grave de tuberculoză);
Febra de tip invers se caracterizează printr-o temperatură
mai ridicată dimineaţa decât seara (ex: forme grave de
tuberculoză);
Febra neregulată/febra nebună constă în oscilaţii febrile
nesistematizate, neputând fi incluse în nici unul dintre tipurile
de febră descrise (ex: bruceloză, angiocolecistite, hepatom,
boala Kala Azar, Leishmanioza viscerală).
 Evoluția febrei
3. Perioada de declin “stadium decremente”, reprezintă perioada de
defervescenţă, de scădere a temperaturii, în care predomină
termoliza. Scăderea temperaturii la valori normale poate fi:
o bruscă (“in crizis”) – în malarie
o lentă (“in lizis”), treptată, în timp de cateva zile – în febra tifoidă

Defervescenţa este modificată prin tratamentul etiologic.

Obisṣnuit, concomitent cu criza termică (revenirea temperaturii la
normal) au loc sṣi:
 criza sudorală (transpiraţii abundente);
 criza poliurică (de cresṣtere a diurezei);
 criza hematică (numărul globulelor albe revine la normal);
 se normalizează: numărul respiraţiilor sṣi frecvenţa pulsului.
 Etiologia sindromului febril
prelungit
1. Etiologia infecţioasă

I. Infecţii bacteriene

Infecţii ale căilor respiratorii superioare:

• Otită medie supurată
• Otoantrita
• Sinuzita
• Adenoidita cronică
• Infecţia cronică amigdaliană
• Abcesul retrofaringian
 Etiologia sindromului febril
prelungit
Infecţii ale căilor respiratorii inferioare:
• Abcesul pulmonar
• Bronsṣiectazia
• Pleureziile închistate
• Tuberculoza

Infecţii ale aparatului digestiv:

• Colecistite şi colangite
• Abcesele hepatice, subfrenice
• Plastronul apendicular
• Febra tifoidă
• Febrele paratifoide
• Salmonelozele netifoidice
• Bruceloza
 Etiologia sindromului febril
prelungit
Infecţiile bacteriene ale sistemului nervos central:
• Meningitele “decapitate”
• Abcesul cerebral
• Meningita TBC

Alte infecţii bacteriene severe:

• Endocardita bacteriană subacută (lentă) Osler
• Sepsisul cu Stafilococ, Streptococ, E. coli, Klebsiella
• Miocarditele acute
• Osteomielita
• Infecţiile urinare
• Infecţiile utero-anexiale
• Flegmonul fesier, abcesul ischiorectal sṣi alte infecţii
localizate
 Etiologia sindromului febril
prelungit
II. Infecţii virale
• Mononucleoza infecţioasă
• Boala incluziilor citomegalice
• Hepatită virală acută, cronică şi ciroză hepatică
• Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV)

III. Infecţii parazitare

• Malaria
• Trichinoza
• Toxoplasmoza dobândită
 Etiologia sindromului febril
prelungit

IV. Infecţii cu spirochete

• Leptospiroza

V. Micozele generalizate
 Etiologia sindromului febril
prelungit
2. Afecțiuni inflamatorii și colagenoze
• Reumatismul articular acut (RAA)
• Artrită juvenilă
• Boala Kawasaki (sindromul adeno-muco-cutanat)
• Sarcoidoza
• Arterita temporală
• Boala Crohn
• Lupus eritematos sistemic (LES), periarterita nodoasă
(PAN)
• Dermatomiozita
• Vasculite alergice
• Granulomatoza Wegener
 Etiologia sindromului febril
prelungit
3. Cauze hematologice şi tumorale
• Leucemiile acute
• Limfoame maligne (Hodgkin sau non Hodgkin)
• Neoplazii:
► Neuroblastoamele
► Nefroblastomul (tumora Wilms)
► Feocromocitomul
► Cu punct de plecare reticulo-endotelial:
reticulosarcom, mielom multiplu
► Localizate la nivelul diferitelor organe: ficat,

plamân, colon, pancreas, mixom atrial

 Etiologia sindromului febril
prelungit
4. Alte cauze
• Febra medicamentoasă
• Febra de origine centrală
• Febra de resorbţie
• Diabetul insipid
• Febra endocrină
• Bolile metabolice şi ereditare: hiperlipoproteinemiile,
hipercalcemia idiopatică, boala Fabry, boala Addison,
guta, displazia ectodermală hipohidrotică sau anhidrotică
• Ritmul termic circadian perturbat
• Febra simulată
• Subfebrilitatea nevrozei de termoreglare
• Anemia feriprivă
• Febra de cauză necunoscută (idiopatică)