DILEMĂ ETICĂ

PREZENTARE DE CAZ
Pacient minor, ce necesită o transfuzie sanguină, riscul de deces fiind crescut dacă
procedura nu se va realiza. Părinții nu sunt de acord, deoarece religia nu le permite realizarea
transfuziei[1].

ANALIZA CAZULUI
În acest caz, medicul are o dilemă etică, fiecare dintre cele două variante posibile de
acțiune (administrare/neadministrare transfuzie) având atașate atât argumente pro, cât și
contra din punct de vedere moral. Principalele elemente morale ce pot fi utilizate în analiza
cazului sunt: beneficența, respectul pentru persoane, dreptul la viață, dreptul la
autodeterminare. Beneficența și respectul pentru persoane sunt valori morale. Dreptul la viață
și la autodeterminare – valori legale1.
Din punctul de vedere al valorilor morale, în acest caz apare un conflict între datoria
medicului de a face bine pacientului (principiul beneficenței) și obligația lui de a respecta
autonomia pacientului[2]. În acest caz particular însă, exercitarea autonomiei din punct de
vedere legal nu poate fi efectuată de către pacient (care este minor), astfel că ea se realizează
prin interpuși, numiți reprezentanți legali (părinții)[3]. Prin urmare, nu vorbim despre un
concept pur al autonomiei, ci de unul mediat, caz în care poate fi de preferat utilizarea
conceptului de respect pentru persoane ce include, conform Raportului Belmont[4] două
principii, respectiv respectarea autonomiei persoanelor cu capacitate decizională și protejarea
indivizilor ce nu au capacitate decizională. Dacă pacientul și-ar fi putut manifesta autonomia,
aceasta ar fi prevalat în fața beneficenței, iar medicul ar fi fost nevoit să nu realizeze
transfuzia de sânge (orice procedură medicală poate fi realizată doar cu acordul pacientului,
dacă acesta are capacitate decizională și de exercițiu, cu extrem de rare excepții). Pacientul
neputându-și manifesta autonomia, beneficența trebuie să prevaleze, deoarece medicul are, pe
lângă datoria de a îngriji pacientul, și pe cea de protejare a pacientului (ce nu are capacitate
de exercițiu)[5,6]. Prin urmare, din punctul de vedere al valorilor morale, beneficența va
prevala. Din punctul de vedere al valorilor legale, avem un conflict între dreptul la
autodeterminare și cel la viață. Neinițierea tratamentului afectează dreptul la viață, inițierea –
dreptul la autodeterminare. Ambele sunt drepturi fundamentale (negative) ale omului, ce nu
trebuie încălcate. În acest conflict între valorile legale se iese prin metoda prezentată anterior
– autodeterminarea se manifestă printr-un terț, statul/medicul au datoria de a proteja
pacientul, prin urmare, dreptul la viață este mai important de respectat decât dreptul la
autodeterminare. Având în vedere faptul că cele două conflicte majore au aceeași cale de
ieșire din dilemă, respectiv realizarea transfuziei, calea optimă de urmat pare a fi aceasta.
Următorul pas este să vedem ce contraargumente putem aduce: nerespectarea dreptului
părinților de a decide pentru copiii lor, nerespectarea unor opțiuni religioase ale părinților
(care cel mai probabil sunt și ale copilului), riscul de a fi dat în judecată de către părinți, cu
precădere în cazul în care vor apărea reacții adverse sau copilul nu va putea fi salvat etc.
Nerespectarea dreptului părinților de a decide pentru copii lor poate fi combătut de faptul că
ei nu acționează înspre binele medical al copilului, bine medical ce este datoria fundamentală
a oricărui medic, iar ei s-au adresat unui medic. Nerespectarea unor opțiuni religioase – se
poate trece peste acestea în cazul minorilor, care nu au, din punct de vedere civil, capacitate
liberă de exercițiu și prin urmare libertatea opiniilor religioase nu poate prevala atunci când
se compară cu dreptul la viață. Riscul de a fi dat în judecată – medicul trebuie să își asume
1 În acest caz analiza este mult mai complexă, dilema putând fi analizată și pe alte paliere,
precum teorii ale eticii, sau pot fi incluse mai multe valori/drepturi în analiză, numărul lor
fiind redus la minim pentru a maximiza claritatea expunerii.
acest risc, care este inerent în profesia medicală; în cazul în care acțiunile sale sunt
legale/justificabile, (1) chiar dacă este dat în judecată – șansele de reușită vor fi mici și (2)
medicul nu trebuie să își limiteze opțiunile terapeutice (care sunt legale) de frica unor
potențiale acțiuni juridice. Prin urmare, analiza contrafactuală nu a identificat argumente
suficient de puternice pentru a anula modul de acțiune rezultat prin analiza conflictelor etice,
ceea ce face ca acesta să fie modul corect, justificabil moral, de acțiune.

REZOLVAREA DILEMEI
În acest caz, transfuzia trebuie să fie realizată, fiind prioritizat binele pacientului și dreptul
său la viață.

REFERINȚE

1. Hostiuc S. Tratat de bioetică generală și Stomatologică. Bucharest: C.H. Beck; 2022.

2. Beauchamp TL, Childress JF. Principles of biomedical ethics. Oxford: Oxford

University Press; 2001.

3. Kim SYH. Evaluation of capacity to consent to treatment and research. Oxford: Oxford
University Press; 2009.

4. National Commission for the Protection of Human Subjects of Biomedicaland

Behavioral Research Md, Bethesda. The Belmont report: Ethical principles and
guidelines for the protection of human subjects of research. Superintendent of
Documents; 1978.

5. Parlamentul României. Legea nr. 46 privind drepturile pacientului. Partea I, 46.

6. Parlamentul României. Codul Civil. În: Monitorul Oficial al României, partea I, 287
2009.