LICEUL TEOLOGIC BAPTIST ”EMANUEL”

Cele patru principii ale Bioeticii

(Eseu-Morală Crestină)

Profesor: Daniel Darie

Elev:Calalb Irina

Data predării: 07.11.2022

 Ce este bioetica?
Bioetica este studiul problemelor etice, sociale și juridice care apar în biomedicină și în
cercetarea biomedicală. Bioetica include etica medicală (care se concentrează pe probleme legate
de îngrijirea sănătății), etica cercetării (care se concentrează pe probleme legate de desfășurarea
cercetării) etica mediului (care se concentrează pe probleme legate de relația dintre activitățile
umane și mediu), și etica sănătății publice (care abordează probleme etice în domeniul sănătății
publice). ”Bioetica” este formată din două cuvinte, "bio" se refera la cunoasterea biologică, și
"etica" care se referă la identificarea, studiul și rezolvarea conflictelor dintre valorile sau
obiectivele concurente. Întrebarea etică este: "Ce ar trebui să facem, având în vedere toate
aspectele?”
Bioetica are 4 principii: Cel a Autonomiei, al Beneficiului, al Non-vătămării, și al Dreptății și
echității. Medicul are obligația etică de a aduce beneficii pacientului, de a evita sau de a
minimiza răul și de a respecta valorile și preferințele pacientului.

Principiul Autonomiei
Fundamentul filozofic al autonomiei, acceptat ca principiu etic, este că toate persoanele au o
valoare lăuntrică și necondiționată și, prin urmare, ar trebui să aibă puterea de a lua decizii
raționale și de a face alegeri morale, iar fiecăruia ar trebui să i se permită să își exercite
capacitatea de independență: "Orice ființă umană adultă și sănătoasă la cap are dreptul de a
determina ce se va face cu propriul corp"(Cardoza 1914). Pacientul are dreptul de a refuza
tratamentul, sau de a participa la cercetare. Exercitarea acestui drept necesita un consimțământ în
cunoștință de cauză.
Exemplu: Un adult a fost implicat într-un accident, în urma căreia a suferit un traumatism
cranian prin lovire cu un obiect tare, deoarece capul său a lovit parbrizul din față al mașinii.
Acesta nu și-a pierdut cunoștința - este complet receptiv și nu prezintă semne de leziuni
neurologice. Cu toate acestea, are o rană semnificativă la cap care sângerează continuu. Acest
pacient refuză tratamentul cu motivul că se simte "bine" și refuză să i se facă suturi pentru a
închide rana de la cap. Chiar dacă interesul superior al acestui pacient ar fi servit dacă ar fi supus
unei tomografii computerizate și ar fi suturat, acesta este un adult cu capacitate mintală deplină
și, prin urmare, medicul trebuie să respecte alegerea pacientului.

Principiul Beneficiului
Principiul beneficiului este obligația medicului de a acționa în beneficiul pacientului și
susține o serie de reguli morale pentru a proteja și apăra drepturile altora, pentru a preveni răul,
pentru a înlătura condițiile care vor cauza rău, pentru a ajuta persoanele cu dizabilități și pentru a
salva persoanele aflate în pericol. Principiul solicită nu doar evitarea daunelor, ci și obținerea de
beneficii pentru pacienți și promovarea bunăstării acestora.
Exemplu: Un copil a fost internat în spital cu o fractură deschisă semnificativă la piciorul
stâng. Membrul este deformat și pacientul este extrem de stresat. Dacă sângerarea pune în pericol
viața, membrul este suficient de rănit și riscul de infecție este extrem de ridicat, atunci amputarea
ar putea fi o opțiune de tratament. Ar fi "bună" pentru pacient în măsura în care va fi rezolvata
amenințarea la adresa vieții din cauza sângerării sau a infecției. Însă acest tratament ar duce la o
drastică schimbare a vieții. Limitarea mișcărilor fizice implică și alte riscuri viitoare care ar putea
duce la alte probleme de sănătate fizică și mentală. Însă din fericire există la dispoziție alte
intervenții care au rezultate mai bune. Utilizarea produselor sanguine pentru a gestiona
sângerarea, reducerea fracturii sau intervenția chirurgicală ortopedică vor avea rezultate mai
bune pentru acest pacient. Acest curs de acțiune este "mai bun" decât amputarea.
Principiul Non-vătămării
Non-vătămarea este obligația medicului de a nu face rău pacientului. Acest principiu susține
mai multe reguli morale: este interzisă uciderea, provocarea durerii, jignirea și privarea de
bunurile vieții. Aplicarea practică a principiului non-vătămării constă în faptul că medicul trebuie
să cântărească beneficiile în raport cu sarcinile tuturor intervențiilor și tratamentelor, să le evite
pe cele care sunt nepotrivite și să aleagă cea mai bună cale de acțiune pentru pacient.
Exemplu: Un bătrân se prăbușește pe stradă plângându-se de dureri acute în abdomenul
drept. Un chirurg trece prin apropiere și îl examinează pe bărbat, bănuind că este pe punctul de a-
și rupe apendicele. Chirurgul decide că cea mai bună soluție este să îndepărteze apendicele,
folosind credinciosul său briceag. Din punct de vedere al beneficenței, o îndepărtare reușită a
apendicelui ar îmbunătăți cu siguranță viața pacientului. Dar, din perspectiva non-vătămării, sunt
șanse ca medicul să rănească pacientul pentru că: mediul este nepotrivit pentru operarție,
deoarece este riscul ca pacientul să se infecteze, sau chirurgul nu are la dispoziție alt personal
clinic (sau echipament chirurgical potrivit). Este foare important ca medicul să respecte aceste
condiții pentru protejarea sănătății pacientului.

Principiul Dreptății și a echității

Dreptatea în domeniul sănătății este de obicei definită ca o formă de echitate sau, cum spunea
Aristotel, "a da fiecăruia ceea ce i se cuvine". Acest lucru implică distribuirea echitabilă a
bunurilor în societate și necesită analiza rolul drepturilor. În general, se consideră că persoanele
care sunt egale ar trebui să se califice pentru un tratament egal.
Exemplu: Pacienții suspectați de cancer au prioritate în cadrul Serviciului Național de
Sănătate, timpul maxim de așteptare pentru trimitere fiind de două săptămâni, iar cele neurgente
fiind 18 săptămâni. Pacienții diagnosticați cu cancer au dreptul la o serie de tratamente, inclusiv
radio și chimioterapie. S-ar putea argumenta că acordarea de prioritate pacienților cu cancer
înseamnă că se limitează capacitatea altor pacienți de a avea acces la asistență medicală. De
asemenea, s-ar putea argumenta că cheltuirea banilor publici pentru radioterapie și chimioterapie
pentru un grup mai mic de persoane răpește bugetul de la tratamente mai puțin costisitoare de
care ar beneficia un număr mai mare de persoane. Un contra-argument ar fi că tratamentul
precoce crește rata de supraviețuire și reduce de fapt costul tratamentului cancerului.

În opinia mea, cele 4 principii ale bioeticii sunt foarte imporatnte în domeniul sănătății pentru
că asigurară sănătatea și asistență medicală de înaltă calitate și etică a pacienților. Etica este cea
care ne ghidează să spunem adevărul, să ne ținem promisiunile sau să ajutăm pe cineva aflat în
nevoie. Există un cadru de etică care stă la baza vieții noastre de zi cu zi, care ne ajută să luăm
decizii care creează efecte pozitive și îndepărtează situațiile nedrepte.