Sunteți pe pagina 1din 4

CURSUL 1

Edentatia este definita prin absenta unitatilor odonto-parodontale de pe


arcada care se constituie intr-o entitate patologica si care prin evolutia si
complicatiile ei provoaca dezechilibre grave ale aparatului dento-maxilar
atat la nivelul componentelor sale cat si la nivel de ansamblu, dezechilibre ce
pot duce la instalarea unui sindrom dysfunctional.
Incidenta este egala la ambele sexe, maximum de varsta intre 30-40 de ani.
Edentatia partiala este o stare clinica orala caracterizata prin absenta unuia
sau mai multor dinti. Este o maladie infirmizanta care se instaleaza in
perioada de varsta activa. Tramentul este prin aparate conjuncte ( restaurarea
edentatiilor partiale de mica intindere), proteze mobilizabile (scheletate ori
nu) si prin restaurari combinate (compozite) ori implante. Tratamentul este
unul invaziv, de ablatie de tesut sanatos urmat de substituirea artificiala a
elementelor odonto-parodontale absente.
Clasificarea edentatiei dupa numarul dintilor absenti:
-edentatie totala (absenta tuturor dintilor)
-edentatie subtotala (pe arcada mai sunt prezenti cel mult 3 dinti)
-edentatie partiala (lipsa a cel mult 12 dinti)
Edentatia partiala se subimparte in:
-edentatie partiala redusa (lipsesc cel mult 3 dinti consecutiv sau cei patru
incisvi);
-edentatie partiala intinsa (lipsesc mai mult de 3 dinti consecutiv (cu
exceptia celor 4 incisivi)
-edentatia extinsa (edentatia care cuprinde si caninul).
Edentatia poate interesa arcada maxilara sau mandibulara sau ambele.
Dupa poziotionarea dintilor restanti edentatia poate fi:
-edentatie terminala- bresa edentata este limitata mezial de dinti restanti;
-edentatie intercalata-bresa edentata este limitata atat mezial cat si distal de
dinti restanti;
-edentatie frontala-reprezinta o forma particulara; dintii restanti care
limiteaza bresa edentata sunt localizati distal de aceasta.
Aspecte clinice ale edentatiei partiale: etiopatogenie, clinica, clasificare,
aspecte diagnostice.
Etiopatogenie
Etiologia edentatiei partiale este una complexa in care sunt implicati:

-factori congenitali
-factori aparenti
-factori dobanditi
Cauze ereditare (congenitale)
Factorii actioneaza din saptamana a 6-a de viata intrauterina in etapa de
proliferare; perturbarea acestei etape rezulta modificari de numar ale
formulei dentare (in plus sau minus) atat in dentitia temporara cat si in cea
definitiva; corespunzand formelor cicatriciale ale distrofiilor dentare primare
(dupa Magitot).
Formele clinice ale reducerii numarului de unitati dento-parodontale:
-anodontia- lipsa unitatilor odonto-parodontale
-hipodontia-lipsa a cel mult 5 unitati dento-parodontale
-oligodontia-lipsa a mai mult de 5 unitati dento-parodontale
Anodontia poate fi: partiala, extinsa, subtotala (cand pe arcada exista 1-3
dinti), totala.
Frecvent: absenta molarului 3
-incidenta incisivului superior
-premolarul 2
Prima cauza a unei edentatii partiale este anodontia partiala. Afecteaza cel
mai frecvent molarii de minte. Peste 305 din populatia actuala nu dispune de
molarii de minte.Absenta molarilor de minte este si cea mai putin tratata
forma de edentatie. Urmeaza apoi anodontia de incisivi laterali maxilari,
absenta acestora cerand aproape intotdeauna restaurarea protetica.Rar se
intalnesc anodontii mai intinse pluridentare, a caror terapie este destul de
complicata.
Cauze aparente: Dintii inclusi ( de regula molarii de minte si caninii
maxilari) pot furniza tabloul unei edentatii partiale unidentare. Existenta
unei treme ar trebui sa sugereze clinicianului absenta posibila a unui dinte
vecin.
Dintele este inclus, absent de pe arcada, cu morfologie desavarsita si sac
pericoronar integru
Incluzia poate fi : totala sau completa sau partiala, poate fi profunda sau
superficiala.
Anclavarea dentara (coroana dentara este partial degajata de os este situata
sub mucoasa gingivala dar comunica prin sacul pericoronar cu cavitatea
orala; eruptia fiind oprita de un obstacol mecanic.

Cauze dobandite: cuprinde totalitatea afectiunilor aparatului dento-maxilar


care prin evolutia lor sau prin esecul terapeutic (inclusiv iatrogeniile) conduc
la extractia dentara.
In lumea moderna cauza numarul doi a pierderilor dentare este reprezentata
de traumatismele de tot felul: copii ce practica sporturi nesupravegheati,
sporturi de echipa, sporturi cu pedale, motociclete, automobil, relatii violente
etc.
- In tari cu un nivel economico-educational si de asistenta medicala mai
scazut, la populatia tanara, procentul cel mai mare de edentatii partiale
il ofera caria dentara si complicatiile ei netratate ori tratate incorect
(afectiunile odontale: caria dentara, etiologie plurifactoriala; triada
Keyes: alimentatie, flora cariogena si mediu favorabil la care se
adauga si factorul timp si care predomina elementul infectios).
- Complicatiile cariei dentare care impun extractia unor dinti sunt:
parodontitele apicale acute ori cronice, complicatiile acestora din urma:
chisturile radiculare, osteitele si osteomielitele maxilarelor, etc.
- Afectiunile parodontale: parodontopatia marginala cronica progresiva
livreaza edentatii partiale dupa 40 de ani. Se face o remarca speciala
pentru dintii mobili (parodontotici) aflati alaturi de dinti integri. La
acesti dinti s-a instalat o parodontita marginala localizata a carei
patogenie este alta si anume ei sunt victima suprasolicitarii lor in
cadrul unei disfunctii ocluzale. De aceea, se impune ca anterior
restaurarii se se faca o analiza si o corectare a o ocluziei dentare.
- Extractii in scop ortodontic
- Boala de focar
- Osteomielite maxilare
- Tumori benigne si maligne
- Nevralgii trigeminale
- Conditii socio-economice
- conditii biologice
Iatrogenia stomatologica. Avand in vedere ca niciodata actiunile
terapeutice ale medicului dentist nu pot fi incununate de succesul maxim,
rezulta ca un procent de pierderi dentare se datoreaza nefinalizarii
complete a actelor terapeutice, deschizand astfel capitolul iatrogeniei in
medicina dentara ce presupune:
1. tratamentul afectiunilor coronare odontale incorect
2. tratamentul afectiunilor pulpo-periapicale inadecvat

3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

tratamentul bolii parodontale insuficient


tratamentul anomaliilor dento-maxilare incorect si incomplet
tratamente chirurgicale incorecte
tratamente protetice
masurile de pregatire preprotetica a campului protetic neadecvate
masuri inadecvate in etapa proprotetica (neechilibrare ocluzala)
etapa protetica propriu-zisa
instrumente neadecvate
viteze mari si fara racire
prepararea substructurilor organice vitale in lipsa anestziei
folosirea turatiilor inalte (absorbtia odontoblastilor
canaliculele dentinare si distrugerea lor
ignorarea protectiei substructurii organice
amprenta intempestiva
executia tehnologica gresita
dispensarizarea

in