DREPT1 adv. 1.

(Urmat de adverbe de loc sau de alte determinări locale, indică direcția) În linie
dreaptă, fără înconjur, fără ocol, fără a se abate (din drum); direct. Zăcea în paie cu mîinile sub
cap și privea drept în sus, cu ochii măriți de neliniște, cerul înstelat al nopții de iunie.
DUMITRIU, N. I. 51. Luînd-o drept în sus, mergeau călăuziți de firul Oltului. BOGZA, C. O.
24. Poteca pe care o apucase îl scoase drept la un eleșteu. ISPIRESCU, L. 34. Uită-te drept în
ochii mei și ascultă cu luare-aminte ce ți-oi spune. CREANGĂ, O. A. 223. ◊ Loc. adv. De-a
dreptul = a) fără a se abate din drum, fără ocol, fără înconjur; direct. O luă de-a dreptul peste
porumbiști. PREDA, Î. 34. O răpciugă de cal... venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de
jăratic. CREANGĂ, P. 195; b) în mod direct, nemijlocit; chiar. Acest poem simfonic al
pămîntului e muntele Hăsmașul Mare, ivindu-se de-a dreptul din cîmpie. BOGZA, C. O. 13.
Fusese o primăvară tare tîrzie... și pe urmă parcă intrasem de-a dreptul în vară. CAMIL
PETRESCU, T. I 303. Cum vreți să spun... de-a dreptul? ori pe de lături? – De-a dreptul! De-a
dreptul! ALECSANDRI, T. I 95. (Rar, loc. adj.) Chiar Zaharia Duhu, cu toată patima pentru
iscoadele cărților și cu tot de-a dreptul amestec în aceste întîmplări, nu le găsea explicare. C.
PETRESCU, R. DR. 127. ◊ Loc. prep. În dreptul... = în fața..., față-n față cu... Era cheferist cu
număr de tablă lucitoare, prins în dreptul inimii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 28. Ivan, cum
ajunge în dreptul podului, scoate cele două carboave. CREANGĂ, O. A. 205. Se opri în dreptul
acelui portret. EMINESCU, N. 39. În dreptul locului zis Pererița se află o veche întăritură.
ODOBESCU, S. II 227. Prin dreptul... = prin fața..., pe dinaintea... Jimborean, rămas sus pe
deal, se trezi din gînduri abia cînd treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de luptă.
CAMILAR, N. I 154. Trec prin dreptul ferestrelor patroana și subdirectorul. CAMIL
PETRESCU, T. I 542. Din dreptul... = din fața..., de dinaintea... Pomul din dreptul casei.
(Construit cu acuzativul; rar) Într-un drept cu... = paralel cu... Privi înapoi, peste umăr, dar
Cocoran nu mai era, se vede că se culcase în vrun grîu, ori mergea într-un drept cu el prin cine
știe ce păpușoaie, urmărindu-l. CAMILAR, TEM. 210. 2. (Urmat de determinări locale, modale
sau temporale) Tocmai, chiar, exact. Se prăbuși drept peste plutonierul Duma. CAMILAR, N. I
428. Dincolo peste Dunăre... drept în dreptul Celeiului, era cetatea romană Oescus.
GALACTION, O. I 121. Îi despica gura drept în două. ISPIRESCU, U. 31. Drept în creștet o
sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. ◊ Expr. (Rar) Drept dragul să... = ți-e
mai mare dragul să... Căsuțe vesele s-au ridicat pe unde erau bordeie triste și afumate, drept
dragul să le privești cum strălucesc în bătaia soarelui. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Formă
gramaticală: (în loc. adv. și prep.) dreptul.
 sursa: DLRLC (1955-1957)
 adăugată de LauraGellner
 acțiuni