Sunteți pe pagina 1din 112

1.

Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt:

a. infecția cu virusul HIV

b. leucozele acute

c. radioterapia

d. hepatite virale B și C

e. osteopetroza sau boala oaselor de marmură

2. Indicaţii proprotetice ale extracţiei dentare:

a. dinţi cu gangrenă complicată

b. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală maxilară care împiedică adaptarea marginală a protezei

c. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală mandibulară

d. dinţi care prin iritaţie cronică sunt cauza unor leziuni hiperplazice (epulis- like)

e. dinţi mult extruzaţi

3. În sarcină este de preferat să se evite extracţiile dentare:

a. în prima şi ultima lună

b. în primele 3 luni şi ultimele 2 luni

c. numai în ultima lună

d. pe toată perioada

e. în primele 3 luni şi ultimele 3 luni

4. Extracţia dentară va fi temporizată în următoarele situaţii:

a. procesul infecţios declanşat de dinte se manifestă printr-o supuraţie difuză cu caracter expansiv

b. procesul infecţios declanşat de dinte se însoţeşte cu febră şi alterarea stării

generale

c. procesul infecţios declanşat de dinte este în stadiul endoosos iar starea generală a pacientului este neinfluenţată

d. pacientul cu hipertensiune arterială este sub tratament cronic hipotensor

e. pacientul suferă de diabet zaharat compensat

5. Extracția „la cald” se poate practica în următoarele condiții:

a. infecția este în faza endoosoasă

b. se prevede o extracție simplă, dintele fiind monoradicular sau mobil

c. durerile sunt foarte mari

d. starea generală fiind alterată, se grăbește evoluția procesului infecțios

e. se asociază cu un tratament antiinfecțios și antiinflamator energic

6. Timpii operatori ai extracției dentare cu cleștele sunt:

a. dezinfecția mucoasei orale

b. anestezia locală

c. sindesmotomia

d. aplicarea cleștelui de extracție

e. luxarea dintelui și extracția propriu-zisă

1

7. Sindesmotomia:

a. constă în secţionarea ligamentului circular alveolo-dentar

b. dezinseră gingivomucoasa de la nivelul coletului dentar

c. se practică cu sindesmotoamele sau cu elevatoarele

d. permite aplicarea fălcilor cleştelui pe dinte într-o poziţie cât mai apicală

e. crează accesul fălcilor cleştelui între dinte şi pereţii alveolei

8. Pentru extracţia incisivilor laterali superiori:

a. mişcările de basculare vestibulo-orală au amplitudine mai mare spre palatinal

b. mişcările de basculare vestibulo-orală sunt mai accentuate spre vestibular

c. întotdeauna se asociază mişcări de rotaţie

d. mişcările de rotaţie sunt contraindicate

e. este utilizat cleştele drept cu fălcile în prelungirea mânerului.

9. Extracţia rădăcinilor dentare cu ajutorul cleştilor este indicată în următoarele situaţii:

a. rădăcina dentară este situată la nivelul marginii libere a alveolei, iar osul permite crearea unui şanţ periradicular în care se vor insinua fălcile cleştelui

b. rădăcina prezintă un perete vestibular sau unul oral supraalveolar

c. rădăcina prezintă pereţi rezistenţi supraalveolari

d. rădăcina este situată la nivelul marginii alveolare, fălcile cleştelui aplicându-se

pe tabla osoasă vestibular şi oral

e. rădăcina permite aplicare şi priză corectă după separarea rădăcinilor unui molar sau premolar

10. Indicaţiile extracţiei dentare cu separaţie radiculară sunt:

a. examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente

b. examenul radiologic relevă rădăcini foarte lungi

c. molari cu distrucţie coronară avansată şi rădăcinile unite la nivelul podelei camerei pulpare

d. molari cu rădăcinile fuzionate

e. molari cu rădăcinile convergente care se unesc la apex, circumscriind septul interradicular (rădăcini barate)

11. Alveolotomia este:

a. tehnică de extracţie dentară pentru resturi radiculare prin crearea unui şanţ între dinte şi peretele alveolar pentru a putea aplica fălcile cleştelui

b. tehnică de extracţie pentru molari prin care se secţionează ligamentul circular şi se separă rădăcinile pentru a fi extrase individual

c. metodă chirurgicală de extracţie dentară prin descoperirea şi rezecţia controlată a peretelui alveolar

d. metodă chirurgicală de extracţie a unui dinte sau a unui grup dentar urmată de modelarea osului alveolar

e. tehnică de rezecţie a septului interradicular pentru a facilita extracţia rădăcinilor

2

12.

Pacientul primeşte următoarele recomandări postextracţionale:

a. să menţină tamponamentul compresiv supraalveolar 10-20min

b. să clătească cu soluţii antiseptice după îndepărtarea tamponamentului

compresiv

supraalveolar

c. să verifice dacă cheagul sanguin format umple corespunzător alveola

d. să aplice intermitent comprese reci în zona corespunzătoare dintelui extras

e. să reia periajul dentar de a doua zi

13. Deschiderea accidentală a sinusului maxilar în cursul extracţiei dentare poate fi evitată prin:

a. examen radiografic preextracţional

b. extracţie prin alveolotomie pentru orice dinte cu rapoarte apropiate cu sinusul maxilar

c. nechiuretarea proceselor osteitice periapicale ale dinţilor “sinusali”

d. alegerea şi aplicarea corectă a instrumentelor de extracţie

e. evitarea forţei excesive

14. Fractura mandibulei în cursul unei extracţii dentare se poate produce datorită:

a. prizei incorecte a dintelui cu cleştele

b. aplicarea unei forţe excesive în cursul luxaţiei vestibulo-orale

c. aplicarea unei forţe excesive în cursul luxaţiei distale a molarului de minte inferior

d. rezistenţei scăzute a mandibulei datorită unei atrofii accentuate sau a unor procese patologice (osteomielită, chiste)

e. rezecţia osoasă excesivă în cursul alveolotomiei

15. Hemoragia postextracţională se consideră tardivă când se declansează:

a. după îndepărtarea pansamentului compresiv supraalveolar aplicat postextracţional

b. postextracţional, prin continuarea sângerării până la luarea unor măsuri suplimentare de hemostază

c. la câteva ore postextracţional

d. postextracţional în cursul nopții

e. la câteva zile postextracţional

16. Măsurile de hemostază locală sunt:

a. infiltrare anestezică cu vasoconstrictori în jurul alveolei

b. chiuretaj alveolar

c. regularizarea marginilor osoase alveolare

d. aplicare de material hemostatic intraalveolar

e. administrare vitamina K

17. În alveolita postextracţională uscată:

3

a. gingia este edemaţiată, congestionată

b. cheagul intraalveolar este absent total sau parţial

c. pereţii alveolari sunt denudaţi, uscaţi, albicioşi

d. durerile au caracte nevralgiform

e. funcţia masticatorie este afectată

18. Incluzia dentară:

a. poate interesa orice dinte temporar, permanent sau supranumerar

b. reprezintă prezența intraosoasă a unui dinte sau a unui mugure dentar

c. reprezintă prezența intraosoasă a unui dinte complet format, după perioada sa normală de erupţie

d. reprezintă un dinte complet format rămas în poziție submucoasă după perioada sa normală de erupţie

e. reprezintă un dinte parţial erupt care nu-şi poate continua erupţia datorită unui obstacol mecanic

19. Cauze generale ale incluziei dentare sunt:

a. transmiterea ereditară

b. iradierea maxilarelor în cursul terapiei oncologice

c. intervenţii chirurgicale asupra maxilarelor care generează cicatrici care pot obstrucţiona erupţia dentară

d. rahitismul

e. afecţiuni endocrine (insuficienţa hipofizară, insuficienţa tiroidiană)

20. Diagnosticul prezumtiv de incluzie dentară este sugerat de:

a. persistenţa unui dinte de lapte

b. absenţa unui dinte de pe arcada dentară fără să se fi practicat extracţia lui

c. dureri în articulaţia temporo-mandibulară

d. apariţia unei tumefacţii fluctuente în dreptul unui dinte cu simptomatologie dureroasă

e. limitarea deschiderii gurii, congestie şi edem al mucoasei retromolare

21. Decapuşonarea molarului de minte inferior este indicată când:

a. dintele este în incluzie osoasă

b. dintele are spaţiu de erupţie

c. fibromucoasa acoperitoare este aproape verticală, ca o cortină

d. fibromucoasa acoperitoare este subţire, dispusă orizontal

e. dintele are poziţie verticală, cu rădăcini drepte sau recurbate uşor spre distal

22. Complicaţiile odontectomiei molarilor de minte inferiori incluşi sunt:

a. hematomul retrotuberozitar

b. trismus

c. disfagie

d. alveolita postodontectomie

e. supuraţii ale lojilor profunde cervicofaciale

4

23.

Accidentele intraoperatorii ale odontectomiei caninilor superiori:

a. lezarea pachetului vasculo-nervos al dinţilor vecini

b. deschiderea sinusului maxilar

c. împingerea dintelui sau a unui fragment dentar în sinusul maxilar

d. sinusita maxilară

e. deschiderea foselor nazale

24. Osteotomia transmaxilară constă în:

a. rezecţia compactei vestibulare în cursul alveolotomiei

b. rezecţia lamei osoase care acoperă un dinte inclus

c. trepanarea tablei osoase vestibulare în dreptul apexului unui dinte

d. drenarea de urgenţă a unei colecţii purulente endoosoase localizate în spaţiul periapical al unui dinte

e. lărgirea unei fistule cronice periapicale pentru chiuretajul procesului patologic

periapical

25. Chiuretajul periapical:

a. constă în chiuretajul procesului patologic periapical după extracţia dintelui

b. constă în chiuretajul procesului patologic periapical după trepanarea tablei osoase în dreptul apexului unui dinte

c. constă în chiuretajul procesului patologic de pe traiectul unei fistule cronice perapicale

d. constă în îndepărtarea unei obturaţii radiculare în depăşire care a provocat reacţie de corp străin

e. este o metodă ajutătoare tratamentului endodontic

26. Contraindicațiile rezecției apicale:

a. căi false în apropireea apexului sau canal pregătit cu trepte

b. leziuni coronare subgingivale care nu permit recuperarea rădăcinii

c. procese periapicale extinse, care reduc mult implantarea rădăcinii

d. atrofie alveolară avansată, care a redus mult implantarea rădăcinii

e. pacient cu endocardită bacteriană în antecedente

27. Indicațiile rezecției apicale :

a. imposibilitatea realizării unui tratament endodontic corect

b. căi false în treimea apicală a rădăcinii

c. chisturi radiculare care prin enucleere nu compromit implantarea dintelui

d. dinţi cu fracturi radiculare dintr-un focar de osteomielită

e. dinţi cu fracturi radiculare oblice sau verticale

28. Contraindicații absolute ale rezecției apicale sunt:

a. perioada de sarcină

b. hemofilia

c. infecţii TBC în evoluţie

5

d.

diabet zaharat insulinodependent

e. stări febrile

29. Structurile anatomice care cresc dificultatea rezecţiei apicale la molarii inferiori sunt:

a. gaura mentonieră

b. canalul mandibular cu conţinutul său

c. corticala vestibulară deosebit de groasă

d. corticala linguală subţire

e. nervul lingual

30. Amputaţia radiculară este indicată la următorii dinţi:

a. molar 1 superior

b. premolar 1 inferior

c. molar 2 superior

d. molar 3 superior

e. molarii 1 şi 2 inferiori

31. Pentru amputaţia rădăcinii vestibulare a molarilor superiori, incizia mucoperiostului va fi:

a. curbă, la 0,5 cm deasupra marginii gingivale

b. intrasulculară circumferenţial

c. marginală în dreptul molarului extinsă mezial şi distal

d. marginală în dreptul molarulu asociată cu o incizie verticală, în “L”

e. în “baionetă”

32. Bicuspidarea:

a. constă în separarea rădăcinilor unui molar inferior după tehnica premolarizării

b. se aplică molarilor inferiori cu furcaţia radiculară afectată

c. se aplică molarilor inferiori cu distrucţia septului interradicular

d. transformă molarul inferior în doi premolari

e. se aplică molarilor inferiori cu tratament endodontic corect

33. Diagnosticul

investigaţii:

leziunilor

traumatice

dentare

a. examen radiografic în două incidenţe

b. examen R.M.N.

c. examen clinic endooral

d. testarea vitalităţii pulpei dentare

e. teste biologice sanguine

se

pune

pe

baza

următoarelor

34. Factorii favorizanţi ai leziunilor traumatice dento-parodontale sunt:

a. distrucţii coronare avansate

b. dispozitive corono-radiculare

c. edentaţii multiple

6

d.

malpoziţii dentare

e. bolile parodontale.

35. Terapia iniţială în boala parodontală cuprinde:

a.

eliminarea pungilor parodontale

b.

crearea unei zone de gingie fixă keratinizată de cel puţin 2mm

c.

înlăturarea tartrului sub şi supragingival

d.

eliminarea factorilor de retenţie a plăcii dentare

e.

restaurarea protetică

36. Indicaţiile gingivectomiei sunt:

a. gingivita hiperplazică hidantoinică

b. gingivita hiperplazică ereditară

c. pungi parodontale infraalveolare

d. pungi parodontale supraalveolare cu bandă de inserţie epitelială lată

e. în scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinţi

37. Acoperirea retracţiilor gingivale se realizează prin:

a. gingivectomie

b. gingivoplastie cu lambou pediculat translat lateral

c. gingivoplastie cu lambou dublu papilar

d. gingivoplastie cu grefă de ţesut conjunctiv

e. gingivoplastie cu grefă de mucoasă liberă

38. Regenerarea tisulară ghidată are ca scop:

a. conformarea postextracțională a crestei alveolare

b. regenerarea aparatului de susţinere al dintelui

c. stimularea regenerării celulelor epiteliale gingivale

d. inhibarea migrării apicale a celulelor epiteliale gingivale

e. stimularea migrării coronare a celulelor conjunctive din ligamentul periodontal şi os

39. Următoarele deficienţe de părţi moi ale câmpului protetic necesită intervenţii chirurgicale proprotetice:

a. hiperplazia papilară inflamatorie a palatului

b. hipertrofia plicilor sublinguale

c. hipertrofia papilelor linguale

d. hiperplaziile epitelioconjunctive

e. exces de gingivomucoasă fixă

40. Frenoplastia este o intervenţie chirurgicală care constă în:

a. alungirea frenului cu scopul de a adânci vestibulul oral

b. deplasare frenului cu inserţie înaltă spre baza crestei alveolare

c. secţionarea transversală a frenului

d. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui şi sutura marginilor plăgii

7

e. excizia romboidală a frenului, afrontarea şi sutura longitudinală a marginilor plăgii

41. Vestibuloplastiile sunt procedee chirurgicale care realizează:

a. extinderea suprafeţei de mucoasă fixă cu efect de adâncire a şanţurilor vestibulare

b. excizia zonelor de mucoasă subţire, necăptuşită

c. plastia frenurilor şi bridelor care ocupă şanţurile vestibulare

d. extinderea suprafeţelor disponibile din suportul osos de pe versantul vestibular

e. repoziţionează inserţiile musculare din dreptul crestelor alveolare

42. În chirurgia preprotetică examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu în stabilirea:

a. indicaţiei operatorii de regularizare a crestei alveolare

b. raportului frenului labial superior cu spina nazală anterioară

c. formei şi dimensiunii cârligului apofizei pterigoide

d. formei şi dimensiunii torusului maxilar

e. prezenţei unor procese patologice endoosoase

43. Intervenţia chirurgicală de rezecţie modelantă a torusului palatin:

a. se adresează torusurilor extinse posterior până la limita cu vălul palatin

b. urmăreşte stabilizarea protezei care ar bascula datorită prezenţei torusului

c. necesită control radiografic preoperator

d. expune la riscul deschiderii sinusului maxilar

e. se contraindică aplicarea postoperatorie a vechii proteze dentare

44. Contraindicațiile administrării xilinei cu adrenalină :

a. insuficiența coronariană

b. hipotensiune arterială

c. tireotoxicoza

d. tahicardie paroxistică

e. diabet decompensat

45. În stomatologie și chirurgia orală, adrenalina adaugată anestezicului local injectabil, se folosește în urmatoarele concentrații:

a. 1:250 000

b. 1:200 000

c. 1:150 000

d. 1:100 000

e. 1:80 000

46. Articaina, anestezic local utilizat în medicina dentară:

a. forma forte are ca adjuvant adrenalina 1:200 000

b. forma forte are ca adjuvant adrenalina 1:100 000

c. forma topică are ca adjuvant adrenalina 1:40 000

d. forma forte are concetrație de 4%

e. forma uzuala are concentrație de 2%

8

47.

Adrenalina acționează direct asupra inimii, producînd:

a. creșterea presiunii sistolice și diastolice

b. scăderea randamentului cardiac

c. scăderea forței de contracție

d. creșterea frecvenței cardiace

e. scăderea consumului de oxigen la nivelul miocardului

48. Teritoriul de anestezie al nervilor dentari supero-mijlocii cuprinde:

a. pleoapa inferioară

b. radacină distală a molarului 1 superior

c. mucoasa sinusală în teritoriu corespunzător topografic

d. rădăcina mezială a molarului 1 superior

e. premolarii 1 și 2

49. Locul de puncție în anestezia plexală a nervilor dentari supero-mijlocii

a. deasupra apexului PM 2

b. în fosa canină

c. în fundul de șanț vestibular

d. deasupra apexului PM 1

e. în șanțul gingival al premolarilor 1 și 2

50. În tehnica de anestezie plexală a nervilor dentari supero-mijlocii este obligatorie:

a. orientarea bizoului acului spre os

b. depozitarea soluției anestezice supraperiostal

c. depozitarea soluției anestezice subperiostal

d. înțeparea în mucoasa mobilă

e. aspirare pt a evita injectarea intraarterială

51. Accidente posibile în cursul anesteziei la gaura infraorbitară sunt:

a. lezarea nervului facial

b. hematom geniosuborbitar

c. înțeparea globului ocular

d. ptoza pleoapei inferioare lipotimie

e.

52. Reperele pentru anestezia tronculară periferică a nervului suborbitar, pe cale endoorală, sunt:

a. frenul buzei superioare

b. fornixul vestibular superior

c. premolarul 2 superior

d. marginea inferioară o orbitei

e. caninul;

53. Teritoriul de inervație al nervului suborbitar:

a. grupul dentar incisivo-canin superior homolateral

b. fibromucoasa palatina din dreptul grupului incisivo-canin homolateral

9

c.

gingivomucoasa vestibulara din dreptul grupului incisivo-canin homolateral

d. osul alveolar maxilar corespunzator grupului incisivo-canin homolateral

e. globul ocular

54. Repere endoorale pentru anestezia la tuberozitate sunt:

a. creasta zigomato-alveolară

b. fornixul superior

c. molarul 3 superior la adult și molarul 2 la copii

d. molarul 2 superior la adult și molarul 1 la copii

e. premolarul 2

55. Măsuri de siguranță pentru a preveni producerea unui hematom genian în timpul anesteziei la tuberozitate:

a. să se utilizeze ace subțiri

b. avansarea în profunzime a acului să se facă lent

c. să se evite contactul cu tuberozitatea

d. să se păstreze permanent contactul cu tuberozitatea

e. să se aspire înainte de injectarea soluției anestezice

56. Locul de puncție pentru anestezia nervului palatin anterior:

a. 1 cm de marginea gingivală palatinală a incisivilor centrali superiori

b. pe marginea papilei retroincisive

c. puțin anterior de gaura palatină posterioară

d. în dreptul molarului 2, unde fibromucoasa palatină se înfundă în pâlnie

e. în unghiul diedru dintre creasta alveolară și palat

57. Anestezia tronculară periferică a nervului nazo-palatin se realizează la nivelul:

a. găurii incisive

b. găurii palatine anterioare

c. găurii palatine posterioare

d. canalului nazopalatin

e. găurii infraorbitare

58. Locul de puncție pentru anestezia tronculară periferică la gaura palatină posterioară:

a. în șantul palatinal la limita dintre palatul dur și vălul palatin

b. în dreptul molarului 2 superior

c. în șanțul palatinal la 1cm de marginea crestei alveolare

d. în dreptul premolarului 2 superior

e. în porțiunea posterioară a bolții palatine unde fibromucoasa se înfundă în

pîlnie

59. Zone anesteziate în anestezia tronculară periferică la Spix:

a. dinții unei hemiarcade mandibulare pîna la linia mediană

b. gingivomucoasa vestibulară din dreptul ultimului molar până la linia mediană

c. limita la dinții molari inferiori și premolarul 2 inferior

10

d.

gingivomucoasa linguală din dreptul ultimului molar până la linia mediana

e. gingivomucoasa vestibulară din dreptul molarilor inferiori și a premolarului 2 inferior

60. Repere pentru anestezia tronculară periferică la Spix pe cale endoorală:

a. ligamentul pterigo-mandibular

b. creasta temporală mandibulară

c. linia oblică externă

d. marginea anterioară a ramurii ascendente a mandibulei

e. planul de ocluzie al molarilor inferiori

61. Locul de puncție în anestezia tronculară periferică la Spix, pe cale endoorală:

a. la nivelul planului de ocluzie al molarilor inferiori

b. înauntrul crestei temporale a mandibulei

c. în afara crestei temporale a mandibulei

d. în afara plicii pterigomandibulare

e. la 1cm deasupra planului de ocluzie molar inferior

62. Reperele găurii mentoniere la dentați:

a. pe verticala ce unește gaura supraorbitară, suborbitară și mentonieră

b. pe fața antero-externă a ramurii orizontale a mandibulei

c. la mijlocul distanței dintre marginea inferioară a orbitei și marginea inferioară

a mandibulei

d. între rădăcinile premolarilor 1 și 2 inferiori

e. între rădăcina premolarului 1 și canin

63. Locul de puncție în anestezia tronculară a nervului lingual pe cale endobucală:

a. în șantul mandibulo-lingual

b. la jumatatea distanței dintre festonul gingival și baza limbii

c. medial de plica pterigomandibulară

d. în dreptul molarului 2 inferior

e. în dreptul molarului 3 inferior

64. Anestezia intraligamentară:

a. este contraindicată la pacienți cu risc de endocardită bacteriană

b. este contraindicată la pacienți cu hemofilie

c. asigură anestezia imediată a dintelui

d. provoacă rezorbții ale osului alveolar

e. provoacă odontalgii prelungite

65. Semne clinice în pareza facială periferică postanestezică:

a. inocluzie palpebrală

b. tulburări de vedere

c. ptoza comisurii bucale

d. tulburări fonetice

e. anestezia părților moi hemifaciale

11

66.

Acțiunile substanțelor adjuvante anestezicelor loco-regionale sunt:

a. prelungesc durata anesteziei

b. limitează teritoriul anesteziat

c. cresc irigaţia sanguină locală

d. combat efectele alergice ale anestezicului

e. reduc sângerarea în teritoriul anesteziat

67. Intoxicatia cu substanțe vasoconstrictoare se produce ca o consecință a:

a. eliberării în cantitate mare a catecolaminelor endogene în condiţii de stres emoţional

b. administrării de soluții anestezice asociate cu adjuvanti vasoconstrictori în concentraţie ridicată

c. injectării intravasculare a soluției anestezice cu adjuvanți vasoconstrictori

d. injectării soluției anestezice cu adjuvanți vasoconstrictori în țesuturi inflamate

e. administrării soluției anestezice cu adjuvanți vasoconstrictori fără a ţine seama de contraindicaţii

68. Posibile accidente în cursul anesteziei nervilor alveolari supero-posteriori sunt:

a. hematom genian

b. ruperea acului

c. lezarea filetelor nervului facial

d. decolarea brutală sub presiune a mucoasei, cu risc de necroză

e. injectarea intravasculară a substanței anestezice

69. Printre accidentele anesteziei la spina Spix se numară :

a. înțeparea nervului dentar inferior

b. pareza hemifacială tranzitorie

c. pareza hemifacială definitivă

d. anestezia pavilionului auricular

e. ruperea acului

70. Cauzele puncţiei anestezice septice sunt:

a. contaminarea acului prin atingerea unor zone nedezinfectate

b. antisepsia incorectă a cavităţii orale

c. injectarea anestezicului local într-o zonă infectată

d. lipsa aspirației înainte de infiltrarea anestezicului

e. infiltrarea subperiostală a anestezicului

71. Cauzele trismusului postanestezic sunt:

a. utilizarea soluţiilor anestezice reci

b. utilizarea de soluţii anestezice concentrate

c. lezarea ţesuturilor prin înţepare brutală şi dilacerare

d. infecţia postpuncţie anestezică

e. reacţie alergică

12

72.

Dacă dupa anestezia la Spix se instalează anestezia pavilionului auricular și a regiunii temporale, aceasta se datorează:

a. introducerii acului de puncție mult mai sus față de reperul standard

b. depășirii marginii posterioare a ramului ascendent mandibular

c. infiltrării nervului auriculo-temporal

d. infiltrării nervului temporo-zigomatic

e. infiltrării plexului cervical superficial

73. Manifestările clinice ale reacției alergice la anestezice locale sunt :

a. edem al limbii

b. edem glotic

c. palpitatii

d. dureri precordiale

e. dispnee

74. Cele trei ramuri senzitive ale nervului trigemen sunt:

a. maxilar, dentar superior și dentar inferior

b. oftalmic, maxilar și dentar inferior

c. oftalmic, dentari superiori și mandibular

d. oftalmic, maxilar și mandibular

e. supraorbitar, infraorbitar și mentonier

75. Nervul trigemen asigură inervația:

a. senzitivă a mucoasei cavității orale

b. senzitivă a mucoasei bazei limbii și a faringelui

c. senzitivă a globului ocular

d. motorie a mușchilor masticatori

e. motorie a mușchilor mimicii

13

76.

Diagnosticul pozitiv in hiperemia preinflamatorie se pune pe baza următoarelor elemente:

A.

Proces carios fără deschiderea camerei pulpare

B.

Teste de vitalitate pozitive

C.

Durerea persista câteva minute după indepartarea excitantului

D.

Semnalarea unor tratamente anterioare pe dintele in cauza

E.

Percuţie in ax negativa

77. Indicaţii de tratament in hiperemia preinflamatorie:

A.

Tratamentul cariei simple si coafajul indirect

B.

Tratamentul cariei simple si cofajul direct in dublu timp

C.

Amputatia devitala

D.

Extirparea vitala

E.

Extracţia dintelui

78. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta seroasa parţiala:â

A.

Caracterul localizat al durerii

B.

Durere vie, spontana sau provocata ce durează de la câteva minute la câteva ore

C.

Teste de vitalitate pozitive mai ales la rece

D.

Carie profunda fără deschiderea camerei pulpare

E.

Percuţie in ax dureroasa

79. Indicaţii de tratament in pulpita acuta seroasa parţiala:

A.

Coafaj direct in dublu timp

B.

Amputatie vitala

C.

Amputatie devitala

D.

Extirpare vitala

E.

Extracţia dintelui

80. Pulpita acuta seroasa totala - diagnostic pozitiv:

A.

Durere cu caracter continuu

B.

Intensitate mare a durerii

C.

Percuţie in ax dureroasa

D.

Hipersensibilitate la testele de vitalitate termice

E.

Carie profunda cu camera pulpara deschisa

81.

Indicaţii de tratament în pulpita acuta seroasa totala:

14

A.

Amputaţia vitală

B.

Amputaţia devitală

C.

Extirparea vitală

D.

Extirpare devitală (in mod excepţional)

E.

Extracţia dintelui

82.

Pulpita acuta purulenta parţiala - Diagnostic pozitiv

A.

Durere pulsatila

B.

Exacerbare durereii la cald, diminuarea la rece

C.

Picătura de puroi la deschiderea camerei pulpare

D.

Percuţie in ax dureroasa

E.

Durere iradianata

83.

Pulpita cronica deschisa granulomatoasa - diagnostic pozitiv:

A.

Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare

B.

Formaţiune polipoasa in continuarea pulpei dentare

C.

Sangerare si sensibilitate la inteparea in profunzime

D.

Durere spontana nocturna

E.

Percuţie in ax dureroasa

84.

Pulpita cronica deschisa ulceroasa - Diagnostic pozitiv:

A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare

B. Lipsa durerii si apariţia ei in anumite circumstanţe

C. Sangerare la inteparea pulpei cu sonda

D. Teste de vitalitate negative

E. Percuţia in ax dureroasa

85. Pulpita cronica inchisa hiperplazica - granulomul intern Palazzi - diagnostic pozitiv

A. Testele de vitalitate releva sensibilitate scăzuta a pulpei

B. Examenul diafanoscopic releva modificarea centrului camerei pulpare

C. Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic

D. Durere provocata la rece

E. Percuţia in ax dureroasa

86. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe seama:

A.

Modificărilor de culoare a dintelui

B.

Testelor de vitalitate negative

15

C.

Percuţiei in ax negative

D. Mirosului fetid

E. Insamantarii bacteriene negative

87. Diagnosticul diferenţial al necrozi se face cu:

A. Gangrena pulpară simpla

B. Granulonul intern Palazzi

C. Paradontita apicala cronica

D. Pulpita cronica deschisa

E. Pulpita cronica închisa propriu-zisa

88. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune prin:

A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare

B. Fetiditate

C. Dureri la masticaţie

D. Teste de vitalitate negative

E.

Examen bacteriologic pozitiv

89.

Evoluţia si complicaţiile necrozei pulpare sunt:

A.

Necroza poate rămâne o perioada in acest stadiu

B.

Se produce infectarea pulpei necrozate

C.

Provoacă rizaliza

D.

Duce la fractura dentara

E.

Apariţia chistului radicular

90.

Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniţi din:

A. Cavitatea bucala

B. Chiste de vecinătate

C. Canal radicular lateral

D. Circulaţia generala prin anacoreza

E. Osul alveolar

16

91.

Funcţia formativa sau dentinogenetica consta in a capacitatea pulpei de a produce:

A. dentina cuaternara

B. dentina primara

C. dentina binara

D. dentina secundara

E. dentina tertiara de iritatie

92. Dentina scleroasa rezulta din :

A. dentina secundara

B. dentina terţiara

C. depunere calcica

D. dentina cuaternara

E. dentina primara

93. Funcţia regresiva a pulpei este un proces de:

A. regenerare

B. iritatie

C. îmbătrânire

D. restructurare

E. patogen

94. Valoarea normala a presiunii intrapulpare este de:

A. 5 mm Hg

B. 10 mm Hg

C. 8 mm Hg

D. 15mmHg

E. 20 mm Hg

95. Cum sunt pereţii, duri integrii care acoperă pulpa, fata de agenţii patogeni:

A. permeabili

B. penetrabili

C. lacunari

D. disociaţi

E. impermeabili

17

96.

Menţinerea acidităţii timp îndelungat are efecte negative asupra structurilor pulpare favorizând:

A. procesele de liza celulara

B. frânarea proceselor formatoare de dentina de reacţie

C. creste permeabilitatea pereţilor vasculari

D. diapedeza leucocitara

E. cresc procesele formatoare de dentina

97. Inflamatia pulpara cuprinde următoarele secvenţe:

A.

reacţia biochimica

B.

reacţia vasculara locala

C.

formarea infiltratului seros

D.

formarea infiltratului supurat

E.

apariţia fenomenelor dismetabolice

98. In traumatismele brutale cu fracturi coronare cu deschidera camerei pulpare se produc reacţii inflamatorii datorita:

A. fracturii dinţilor

B. luxatiei dinţilor

C.

suprainfectarii cu germeni microbieni

D.

activării unor substanţe cu acţiune litica

E.

lezării fibrelor si receptorilor nervoşi

99. Inflamatia cronica per primam este condiţionata de:

A.

adaptarea pulpei la excitaţii de mica intensitate cu acţiune îndelungata

B.

calitatea mediocra a ţesutului pulpar

C.

timpul indelungat in care se realizează deschiderea camerei

pulpare

D. activarea unor substanţe cu acţiune litica

E. suprainfectarea cu germeni

patogeni

100.

Inflamatia

pulpara

apare

sub

acţiunea

agenţilor

microbieni.Modul de acţiune al agenţilor microbieni poate fi :

A. indirect prin exotoxinele microbiene

B. direct prin pătrunderea agentului microbian in pulpa dentara

C. reducerea funcţiilor celulare

D. distrofii neregulate

18

E. distribuţie de tip reticular

101.

Cate

ore

se

menţine

pansamentul

cu

pulbere

de

arsen

la

pluriradiculari, in vederea efectuării amputatiei devitale:

A. 24

B. 12

C. 48

D. 72

E. 94

102. Metoda

inflamate este:

A. metoda ocalexica

B. amputatia vitala

C. extirparea

vitala

biologica

de

conservare

in

totalitate

a

pulpei

dentare

D.

coafaj indirect

E.

pulpotomia

103.

Metoda de conservare parţiala a pulpei vii este:

A.

coafaj indirect

B.

coafaj direct

C.

extirpare vitala

D.

amputatia vitala

E.

metoda prin rotaţie

104.

Metoda de îndepărtare in totalitate a pulpei dentare este:

A.

pulpectomia vitala

B.

metoda ocalexica

C.

pulpotomia vitala

D.

pulpotomie devitala

E.

amputatie vitala

105. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie sa

îndeplinească mai multe calităţi pentru reuşita tratamentului si anume:

19

A. solubilitate in apa si umorile

tisulare

B. toxicitate tisulara minima

C. sa nu coloreze dintele

D. stabilitate chimica la păstrarea in soluţie

E. selectivitate de percepţie

106. Pastele cu antibiotice folosite curent in coafajul direct sunt:

A. pasta Pulpomixin

B. pasta Allasion

C. pasta Dontisolon

D. pasta cu folie de aur

E. pasta cu folie de teflon

107. Substanţe biostimulatoare folosite in coafajul direct:

A. Dontisolon

B. Folcisteina

C. extracte din mugure dentar de maimuţa

D. Reogan

E. extract total de ochi

108. Coafajul direct este indicat in următoarele situaţii:

A. dinţi ce nu oferă accesibilitate

B. dinţi cu carii ocluzale

C. deschiderea camerei pulpare

maximum 1-1,5 mm

D. deschiderea accidentala a camerei

E. la molarii de minte

109. Amputatia vitala este metoda chirurgicala prin care se indeparteza

pulpa coronara după anestezie, mentinandu-se pulpa radiculara vie. Este indicata in următoarele condiţii:

A. la copii si adolescenţi pe molari si premolari

B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat

C. dinţi mobili parodontotici

D. dinţi cu canale foarte curbe

E. molarii persoanelor in vârsta

20

110.

Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele:

A. faza ocalexica

B. eliminarea ţesuturilor alterate

C. tratarea plăgii dentinare

D. protejarea pulpei prin obturaţii de baza

E. obturarea de durata

111. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate fi indusa de:

A. microtraumatisme repetate ce se exercita asupra dintelui.cum ar fi cele induse de aparate

ortodontice, cand forţele nu sunt bine controlate si dirijate

B. traumatisme directe generate in cursul tratamentelor endodontice

C. pungi parodontale adânci in cursul tratării lor cu meşe îmbibate in substanţe

medicamentoase

D.

agenţi microbieni, cea mai frecvent implicata fiind flora aeroba

E.

eşecuri ale anesteziei

112. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni in etiologia

parodontitei apicale acute hiperemice, se poate produce prin:

A. canalul radicular

B. pungi parodontale

C. soluţii de continuitate (plaga a mucoasei)

D. microtraumatisme

E. lucrări protetice

defectoase

113. Prima faza a inflamatiei parodontiului apical cuprinde "timpul mut", fără

răsunet clinic, in care modificările sunt:

A. biochimice

B. mecanice

C. chimice

D. enzimatice

E. fizice

114. Rapiditatea fenomenelor de dinamica vasculara in inflamatiile parodontiului apical este cuprinsa intre:

21

A.

câteva minute si 3-4 ore

B

3 si 4 zile

C.

2 si 3 ore

D.

10-20 minute

E.

câteva

săptămâni

115. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face

cu:

A. pulpita acuta seroasa totala

B. pulpita acuta purulenta totala

C. pulpita acuta seroasa parţiala

D. pulpita acuta purulenta totala

E. parodontita apicala cronica recidivanta (actualizarea uneia preexistente)

116. Tabloul morfopatologic al parodontitei apicale acute seroase este dominat

de:

A. modificările vasculare

B. modificările chimice

C. modificările enzimatice

D. durere

E. rezorbtie

osoasa

117. Daca parodontita apicala acuta difuza este o complicaţie a gangrenei

pulpare sunt prezente si următoarele semne:

A. lipsa sangerarii in camera

pulpara

B. prezenta unei secreţii seroase pe canal

C. răspunsurile negative la testele de vitalitate

D. durere la percuţia in ax

E. sangerare in camera pulpara

118. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute seroase se pune

pe baza următoarelor semne:

A. durere cu caracter acut

B. durere la percuţia in ax a dintelui

C. tumefierea mucoasei si a tegumentelor

D. teste d e vitalitate pozitive

22

E. stare generala

nemodificata

119. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu:

A.

pulpitele acute

B.

nevralgiile de trigemen

C.

foliculita acuta a dinţilor incluşi

D.

pulpitele cronice

E.

caria simpla

120.

Parodontita apicala acuta purulenta cuprinde in evoluţia sa următoarele

trei stadii:

A.

stadiul endoosos

B.

stadiul subperiostal

C.

stadiul submucos

D.

stadiul de fistula

E.

stadiul de granulom periapical

121.

Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate, in

raport cu:

A.

stadiul de evoluţie a inflamatiei

B.

topografia dintelui si a structurii osoase din zona respectiva

C.

tipul de reactivitate individuala

D.

numărul de rădăcini ale dintelui

E.

vârsta pacientului

122.

Procesul supurativ netratat (parodontita apicala acuta purulenta) poate

evolua spre:

A.

resorbţie si vindecare temporara

B.

fistulizare si vindecare temporara

C.

complicare cu proces osteomielitic

D.

cronicizare(in majoritatea cazurilor)

E.

parodontita apicala acuta

hiperemica

23

123. Prezenta durerii de mica intensitate, estompata, ce apare cu

intermitente in parodontitele apicale cronice imbraca trei aspecte:

A.

durere cu caracter nevralgiform

B.

durere cu senzaţie de uşoara egresiune

C.

durere cu senzaţie de oboseala după

masticaţie

 

D.

durere insuportabila

E.

durere lancinata

124.

Examenul radiologie iniţial in parodontitele apicale cronice ne da relaţii

asupra:

A.

formei, dimensiunii si structurii leziunii periapicale

B.

unor tratamente endodontice si aprecierea calităţii lor

C.

unor fracturi radiculare

D.

unor cai false

E.

caracterului durerii

125.

Parodontita apicala cronica fibroasa poate fi determinata de:

A.

utilizarea intempestiva a substanţelor chimice in timpul tratamentului mecanic de canal

B.

utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpare

C.

obturarea incorecta a canalului

D.

gangrena pulpara simpla

E.

caria simpla

126.

Zona periferica a granulomului periapical poarta si denumirea de:

A.

zona de stimulare sau de incapsulare (fibroza periferica)

B.

zona exudativa

C.

zona de iritatie

D.

zona de necroza

E.

zona de vindecare

127.

Celulele epiteliale din structura granulomului epitelial isi pot avea

originea in:

A.

resturile epiteliale ale lui Mallasez

B.

mucoasa sinusala

C.

mucoasa bucala in cazul unor fistule

24

D.

pulpa dintelui

E. osul alveolar

128. Diagnosticul diferenţial in granulomul chistic se face cu:

A. granulomul simplu conjunctiv

B. granulomul epitelial

C. pulpita cronica granulomatoasa

D. pulpita seroasa totala

E. parodontita apicala acuta

seroasa

129. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care

consta in:

A.

eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afecţiune pulpara

B.

asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentaţie si produsele de lichefactie

colectate in focarul inflamator

C. asigurarea unei cai de drenaj pentru soluţiile irigante

D. realizarea rezectiei apicale

E. simpla extirpare a ţesutului

pulpar

130. Metoda chirurgicala aleasa in tratamentul parodontitelor apicale acute

este in raport cu:

A.

forma anatomo-clinica a parodontitei apicale

B.

stadiul ei de evoluţie

C.

condiţiile topografice locale

D.

condiţiile topografice generale

E.

starea generala a pacientului

131.

In parodontitele apicale acute tratamentul medicamentos:

A.

este un tratament adjuvant

B.

poate fi administrat pe cale orala sau pe cale locala

C.

nu este necesar

D.

este un tratament principal

25

E. poate fi administrat doar pe cale orala

132. Semnele inflamatiei parodontale care se pot amplifica după

aplicarea antibioticelor pe cale endodontica in tratamentul parodontitelor apicale acute sunt:

A. durere

B. tumefactie

C. congestia mucoasei

D. sensibilitate dentara

E. alterarea culorii dentare

133. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice in

depăşirile apicale sunt:

A.

starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei

B.

volumul de substanţa care a depăşit apexul

C.

calitatea materialului de obturatie

D.

topografia loco-regionala

E.

starea ţesutului pulpar

134. Pentru a realiza drenajul endodontic in parodontitele apicale,

fără sa exacerbam durerile pacientului vom recurge la următoarele

metode:

A.

imobilizarea dintelui

B.

folosirea turbinei pentru a micşora vibraţia

C.

anestezia

D.

premedicatia antibiotica

E.

folosirea unei turaţii cat mai joase pentru a nu produce trauma

pulpara

135. Care sunt situaţiile clinice in care nu se poate realiza drenajul

endodontic:

A.

obturaţii coronare de amalgam

B.

dinţi acoperiţi de coroane

C.

lucrări protetice cu ancoraj in canal

D.

corpi străini in canal

E.

rădăcini curbe

26

136. Extracţia dinţilor cu parodontita apicala acuta exudativa este

indicata in:

A. cazurile in care nu se poate face un tratament endodontic corect, din cauze locale sau

generale

B.

cazurile in care dintele nu are valoare protetica sau funcţionala

C.

cazurile care nu răspund la medicatia antibiotica

D.

imposibilitatea pacientului de a continua tratamentul

E.

boala grava provocata la distanta de focarul dentar

137. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute hiperemice

consecutive inflamatiei pulpare este:

A.

extracţia dintelui sub protecţie antibiotica

B.

extirparea pulpara si pansament cu antiseptice sau pasta cu

antibiotice C. obturatie de canal in aceeaşi şedinţa

D. obturatie de canal in şedinţa următoare

E. rezectie apicala

138. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute arsenicale -

forme grave este:

A.

extracţia dintelui

B.

chiuretarea alveolei pana la ţesut sănătos

C.

aplicarea de conuri cu antibiotice in alveola

D.

protejarea alveolei cu o meşă aplicata superficial

E.

protejarea alveolei cu o mesa aplicata

profund

139. Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează in general

aceleaşi etape cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu unele modificări determinate de:

A. lungimea de lucru

B. persistenta secreţiei pe canal

C. existenta unor fistule

D. medicatia folosita

E. statusul general al pacientului

140. Cauzele persistentei secreţiei pe canal sunt:

27

A.

apex larg deschis la copii si adolescenţi

B.

lărgirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic

C.

meşe impinse dincolo de apex

D.

tratamente endodontice incomplete

E.

canalele curbe

141. Daca secreţia este seroasa si moderata se pot aplica următoarele metode

de tratament:

A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu

antibiotice

B. cauterizarea chimica sau electrica

C. crearea unei fistule artificiale

D. rezectia apicala

E. extracţia dintelui

142. Daca secreţia se menţine in canal si după folosirea pansamentelor

medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu:

A. Dontisolon

B. pasta Walkhoff

C. ciment zinc oxid eugenol

D. endometazona

E. ciment fosfat de zinc

143. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundenta si

persistenta pe canal se face prin:

A. drenaj endodontic urmat de tratament medicamentos

B. obturatie provizorie cu hidroxid de calciu

C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase

D. spălaturi pe traiectul dinte- fistula

E. cauterizare chimica sau

electrica

144. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale?

A. incisivii inferiori

B. molarul prim superior

C. premolarul 2 inferior

D. primul si al doilea molar inferior

28

E. premolarul 1 superior

145. Sistemele de canale sau tipul de configuraţie după Weine sunt?

A. canal principal drept pana la apex, se deschide intr-un singur foramen apical

B. 2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc intr-un canal unic inainte

de apex si se deschid intr-un singur foramen apical

C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate

D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurca in foramene apicale separate

E. 3 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate

146. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi

clasificate astfel:

A. aparate analogice

B. aparate audiometrice

C. aparete digitale

D. aparate de inalta frecventa

E. sonda bimetalica Kuralt

147. In prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode:

A. metode manuale

B. metode sonice

C. metode ultrasonice

D. ionoforeza

E. meroda cu laser

148. Obturarea de canal in aceiaşi şedinţa se realizează când ?

A. avem un canal uscat

B. pulpite cronice

C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale

D. când in timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva

E. când nu putem opri hemoragia

149. Cauzele generale ale hemoragiei sunt ?

A. hemofilie

B. diateze hemoragice

C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui

29

D.

stări fiziologice congestive: menstruaţie

E.

graviditate

150.

Cauzele locale ale hemoragiei sunt:

A.

lezarea parodontiului marginal

B.

perforarea podelei camerei pulpare

C.

cai false radiculare

D.

extirparea pulpara completa

E.

traumatizarea parodontiului apical

151.

Metodele mecanice se bazează pe sistemele:

A.

sistemul giromatic

B.

canal Master

C.

canal Finder

D.

sonicAir

E.

sisteme ultrasonice

152.

In alegerea substanţei medicamentoase ne vom orienta după

următoarele criterii:

A.

forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata)

B.

prezenta sau absenţa complicaţiilor parodontiului marginal

C.

tipul de reactivitate al pacientului

D.

metode de preparare ale canalului

E.

sisteme de canale după Weine

153.

Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele:

A.

coafaj direct sau indirect

B.

după extirpări in pulpita purulenta

C.

in pulpita cronica si in gangrena simpla

D.

in parodontitele apicale acute hiperemice

E.

după spălaturi cu soluţii antiseptice

154.

Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele:

A.

gangrena pulpara

simpla

30

B.

parodontita apicala cronica

C.

apexificarea în gangrenă simplă

D.

rezorbtii radiculare interne cu si fără perforarea rădăcinii

E.

perforaţii produse in urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu

formarea ţesutului de granulatie

155. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit

in tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece:

A. este un puternic bactericid

B. are acţiune antitoxica

C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc

ca mediu de cultura pentru microflora endodontica

D. opreşte secreţiile persistente din canale care apar in unele cazuri de

parodontita apicala cronica printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel tisular de regenerare si remineralizare

E. nu are acţiune citotoxica si caustica asupra ţesuturilor vii periapicale

156. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex

sunt:

A. simplitatea si rapiditatea execuţiei

B. solubilitatea sigilantului in majoritatea cazurilor

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur

D. neconcordanta dintre calibrul conului si instrumentelor provenite de la diferite firme

E. prin forma sa finala de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare decât al

instrumentarului indiferent daca este standardizat sau nu

157. Situaţii mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt următoarele:

A.

neadaptarea festa la calibrul porţiunii apicale a canalului

B.

imposibilitatea propulsării conului pe toata lungimea de lucru a canalului

C.

depăşirea lungimii de lucru

D.

discordanta de forma dintre vârful conului si segmentul apical al canalului radicular

E. canale cu apex larg

deschis

158. Selectarea spreaderului se face de un asemenea calibru care

sa-i permită sa ajungă de a lungul conului de gutaperca maşter pana la o distanta de constricţia apicala:

31

A.

1-2 mm

B.

2-3 mm

C.

3 mm

D.

3-4 mm

E.

0,5 mm

159.

Avantajele fingerspreaderelor fată de handspreadere sunt:

A.

conferă operatorului o mare sensibilitate tactila

B.

permite rotirea cu uşurinţa a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri

C.

permite îndepărtarea cu uşurinţa din canal

D.

nu disloca gutaperca

E.

presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensării gutapercii cu pericolul

unei fracturi radiculare

160. Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai

gros instrument de lărgire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie

sa fie

A.

cu 1 număr mai mare

B.

cu 2 numere mai mare

C.

cu 1 număr mai mic

D.

cu 2 numere mai mic

E.

cu 3 numere mai mic

32

161. Pe ce suprafeţe ale dintelui apare mai des caria dentara?

A.meziale

B.distale

C.

ocluzale

D.

vestibulare

E.

apicale

162.

Caria profundă este:

A. carie reversibilă

B.

carie ireversibilă

C.

carie care se intinde pana la joncţiunea smalt -dentină

D.

carie ce intereseaza smalţul si dentina aproape in totalitate, rămânând doar un strat de

dentina deasupra camerei pulpare E. carie în care se realizează comunicarea cu camera pulpară

163. Care sunt tipurile morfologice de carie primară ?

A.

cariile recidivante

B.

cariile de pe suprafeţele radiculare

C.

cariile de la nivelul feţelor netede

D.

cariile secundare marginale

E.

cariile de la nivelul fisurilor si fosetelor

164. În ce situaţii caria la nivelul smalţului are diametrul mai mare la

joncţiunea smalţ dentina decât la suprafaţa smalţului?

A. caria radiculară

B. caria suprafeţelor netede

C. caria în şanţuri

D. caria pe vârful cuspizilor

E. caria de cement

165. Leziunea ce se formează pe suprafaţa radiculară denudată cu punct de

plecare la joncţiunea smalţ-cement, colorând dentina în brun, mărginită de smalţ colorat, cu margini neregulate se numeşte:

A.carie senilă

B. eroziune

C. dentinogeneză imperfectă

33

D.

carie serpiginoasă

E. tartru

166. Caracteristicile cariei acute sunt:

A.

frecventă la adulţi şi vârstnici

B.

evoluţie rapidă

C.

umiditate crescută

D.

deschisa la culoare

E.

dentina alterată de consistenţă dură

167. Metodele ce pot fi folosite pentru a detecta o carie în stadiu incipient sunt:

A. capacitatea de tamponare a salivei

B. palparea

C. inspecţie

D. radiografie

E. testări bacteriologice

168. Mucoasele roşii, uscate, lucioase indica:

A.

flux salivar redus

B.

inflamaţie

C.

sunt asociate riscului crescut de carie

D.

igiena orala necorespunzatoare

E.

pacient febril

169. Care din următoarele elemente nu stau la baza diagnosticului pozitiv al

cariei:

A.

sensibilitatea la agenţii chimici

B.

durere spontană

C.

prezenta petelor cretoase şi a marmoraţiilor

D.

sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda

E.

teste de vitalitate positive

170. Colorarea cariilor radiculare este:

A. datorata expunerii suprafeţelor radiculare la mediul oral

B. asociată cu remineralizarea

C. coloraţie mai intensă, remineralizare mai puternică

D. coloraţie mai intensă, carie evolutivă

E. indică prezenţa de dentină alterata

34

171. Cavităţiile complexe:

A.

implică doua suprafeţe ale dintelui

B.

implica trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui

C.

implica o suprafaţă a dintelui

D.

se referă la adâncimea cavităţilor

E.

se referă la ariile anatomice implicate

172. Cavităţiile de clasa l rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase

care evoluează:

A.

în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor si premolarilor

B.

în 2/3 ocluzale vestibulare si orale ale molarilor

C.

suprafaţa palatinală a frontalilor maxilari

D.

suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstarea unghiului incizal

E.

in 1/3incizala a feţelor vestibulare si orale ale dinţilor

173. În ce clasă sunt incluse cavităţile atipice de genul MOD?

A. clasa l

B. clasa a ll-a

C. clasa a V-a

D. clasa a Vl-a

E. clasa a lll-a

174. Ameloplastia este indicată în:

A.

în toate fosele şi fisurile

B.

fisura ce nu depăşeşte 1/3 din grosimea smalţului

C.

fisura superficială ce se apropie sau interceptează o creastă (vestibulară sau orală)

D.

la dinţii la care nu este anticipată o preparare

E.

în zonele de contact centric

175. Care este scopul şi indicaţia procedurii terapeutice numită „controlul

cariei”?

A. în cavităţi profunde

B. în cavităţi orale cu numeroase şi extinse procese carioase

C. stopatea progresiei cariei cu împiedicarea afectării tuturor dinţilor

D. la dinţi cu leziune carioasă minimă

E. în cavităţi punctiforme

35

176. Avantajele preparărilor multiple sunt:

A.

reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog

B.

conduce la câştigare de timp

C.

necesită un număr redus de instrumente

D.

reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte

E.

scad preţul de cost al tratamentului

177. Coafajul indirect este indicat in cavităţi cu dentină dură si mici

zone de dentină alterata, dacă:

A. dentină alterată ocupă o suprafaţa punctiforma plasata strict în dreptul coarnelor

pulpare

B.

dinţi ce au şi alte restaurări corecte

C.

accesibilitate directă

D.

pacient tânăr, sănătos

E.

dentină alterată ocupă o suprafaţă de până la 2mm diametru

178. Gravarea acidă a dentinei se face maxim timp de:

A. 10 secunde

B. 15 secunde

C. 20 secunde

D. 30 secunde

E. 60 secunde

179. Gravarea acida a smalţului se face timp de :

A. 10 secunde

B. 15 secunde

C. 20 secunde

D. 30 secunde

E. 60 secunde

180. Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare creşte:

A. de la 1% la 13,4%

B. de la 1% la 1,9%

C. de la 1% la 28,6%

D. de la 1% la 6,8%

E. de la 2% la 13,4%

36

181. Freze cilindro-conice sunt frezele:

A. nr. 171

B. nr. 4

C. nr.57

D. nr.258

E. nr. 256

182. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm?

A.

nr. ¼

B.

nr. ½

C.

nr. 1

D.

nr. 2

E

nr. 5

183.

Un instrument rotativ este format din urmatoarele parti:

A. mandren, destinat adaptarii si fixarii ijn piesa de mana

B. col (gat)

C. lama taietoare

D. maner

E. cap (parte activa)

184. Frezele sferice (globulare) sunt utilizate pentru:

A. bizotarea marginilor de smalt

B. atacul primar

C. extensia prepararii

D. pregatirea retentiei

E. indepartarea tesuturilor dure alterate

185. Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm ?

A. nr. 4

B. nr. 3

C. nr. 1

D. nr.2

E. nr. 5

186. Care freze cilindrice au diametrul de minim 1 mm ?

A. nr. 56

37

B. nr. 257

C. nr. 258

D. nr. 259

E. nr. 256

187. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm?

A.

nr. 56

B.

nr. 256

C.

nr. 57

D.

nr. 257

E

nr. 258

188.

Ce freze au diametrul capului de 1 mm ?

A.

sferica nr. 1

B.

sferica nr. 2

C.

cilindrica nr. 57

D.

cilindrica nr. 58

E.

cilindro-conica nr. 170

189. In formula instrumentelor de mana:

A.

prima cifra reprezintă lungimea lamei in zecimi de mm

B.

a doua cifra reprezintă lăţimea lamei in mm

C.

a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in sutimi de arc de cerc

D.

a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in centigrade

(cg) E. a patra cifra reprezintă unghiul dintre marginea tăietoare si axul mânerului exprimat in grade

190. Dalta:

A.

se foloseşte pentru planarea smalţului si a dentinei

B.

se foloseşte pentru clivarea smalţului si a dentinei

C.

marginea tăietoare este reprezentata de un bizou pe o singura parte

D.

acţionează printr-o mişcare de apăsare

E.

acţionează printr-o mişcare de raclare

191.

Frezele sferice se întrebuinţează la:

A.

îndepărtarea ţesuturilor dure alterate

B.

pregătirea retentiei

C.

extensia preparatiei

D.

atacul primar al dintelui

38

E. toate cele de mai sus

192. Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vata care

adera?

A. utilizarea pensei dentare

B. lubrefierea mucoasei cu vaselina

C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina

D. lubrefierea mucoasei cu clorura de zinc

E. umezirea abundenta cu spray-ul de apa

193. Care freze generează comparativ mai multa căldura?

A.

frezele de otel

B.

frezele de carbid

C.

frezele cu cuţite helicoidale

D.

frezele cu cuţite drepte

E.

frezele diamantate

194. In ce situaţii răcirea cu aer este ineficienta?

A.

turaţii de 5 000 rot/min

B.

turaţii de 100 000 rot/min

C.

turaţii de 50 000 rot/min

D.

podeaua cavităţii groasa de 3 mm

E.

podeaua cavităţii groasa mai puţin de 2 mm

195. In ce condiţii răcirea cu apa funcţionează corect:

A. presiune continua

B. presiune intermitenta

C. debit 100 cmc/min

D. debit 150 cmc/min

E. debit 200 cmc/min

196. Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de:

A. 0.5 mm

B. 1 mm

C. 2 mm

D. 3 mm

E. 10 mm

39

197. Metodele întrebuinţate pentru controlul umidităţii în cavitatea

bucală sunt:

A. ejectorul de salivă

B. aspiratorul chirurgical

C. rulourile

D. diga

E. matricile circulare

198. Rulourile de vata au grosimea de:

A.

0,1 cm

B.

0,9 cm

C.

1 cm

D

2 cm

E.

5 cm

199.

Rulourile de vata pot fi menţinute in poziţie la maxilar cu:

A.

automatomul

B.

mătase

dentara

C. clame Harvard

D. pene de lemn

E. clame Haller

200. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabila pentru

examinarea:

A. fetelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta

B. fetele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga

C. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta

D. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga

E. fetele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga

201. Dezavantajele folosirii digai sunt:

A. produce retractia pârtilor moi

40

B. împiedica vizibilitatea

C. consuma timp

D. impiedica conversaţia cu pacientul

E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din cavitatea

bucala

202. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii

superiori, pe ce adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura?

A. 0,5 mm

B. 1 mm

C. 1,5 mm

D. 2 mm

E. 2,5 mm

203. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii

superiori, cand se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si distovestibulare?

A. fisura restanta nu este mai adinca de 1/4 din grosimea smalţului

B. fisura restanta nu este mai adinca de 1/2 din grosimea smalţului

C. fisura restanta nu este mai adinca de 3/4 din grosimea smalţului

D. fisura restanta nu este mai adinca de 3/5 din grosimea smalţului

E. fisura restanta nu este mai adinca de 1/3 din grosimea smalţului

204. In cazul preparării preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe

premolarii superiori,unghiul de intilnire al obturatiei de amalgam cu pereţii poate fi de:

A. 60 de grade

B. 70 de grade

C. 80 de grade

D. 90 de grade

E. 100 de grade

205. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie in unghiurile axio-orale axio-

vestibulare ale porţiunii verticale ale cavitatiiide clasa a ll-a ?

A. freza 33 ½

B. freza n r. ¼

C. freza n r. 169 L

D. freza nr. 1169

41

E. freza nr. 245

206. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori,