Universitatea APOLLONIA

Facultatea Mdicina Dentara

Specialitate Tehnica Dentara

PROIECT:
Ochiul-Instrument
Optic

Obiect:Biofizica
Profesor: SACHELARIE LILIANA
Realizat de:Antofica Nicu
Constantin Gorincioi
Anul-I TD Gr.2
 Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se compune
dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri
nervoase. Ochii simpli nu fac altceva decât să detecteze obiectele din jur care sunt luminate
sau obscure.
Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale similare) și sunt formați din mai
mulți ochi simpli care permit formarea unei vederi panoramice în mozaic.
La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor
pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul
nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este umplut de o substanță transparentă,
gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și, adeseori,
un mușchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră.

Dacă am face o clasificare, ochii fac parte din sistemul vizual, care la randul lui face parte
din sistemul senzorial. Sistemul senzorial însumează totalitatea organelor de simț prin
intermediul cărora omul percepe mediul înconjurător și interacționează cu acesta. Indiscutabil,
cea mai importantă componentă a sistemului senzorial o reprezintă sistemul vizual. Acesta ne
oferă cele mai multe,complexe și utile informații din mediul înconjurător iar în lipsa lui viața
ar oferi o experiență cu mult mai săracă. Sistemul vizual este format din ochi, nerv optic și
creier. Ochiul, unul dintre cele mai complexe organe ale corpului omenesc, este și unul dintre
cele mai importante organe. Importanța acestuia (și a simțului vizual în general) se poate
deduce și din faptul că aproximativ un sfert din puterea de procesare a creierului este
rezervată simțului vizual. Ochiul uman nu este nici pe departe cel mai performant, comparativ
cu alte viețuitoare. De exemplu, unele păsări de pradă au acuitatea vizuală de 8 ori mai mare
decât cea a omului, în timp ce unele ierbivore au un camp vizual de 360 grade. Cu toate
acestea, avand în vedere că omul are o vedere binoculară și stereoscopică, un număr suficient
de celule fotoreceptoare (bastonașe și  conuri), un bun raport între numărul de conuri și
numărul de bastonașe, o mobilitate bună a ochilor și a gâtului și un creier uriaș cu care să
proceseze stimulii vizuali, simțul vizual al omului este, în ansamblu, unul dintre cele mai
avansate.
1: posterior chamber 2: ora serrata 3: ciliary muscle 4: ciliary zonules .Ligament suspensor
5. Canalul lui Schlemm 6. Pupilă 7. Camera anterioară 8. Cornee 9. Iris 10. Cristalin cortical
11. Nucleu cristalinian 12. Corpi ciliari 13. Conjunctivă 14. Mușchi oblic inferior 15. Mușchi
drept inferior 16. Mușchi drept median 17. Vene și artere retiniene 18. Papilă optică 19. Dura
mater 20. Arteră retiniană centrală 21. Venă retiniană centrală 22. Nerv optic 23. Vena
vorticoasă 24. Conjunctivă 25. Maculă 26. Fovee 27. Scleră 28. Coroidă 29. Mușchi drept
superior 30. Retină
Formarea imaginii
În cazul ochiului emetrop (vederea normală), imaginea se formează pe retină. Pentru ca razele
de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție depinde în
mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai mare
necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj
din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin.
Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă) și cristalin
si formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă
imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară
a creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism complex care
implică milioane deneuroni.
Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:

1. razele de lumină își schimbă direcția;

2. o refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului;
3. imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.

Vicii de refractie

Aproximativ o treime din populatie este depistata cu miopie. Miopii au dificultati in vederea
lucrurilor la distanta, , dar vad bine de aproape, chiar si cele mai mici detalii.
Miopia apare cand globul ocular este usor mai lung decat de obicei. Aceasta determina razele
de lumina sa se focalizeze în fata retinei, si nu pe retina cum ar fi normal. Imaginea unui
obiect aflat la infinit se formeaza inaintea retinei.
Miopia este impartita in doua clase mari :
1) benigna (numita si “miopia scolarului”) care este descoperita in jurul varstei de 6 –7 ani,
avand o progresie lenta pana in jurul varstei de 20 – 25 ani, cand se stabilizeaza. Nu depaseste
valoarea de – 6,00 - 7,00 dioptrii. Pacientii respectivi nu vad bine la distanta si au tendinta de
a apropia obiectele de ochi, de asemenea au tendinta de a strange din pleoape pentru vederea
la distanta.
2) maligna ( sau progresiva ) care este prezenta de la nastere, si evolueaza progresiv putand
atinge valori mari de – 20,00 sau – 40,00 dioptrii. La forma aceasta de miopie de regula apar
leziuni intraoculare.
Persoanele care au miopie isi pot corecta vederea prin mai multe mijloace:
- ochelari de vedere ;
- lentile de contact ;
- interventie chirurgicala ;
– interventie chirurgicala cu laser ;
– keratotomie radiala.

HIPERMETROPIA

Hipermetropia afecteaza aproximativ un sfert din populatia globului. Persoanele care sufera

de acest viciu de refractie pot sa veda obiectele indepărtate foarte bine, dar au dificultati in
vederea de aproape. Oboseala oculara, ceata si durerile de cap apar dupa cateva ore de lucru la
aproape (scris , citit) sau la sfarsitul programului in functie de gradul hipermetropiei.

 
La ochiul hipermetrop imaginea unui obiect aflat la infinit se formeaza in spatele retinei,
partea din spate a ochiului, din cauza ca, globul ocular este mai scurt decat cel normal.
Majoritatea copiilor se nasc cu o hipermetropie usoara, dar odata cu cresterea normala a
organismului, globul ocular se alungeste si astfel scapa de acel plus. Hipermetropia poate fi
corectata cu ochelari, cu lentile de contact sau chirurgie refractiva. Este posibil ca persoana sa
aibe nevoie sa poarte ochelarii tot timpul, sau doar la lucrul de aproape (scris, citit, lucrat la
calculator ). De regula oamenii confunda hipermetropia cu prezbiopia, pentru ca in ambele
cazuri exista dificultati in vederea de aproape, dar cauzele sunt total diferite.

ASTIGMATISMUL

Astigmatismul apare cand corneea are o forma neregulata ( alungita ,eliptica ) si nu sferica asa
cum ar fi normal. Aceasta forma determina focalizarea razelor de lumina in doua puncte aflate
in plane perpendiculare care pot fi pe retina, precum si in fata sau in spatele retinei.
Majoritatea persoanelor cu astigmatism se nasc cu corneea alungita, iar problemele de vedere
pot sa se accentueze in timp. Astigmatismul necorectat poate da dureri de cap sau de ochi si
poate produce vedere distorsionata.

Imaginea formata pe retina este incetosata iar pacientul acuza lipsa de claritate la vederea la
distanta.
Cand se determina acuitatea vizuala, optometristul sau medicul oftamolog sesizeaza unele
aspecte semnificative si anume:
-confuzii intre litere ( N in loc de H ) si cifre (8 in loc de 6)
-acuitatea vizuala poate sa varieze la examinari succesive in functie de starea de oboseala
vizuala.
Viciile de refractie necorectate
- la copii pot produce ambliopie (ochi lenes ), adica vederea scade in timp pentru ca ochiul
respectiv nu si-a dezvoltat suficient functia de percepere a vederii corecte, puatandu-se
corecta pana in jurul varstei de 6-7 ani
- la adulti se manifesta prin: tulburari de vedere, dureri de cap, inrosirea ochilor, lacrimare.
Astigmatismult se corecteaza cu lentile de contact torice, ochelari de vedere si chirurgie
refractiva. Poate insoti miopia sau hipermetropia.
PREZBIOPIA

In momentul in care ochiul pierde capacitatea sa de a vedea clar obiecte de aproape si simte
nevoia de a indeparta ca sa vada mai clar este semn ca s-a instalat prezbiopia.

Intr-un ochi prezbiopic, cristalinul, care in mod normal, isi modifica forma pentru a ajusta
focalizarea pentru obiectele de aproape, incet isi pierde flexabilitatea si devine mai rigid.
Acest lucru se intampla, de obicei, incepand cu varstea de 40 - 45 de ani si poate continua
pana la varsta de 60 - 65 de ani. Cand persoana are de facut o munca ce necesita vedere de
aproape, poate aparea durerea de cap sau sa simta oboseala. Pentru a avea o vedere clara de
aproape este nevoie de o lentila care sa focalizeze imaginea pe retina, ochelarul fiind necesar
numai pentru lucrul de aproape, la distanta vederea va fi incetosata daca se priveste prin ei.
In cazul in care persoanele prezinta si alte vicii de refractie precum hipermetropia sau miopia
si necesita ochelari de distanta, din cauza prezbiopiei va aparea o alta valoare dioptrica pentru
aproape, o aditie care va creste in valoare absoluta odata cu varsta. Astfel un miop cu o
valoare de - 5.00 dpt poate sa ajunga pentru aproape sa aibe nevoie de -2.50 dpt, iar un
hipermetrop va avea un plus mai mare pentru aproape.
Prezbiopia este intalnita la toata lumea deoarece este parte a procesului de imbatranire si nu
poate fi prevenita.

Defecte de vedere
Orice deviere de la starea emetropă(vederea normală) reprezintă un defect de vedere. Cele
mai des întâlnite defecte de vedere ale ochiului uman sunt:

Diferențele dintre defectele principale de vedere

 Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter
patologic(apare la naștere) și ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este mai
mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fața retinei. Miopia este
corectată cu ajutorul lentilelor divergente.
 Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă luând loc mai rar
decât miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al ochiului
normal, în consecință imaginea formându-se în spatele retinei. Hipermetropia este
corectata cu ajutorul lentilelor convergente.
 Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bătrânețe, acesta
comportându-se în același mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea
elasticității cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile convergente.
 Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii externi ai globului ocular,
acesta fiind corectat prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare.
 Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată, aceasta fiind
cauzată de pierderea treptată a transparenței(opacifierea) cristalinului. În cazul cataractei
congenitale, aceasta este corectată prin secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei
cristaliniene ori prin extragerea cristalinului și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial
reprezentat de către o lentilă biconvexă.
 Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei
care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În cazul
astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă ce sosesc la ochi sub formă de raze
paralele vor suferi un proces intens și inegal de refracție, și prin urmare, cu cât această
refracție diferențiată va fi mai mare, cu atât astigmatismul va fi considerat mai grav.
Formarea imaginii pe retina

Imaginea se formeaza pe retina cu ajutorul sistemului dioptic al ochiului. Imaginea care se

formeaza este o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul vizat. Ochiul are toate
punctele cardinale situate pe axa optica. Toate suprafetele de refractie ale ochiului se
comporta ca si cum ar fi o singura lentila cu centrul la 17 mm inaintea retinei si cu o putere de
refractie totala de cca 60 dioptrii. Multa vreme s-a considerat ca echivalenta acestei lentile
este cristalinul. Dar cea mai mare putere de refractie nu o are cristalinul, ci fata anterioara a
corneei. Diferenta maxima de densitate a mediilor transparente strabatute de razele luminoase
se intalneste la interfata aer-cornee.

Totalitatea proceselor prin care se formeaza imaginea clara pe retina, a obiectelor situatela
distante diferite de ochi formeaza acomodarea ochiului si presupune trei aspecte care se
realizeaza prin mecanisme diferite:

* convergenta axelor globilor oculari in scopul suprapunerii in cortexul vizual aimaginilor de

la cei doi ochi se realizeaza prin contractia diferentiata a muschilor extrinseci aiglobilor
oculari – se obtine vederea stereoscopica;
* acomodarea ochiului pentru vederea clara a obiectelor apropiate se realizeaza princresterea
puterii de refractie a cristalinului;
* reglarea cantitatii de lumina ce patrunde in ochi se realizeaza prin reflexul pupilar.

Reglarea cantitatii de lumina in ochi

Pupila limiteaza cantitatea de lumina care intra in ochi, avand diametrul variabil intre 2 si 8
mm, cu un optim intre 2 si 3 mm (diametrul mai mare favorizeaza aberatiile sferice
sicromatice, iar diametrul mai mic modifica difractia si degradeaza imaginea). Sfincterul
muscular neted al irisului modifica diametrul pupilar producand mioza, adica reducerea
diametrului pupilar. Contractia sfincterului se produce prin stimularea parasimpaticului.
Dilatatorul pupilar produce midriaza prin stimularea simpaticului, determinand cresterea
diametrului pupilar.

Reducerea sau marirea diametrului pupilar joaca rolul de protejare a ochiului fata
deintensitatea variabila a luminii, asa cum am vazut cand am descris irisul. Prin modificarile
de curbura, cristalinul functioneaza ca o lentila biconvexa convergentace refracta si
concentreaza razele de lumina pe retina.
Indicele de refractie al cristalinului este neuniform (variind intre 1,386 langa suprafata si
1,406 in centrul sau). Razele de lumina care cad in regiunea centrala a cristalinului vor fi mai
mult refractate in timp ce razele periferice vor fi mai mult refractate astfel ca acestea nu vor fi
focalizate exact in acelasi punct cu cele ce trec prin centru, fenomen numit aberatie sferica.
Deasemenea, indicele de refractie variaza si in functie de lungimea de unda a radiatiei
luminoase(de exemplu albastru este refractat mai mult decat rosul). Acest fenomen se
numeste aberatiecromatica.

Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina, deci pentru ca ochiul sa posede o acuitate vizuala
normala, indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, acesta prezinta fenomenul
de acomodare la distanta.

Prin acuitate vizuala se intelege precizia cu care sunt percepute detaliile si contururile
obiectelor, distingerea clara a formelor, dimensiunilor si reliefurilor acestora, precum si
adistantelor pana la obiectul vizat. Acuitatea vizuala se caracterizeaza prin doi parametri:

1. Minimum separabil definit ca distanta cea mai mica dintre doua puncte sau linii care se
percepseparat si
2. Minimum vizibil definit ca linia sau punctul cel mai fin care poate fi perceput pe unfond
omogen.

Cea mai mica imagine perceputa este cea a unui punct cu un diametru de 1,4 mm la odistanta
de 5-6 metri. In aceasta situatie imaginea perceputa este foarte clara deoarece seformeaza pe
macula lutea, indepartarea sau privirea sub aceasta distanta face ca imaginea sa nu se mai
formeze clar pe macula. Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina si ochiul sa aiba o acuitate
vizuala normal indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, aceasta
prezintafenomenul de acomodare la distanta.

Acomodarea

Procesul de acomodare se realizeaza de catre cristalin, care isi modifica raza de curbura
asuprafetei anterioare. Aceasta va determina cresterea sau scaderea puterii de refractie
acristalinului.

Acest lucru il putem remarca prin experienta Purkinje: se aseaza o lumanare in fata ochiului
unei persoane intr-o camera obscura, ochiul privind un obiect aflat la o distanta de peste 6 m.
Imaginea lumanarii se reflecta pe cornee ca intr-o oglinda convexa, pe care imaginea este mai
mica, dreapta si anterioara; pe fata anterioara a cristalinului ca intr-o oglinda convexa in
careimaginea lumanarii este mai mare, dreapta, situata in mijloc si pe fata posterioara a
cristalinuluica intr-o oglinda concava in care imaginea lumanarii este posterioara, mai mica si
rasturnata. Cand subiectul priveste in apropiere, imaginea din mijloc se apropie de cornee si
se micsoreaza. Acest fapt este dat de bombarii fetei anterioare a cristalinului.

Acomodarea la distanta se datoreaza elasticitatii cristalinului, ligamentului suspensor

simuschiului ciliar. Organul activ este muschiul ciliar. Cand ochiul priveste la o distanta mai
marede 6 m, muschiul ciliar este relaxat iar ligamentul suspensor este tinut sub tensiune.
Acesta va pune sub tensiune si cristaloida, aplatizand cristalinul. Ca urmare raza de curbura a
cristalinuluicreste, iar puterea de convergenta scade la valoarea minima de 15 dioptrii.
Aceasta este acomodarea la distanta, care permite ochiului emetrop sa vada clar, fara efortul
muschiului ciliar obiectele situate la distante mai mari de 6 m.

Cand privim obiectele situate in apropiere, muschiul ciliar se contracta si relaxeaza ligamentul
suspensor. Tensiunea din cristalin scade, iar datorita elasticitatii, convergentasuprafetei
anterioare creste de la 15 la 30 de dioptrii. Acomodarea pentru vederea de aproape seface cu
efort contractil din partea muschiului ciliar si se face pentru distante mai mici de 6 m. Deci
aceasta modificare a cristalinului se realizeaza prin contractia sau relaxarea muschilor ciliari.

Acest mod de acomodare este propriu numai omului si unor mamifere. Din cele relatate pana
aici rezulta ca muschiul ciliar determina modificarea cristalinului in cursul acomodarii la
distanta. Acest muschi este format de fapt din doua portiuni, una cu dispozitie circulara
numita si sfincterul ciliar, inervat de parasimpatic si alta portiune cu orientare radiala numita
tensorul coroidei, inervat de simpatic. Fibrele circulare au rol in acomodarea de aproape, iar
fibreleradiale intervin in acomodarea la distanta. Acomodarea este un proces reflex a carei
cale aferentase propaga prin nervul optic.

Acomodarea se castiga in cursul vietii prin autoinvatare. Ea se realizeaza in jurul varsteide doi
ani cand functionarea muschilor s-a dezvoltat complet. Prin contractia fibrelor musculare
circulare se slabeste tensiunea ligamentelor asupra cristaloidei. Aceste fibre circulare au rol
invederea de aproape. Prin contractia fibrelor radiare se produce cresterea tensiunii
ligamentelor suspensoare,care joaca rol in vederea la distanta.

Statistici si curiozitati despre ochiul uman

Doar 8% din populatia globului se naste cu ochi albastri. Profesorii Universitatii din
Copenhaga au descoperit ca oamenii cu aceasta culoare a ochilor au un stramos comun, ale
carui gene au suferit mutatii genetice in urma cu 6000-10.000 de ani. Interesant este ca ochii
albastri nu contin pigment in aceasta nuanta, ci prezinta un nivel prea scazut de melanina,
substanta care coloreaza irisul. Cu cat detine ochiul uman mai multa melanina, cu atat irisul
va fi colorat in verde, caprui sau negru.

Melanina este controlata de cromozomii 15 si 19. Daca acest pigment lipseste, irisul are un
aspect rozaliu. Cand exista o cantitate mica de melanina la acest nivel, irisul este albastru. Cu
cat creste cantitatea de pigment, cu atat mai inchisa va fi culoarea ochilor. Avantajul
persoanelor cu ochi albastri este ca pot sa vada mai bine in intuneric.

Fiind unul dintre cele mai fascinante organe de simt ale corpului, ochii lucreaza constant in
acumularea de informatie vizuala prin receptarea de imagini noi pe suprafata retinei. Creierul
este cel care proceseaza si interpreteaza aceasta informatie, dupa ce retina trimite semnale
electrice prin intermediul nervului optic. Alte lucruri interesante despre ochiul uman sunt
urmatoarele

- Stranutul cu ochii deschisi este imposibil. Intrucat stranutul declanseaza numeroase reactii

nervoase in corp, organele de vaz sunt supuse unei presiuni care produc reflexul inchiderii
pleoapelor, pentru diminuarea disconfortului resimtit de ochi. Aceasta reactie naturala nu
poate fi controlata prin vointa proprie. 

- Nou-nascutii au o acuitate vizuala extrem de scazuta. Bebelusii abia veniti pe lume nu

pot percepe o imagine clara la o distanta mai mare de 20-40 de centimetri. Acuitatea lor
vizuala este de 5%-10%. 

- Imaginile transmise de ochi catre creier pot fi inversate sau bidimensionale. Chiar si

asa, creierul intoarce automat imaginile percepute pe retina si le combina, astfel incat sa le
transforme in tridimensionale. 

- Muschii din jurul pleoapelor au cele mai rapide reactii dintre toti muschii corpului
omenesc, avand capacitatea sa se contracte in mai putin de o sutime de secunda. Acest lucru
ne permite sa clipim de 10-20 de ori pe minut, in medie. 

- Irisul, regiunea colorata din jurul pupilei, indeplineste functia controlului dimensiunii
pupilei. 

- Irisul contine 266 de puncte caracteristice distincte. Culoarea, textura si modelul irisului
sunt unice, acesta fiind si motivul pentru care sunt utilizate scanarile oculare pentru
identificarea unei persoane. La fel ca in cazul amprentelor digitale, irisul a doua persoane nu
este niciodata la fel. 

- Genele au o durata de viata de aproximativ trei luni. In medie, intre una si cinci gene cad
in fiecare zi. Dureaza intre 4 si 8 saptamani ca geana cazuta sa fie inlocuita de alta care ajunge
sa creasca la aceeasi dimensiune. 

- Ochiul uman poate sa distinga 500 de nuante diferite de gri. 

- Ochii bebelusilor nu pot secreta lacrimi pana cand implinesc aproximativ 6-8
saptamani.

- Globul ocular are un diametru de circa 16 milimetri la nastere si ajunge sa creasca

pana la 23 de milimetri in 3 ani de viata. Diametrul maxim, de 24 de milimetri, este atins
pana lainstalarea pubertatii. 

- Desi nou-nascutii detin structura oculara necesara pentru a vedea, ei invata treptat sa
isi concentreze privirea. Un bebelus in varsta de 1 luna este mult mai putin sensibil la lumina
decat un adult. Din acest motiv, nou-nascutii pot adormi fara probleme, chiar si in conditii de
luminozitate crescuta. 

- In conditii optime, ochii pot percepe flacara unei lumanari de la o distanta de circa 20
de kilometri. 

- Ochii ajuta la observarea propriului nas prin miscarile ample ale globului ocular, insa
creierul este cel care ignora aceasta parte a fizionomiei, care ar putea acapara imaginile
percepute in mediul inconjurator. 

- Muschii oculari sunt cei mai activi muschi ai corpului, fiind solicitati in permanenta,
inclusiv in timp ce o persoana doarme (ochii se misca rapid in faza REM a somnului). 
- Ochiul uman poate sa perceapa doar culorile rosu, albastru si verde. Celelalte nuante
sunt combinatii ale acestor trei culori de baza. Organele de vaz pot detecta aproximativ 10
milioane de nuante diferite, insa exista si culori imposibil de vazut! 

- Verdele este cea mai rara culoare a ochilor. Circa 2% din populatia pamantului se naste
cu aceasta nuanta a irisului. La polul opus de afla ochii caprui, cu nuanta cea mai comuna a
irisului. 

- Ochiul uman are 2 milioane de elemente functionale, avand capacitatea sa proceseze

36.000 de biti de informatie pe ora. Tot ochii pot sa isi ajusteze pozitia in functie de miscarile
capului in doar cateva milisecunde. 

- Datorita asemanarii uimitoare dintre corneea ochiului uman si corneea rechinului, cea
din urma a fost folosita pentru transplanturi de cornee la oameni.

- Globul ocular uman cantareste aproximativ 28 de grame, insa doar o sesime din
suprafata sa totala este expusa.
Bibliografie
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/informatii-fascinante-despre-ochiul-uman_13868

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ochi

http://elearning.masterprof.ro/lectiile/biologie/lectie_02/ochiul__alcatuire.html

http://www.despreochi.ro/ochiul-uman/

http://cadredidactice.ub.ro/mihaelalazar/files/2011/03/cap7optica.pdf