Ochiul

Structura Ochiului

Pupilă
Orificiul negru din centrul ochiului, care permite trecerea luminii.

Iris
Partea colorată a ochiului, care controlează cantitatea de lumină care trece prin pupilă.

Sclerotica
Partea albă a ochiului.

Membrana conjunctivă
Un strat subțire de țesut care acoperă pleoapa și globul ocular care vă protejează ochiul și îl
menține umed.

Corneea
O cupolă transparentă care protejează irisul și pupila. Împreună cu cristalinul, corneea curbează
(refractă) lumina pentru a o focaliza pe partea din spate a ochiului.

Cristalinul
Un disc transparent aflat în spatele irisului.

Retina
Partea din spate a ochiului, care conține milioane de fotoreceptori (senzori care transformă
lumina în semnale electrice). Aceste semnale sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier,
unde sunt procesate pentru a crea o imagine.

Macula
Un loc mic, aproape de mijlocul retinei, care controlează vederea centrală.

Umoarea vitroasă
O substanță asemănătoare cu jeleul care umple mijlocul ochiului, dându-i formă.

Nervul optic
Nervul din spatele ochiului care transmite semnalele de la retină la creier.

Umoarea apoasă
Un lichid limpede în spațiul dintre iris și cornee. Acesta menține presiunea oculară și conferă
părții din față a ochiului forma sa rotunjită.
Problemele ochiului, precum vederea incetosata, greutatea vizuala pe timp de noapte sau
petele, pot fi inofensive sau pot semnala boli serioase. Majoritatea afectiunilor pot fi corectate cu
ajutorul ochelarilor sau a interventiilor chirurgicale, dar exista anumite cazuri in care lipsa unui
control medical si a unor teste amanuntite poate provoca pierderea completa a vederii.
Miopia Factorii de risc ai miopiei sunt strans legati de istoria medicala a familiei, dar si de
lecturile prelungite. In acest caz vor aparea probleme la condus si greutati cand va uitati la
televizor sau cand faceti sport.

Simptome: vedere incetosata si oboseala. Miopia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact
sau, in unele cazuri, cu interventii chirurgicale. Ce se intampla

In mod normal, in cazul miopiei unul dintre globurile oculare este prea lung. O alta cauza poate
fi si o cornee cu o forma anormala. Razele de lumina se focalizeaza doar in fata retinei, nu
direct pe aceasta. Miopia apare, in general, la copii si la adolescenti si se stabilizeaza in jurul
varstei de 20 de ani. Hipermetropia Cei mai multi oameni se nasc cu o forma usoara a
hipemetropiei, dar cresterea normal din copilarie corecteaza problema. Atunci cand aceasta
persista, este posibil sa vedeti obiectele indepartate foarte clar, iar cele apropiate in ceara.
Hipermetropia este genetica.

Simptome: probleme cu cititul, oboseala ochilor si dureri de cap. Hipermetropia poate fi tratata
cu ochelari, lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii chirurgicale.

Ce se intampla

In hipermetropie, cauza este un glob ocular prea scurt. Razele de lumina se focalizeaza in
spatele retinei. In cazurile severe de hipermetropie, mai ales dupa varsta de 40 de ani, si
vederea la distanta poate deveni neclara. Forma anormala a corneei sau a cristalinului poate
cauza, de asemenea, hipermetropia. Copiii cu hipermetropie semnificativa au mai multe sanse
sa dezvolte strabism sau ambliopie (ochi lenes)

Prezbiopia

La fel ca parul carunt sau ca ridurile, problemele la citire apar pe masura ce imbatranim.

Simptomele apar, in general, dupa 40 de ani. Lentilele ochilor devin mai putin flexibile si nu isi
pot schimba forma pentru a se concentra pe obiectele care se afla la departare. Prezbiopia
poate fi tratata cu ochelari de citit sau bifocali, care corecteaza atat vederea la apropiere, cat si
cea la distanta.

Astigmatismul In cazul astigmatismului, persoanele afectate pot avea probleme atat cu vederea
la distanta, cat si cu cea de la apropiere. Astigmatismul se produce atunci cant corneea este
diforma. Razele de lumina pot fi imprastiate in diferite puncte pe retina. Simptome: vedere
incetosata, dureri de cap, oboseala, pete Optiunile de tratament sunt ochelarii sau interventia
chirurgicala.

Glaucomul Deteriorarea nervului optic poate duce la pierderea completa a vederii. Glaucomul
poate sa nu prezinte simptome pana in momentul in care vederea centrala este pierduta (dupa
pierderea treptata a vederii periferice). Din fericire, glaucomul poate fi tratat cu medicamente
sau interventii chirurgicale.

În jur de 85% dintre impresiile senzoriale le percepem cu ajutorul ochilor. Niciun alt organ nu ne
transmite atât de multe informaţii. De aceea, este cu atât mai important să ne protejăm vederea
împotriva influenţelor negative de orice natură. Printre ele, se numără pericole de tip mecanic,
cum ar fi corpurile solide, particulele de praf, aşchiile sau cioburile. Acestea pot intra în ochi,
uneori putând afecta vederea în mod ireversibil. Vătămările chimice, cum ar fi cauterizările, sunt
provocate de substaţe solide, lichide sau gazoase, precum acizi, soluţii alcaline, vapori sau fum.
De asemenea, în lipsa unei protecţii vizuale adecvate, radiaţia UV, radiaţia laser, cea infraroşie,
dar şi lumina vizibilă pot provoca leziuni oculare. În plus, ochii pot fi afectaţi de pericole de
natură termică din cauza temperaturilor ridicate sau a frigului, precum şi de pericole de natură
electrică, cum ar fi temperaturile înalte de la formarea arcului electric în timpul lucrărilor la
tabloul electric.