MIOPIE

A. DEFINITIE

Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar
obiectele situate la o distanță mai mare.

Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când

traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea obiectelor
situate la o distanță mai mică.

Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente
pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din populația lumii are
miopie.

Prima etapă a vederii este crearea unei imagini pe retină, folosind razele paralele ce
rezultă din cristalin. Această primă fază este bazată pe legile focalizării luminii.
 Un obiect va fi cu atât mai bine definit, cu cât razele sale produc o imagine mai clară pe
retină. În emetropie, adică în absența unor tulburări de refracție, imaginea este focalizata exact pe
retină.
În miopie, focalizarea se efectueaza în fața retinei.
Cu toate că ar trebui să fie situat la infinit (5 metri în practică), punctum remotum (cel
mai îndepărtat punct văzut încă net) este situat la miopi între nas și 5 metri, în funcție de gradul
miopiei.
Miopie se măsoară în dioptrii, care sunt negative. O miopie de +2 dioptrii are nevoie de
ochelari de -2 dioptrii.
Determinarea distanței de la punctum remotum oferă, de asemenea, de gradul de miopie:
gradul de miopie este invers proporțional cu distanța de la punctum remotum exprimată în metri.
Exemplu, în cazul în care cel mai îndepărtat obiect vazut clar este de 10 cm, deci 0,1
metri, atunci miopia este de 10 dioptrii; daca obiectul este situat la 2 metri, atunci miopia de 0,5
dioptrii.

B. DIOPTRII

1. −10.0 D 6/600
2. −6.00 D 6/232
3. −5.00 D 6/170
4. −4.00 D 6/126
5. −3.00 D 6/85
6. −2.50 D 6/68
7. −2.00 D 6/50
8. −1.50 D 6/33
 9. −1.00 D 6/20
10. −0.50 D 6/9

C. TIPURI DE MIOPIE:
Miopie axiala
Miopie refractivă
Miopie degenerativă

Miopia axiala este cea mai des intalnita forma de miopie. Aceasta reprezinta o anomalie
ereditara a globului ocular: ca urmare a unui glob ocular prea lung, punctul focal este localizat
inaintea retinei.

Miopie refractiva: apare ca urmare a unei cresteri a puterii de refractie a ochiului. Aceasta
poate aparea in urma:

- Astigmatismului cornean – cresterea puterii de refractie a corneei

- Cataracta – cresterea puterii de refractie a cristalinului

Miopie patologica: exista in cazul cresterii lungimii bulbului ocular la peste 26 mm (>-
6dpt). In aceste cazuri pot aparea:
 - Ruperi ale vaselor coroidiene
- Ruperi in membrana Bruch a retinei cu neovascularizare ulterioara si invazie
vasculara a petei galbene (macula lutea)
Acestea au ca urmare degenerarea fotoreceptorilor si a maculei.

D. CAUZE

Cea mai frecventa cauza de aparitie a miopiei este cea genetica: aproximativ 85% din
parintii miopi au, de asemenea, copii cu miopie.

Aceasta debuteaza de obicei in prima copilarie sau la varsta scolara.

Miopia la copii (afectiunea miopie la copii) se manifesta prin dificultati in vederea la

distanta (nu vad la tabla), tendinta de a “strange din ochi”, frecatul des al ochilor.

Copiii miopi prefera si realizeaza cu mai multa usurinta activitati care presupun vederea
de aproape (scris, citit).

Influenta mediului asupra muschilor globului ocular se numara, de asemenea, printre

cauzele aparitiei miopiei.
 Astfel, contractia excesiva si prelungita a muschiului ciliar – un muschi din interiorul
ochiului cu rol in acomodatia pentru vederea de aproape – la cei care lucreaza mult la aproape
(calculator) poate antrena miopia si astfel se explica aparitia ei la tineri intre 20 si 25 ani care in
copilarie nu au avut nevoie de ochelari.

Exista si o serie de boli care se asociaza miopiei. Printre acestea se numara: retinopatia de
prematuritate, boli de colagen (sindrom Marfan, Ehlers-Danlos), afectiuni metabolice
congenitale (sindromul Cornelia de Lange) sau genetice (sindrom Turner).

In aceste cazuri, miopia este de regula rapid progresiva, putandu-se ajunge la valori
dioptrice mari asociate cu modificari retiniene.

Cauzele miopiei pot fi diverse, astfel incat numai in urma unui consult, medicul
oftalmolog va poate oferi un diagnostic si un tratament.

Un aspect de menționat legat de ereditate este ca nu numai miopia se poate transmite

genetic, ci si alte vicii de refractie.

Daca parintii au miopie sau hipermetropie, atunci si copiii pot avea.

E. SIMPTOME
 Despre simptomele miopiei se discuta mult, dar simptomul principal al miopiei il
constituie aparitia unor dificultati in vederea la distanta, astfel pacientii se prezinta la un consult
oftalmologic, unde in urma masuratorilor cu aparate speciale (dioptron) se stabileste valoarea
dioptriilor si medicul recomanda variantele de corectare a acestora.

De asemenea, in urma consultului de specialitate, se stabileste gradul miopiei si daca

exista afectiuni oculare asociate.

Exista:

 miopie mica (pana la 3 dioptrii)

 medie (intre 3 si 6 dioptrii)
 miopie mare (peste 6 dioptrii)
 daca pacientul are valori ale dioptriilor peste 9-10 dioptrii vorbim despre miopie
forte sau miopia patologica, in care apar modificari la fundul de ochi, care de obicei se manifesta
printr-o acuitate vizuala mai scazuta chiar cu cea mai buna corectie. Atunci cand ochiul se
alungeste, structurile sale se subtiaza, inclusiv retina. Subtierea straturilor retiniene poarta
denumirea de coroidoza miopica si se poate asocia cu subtierea sclerei (stafilom scleral), fisuri si
hemoragii la nivel macular cu formarea de cicatrici care duc la deteriorarea marcanta a vederii
(pata Fuchs) sau formarea de vase noi care prolifereaza sub forma de membrane vasculare
(maculopatie miopica) si necesita tratament special cu laser sau injectii intraoculare.

F. SE VINDECA?

MIOPIA NU SE POATE VINDECA SPONTAN

Odata aparuta, miopia nu se poate vindeca spontan, in sensul ca dioptriile nu scad de la

sine, ci au tendinta sa creasca, mai ales la copii, pe masura ce organismul lor se dezvolta.

In prezent, exista mai multe alternative de tratament al miopiei, care se stabilesc in urma
consultului oftalmologic.

Cea mai utilizata metoda de corectie este cea cu ochelari.

Medicul testeaza in cabinet diferite dioptrii in functie de masuratoarea cu dioptronul,

alegand impreuna cu pacientul varianta cu care acesta vede cel mai bine.

Ochelarii vor fi purtati permanent, atat la distanta cat si la apropiere, pentru a relaxa
musculatura intraoculara, al carui spasm poate duce la cresterea miopiei.
 O alta varianta o constituie purtarea lentilelor de contact, existand o gama variata de
optiuni privind lentilele de contact moi: de unica folosinta (zilnice), lunare (care se dau jos peste
noapte), sau cu port prelungit (pot fi purtate continuu timp de 1-2 saptamani).

Printre avantajele lentilelor de contact se numara: extinderea campului vizual, prin

eliminarea distorsiunilor date de rama ochelarului, mai ales la dioptrii mari, posibilitatea
practicarii unor sporturi incompatibile cu portul ochelarilor, si nu in ultimul rand posibilitatea
corectarii optime atunci cand exista o diferenta mare de dioptrii intre cei doi ochi.

Creierul nu tolereaza o diferenta mai mare de 2 dioptrii intre lentilele ochelarilor, insa in
cazul lentilelor de contact se pot prescrie orice valori ale dioptriilor care asigura o vedere buna.

G. METODE DE TRATAMENT

Una dintre cele mai moderne si eficiente metode de tratament o constituie operatia de
corectare a miopiei, operatie miopie asa cum mai este cunoscuta, prin care se realizeaza
modificarea refractiei globale a ochiului si eliminarea nevoii de ochelari sau lentile de contact.

Operatia de miopie se poate face cu laserul sau prin inlocuirea cristalinului cu un cristalin
artificial (similar operatiei de cataracta).

Operatiile laser realizeaza remodelarea corneei cu eliminarea dioptriilor, folosind una din
cele 3 tehnici:

 PRK
 FemtoLASIK
 ReLEx SMILE.
 Toate se realizeaza intr-un interval de 10-15 minute pentru amandoi ochii, cu anestezie
locala cu picaturi, sunt nedureroase, au un grad mare de siguranta si permit reluarea rapida a
activitatii obisnuite dupa operatie (citit, lucru la calculator).

Majoritatea pacientilor sunt surprinsi de cat de bine vad, la scurt timp dupa operatie.

Atunci cand exista miopii mari sau tehnicile laser nu pot fi aplicate, se recurge la operatia
cu implant de cristalin artificial, in urma careia cristalinul este emulsificat cu ultrasunete si in
locul sau se introduce in interiorul ochiului o lentila (cristalin artificial) avand dioptria calculata
in asa fel incat sa compenseze viciul de refractie al pacientului.

In urma consultului si a investigatiilor specifice, oftalmologul stabileste impreuna cu

pacientul care este cea mai potrivita tehnica pentru corectarea miopiei.

Dioptriile din miopie sunt notate cu minus.

 Pacientii miopi au in general ochiul mai fragil, ceea ce implica anumite riscuri, indeosebi
la dioptrii mari retina este mai subtire si exista riscul rupturii sau dezlipirii acesteia atunci cand
se produce o crestere brusca de presiune in interiorul globului ocular.

De aceea, trebuie evitate eforturile fizice mari, sporturile de contact, ridicarea greutatilor,
nasterea naturala fiind contraindicata la valori mai mari de 3 dioptrii, aceste restrictii fiind
valabile pe tot parcursul vietii, chiar daca pacientul a suferit o operatie pentru miopie si nu mai
poarta ochelari.

De asemenea, pacientii cu miopie trebuie sa efectueaza periodic controale oftalmologice

pentru a li se ajusta dioptriile in functie de evolutia miopiei si a li se evalua starea retinei.

Miopia constituie un factor de risc pentru aparitia glaucomului, de aceea miopii peste 40
de ani, trebuie sa realizeze controale anual, in cadrul carora sa li determine tensiunea
intraoculara.

Lentile aeriene
• Lentile de contact (indicatie majora in caz de miopie unilaterala)
• Pentru miopiile mici si medii este aceiasi corectie pentru aproape si departe
• Pentru miopiile mari si foarte mari – cu 4 dioptrii mai putin decat pentru cea de aproape
• Chirurgical (keratotomia cu laser) – utila pentru cazurile cu pana la 7-8 dioptrii; aceasta
operatie poate fi:
• clasica
• sleroplastia
• operatia focala – scoaterea cristalinului

Miopia sau tulburarile vederii de departe afecteaza o proportie semnificativa a populatiei, dar
aceasta afectiune oftalmologica este usor corectata prin tratament optic (ochelari de vedere,
lentile de contact) sau chirurgical.

Persoanele cu miopie sau tulburari ale vederii de departe prezinta dificultate in vederea
obiectelor situate la distanta, dar vad bine obiectele din imediata apropiere.

De exemplu, o persoana mioapa poate sa nu fie capabila sa vada semnele de circulatie

situate la distanta pe autostrada, ci doar de la cativa metri distanta.
H. PREVENIREA MIOPIEI

Cel mai important sfat pe care Pfeiffer il poate oferi parintilor ca o masura preventiva
impotriva miopiei: "Trimiteti-va copiii sa se joace afara pentru doua ore in fiecare zi si nu
numai ochii lor vor beneficia".

Raspandirea miopiei este un fenomen la nivel mondial, in special in Asia de Sud-Est,

unde incidenta la copiii de scoala a crescut semnificativ in ultimele decenii.
 Acest lucru se datoreaza probabil cresterii nivelului de educatie.

Oamenii care citesc foarte mult efectueaza, de asemenea, o multime de sarcini care
solicita mult vederea de aproape, de obicei in conditii de luminozitate scazuta.

Ochiul se adapteaza acestor obiceiuri, iar globul ocular devine mai lung.

Daca devine prea alungit, imaginea se focalizeaza in fata retinei, in loc sa se

focalizeze pe retina, facand obiectele indepartate sa apara neclare.

I. DE RETINUT:

Miopia este un defect al vederii, viciu de refractie, care se manifesta prin imposibilitatea
de a distinge clar obiectele situate la o distanta.

Globul ocular al persoanelor miope este mai alungit, asa ca imaginea obiectelor privite
se formeaza in fata retinei.

Este nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasand imaginea obiectului
pe retina.
 În jur de 26% din populatia lumii are miopie.

ALTE CAUZE:

Ereditara- Una din cele mai frecvente cauze este cea genetica, aproximativ 89% din
parintii cu miopie avand de asemenea copii miopi.

Mediul- Alta cauza importanta este influenta mediului asupra globului ocular. Astfel ca
un exces de tonus din partea muschiului ciliar poate sa antreneze miopia prin spasme ciliare. Si
indicele de refractie a cristalinului poate fi modificat sub influenta temperaturilor înalte
(opacifierea cristalinului). Alta teorie sustine ca un efort prea mare consolideaza muschii ciliari,
micsorand curbura cristalinului

Patologici - exista o serie de afectiuni care determina aparitia miopiei:modificarea

indicelui de refractie a cristalinului, aparitia cataractei miopigene.

Diagnosticarea se face de catre medicul oftalmolog cu ajutorul autorefractometru,

biomicroscopie atat de pol anterior cat si de pol posterior (examinarea retinei) topografie
corneana, OCT in situatii mai complexe.

Tratamentul miopiei este in primul rand in functie de varsta pacientului.

La pacientii tineri copii sau adolescenti pana in 18 ani tratamentul este portul corectiei
optice adica ocheleri sau lentile de contact.

La pacientii care au trecut de 18 ani si la care viciul de refractie este stabil (nemodificat
pe perioda unui an calendaristic) se poate faca un tratament chirurgical cu laser pentru a scapa de
dioptrii.

Posibilitatea realizarii tratamentului depinde si de numarul diopriilor pacientului si de

aspectul topografic al corneei pacientului.

J. METODE SI MIJLOACE DE TESTARE

Testul nr.1- Oftalmoscopie

 Rolul acestui test este observarea transparentei mediilor optice oculare , starea
structurilor, aranjamentul optic al acestor structuri

Se folosesc ca dispozitive oftalmoscopul electric, tinta departe, eventual oftalmoscop

binocular indirect, iluminarea trebuie sa fie slaba in laborator.

Se tesaza ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stang cu ochiul stang. Se aranjeaza in
oftalmoscop o lentila convexa de 20 dioptri. Se observa corneea, conjunctiva, pleoapele. Se
scimba lentila cu o lentila de putere mai mica si se observa succesiv umoarea apoasa , irisul,
cristalinul, corpul vitros. Se schimba lentila si se pune la punct un vas din zona papilei. Se
extinde examenul pe o suprafata cat mai mare a retinei deplasand instrumentul si schimband
orientarea ochiului. Se cere subiectului sap priveasca in oftalmoscop si se observa foveea si
regiunea maculara. Apoi se cere subiectului sa fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se
observa pozitia foveei in raport cu reticulul si stabilitatea ei

Testul nr.4 - Skiascopie pentru vederea departe

Are ca scop evaluarea obiectiva a refratiei ochilor.Se foloseste skiascopul electric, tinta
este asezata departe la aprox. 5-10 m, foropter sau trusa de lentile pentru testarea subiectiva, rigla
de skiascopie, mediul ambiental iluminat atenuat

Subiectul examinat fixeaza tinta cu ambii ochi. Examinatorul pastreaza ambii ochi
deschisi si cu ochiul drept controleaza ochiul drept , ochiul stang controleaza ochiul stang.

Distanta examinator – pacient se recomanda sa fie 0.50m sau 0.67 m.se incepe cu ochiul
drept; se neutralizeaza deplasarea reflexului retinian in toate meridianele. Se procedeaza la fel
pentru ochiul stang.

Se revine la ochiul drept apoi la cel stang. Pentru distanta examinator – pacient de 0.50m,
se scade din compensarea gasita +2 dioptrii, iar pentru 0.67 m se scade +1.50dpt

Testul nr.7- Testul subiectiv

Are ca scop determinarea subiectiva a compensarii pentru vederea departe.

Se foloseste foropterul sau trusa de testare subiectiva, testele optotip pentru distanta ,
rozeta parent, mira cruce cu linii paralele , testul rosu-verde polarizat.

Se noteaza compensarile gasite la ambii ochi, in vederea departe.

Testul nr.8-foria indusa in vederea la distanta , de compensarea determinata la testul nr.7

Testul evalueaza foria .

Se utilizeaza foropterul sau trusa de testare subiectiva, prisme variabile , prisma de 6 pdpt
sau 8 pdpt, linia verticala de litere cu Vb=1 sau cu cea mai buna acuitate vizuala a pacientului
 Se regleaza ochelarul de testare la distanta interpupilara pentru vederea la distanta si se
introduc compensarile gasite la testul nr 7. Se introduce in fata o prisma de 6 pdpt sau 8 pdpt
baza sus pentru dedublarea imaginilor testului(spargerea fuziunii). Se asaza in fata OD prisma
variabila cu care se induce un efect prismatic de 15 pdpt baza in. Se reduce puterea prismatica
lent pana ce subiectul raporteaza alinierea celor doua imagini.

Se pot observa variantele: ramane puterea prismatica baza in(exoforie),ramane puterea

prismatica baza ex(esoforie), aliniere putere prismatica baza 0(ortoforie)

Se noteaza valorile gasite pentru efect prismatic

Normal este exforie de 0.50pdpt

Testul nr.22- reflexul pupilar

Testul are ca scop verificarea echilibrului orto si para simpatic la nivelul irisului.

Se foloseste lampa stilou, testele optotip situate la 5 m , iluminatul atenuat

Se cere subiectulului sa fixeze tinta cu ambii ochi. Pentru testarea reflexului fotomotor se
asaza lampa stilou stinsa la 2 cm in centrul pupilei. Se protejeaza de lumina cu mana celalalt
ochi. Se aprinde lampa. Se repeta testul in acelasi mod pentru celalalt ochi. Pentru testarea
reflexului consensual se ilumineaza OD si se observa OS si invers.

In timpul observatiei se pastreaza lampa stilou aprinsa.

Se observa :

 Reflexul fotomotor: marire , dilatare, oscilatii , fara reactie

 Reflexul consensual: contractia ambelor pupile sau unei singure pupile

Se noteaza comportamentul observat ca amplitudine si viteza de raspuns.

Normal este o contractie consensuala.

K. Metode si mijloace de ameliorare

Ca tratament optic la miopia maligna pentru ameliorara acuitatii vizuale se recomanda

lentile de contact, care permit o corectie mai apropiata de valoarea totala a miopiei.

Ca tratament medicamentos se recomanda vitamine din grupul A,B,C,E in cure repetate.

Este necesara o igiena a activitatii mai ales pentru aproape, cu perioade de repaus ocular
in vederea profilaxiei complicatiilor. Pentru ameliorarea nutritiei coriooretinei, se pot administra
vasodilatatoare in injectii retrobulbare sau administrate general.
 Se administreaza de asemenea vasotrofice –difrarel, doxium, difebiom in cure repetate si
alternative.