Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Precauţii: Deplasarea ţintei se face cu viteză constantă nici prea încet nici prea
repede. Pacientul citeşte testul cât timp acesta se deplasează spre el până ce acesta apare
166
neclar (pacientul face greşeli). Testul se repetă pentru a fi siguri că pacientul a înţeles
instrucţiunile.
(3) Rotaţii monoculare
Scop: Se evaluează calitatea mişcărilor de versiune.
Material: Creion sau baghetă, izvor luminos punctiform.
Mod de lucru: Iluminarea ambiantă normală. Se obturează cu un carton ochiul
dominant, aşa încât optometristul să poată totuşi vedea ambii ochi ai pacientului. Ţinta se
mişcă într-un plan depărtat cam la 1m de subiect, perpendicular pe planul său median
descriind un cerc cu raza de aproximativ 300mm. Se poate observa repede dacă diametrul
cercului este prea mic sau prea mare observând mişcările ochiului. Se doreşte o mişcare
de rotaţie aproape de maxim. Viteza de rotaţie a ţintei: o rotaţie la fiecare trei secunde.
Ţinta se mişcă în sensul acelor de ceas şi în sens invers. Se vor realiza câteva rotaţii până
să înceapă observarea mişcărilor ochiului. După cca. 5 rotaţii într-un sens se inversează
mişcarea. Se repetă testarea obturând celălalt ochi.
Norma: Rotaţii balistice lente în sensul acelor de ceas şi în sens invers.
Instruirea pacientului: Priveşte ţinta şi urmăreşte mişcarea ei fără să mişte capul.
Dacă pacientul tinde să mişte capul se fixează capul pe suport.
Comportamente observabile:
- urmărire regulată;
- pierderi de fixare;
- urmărire neregulată, cu sacade;
- limitări ale mişcării în anumite zone (se notează zona după cadranul ceasului);
- mişcări asociate ale capului, corpului, membrelor.
Se atrage atenţia subiectului să urmărească ţinta numai cu ochii fără să mişte
capul. Mişcările pe verticală sau oblice nu trebuie să aibă aceleaşi amplitudini ca cea pe
orizontală. Se repetă testul obturând celalălt ochi.
Se notează: prezenţa sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, mişcările
asociate, postura capului, cu ce efort realizează pacientul urmăririle. I se dă pacientului
timp de acomodare cu testul. Se notează pe rând comportamentele pentru ochi drept
obturat - mişcări pozitive şi în sens invers pentru ochiul liber şi ochiul obturat - şi ochi
stâng obturat - mişcări pozitive şi în sens invers pentru ochiul liber şi ochiul obturat.
(4) Rotaţii binoculare
167
Mod de lucru: Se obturează ochiul dominant. Cele două ţinte sunt aşezate într-un
plan de front în faţa ochiului liber. Distanţa între ţinte: ~600mm în plan median. La
comandă, subiectul schimbă fixarea de la o ţintă la alta repede. Perioada schimbărilor 1s.
Se fac câteva treceri în plan orizontal apoi se fixează ţintele în acelaşi plan median
vertical şi se comandă schimbări succesive în acest plan.
Norma: Mişcare în salt de la o ţintă la alta fără mişcări corective.
Instrucţiuni pentru pacient: Schimbaţi ţinta fixată la comandă. Fixarea se face
rotind numai ochii nu şi capul.
Recomandări: Se recomandă subiectului câteva treceri de fixare înainte de
începerea testării efective. Se notează calitatea mişcărilor pentru fixări sacadate în plan
orizontal şi vertical.
(7) Fixări ”aproape-departe “ şi “departe-aproape”
Scop: Evaluarea dinamicii capacităţii de fixare cu acomodare a obiectelor la
distanţe diferite şi a reflexului pupilar de apropiere.
Materiale: Tablouri de teste Snellen pentru departe şi pentru aproape.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Subiectul este condus să citească ţinta
la distanţa normală pentru citit. Tabloul cu optotipuri pentru departe este plasat la 5m de
pacient. În scopul observării schimbărilor de fixare, pacientul ar trebui să poată privi
testele pentru departe pe deasupra capului optometristului, care însă va putea să vadă
ochii şi când subiectul fixează testul pentru aproape.
Pacientul fixează şi citeşte textul pentru aproape la comanda “aproape” şi fixează
şi citeşte textul pentru departe la comanda ”departe”. Schimbările de fixare se fac în
ritm de una pe secundă; se fac circa cinci schimbări de fixare, pentru obişnuirea
pacientului, apoi se începe observarea ochilor acestuia.
Normal: Pacientul schimbă fixările fără mişcări de corecţie sau opriri.
Recomandări:
- Se atrage atenţia subiectului să nu mişte capul când schimbă fixările.
- Se observă eventuale mişcări neregulate ale ochiului când se schimbă fixarea.
Unii pacienţi pot face trecerea de la departe la aproape repede, cu mişcare continuă dar
au dificultăţi când fac trecerea de la aproape la departe.
- Se observă dacă un ochi rămâne în urma celuilalt când se schimbă fixarea.
169
8. Subiectul vede două sfori dar una este mai neclară - suprimare parţială a unui ochi,
anisometropie.
Notare: Se descriu în amănunt constatăril.e
Răspuns V Răspuns X
Proiecţie esoforică
OS OD OS OD
OS OD OS OD OS OD
Suprimare totală OD Suprimare totală OS Răspuns binocular
Răspuns Y
OS OD OS OD
Proiecţie esoforică Proiecţie esoforică
suprimare suprimare
perimaculară OD perimaculară OS
Fig. 12.1
(9) Foria laterală pentru departe (Manas)
Scop: Evaluarea foriei şi variaţia ei.
Material: Stereoscop special şi stereograma DVS-2 (Keystone) (Fig. 12.2).
Mod de lucru: Este important să se inhibeze convergenţa psihică. Pacientul aşezat
comod priveşte în stereoscop. Mâinile nu trebuie să atingă stereoscopul. Stereograma este
compusa în stânga de o săgeată şi în dreapta de o scară cu puncte numerotate.
171
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Fig. 12.2
Se întreabă pacientul “Ce vedeţi (pauza)? “ ; “ Vedeţi o sageata? “ ; “Vedeţi o
serie de cifre? “ ; “ Vedeţi săgeata şi numerele în acelaşi timp? “;
“Închideţi ochii şi la comanda ‘deschideţi" deschideţi ochii şi spuneţi ce vedeţi ”; “ În
dreptul cărei cifre vedeţi săgeata? “.
Subiectul continuă să privească stereograma şi după cca 5 secunde se întreabă:
“ Unde este acum săgeata? “. Pacientul poate indica o variaţie a poziţiei săgeţii în jurul
unei poziţii mediane 9-10-9-8-9 ceea ce denotă un nistagmus. Dacă săgeata se deplasează
în sensul cifrelor mari înseamnă exoforie. Dacă săgeata se deplasează spre cifre sub 8.5
înseamnă esoforie. Dacă sageata sau numerele dispar înseamnă neutralizare.
În cazul copiilor mici instruirea este dificilă. În acest caz se recomandă să se
folosească un indicator care să ţintească pe scara cu numere o cifră. Subiectul este
întrebat care este poziţia săgeţii faţă de indicator.
Norma 9,5-10
Notare:
Poziţia iniţială a săgeţii.
Direcţia de deplasare a săgeţii.
Între ce numere oscilează săgeata.
Prezenţa unor semne de neutralizare.
♥
Fig. 12.4
Mod de lucru: Deoarece este o testare a vederii departe este important să se reducă
la minim convergenţa psihică. Pacientul este instruit să observe stereograma şi să spună
imediat ce vede: ” Spuneţi ce vedeţi imediat după ce iluminez stereograma?“; “ Câte
173
puncte vedeţi acum?“; “ Ce culori au punctele?“; “ Vedeţi tot timpul acelaşi număr de
puncte?“.
Interpretarea răspunsurilor.
a. - două puncte - neutralizarea unui ochi;
b. - două puncte cu alternanţă - neutralizare alternantă;
c. - trei puncte - fuziune normală;
d. - trei apoi patru puncte - răspuns imediat normal dar nu poate menţine fuziunea ;
e. - trei puncte apoi două - răspunsul imediat este normal, dar apare repede neutralizarea
unui ochi ;
f. - patru puncte - vedere simultană.
Normal: Trei puncte. Răspuns acceptabil: trei puncte apoi patru sau patru puncte
apoi trei.
Pacientul poate să raporteze trei puncte şi chiar în acest caz este bine să se întrebe
dacă punctele sunt aliniate pe verticală. Dacă raportează că unul din puncte este deplasat
lateral înseamnă că există alunecare retiniană.
Testul de fuziune poate fi ratat de subiect din cauza foriei laterale sau verticale.
Există interesul ca în aceste cazuri să se determine prisma care să refacă fuziunea.
Precauţii: Se aranjează stereoscopul pentru inhibare maximă a convergenţei
psihice. Se verifică dacă stereoscopul este reglat pentru infinit.
Ţinta (stereograma) trebuie să fie pentru infinit.
Notare:
1. Răspunsul iniţial.
2. Răspunsul după 5 secunde.
3. Răspunsul după încă 5 secunde.
(12) Vedere stereoscopică (vedere departe)
Scop: Evaluarea capacităţii de a vedea stereoscopic (al treilea grad al vederii
binoculare).
Material: Stereoscop, stereograma DVS-7 (Keystone) (Fig. 12.5).
174
Fig. 12.5
Mod de lucru: Stereoscopul este reglat pentru infinit. Postura pacientului trebuie
să asigure inhibarea convergenţei psihice. Stereograma conţine 6 rânduri de simboluri.
Fiecare rând conţine 5 simboluri de formă stea, inima, pătrat, pată circulară, cruce. Unul
din simboluri din fiecare rând pare să fie plasat decalat în spaţiu faţă de celelalte.
Pacientul poate spune că ţinta o vede dublă. În acest caz suportul stereogramelor
poate fi deplasat până se obţine fuziunea apoi se revine încet la poziţia corespunzătoare
pentru infinit. Se cere pacientului să spună care simbol din fiecare rând se apropie de el.
Normal: Raportare corectă pentru toate liniile dacă subiectul are un grad înalt de
percepţie a profunzimii. Pentru subiecţi cu capacitate medie răspuns corect în patru linii.
Observaţii: Dacă pacientul nu dă răspuns corect la prima linie se întreabă cum
apare simbolul din stânga şi din dreapta marginii inferioare a stereogramei. Dacă unul din
aceste simboluri nu este perceput înseamnă ca un ochi este neutralizat.
ating ţinta. Dacă numărul este văzut dublu sau în ceaţă sau vârfurile indicatoarelor apar
neclare sau dispar raportaţi imediat.
Fig. 12.6
Dacă vedeţi un singur număr şi ambele indicatoare ating numărul, puteţi îndepărta
indicatoarele spre ocularele stereoscopului. Se repetă procedeul pentru numărul doi şi
aşa mai departe.
Răspunsurile anormale ale pacientului pot fi:
1. Numerele apar neclare. Aceasta indică o stimulare excesivă a convergenţei din cauza
folosirii mâinilor.
2. Numerele sunt dublate. Aceasta indică o fuziune proastă când este solicitată o fixare
binoculară precisă.
3. Este prezent un indicator. Aceasta indică suprimarea ochiului corespunzător
indicatorului care lipseste.
4. Indicatoarele apar alternativ. Aceasta indică neutralizarea alternantă.
5. Pacientul raportează prezenţa ambelor indicatoare dar unul din ele este dirijat în partea
dinăuntru a numărului. Indicaţie pentru alunecare retiniană asociată cu esoforie.
6. Pacientul raportează două indicatoare dar unul este deplasat spre înafara faţă de număr.
Indicaţie pentru alunecare retiniană asociată cu exoforie.
7. La fel ca mai sus dar vârful indicatorului este deasupra numărului. Indicaţie pentru
alunecare retiniană asociată cu hiperforia ochiului corespunzător.
8. Indicatorul poate ignora propriul său câmp perceptual şi îl invadează pe cel al celuilalt
ochi. Aceasta indică o neutralizare profundă şi complexă a ochiului corespunzător.
176
9. Subiectul poate raporta prezenţa ambelor indicatoare dar vârful unuia poate lipsi.
Aceasta arată o neutralizare maculară a ochiului corespunzător.
Precauţii: Contactul fizic între pacient şi stereogramă poate duce la izolarea
vârfului indicatorului. Când pacientul dă răspunsuri anormale se atrage atenţia. Pacientul
trebuie bine instruit în ce priveşte ceea ce se aşteapta de la el.
Notare:
1. Numerele care apar sunt dublate când sunt atinse.
2. Eventuale aparenţe neclare ale indicatoarelor.
3. Invazii în câmp perceptual fals.
4. Poziţiile indicatoarelor când ţintesc numerele.
(14) Flexibilitate acomodativă
Scop: Evaluarea uşurinţei de a acomoda.
Material: Tablouri cu optotipuri pentru departe
Mod de lucru: Subiectul ţine în fiecare mână câte o paletă ocluzor. Îşi obturează
ochiul drept şi verifică dacă poate citi optotipurile cu Vb=1 cu ochiul stâng. Îşi obturează
ochiul stâng şi verifică dacă ochiul drept citeşte optotipuri cu Vb=1. În timp ce ochiul
stând este obturat se introduce o lentilă de -2,50dpt în faţă ochiului stâng şi se continuă
obturarea alternantă. Când ochiul drept este obturat, pacientul trebuie să citească text cu
Vb=1 cu ochiul stâng având şi lentila de -2.50 dpt în faţă. Dacă el raportează că vede
textul clar înseamnă că a trebuit să acomodeze 2.50 dpt. Se obturează ochiul stâng.
Pacientul trebuie să inhibe (să relaxeze) acomodarea ca să vadă clar optotipurile cu
Vb=1. Se repetă obturarea alternativă de trei, patru ori pentru a fi siguri de uşurinţa de a
acomoda. Se trece lentila de -2.50 dpt la ochiul drept şi se repetă testarea.
Norma: Posibilitate de a stimula şi inhiba o acomodare de -2.50 dpt cu uşurinţă.
Constatări: Dacă pacientul nu trece testul se notează:
Pacientul greşeşte în faza de stimulare sau inhibiţie?
Vede optotipurile clar, repede, după schimbarea obturării sau cu întârziere.
Partea stimulată este aceea unde se află lentila de -2.50 dpt. Partea inhibată este
cealaltă. Pacientul trebuie să vadă clar în trei secunde. În cazul copiilor li se cere să
numească de exemplu a treia litera din stânga sau ultima din dreapta, etc.
(15) Testul Dvorine pentru vederea în culori
Scop: Evidenţierea anomaliilor severe de vedere în culori.
177
Fig. 12.7
(17) Discriminare vizuală pentru departe (ochiul stâng)
Material: Stereoscop, stereograma DVS-5 (Keystone ) (Fig. 12.8)
Mod de lucru: La fel ca pentru ochiul drept numai că plăcile se găsesc pe
fotografia din stânga.
Fig. 12.8
Raportul dintre numarul plăcii în care s-a recunoscut corect poziţia punctului negru şi
numărul total de plăci indicatoare (10) înmulţit cu 100 dă valoarea eficacităţii vizuale.
(18) Foria laterală în vedere aproape
179
Esoforie Hiperforie OD
Alunecare OS Dominant OS
Fig. 12.9
Precauţii. Se reglează instrumentul şi postura subiectului că să se reducă la maxim
convergenţa psihică.
Notare. Se notează aparenţa mărcilor de control la începutul observării şi
schimbările pe care le raportează subiectul când continuă să privească stereograma 10
secunde.
(21) Suprimare maculară în vedere aproape
Material: Stereoscop reglat pentru aproape şi stereograma pentru aproape având
mărci de control orizontala şi verticală.
Mod de lucru: Subiectul este pus să deprindă vederea stereoscopica a
stereogramei. Se cere să raporteze cum vede mărcile de control.
Normal: Subiectul vede o cruce perfectă. Distanţa între centrele mărcilor 62 - 63
mm. Mod de lucru ca pentru departe.
Notare: Aparenţele raportate de pacient.
(22) Steaua Van Orden
Material: Stereoscop, ţinta lui Van Orden, 2 creioane
181
Mode de lucru: Stereoscopul este reglat pentru infinit. Ţinta este aşezată pe
planşeta pentru desenat a stereoscopului. Se centrează ţinta pe planşetă. Ţinta este o foaie
de hârtie pe care sunt marcate două rânduri de 7 puncte (Fig. 12.10). Pacientul ţine c6ate
un creion în fiecare mână ca pentru a desena pe hârtie.
Pacientul este întrebat dacă vede cele două rânduri de puncte. I se spune să aşeze vârful
din dreapta pe punctul cel mai de sus şi vârful creionului din stânga pe punctul cel mai de
jos al rândului corespunzător.
I se cere să deplaseze creioanele simultan pe diagonala corespunzătoare celor două
puncte până ce subiectul are impresia că cele două vârfuri se întâlnesc în centrul ţintei. Se
deplasează creioanele în sens invers spre punctul următor din rând. Se procedează la fel
pornind din al 3-lea punct din rând şi aşa mai departe. Pacientul va avea impresia că a
trasat o stea de linii.
Fig. 12.10
Exoforie Esoforie şi
hiperforie stânga
Esotropie
Coordonare şi
percepţie slabe
negru din stânga mai sus. Din nou se deplasează creioanele pornind de la alte puncte unul
182
spre celălalt până ajung să se atingă în centru, continuaţi să repetaţi trasarea de drepte
până se formează o stea.
Observaţii:
Pacientul porneşte cu percepţie simultană şi construieşte câmpul fuzional de gradul 2.
Se obţine răspunsul dinamic al convergenţei.
Răspunsuri tipice de test:
1. Toate liniile trasate din dreapta şi din stânga trec prin aceleaşi puncte distanţate între
ele la 65 mm. Semnificaţia este: vedere binoculară bună şi forie normală.
2. Liniile din ambele părţi trec prin aceleaşi puncte centrate, dar distanţa dintre acestea
este mai mică de 65 mm. Semnificaţia este: binocularitate bună, dar esoforie.
3. Liniile din cele două seturi trec prin aceleaşi puncte, dar distanţă între acestea este
mai mare de 65 mm. Semnificaţia este: binocularitate bună, dar exoforie.
4. Punctele de întâlnire ale celor două seturi de linii nu sunt pe aceeaşi orizontală.
Semnificaţia este: hiperforie.
5. Liniile uneia din grupe nu trec prin acelaşi puncte. Semnificaţia este: ochiul
corespunzător este suprimat.
Precauţii: Trebuie să ne asigurăm că pacientul a înţeles intructiunile primite.
Creioanele trebuie să pară că se întâlnesc în centru hârtiei. Mâinile nu trebuie să atingă
hârtia pe care desenează. postura corpului trebuie să corespundă vederii aproape.
Pentru caracterizarea performanţei pot fi luate în considerare şi alte teste (descrise
în capitolul 6):
- fixări (urmăriri) monoculare (test nr. 25);
- testul Worth (test nr. 28);
- caroiajul Amsler (test nr. 31);
- integrare spaţială (test nr. 34);
- memorie vizuală (test nr. 35);
- viteza de citire (test nr. 36);
- eficacitate vizuală (test nr. 39);
- forie în vedere aproape folosind crucea şi lentila Maddox;
- discriminare în vedere aproape folosind tabloul Snellen pentru aproape (test nr. 33);
- testul de rezistenţă la orbire luminoasă.
Se pot concepe teste în funcţie de nevoile vizuale.
183
4. Rotaţii binoculare.
Scor: 1p. Cel puţin un ochi nu poate face rotaţii.
2p. Ambii ochi urmăresc ţinta dar extrem de neregulat.
3p. Ambii ochi urmăresc ţinta cu mişcări neregulate.
4p. Ambii ochi urmăresc ţinta cu uşoare neregularităţi.
5p. Ambii ochi urmăresc perfect ţinta.
5. Fixări monoculare.
Scor: 1p. Unul din ochi incapabil să urmărească mişcările pe două direcţii.
2p. Unul din ochi urmăreşte dificil cu asocierea mişcării capului.
3p. Unul din ochi urmăreşte ţinta cu mişcare neregulată.
4p. Unul din ochi urmăreşte ţinta cu uşoare neregularităţi.
5p. Ambii ochi pe rând urmăresc perfect ţinta.
6. Fixări sacadate.
184
Scor: 1p. Subiectul schimbă fixarea cu efort extrem şi asociază mişcările capului.
2p. Subiectul face erori mari la extreme.
3p. Subiectul face numai o eroare mare la o extremitate.
4p. Subiectul face erori slabe la schimbările de fixare.
5p. Schimbările de fixare sunt perfecte.
7. Fixări aproape - departe.
Scor ca la testul nr. 6
8. Orientare ochi-mână.
Scor: 1p. Subiectul nu atinge ţinta indiferent de ochi.
2p. Subiectul atinge ţinta când foloseşte unul din ochi.
3p. Subiectul atinge ţinta cu dificultate.
4p. Subiectul atinge ţinta după mici ezitări.
5p. Subiectul atinge repede şi sigur ţinta.
9. Coarda Brock.
Scor: 1p. Subiectul vede numai cu un ochi.
2p. Subiectul foloseşte când un ochi când celălalt.
3p. Răspuns Y sau X (esoforie, exoforie).
12. Stereoscopicitate.
Scor: 1p. Pacientul răspunde corect numai la 2 linii.
2p. Pacientul ratează răspuns corect la 3 linii.
3p. Pacientul ratează la 2 linii.
4p. Pacientul ratează la 1 linie.
5p. Pacientul răspunde corect la cele 6 linii.
13.Flexibilitate acomodativă (test stereo).
Scor: 1p. Pacientul vede neclar în ambele situaţii limită.
2p. Pacientul vede neclar în una din situaţii.
3p. Parţial neclar în una din situaţii.
4p. Uşor neclar în una din situaţiile limită.
5p. Pacientul vede clar tot timpul.
14. Forie laterală în vedere departe (test stereo).
Scor: 1p. Pacientul vede săgeata, indicând pe scara valori sub 5.5 sau peste 13.5.
2p. Săgeata indică 6.5 sau 12.5.
3p. Săgeata indică 1.5 sau 11.5.
20 Eficacitate 60 % 70 % 80 % 90 % 100 %
vizuală aproape