Ticlea Daiana an 2

Test

1. Descrieţi ochelarii pentru testarea subiectivă.

Ochelarii pentru testarea subiectiva pot fi folositi pentru diferite masuratori faciale. Trebuie sa
indeplineasca cateva conditii : a) reglaj binocular al distantei interpupilare, b) puncte reglabile in
inaltime si adancime, c) brate acoperite si care sa exercite o usoara presiune laterala, d) brate cu
lungime variabila, e) sistem pt acoperirea distantei lentila-ochi.

Ochelarii trebuie sa fie robusti, usor manevrabili, cu greutate mica.

Cu ochelarul de testare se determina usor asimetriile pupilare, in ale caror cazuri pe inaltime putem
avea :

a) un ochi mai sus decat celalalt (restul fetei este simetric), cele doua sprancene sunt pe aceeasi
orizontala (in care caz este convenabil sa se respecte alura generala a capului si sa se descentreze
lentila)

b) toata fata este simetrica si ochiul mai jos ii corespunde pomete, spranceana, ureche mai joase (in
acest caz, tot ochelarul trebuie modificat (uneori ochiul cel mai sus este sub o spranceana mai
joasa, astfel se va face un compromis intre montura si centrii optici).

Inainte de a se alege solutia definitiva, trebuie avut in vedere urmatoarele :

-Se observa cu atentie portul capului, care adesea compenseaza anomalia aparenta printr-o
inclinare (portul inclinat al capului influenteaza perceptia notiunii de orizontalitate. In cazurile
delicate se informeaza clientul despre asimetria sa si se tine seama de parerea acestuia, in ceea ce
priveste alegerea solutiei finale).

-Orice descentrare a lentilelor se controleaza cu cilindrul Maddox sau alta metoda

asemanatoare.Eroarea de centraj pe inaltime nu trebuie sa depaseasca 0.25 dpt. Asimetria faciala
poate fi insotita de hiperforie, dar nu neaparat. Este necesar sa se verifice pozitia centrelor optice
cand se decide pozitia exacta a monturii.

Dacă lentilele sunt multifocale problema centrajului este şi mai complicată. Firmele producătoare
de lentile multifocale, aplică o toleranţă în ceea ce priveşte poziţia diferitelor centre optice ale
acestor lentile. Subiectul şi el la rândul său, poate avea o hiperforie cu care s-a obişnuit.
Optometristul, pentru a respecta câmpul vizual al fiecărui ochi şi pentru a asigura sincronismul
trecerii de la o zonă la alta, plasează liniile de separaţie la aceeaşi înălţime în raport cu fiecare
pupilă, deşi este posibilă o asimetrie. Aceste trei cauze sunt generatoare de efecte prismatice, care
se pot compensa sau se pot acumula, mărind hiperforia naturală a subiectului care simte disconfort
la portului ochelarului, fără să îşi dea seama de ce. Astfel, trebuie să se prevadă înălţimea
segmentelor lentilelor multifocale, se măsoară hiperforia subiectului şi se recomandă la fabricarea
lentilelor, efecte prismatice, pentru a fi siguri că toleranţa nu va înrăutăţi vederea.

Dacă pentru a respecta o asimetrie facială trebuie să să încline montura, trebuie să se ţină seama în
cazul trasării lentilelor astigmate, de faptul că orientările secţiunilor principale ale lentilelor, trebuie
să rămână corespunzătoare ochilor

2. În ce constă măsurarea intervalului pupilar ?

Pupilometrele sunt aparate pentru masurarea distantei interpupilare. Pentru masuratoare

corecta trebuie indeplinite urmatoarele conditii : pozitia pe nas sa fie stabiila, observatorul
trebuie sa poata vedea clar in acelasi timp reperele aparatului si pupilele subiectului, si sa se
permita masurarea intervalului pupilar al subiectului cand poarta ochelari.

Exista pupilometre simple si complexe.

Pupilometrele simple sunt : rigle obisnuite, ochelari de testare, si rigletele cu locas pentru
nas.

In cazul rigletelor, masuratoare se desfasoara astfel : observatorul se aseaza in fata

subiectului la 0,4m. Se aseaza rigleta pe nasul subiectului fara sa se acopere ochii.
Observatorul inchide ochiul stang si cere subiectului sa priveasca ochiul sau drept. Se
repereaza pozitia ochiului stang din spatele riglei (intervalul stanga). Fara sa se miste,
observatorul inchide ochiul drept si cere subiectului sa priveasca ochiul sau stang. Se
stabileste pozitia ochiului drept (intervalul dreapta). Aceasta metoda presupune ca
observatorul sa inchida succesiv cei doi ochi si sa vada bine reperele de pe rigla si totodata
ochiul subiectului.

In cazul masurarii intervalului pupilar pt vederea la aproape (ametropii simple), se

procedeaza astfel : se plaseaza ochiul observatorului in dreptul nasului subiectului la
distanta de vere in planul apropiat. Se cere subiectului să observe acest ochi (celălalt fiind
închis). Se aşează rigleta în faţa ochilor subiectului, aşezând linia de 0 în centrul pupilei din
dreapta şi se citeşte intervalul pupilar total, în dreptul centrului pupilei din stânga. Dacă
rigleta este în planul lentilelor de ochelari la distanţă normală de cornee, se obţine o valoare
suficient de precisă. În principiu, distanţa cornee – lentilă este de 12 mm, dar poate varia
funcţie de proeminenţa nasului, lungimea genelor etc. Valoarea intervalului măsurată este
valabilă dacă planul rigletei coincide cu planul lentilelor.
Există pupilometre concepute special pentru măsurarea intervalului pupilar în vederea
aproape.
O altă metodă folosită este următoarea: se ajustează pe capul subiectului o montură de
ochelari, în care sunt montate lentile afocale. Ochelarul este aşezat la distanţă corectă faţă
de cornee. Se cere subiectului să fixeze ochiul observatorului aşezat în dreptul nasului, la
distanţa de lucru corespunzătoare. Observatorul priveşte pupila subiectului şi cu un creion
dermatograf sau creion cu fetru, marchează pe lentilă punctul situat pe linia celor două
pupile (a observatorului şi a subiectului). Metoda este utilă pentru reperarea poziţiei
segmentelor lentilelor multifocale, cu condiţia de a plasa ochiul observatorului la distanţa de
punere la punct pentru compensarea în vederea aproape. Pentru ca măsurarea în vederea
aproape să fie cât mai corectă, ar fi necesar ca subiectul să fie pus în condiţii de lucru efectiv
sau cât mai aproape de aceste condiţii.

Cateva aspecte de care observatorul trebuie sa tina cont sunt:

Foarte des apar dificultăţi la interpretarea măsurătorilor intervalului pupilar, datorită
poziţiei incorecte a capului subiectului în timpul măsurătorilor. Probleme de centraj apar la
persoanele care au nevoie de corecţie optică cu lentile aeriene, dar au afecţiuni specifice.
Astfel, persoane care au:
- anomalii de comportament;
- deviaţia coloanei vertebrale, artroză cervicală;
- asimetrie facială pronunţată;
- exigenţe profesionale care necesită o vedere nesimetrică în raport cu corpul sau care
lucrează mult monocular, folosind instrumente cu un ocular;
- anizometropii;
- ametropii mari.
Ochelarii find pentru departe, miopii converg mai puţin, hipermetropii mai mult;
- afacii al căror echilibru binocular este instabil;
- anomalii binoculare: heteroforii, cei care văd departe cu un ochi şi aproape cu celălalt;
- ambliopii monoculare şi persoanele care neutralizează unul din ochi cu sau fără deviaţie
strabică aparentă.

Procedura practica este :

1 – se observă cu atenţie atitudinea subiectului când priveşte departe. Un examen realizat
cu ochelarul de testare informează mai mult asupra portului capului. Se observă subiectul
când citeşte, scrie şi când priveşte la observator. Este important ca subiectul să fie destins,
aşezat confortabil, necomplexat.
2 – se măsoară intervalele pupilare în vederea departe şi aproape, cu instrumente
obişnuite. Dacă este posibil se fac măsurători cu şi fără compensare.
3 – se verifică intervalul în vedere aproape sau în vedere intermediară.
4 – se controlează centrajul lentilelor după aproximativ 10 zile de folosire şi se modifică dacă
este necesar, ţinând seama de disconfortul resimţit de subiect. În cazul strabicilor cu
deviaţie mare, este mai convenabil să se monteze lentilele fără să se ţină seama de
strabism. Centrajul lentilelor este simetric. Dacă subiectul s-a obişnuit de mult timp, cu un
centraj diferit, nu i se va schimba obişnuinţa, căci el a construit adaptarea sa spaţială faţă de
 sistemul lui optic cu care este obişnuit, deşi este imperfect. Ochiul strabic dacă neutralizează
vederea centrală rămâne eficace în vederea laterală.
În cazul strabismului alternant fără ambliopie, centrajul se face ochi cu ochi.

3. Descrieţi pupilometrele complexe.

Pupilometre complexe exista : un pupilometru cu doua tuburi, (avand la mijloc o lentila de

6,00 dpt. La un capat fiecare tub are un orificiu prin care se uita observatorul, la celalalt
capat este o scara gradata, ce se vede odata cu pupila subiectului) -pupilometru cu
coincidenta, -pupilometru cu reflex corneean (care permite observarea reflexelor corneene
ale unui izvor de lumina asezat in aparat si pe care observatorul le percepe ca fiind la infinit
sau la distanta finita, dependednt de pozitia lentilei din aparat. Aparatul este tinut de
observator sau de subiect, rezemat de nasul pacientului. In acelasi timp cu reflexia pe
cornee, observatorul vede niste fire verticale care pot fi deplasate pt a le suprapune
imaginile reflectate ale corneei).

4. Enumeraţi măsurătorile specifice braţului ochelarilor.

Patru elemente determină ajustarea braţelor unui ochelar: lungimea, înclinarea,

deschiderea, forma pentru ambele părţi ale capului.

Lungimea propriu-zisă a braţului este evaluată de la axul balamalei la începutul curbei

pentru ureche. În practică, când se măsoară subiectul, se determină distanţa de la faţa
monturii la punctul de început al şanţului de după ureche. Poziţia axului articulaţiei în raport
cu planul monturii variază funcţie de tipul balamalei. Se pot folosi diferite instrumente:
riglete, ochelari de testare cu braţe de lungime variabilă, instrumente speciale.

Înclinarea braţului este definită ca unghiul pe care îl face acesta când este deschis, cu
normala la planul monturii. Înclinarea depinde de înălţimea urechii, de poziţia balamalei, de
morfologia capului, de utilizarea ochelarului (ochelarul pentru aproape este mai înclinat ca
cel pentru departe). Ochelarii de testare care au braţele mobile pot ajuta la determinarea
unghiului.

Deschiderea braţului se defineşte fie prin unghiul pe care îl face cu planul monturii şi care
depinde de intervalele sfenoidale, temporale şi auriculare, fie prin distanţa între balamalele
braţelor (mm)