Modelul schematic al ochiului,

defecte oculare
Lucrare realizată de Horghidan Andreea şi Iordache Damaris

Sursă imagine: http://www.ziare.com/magazin/inedit/incredibil-si-misterios-ochiul-uman-vazut-de-aproape-galerie-foto-1208030

 Modelul schematic al ochiului

Peretele globului ocular

1. Tunica externă
• Corneea
• Sclerotica

2. Tunica medie
• Coroida
• Muşchiul ciliar
• Irisul

3. Tunica internă
• Retina - pata galbenă
- pata oarbă

Sursă imagine: https://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual

 Mediile transparente ale ochiului
 Umoarea apoasă
 Cristalinul
 Corpul vitros

Fiziologia vederii
Globul ocular are funcţia unui aparat fotografic când vine vorba de realizarea imaginii. Diafragmul care stabileşte
cantitatea de lumină ce pătrunde este reprezentat de pupilă, iar filmul fotografic este retina.

Ochiul uman este alcătuit din 4 lentile sferice centrate, şi anume: corneea, umoarea apoasă, cristalinul si corpul vitros.
Aceste lentile formează dioptrul ocular.

De asemenea, una dintre capacităţile globului ocular este cea de a vedea clar la distanţe diverse, acest lucru putând fi
posibil datorită puterii de convergenţă a acestuia, fenomenul purtând denumirea de acomodaţie.

Pupila are o mare capacitate adaptivă, aceasta îndeplinind 3 funcţii şi anume: dozează cantitatea de lumină ce ajunge
la globul ocular, permiţând astfel o vedere de o calitate bună la variaţii mari ale intensităţii luminoase, prin mioză creşte
dimensiunea profunzimii câmpului, şi tot prin intermediul miozei sunt reduse considerabil aberaţiile cromatice şi de
sfericitate.
Formarea imaginii pe retină

Imaginea se formează pe retină cu ajutorul sistemului

dioptic al ochiului. Imaginea care se formează este o imagine
reală, răsturnată şi mai mică decât obiectul vizat. Ochiul are
toate punctele cardinale situate pe axa optică.
Toate suprafeţele de refracţie ale ochiului se comportă ca şi
cum ar fi o singură lentilă cu centrul la 17 mm înaintea retinei
şi cu o putere de refracţie totală de cca 60 dioptrii. Multă
vreme s-a considerat că echivalenta acestei lentile este
cristalinul. Dar cea mai mare putere de refracţie nu o are
cristalinul, ci faţa anterioară a corneei. Diferenţa maxima de
densitate a mediilor transparente străbătute de razele
luminoase se întâlneşte la interfaţa aer-cornee.

Sursă imagine: http://optizan.ro/despre-ochi/functionarea-normala-a-ochiului/

 Reglarea cantităţii de lumină în ochi
Pupila limitează cantitatea de lumină care intră în ochi, având diametrul variabil între 2 şi 8 mm, cu un optim între 2 şi 3 mm (diametrul mai
mare favorizează aberaţiile sferice sicromatice, iar diametrul mai mic modifică difracţia şi degradează imaginea). Sfincterul muscular neted al
irisului modifică diametrul pupilar producând mioza, adică reducerea diametrului pupilar. Contracţia sfincterului se produce prin stimularea
parasimpaticului. Dilatatorul pupilar produce midriaza prin stimularea simpaticului, determinând creşterea diametrului pupilar.
Reducerea sau mărirea diametrului pupilar joacă rolul de protejare a ochiului faţă deintensitatea variabilă a luminii, aşa cum am văzut când
am descris irisul. Prin modificările de curbură, cristalinul funcţionează ca o lentilă biconvexă convergentă, ce refractă şi concentrează razele de
lumină pe retină.
Pentru ca imaginea să se formeze pe retină, deci pentru ca ochiul să posede o acuitate vizuală normală, indiferent de distanţa la care se află
obiectul faţă de ochi, acesta prezintă fenomenul de acomodare la distanţă. Prin acuitate vizuală se înţelege precizia cu care sunt percepute
detaliile şi contururile obiectelor, distingerea clară a formelor, dimensiunilor şi reliefurilor acestora, precum şi a distanţelor până la obiectul
vizat.
Acomodarea
Procesul de acomodare se realizează de către cristalin, care îşi modifică raza de curbură a suprafeţei anterioare. Aceasta va determina
creşterea sau scăderea puterii de refracţie acristalinului.
 Defecte de vedere
MIOPIA
Aproximativ o treime din populaţie este depistată cu miopie.
Miopii au dificultăţi în vederea lucrurilor la
distanţă, dar văd bine de aproape, chiar şi cele mai mici detalii.
Miopia apare când globul ocular este uşor mai lung decât de
obicei. Aceasta determină razele de lumină să se
focalizeze în faţa retinei, şi nu pe retină cum ar fi normal. Imaginea
unui obiect aflat la infinit se formează
înaintea retinei.

Persoanele care au miopie îşi pot corecta vederea

prin mai multe mijloace:

 ochelari de vedere;
 lentile de contact;
 intervenţie chirurgicală;
 intervenţie chirurgicală cu laser;
 keratotomie radială.

Surse poze: https://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual

https://suplimentenaturiste.wordpress.com/category/tratamente-naturiste-cu-produse-calivita/afectiuni-oftalmologice/
 HIPERMETROPIA
Hipermetropia afecteazăaproximativ un sfert din populaţia globului. Persoanele care suferă de acest viciu de
refracţie pot să vadă obiectele îndepărtate foarte bine, dar au dificultăţi în vederea de aproape. Oboseala oculară, ceaţa
şi durerile de cap apar după câteva ore de lucru la aproape (scris , citit) sau la sfârşitul programului în funcţie de gradul
hipermetropiei.
La ochiul hipermetrop, imaginea unui obiect aflat la infinit se formează în spatele retinei, partea din spate a ochiului,
din cauză că globul ocular este mai scurt decât cel normal.Majoritatea copiilor se nasc cu o hipermetropie uşoară, dar
odată cu creşterea normală organismului, globul ocular se alungeşte şi astfel scapă de acel plus. Hipermetropia poate fi
corectată cu ochelari, cu lentile de contact sau chirurgie refractivă. Este posibil ca persoana să aibă nevoie să poarte
ochelarii tot timpul, sau doar la lucrul de aproape (scris, citit, lucrat la calculator).

Surse poze: https://optometric.blogspot.com/2008/

https://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual
 ASTIGMATISMUL
Astigmatismul apare când corneea are o formă neregulată (alungită ,eliptică) şi nu sferică aşa cum ar fi normal.
Această formă determină focalizarea razelor de lumină în două puncte aflate în plane perpendiculare care pot fi pe retină,
precum şi în faţa sau în spatele retinei. Majoritatea persoanelor cu astigmatism se nasc cu corneea alungită, iar problemele
de vedere pot să se accentueze în timp. Astigmatismul necorectat poate da dureri de cap sau de ochi şi poate produce
vedere distorsionată.
Imaginea formată pe retină este înceţoşată,iar pacientul acuză lipsa de claritate la vederea la distanţă. Când se
determină acuitatea vizuală, optometristul sau medicul oftamolog sesizează unele aspecte semnificative şi anume:
• confuzii între litere ( N în loc de H ) şi cifre (8 în loc de 6);
• acuitatea vizuală poate să varieze la examinări succesive în funcţie de starea de oboseală vizuală.

Surse poze: https://optometric.blogspot.com/2008/

https://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual
 PREZBIOPIA
Într-un ochi prezbiopic, cristalinul, care în mod normal îţi modifică forma
pentru a ajusta focalizarea pentru obiectele deaproape, încet îşi pierde
flexabilitatea şi devine mai rigid. Acest lucru se întâmplă, de obicei, începând
cu vârsta de 40 - 45 de ani şi poate continua până la varsta de 60 - 65 de ani.

GLAUCOMUL
Glaucomul este o altă patologie destul de des întâlnită în ceea ce priveşte patologia
analizatorului vizual, în special la persoanele în vârstă. În cadrul acestei patologii se
regăseşte un grup de afecţiuni ce au ca rezultat final neuropatia optică progresivă şi la
modificări ireversibile de câmp vizual ce sunt asociate frecvent cu creşterea presiunii
intraoculare. Aceste fenomen este cel mai frecvent factor de risc, dar nu singurul pentru
dezvoltarea glaucomului.

RETINOPATIA DIABETICĂ
Retinopatia diabetică face referire la modificările retiniene observate
la pacientul cu diabet zaharat, de obicei dezechilibrat şi cu o lungă
durată de evoluţie. Aceasta poate fi proliferativă sau neproliferativă. În
ceea ce priveşte tratamentul, se indică prevenţia pierderii funcţiei
vizuale din cadrul retinopatiei diabetice prin controale regulate
oftalmologice. Un rol esenţial îl joacă şi tratamentul medicamentos
adresat controlului factorilor de risc, corticoterapie intravitroasă,
inhibitori de protein kinaza C, inhibitori de factori de creştere vasculară
endotelială, antioxidanţi.

Surse poze: https://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual

https://lensa.ro/blog/ghiduri/ce-este-prezbiopia-si-cum-o-putem-combate/
CATARACTA
Cataracta reprezintă pierderea transparenţei cristalinului consecutiv unor procese degenerative, care duc în final la
opacifierea
fibrelor acestuia. Se poate clasifica în funcţie de etiologie astfel:
 cataracta congenitală;
 cataracta dobândită, care poate apărea în următoarele situaţii: senilă, traumatică, de cauză metabolică, apătută consecutiv
radiaţiilor, cataractă toxică determinată de corticoterapie, creşterea cantităţii de cupru sau de fier, cataractă asociată cu boli
dermatologice, cu boli osoase, cataractă din distrofia miotonică, sindromul Down, sindromul Lowe.

CONJUNCTIVITA
Conjunctivita se defineşte prin hipereremia conjunctivei, însoţită de exudat apos, mucos,
mucopurulent sau purulent. Simptomatologia clinică este reprezentată de disconfort sau senzaţie
de corp străin, dilataţia vaselor de la nivelul conjunctivei, uşoară fotofobie, exudat mucopurulent
de la nivelul ochiului, lipirea pleoapelor cu secreţie în timpul somnului, uşoară înceţoşare a vederii,
uneori pot apărea şi halouri colorate.

Surse poze: http://opticristal.ro/ro/operatie-cataracta

https://www.romedic.ro/conjunctivita-infectioasa