TOMOGRAFIA ÎN COERENȚĂ OPTICĂ

PRINCIPII ȘI APLICABILITATE ÎN PATOLOGIA NERVULUI OPTIC

DR. NEAGOE BIANCA

MEDIC REZIDENT OFTALMOLOGIE ANUL I
 TOMOGRAFIA ÎN COERENȚĂ OPTICĂ (OCT)
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

 Metodă modernă de diagnostic imagistic

 Tehnică non-invazivă, non-contact, de rezoluție înaltă
 Utilizează unde electromagnetice din domeniul IR apropiat
 Derivă din interferometria optică de coerență joasă
 Aplicată pentru prima dată în domeniul biomedical pentru măsurarea lungimii GO
 Realizează secțiuni transversale ale structurilor oculare în timp real
 Poate fi utilizată în imagistica polului anterior/posterior al GO
 I. PRINCIPIUL OPTIC DE FUNCȚIONARE AL OCT

 1991 D. Huang și M. R. Hee stabilesc fundamentele teoretice de

David
funcționare a OCT.
Huang M.D
Ph.D
 Tehnica este similară cu cea utilizată în obținerea imaginii
ecografice, dar în locul ultrasunetelor se utilizează radiație
luminoasă emisă de un laser. Cum viteza de propagare a luminii
(300.000 km/s) este mult mai mare decât cea a US (300m/s în
aer), este dificilă măsurarea directă a întârzierii în timp a
fasciculelor luminoase reflectate de structurile tisulare, prin
urmare OCT-ul se bazează pe interferometria optică în
coerență joasă pentru a cuantifica timpul scurs de la emiterea la
recepția semnalului luminos reflectat.

 Aparatul are la bază interferometrul Michelson alcătuit din: Primul OCT

sursa de lumină, sistemul de scanare și detectorul. R 15 μm
λ=830 nm
 I. PRINCIPIUL OPTIC DE FUNCȚIONARE AL OCT

 Sursa de lumină (diodă superluminescentă) emite unde elecromagnetice din domeniul apropiat
celui IR, radiații optice neionizante cu o λ=820 nm, de joasă coerență. Acestea au o foarte bună
penetrabilitate tisulară și fac posibilă scanarea unei zone tisulare de mici dimensiuni.

 Radiația luminoasă emisă de sursă este descompusă cu ajutorul unui divizor de fascicule (lama
semireflectatoare) în două fascicule, unul fiind direcționat către o oglindă de referinţă, iar celălalt
către țesutul țintă. Fasciculul luminos îndreptat către oglinda de referință se reflectă fără a suferi
modificări (ecou unic) în timp ce razele luminoase care ating țesutul ocular se reflectă diferit în
funcție de țesutul pe care îl intersectează, obținându-se astfel ecouri multiple.

 Fasciculele reflectate de oglindă și de țesut vor fi suprapuse la trecerea prin divizorul de fascicule,
interferometrul comparându-le prin analizarea coerenței dintre ele. Decalajele dintre cele două
fascicule de lumină (franje de interferenţă) vor fi colectate cu ajutorul detectorului. Se măsoară
timpul de întârziere și amplitudinea fasciculului reflectat de diferite elemente ale microstructurilor
scanate, putându-se astfel determina grosimea structurilor oculare de interes.
 I. PRINCIPIUL OPTIC DE FUNCȚIONARE AL OCT

 Ecoul reflectat de un anumit punct din aria

scanată, este situat pe o axă longitudinală  A-scan
(monodimensional)  informații despre distanța
(adâncimea) la care se află acesta. Fiecara A-scan
conține 1024 puncte.

 Multiple scanări tip A situate de-alungul unui plan,

duc la obținerea unei secțiuni prin țesutul de interes
 B-scan (bidimensional)  morfologie țesut.

 Imaginea tridimensională se obține prin procesarea

mai multor scanări tip B adiacente, localizate într-o
anumită arie  volumul tisular. O singură secțiune
în profunzimea unei imagini 3D  C-scan, iar mai
multe C-scan alcătuiesc En face scan  imagine
frontală
I. PRINCIPIUL OPTIC DE FUNCȚIONARE AL OCT

Imaginea tomografică poate fi afișată pe ecran sub două forme:

SCALĂ DE CULORI TONURI DE GRI

REFLECTIVITATE REFLECTIVITATE
REFLECTIVITATE
MARE MEDIE MICĂ MARE MEDIE MICĂ
 I. PRINCIPIUL OPTIC DE FUNCȚIONARE AL OCT
time-domain vs spectral domain

Sistemele time-domain (domeniu temporal)

 Oglinda de referință mobilă își modifică

poziția astfel încât diferite straturi ale retinei să
poată fi scanate succesiv analizând coerența
dintre fasciculul reflectat de oglindă și cel
reflectat de țesut

 Se obțin scanări tip A încorporate ulterior în

imaginea bidimensionala B- scan

 Achiziționau inițial ~ 400 scanări tip A/sec

 Exista riscul omiterii unor patologii care

afectează zonele dintre scanări REZOLUȚIE MICĂ ~ 8-10 μm
 I. PRINCIPIUL OPTIC DE FUNCȚIONARE AL OCT
time-domain vs spectral domain

Sistemele "spectral-domain (domeniul spectral)

 Oglinda de referință este fixă

 Straturile tisulare sunt analizate simultan cu ajutorul
unui interferometru și a unui spectometru,
instrument folosit pentru măsurarea spectrelor.
Interferența spectrelor (reflectate de oglinda de
referință, respectiv de țesut) este procesată prin
transformare matematică Fourier și transpusă în
imagine de către soft-ul aparatului.

 Realizează ~ 20.000 - 52.000 scanări pe secundă,

în mod continuu pe aria scanată  fără intervale de
țesut nescanat  acuratețe crescută

 Rapiditatea captării imaginii este de 50-100 ori REZOLUȚIE MARE ~3 μm

mai mare decât cea prin time-domain
 PARAMETRII IMAGINILOR OCT

1. REZOLUȚIA SPAȚIALĂ

Rezoluția imaginilor definește performanța sistemului OCT

 Rezoluția axială (longitudinală)
 Se referă la discriminarea straturilor tisulare (profunzime)

R. axială
 λ mică, fascicul îngust  rezoluție axială mai bună
 Rezoluții axiale extrem de înalte prin pupilă miotică
 < 10 μm  se apropie de nivelul unei secțiuni histologice
R. transversală
 Rezoluția transversală (laterală)
 Dimensiunile spotului obținut la focalizarea unui fascicul de raze
 10-20 μm

2. DENSITATEA PIXELILOR:
Rezoluția crește direct proporțional cu numărul pixelilor

3. SENSIBILITATEA LA DETECȚIE
Fascicul luminos mai intens și mai îngust  sensibilitate mai mare
PARAMETRII IMAGINILOR OCT. REZOLUȚIA
HEIDELBERG SPECTRALIS
Tracking laser Tomography

1. Punct luminos extern de fixație

2. Suport pentru frunte
3. Coloane de susținere marcate
4. Suport pentru bărbie
5. Panou touchscreen
6. Camera
7. Obiectivul
8. Focus
9. Mâner ajustare poziție bărbie
10. Joystick
11. Șurub de blocare
12. Transformator
13. Sursa de energie
14. Unitate centrală
15. Monitor
 HEIDELBERG SPECTRALIS
OCT pol anterior

 Lentilă accesorie
 Imagistica polului anterior al globului ocular
 Numeroase aplicații clinice:
 Evaluare film lacrimal SPECTRALIS
 Evaluare stabilitate lentilă de contact Anterior Segment Module
 Informații morfologice despre structura:
Corneei
Unghiului irido-cornean
Irisului
Sclerei
 Măsurători ale structurilor anatomice de la acest nivel
(ex. grosimea corneană)
 Management pre/postoperator (Ex. evaluare integritate
și eficiență bulă de filtrare post trabeculectomie)
 Diagnostic și evaluare complicații postoperatorii ex
post chirurgie refractivă etc.
 HEIDELBERG SPECTRALIS
OCT pol posterior (macula)

TEHNOLOGIE SPECTRAL DOMAIN (SD-OCT) PLUS OCT- TEHNOLOGIE IMAGISTICĂ MULTIMODALĂ

40.000 A-scan/sec
Combină SD-OCT cu următoarele modalități de scanare a FO:
SLD emite fascicul luminos NIR cu λ=870 nm
1. BR (blue reflectance imaging)
Multiple B-scan, de rezoluție înaltă, alăturate (11µm între 2. IR (Infrared reflectance imaging)
ele) crează o imagine 3D, volumetrică, a retinei
3. BAF (BluePeak blue laser autofluorescence imaging)
Rezoluție: 7 µm axial x14 µm lateral 4. AF (Fluorescein Angiography)
Modul High Speed (HS): 3.9 µm axial x11µm lateral 5. ICGA (Indocyanine green angiography)
6. MultiColor
Modul High Resolution(HR):3.9 µm axial x6µm lateral
HEIDELBERG SPECTRALIS
OCT pol posterior (macula)
HEIDELBERG SPECTRALIS
OCT pol posterior (n.optic)

CE VEDEM
 II. ANATOMIA NERVULUI OPTIC

 A doua pereche de nervi cranieni

 Nerv senzitiv
 ~ 1.2 milioane axoni nemielinizați ai celulelor
ganglionare retiniene (stratul fibrelor nervoase
retiniene) converg către discul optic și traversează lama
cribroasă a sclerei, pentru a părăsi GO prin partea
posterioară a sa. La acest nivel se mielinizează și se
organizează sub forma nervului optic.
 N.optic părăsește orbita prin intermediul canalului optic și
pătrunde în fosa craniană mijlocie
 Se încurcișează și formează chiasma optică, unde are loc
decusația parțială a fibrelor din jumătatea nazală a retinei.
 Tracturile optice își continuă traiectul către talamus unde
fac sinapsă în nucleul geniculat lateral, iar de la acest nivel
fibrele nervoase ajung prin radiațiile optice nivelul șanțului
calcarin, în regiunea medială a lobului occipital, unde se
află cortexul vizual primar.
 II. ANATOMIA NERVULUI OPTIC
 Lungime ~ 50 mm
 4 porțiuni:
 INTRAOCULARĂ ~ 1 mm Φ ant-post
 INTRAORBITARĂ ~ 25 mm
 INTRACANALICULARĂ – în interiorul canalului optic ~ 9 mm
 INTRACRANIANĂ ~ 16 mm

4 subdiviziuni ant-post:
 Stratul fibrelor nervoase superficiale
 Zona retiniană/prelaminară
 Zona centrală/laminară/coroidală
 Zona sclerală/retrolaminară
 II. ANATOMIA NERVULUI OPTIC
1. Stratul fibrelor nervoase superficiale (S.N.F.L)

 Reprezintă porțiunea cea mai anterioară a capului nervului optic

 Contact cu vitrosul prin intermediul MLI Elschnig.
 Axonii celulelor ganglionare retiniene converg către capul nervului optic, la acest nivel
suferind o modificare a traiectului printr-o înclinare abruptă (90°) și ies din GO traversând
lamina cribroasă a sclerei. Celulele gliale și vasele existente oferă suport axonilor.

 CARACTERISTICI ALE DISCULUI OPTIC

 Diametru vertical (1.8mm) > orizontal (1.5mm)
 Roz/portocaliu
 Excavație fiziologică, galben-palidă în centru, simetrică cu cea contralaterală
 Excavația (cupa) reprezintă în mod normal ~ 30% din aria n.optic
 Raport cupă-disc N=0.3
 Suprafața dintre marginea excavației și marginea discului = inel neuroretinian
 Grosimea inelului neuroretinian : inferior ≥ superior ≥ nasal ≥ temporal (Regula ISNT)
 Aria discului variază între 1.3-2.5 mm2
 Discul este mai mic în hipermetropie și mai mare în miopie.
 II. ANATOMIA NERVULUI OPTIC

2. Zona prelaminară 3. Zona laminară 4. Zona retrolaminară

 Surprinde fasciculul de fibre
nervoase înconjurat de straturile
retiniene externe și de stratul
coriocapilar al coroidei
 Conține mai multe celule gliale
de susținere comparativ cu SNFL
 Reprezintă porțiunea nervului
optic situată la nivelul lamei
cribroase a sclerei, axonii fiind
înveliți în prelungirile celulelor
gliale.
 Nervul optic situat posterior de
lamina cribroasă
 Grosime dublă a nervului la acest
nivel dată de prezența tecii de
mielină și a foițelor meningeale
 II. ANATOMIA NERVULUI OPTIC

 La nivelul nervului optic, fibrele

nervoase din periferia retinei vor fi
localizate periferic, iar cele din retina
centrală se vor situa central, adiacente
excavației fiziologice.

 Acest aranjament topografic se

corelează cu progresia clinică a
defectelor de câmp vizual din glaucom,
scotoamele paracentrale apărând
timpuriu pe măsură ce raportul cupă-
disc crește, campul vizual periferic
menținându-se integru mult timp Fibre Fibre
periferice centrale
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC

Structurile investigate uzual în patologia nervului optic sunt:

 STRATUL FIBRELOR NERVOASE PERIPAPILARE  R.N.F.L = Retinal Nerve Fiber Layer

 CAPUL NERVULUI OPTIC  O.N.H = Optic Nerve Head

Complexul celulelor ganglionare maculare  G.C.C= Ganglion Cell Complex (importanță în glaucom)
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC

PATTERNURI SECȚIUNI:

LINIARĂ
CIRCULARĂ
FORMĂ DE STEA
VOLUMETRICĂ
PPR = Peripapillary Retina
HS = High Speed
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC

25 sețiuni 61 sețiuni

49 sețiuni
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
SECȚIUNE LINIARĂ

 Se obține o singură scanare transversală la nivelul nervului optic

 Surprinde straturile retiniene peripapilare și excavația
 Există un plan de referință folosit pentru a delimita debutul excavației, la 150 µm deasupra membranei Bruch
 Tot ce se află sub acest nivel este considerat parte din excavație

150 µm

Membrană Bruch
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
ÎN FORMĂ DE STEA

 Multiple scanări liniare dispuse radiar

 Pot fi setate: lungimea liniilor de scanare (1) și numărul acestora (2)
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
SCANARE CIRCULARĂ

 Utilizată pentru a obține grosimea stratului fibrelor nervoase retiniene peripapilare (RNFL)
 Este foarte important ca papila nervului optic să se afle în centrul cercului de scanare
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
SCANARE VOLUMETRICĂ

 Multiple scanări liniare dispuse paralel

 Pot fi setate - lățimea și adâncimea volumului scanat (1)
- înclinația planului de secțiune (2)
- numărul de secțiuni ale volumului scanat
III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE

 RNFL Single Exam Report OU with FoDi

 Grosimea stratului fibrelor nervoase
 Valabil numai pentru scanarea circulară
 Cuprinde următoarele informații:

1. Tipul raportului
2. Datele pacientului, diagnostic
3. Imaginea FO cu delimitarea cercului de scanare
4. Imagine OCT de-alungul secțiunii circulare
5. Profilul RNFL
6. Asimetrie OD-OS
7. Grosimea RNFL peripapilar distribuită în cadrane
(ISNT) și sectoare (T, Ti, Ts, N, Ni, Ns, G)
8. Comentarii
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE

 Grosimea RNFL este determinată de-alungul liniei de

scanare și comparată cu valorile normale ale unui subiect
de aceeași vârstă și sex ca pacientul, stocate în baza de
date a aparatului.

 Baza de date cuprinde:

RNFL evidențiat automat
Distribuție pe sectoare
Grafic cu profilul grosimii RNFL
- 201 subiecți sănătoși (111♂, 90♀)
- Rasă caucaziană
- 18-78 ani
- Vicii de refracție între +5 și -7 D
- PIO în limite normale
- Papilă de aspect normal
- Fără AHC de glaucom
- CV fără modificări patologice
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE
Profilul grosimii RNFL

Distribuția normală (%) a

populației în funcție de
numărul de fibre
nervoase

Graficul care ilustrează profilul grosimii RNFL aduce următoarele informații:

 Grosimea RNFL de-alungul planului circular de scanare (linia neagră) situat la 3.4 mm de centrul n.optic
 Comparația acesteia cu profilul unui pacient normal (linia verde)
 Axa verticală (x)  grosimea (μm)
 Axa orizontală (y)  localizarea (în grade:0-360°)
 Aria verde = grosimea medie normală a RNFL (între p.5 și p.95 de distribuție)  “within normal limits”
 Aria galbenă = valori cuprinse între p.5 și p.1 de distribuție  “borderline”
 Aria roșie = grosimi ale RNFL sub percentila 1 de distribuție  “outside normal limits”
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE
Profilul grosimii RNFL

Distribuția normală (%) a

populației în funcție de
numărul de fibre
nervoase

 Curba normală a RNFL are aspectul caracteristic: “double hump”, având două vârfuri corespunzătoare
sectorului SUPERIOR și INFERIOR, care sunt mai groase decât cele NAZAL și TEMPORAL
 Grosimea RNFL scade ușor odată cu înaintarea în vârstă!
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE
Distribuție grosime

 Diagrama Pie Chart ilustrează grosimea medie a RNFL pentru fiecare

cadran și sector în parte, precum și grosimea medie globală (G)
 Nr. reprezentate cu negru  grosimea medie a RNFL-ului pacientului
▪ “T” temporal
▪ “TS” temporal-superior  Nr. reprezentate cu verde aflate în paranteză  grosimea medie din
▪ “TI” temporal-inferior baza de date corespunzătoare sectorului respective
▪ “N” nazal  Codificarea pe culori indică dacă o anumită arie corespunde valorilor
▪ “NS” nazal-superior
▪ “NI” nazal-inferior normale (“within normal limits”), este la granița dintre normal și
▪ “G” global patolologic (“borderline”)sau este afectată (“outside normal limits”)

ATENȚIE!
 Întotdeauna trebuie luat în considerare diametrul discului optic atunci
când se interpretează aceste rezultate!
 Rezultatele nu pot fi de încredere în cazul unei micro sau macropapile!
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE
Asimetrie OD-OS

Suprapune curbele RNFL pentru fiecare dintre cei doi ochi, umărindu-se simetria acestora.
III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE

1. Tipul raportului: RNFL Change Report with

FoDi, All Follow-ups
2. Datele pacientului, diagnostic
3. Imaginea FO cu delimitarea cercului de scanare
4. RNFL - cadrane
5. Profilul grosimii RNFL
6. Ochiul examinat
7. Modificări ale profilului RNFL
8. Investigația de referință
9. Primul follow-up
10. Al II-lea follow-up
III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE

1. Tip raport: Posterior Pole Assessment Report

(RNFL) + Scanare Volum P.Pole
2. Datele pacientului, diagnostic
3. Imaginea FO cu delimitarea cercului de scanare
4. Imagine OCT n.optic
5. Profilul grosimii RNFL
6. Ochiul examinat
7. Imagine FO cu suprapunerea hărții color a
grosimii retiniene
8. Imagine OCT maculă
9. Profilul grosimii retiniene
10. Harta grosimii retiniene
11. Grosimea medie (negru), Volum mediu (roșu)
III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE

1. Tip raport: Zeiss ONH and RNFL Analysis: Optic Disc Cube
200x200, datele pacientului
2. Calitatea semnalului (a imaginii): valori > 6/10 sunt
considerate optime
3. Secțiuni orizontale și circulară + autosegmentarea RNFL
4. Harta grosimii RNFL
5. Harta devierii RNFL (comparativ cu baza de date)
6. PARAMETRI AI RNFL ȘI ONH
 Grosimea medie a RNFL
 Simetria RNFL
 ARIA INELULUI NEURORETINIAN
 ARIA DISCULUI OPTIC
 VALOARE MEDIE A RAPORTULUI C/D
 RAPORT C/D AX VERTICAL
 VOLUMUL EXCAVAȚIEI

7. Profil grosime regională inel neuroretinian și RNFL

8. Reprezentare sectorială grosime RNFL
 III.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
REZULTATE și INTERPRETARE

1. Tip raport: Ganglion Cell OU Analysis: Macular Cube

512x128
2. Grosimea RNFL (cu cât este mai mare  culori mai
calde). N= zona circulară, uniformă, centrată pe disc
3. Sectoarele maculare, excluzând foveea, ilustrează
grosimea medie din fiecare sector
4. Ilustrarea valorilor statistice ale pierderii CGL
(galben <5%), roșu (<1%)
5. Valorile medii și minime ale grosimii stratului celulelor
gg retiniene.
6. Scanare orizontală a maculei cu prinderea foveei
IV.TOMOGRAFIE ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
SCANARE N.OPTIC
APLICABILITATE CLINICĂ

OCT-ul este o investigație adițională în evaluarea patologiei neurooftalmice

Nu înlocuiește rolul unei atente evaluări clinice, ci este complementară.

Subțierea RNFL observată pe OCT apare în diverse patologii cum ar fi glaucomul,

dar și alte neuropatii optice cu evoluție de lungă durată.

Îngroșarea RNFL este observată apare de cele mai multe ori în neuropatii optice
cu debut recent, asociate cu edem al discului optic.
1. APLICABILITATE OCT ÎN GLAUCOM

 Neuropatie optică lent progresivă

 Asociat frecvent cu hipertensiune intraoculară
 Implică - pierdere de celule ganglionare
- leziuni ale fibrelor nervoase retiniene
 PIO - deformarea progresivă a capului n. Optic
- creșterea excavației (raportului C/D)

ROL OCT ÎN GLAUCOM:

- disc normal vs anormal
- investigarea RNFL
- grosime complex celule ganglionare retiniene
- diagnostic precoce
- glaucom incipient/moderat -monitorizare evoluție
-monitorizare tratament
1. APLICABILITATE OCT ÎN GLAUCOM

Analiza RNFL
 Este extrem de utilă în diagnosticul timpuriu, anterior apariției deficitului funcțional
 Pierderea celor două vârfuri (N și T) pe graficul profilului grosimii RNFL
 Subțierea RNFL - inițial în cadranele S-T și I-T
-traduce pierdere de celule ganglionare retiniene și atrofie a fibrelor nervoase
retiniene
 Parametri OCT cei mai utili în diferențierea unui pacient normal de unul cu glaucom incipient fiind:
- Grosimea RNFL în zona ST și TI
- Grosimea RNFL în cadranul I
- Grosimea medie a RNFL

Analiza ONH Analiza CCG

 Parametri OCT cei mai utili sunt:  Parametri OCT cei mai utili sunt:
- Grosimea și aria inelului neuroretinian - Grosimea minimă în sectorul T
- Raportul cupă/disc - Grosimea minină medie
1. APLICABILITATE OCT ÎN GLAUCOM

CAZUL NR.1

Ex. FO:
AO: Raport C/D ~ 0.5-0.6

Ex OCT:
OS: Grosime RNFL afectată
în sectorul I-T

Ex. CV: automatizat 30.2:

OS: scotom corescpunzător
defectului tomografic
1. APLICABILITATE OCT ÎN GLAUCOM

CAZUL NR.2

Ex. FO
AO: Raport C/D ~ 0.6

Ex OCT:
AO:Grosime RNFL afectată
în sectorul I-T

Ex. CV: automatizat 30.2:

AO: defecte de câmp vizual
1. APLICABILITATE OCT ÎN GLAUCOM

CAZUL NR.3

Ex. FO:
OD: Raport C/D ~ 0.7
OS: Raport C/D ~ 0.3

Ex OCT:
OD: RNFL cu modificari
importante în cadranele S, T, I

Ex. CV: automatizat 30.2:

OD: scotom corescpunzător
pierferii de fibre din cadranele
mentionate
1. APLICABILITATE OCT ÎN GLAUCOM

URMĂRIREA EVOLUȚIEI BOLII

2. APLICABILITATE OCT ÎN EDEMUL PAPILAR
EDEM PAPILAR (Optic disc edema)= EDEM DISC OPTIC FĂRĂ HIC
PAPILOEDEM (Papilledema) = EDEM DISC OPTIC SECUNDAR HIC

 Papiloedemul trebuie diferențiat de pseudo-papiloedem (Ex. Drusen n. Optic)

 Principalul mecanism fiziopatologic = blocajul transportului axoplasmatic
 PAPILOEDEMUL=SEMN DE ALARMĂ ? Tumoră cerebrală, Meningoencefalită, HIC idiopatică
 În funcție de severitate se descriu 5 grade ale edemului papilar:

G1 G2 G3 G4 G5
 2. EDEM PAPILAR

OCT:

 Disc optic elevat

 RNFL crescut în toate cele 4 cadrane
 Consecutiv presiunii crescute intracraniene,
gradientul de presiune la nivelul laminei cribroase
este mult mai mare în interiorul tecii n.optic
comparativ cu PIO prin urmare complexul EPR/mb
Bruch este împins anterior, observându-se aspectul
curbat al acestuia

 Se observă o zonă triunghiulară hiporeflectivă

situată deasupra EPR. RNFL-ul îngroșat semnificativ
determină un efect de umbră posterioară care apare ca
un spațiu hiporeflectiv
 3. DRUSEN NERV OPTIC

 Corpi hialini localizați la nivelul n.optic, deseori calcificați

(metabolism axonal defectuos)  mici druseni care confluează.
 Este congenital, uni/bilateral
 Afectarea vizuală este variabilă, frecvent asimptomatic

 Ex FO:
 Poate fi vizualizat direct /nu (drusen îngropat)
 Depuneri granulare, discrete, alb-gălbui, strălucitoare, (N>T)
 Papilă proeminentă cu margini neregulate și/sau șterse
 !Edem papilar
 Excavație mică/absentă

 Ex Ecografic Mod B:
 Formațiune ovoidală, hiperecogenă localizată la joncțiunea
dintre retină și papila n.optic
 3. DRUSEN NERV OPTIC

 Autofluorescență FO: hiperfluorescență focală

 OCT:
 Discrete formațiuni subretinianene hiperreflective, având
reflectivitate similară straturilor plexiforme
 Stratul plexiform extern și EPR diverg pe măsură ce se
apropie de capul n.optic (aspect de “cizmă”), nerămânând
paralele (săgeata galbenă)
 RNFL deformat, hiperreflectiv, mai subțire, în aria
afectată comparativ cu valorile normale.

 AFG
 Imaginile tardive ale AFG pot arăta hipefluorescența
tardivă și colorarea pereților vasculari ai vaselor peripapilare
(staining).
 EDEM PAPILAR VS PSEUDO-PAPILOEDEM (DRUSEN N. OPTIC)

 Diferențierea unui drusen îngropat de edemul papilar

incipient poate fi dificilă inclusiv prin OCT deoarece
grosimea RNFL-ului poate fi crescută în ambele cazuri
 Posibilitatea unei vizualizari directe a drusenului (cerc roșu)
este cea mai importantă utilitate a OCT-ului pentru a face
diagnosticul diferențial
 La copii drusenul n. Optic se asociază cu grosime normală a
RNFL. Pe măsură ce înaintează în vârstă, profilul grosimii
RNFL se modifică. Odată cu dezvoltarea drusenului el devine
superficial, iar grosimea RNFL scade prin dislocarea
progresivă a fibrelor nervoase

 Dacă RNFL-ul este îngroșat uniform  edem papilar

 Dacă RNFL este normal în toate cadranele  drusen
 4.FOSETĂ COLOBOMATOASĂ
(OPTIC NERVE PIT)

 Ex FO: Depresiune rotund-ovalară, gri-albicioasă, localizată la

nivelul discului optic, în majoritatea cazurilor în porțiunea
temporală a acestuia, caz în care se asociază cu modificări ale EPR
peripapilar, uni/bilaterală
 Patogeneză necunoscută, NU se asociază cu malformații cerebrale,
NU impune investigare neuroimagistică
 Histologic reprezintă o herniere a țesutului neuroectodermal
rudimentar la nivelul unei depresiuni saciforme din cadrul nervului.
 45% dintre pacienți dezvoltă retinoschizis macular și/sau DR
seroasă (fluidul provenind din vitros și/sau din spațiul
subarahnoidian care înconjoară nervul optic).
 OCT: Scanare liniară, cuprinzând atât nervul cât și macula
evidențiază foseta ca un schizis continuu de la nerv către maculă,
cu fluid intraretinian. Secțiune circulară: Subțierea RNFL infero-
temporal
 CV: defecte variabile, cel mai frecvent apare un scotom arcuat
paracentral conectat cu scotomul fiziologic (lărgit)
 CONCLUZII

1. OCT-ul este o tehnică modernă de diagnostic

2. Calitate foarte bună a imaginilor tomografice
3. Importanța ei ca și investigatie paraclinică este semnificativă
4. Trebuie corelată cu întreg tabloul clinico-paraclinic al pacientului
VĂ MULȚUMESC!