Aspectul fundului de ochi normal

Discul optic

Discul este capul nervului optic, locul in care nervul optic intra in ochi sau locul unde fibrele
nervoase de pe intreaga retina converg spre a iesi din ochi. El este situat la polul posterior, este
compus din fibre demielinizate si nu are nici o alta structura retiniana; de aceea, el este nesenzorial si
se numeste pata oarba .

Discul apare ca o suprafata rotunda sau ovala, cu margini pronuntate si este orientat vertical,
inaltimea lui in general depasind latimea. El poate fi de asemenea, rotund, alungit, ovoid sau
neregulat. Discul normal este plan, in asa fel incat fibrele nervoase nu depasesc ni 232j98c velul
retinei.

Discul normal este roz sau portocaliu, cu o excavatie (cupa), galben - palida in centrul lui.
Jumatatea temporala a discului este totdeauna mai palida decat jumatatea nazala, este mult mai
transparenta si contine mai putine capilare si manunchiuri de fibre papilo-maculare mult mai subtiri.

Depresiunea conica centrala, mica si palida se numeste excavatia fiziologica. Adesea, ea este largita
temporal, este cea mai palida parte a discului optic si contine mult mai putine capilare proeminente si
mai putine fibre decat restul discului. Marimea excavatiei variaza de la 30 % la 90 % din marimea
discului dar, in general , in ochiul normal ea este de aproximativ o treime din diametrul discului.
Raportul dintre diametrul excavatiei si diametrul discului se numeste cup- disc ratio sau C/D ratio. De
aceea, raportul C/D normal poate fi notat ca 0,3. La orice individ ochii au de obicei excavatii simetrice.
O asimetrie mai mare de 0,5 mm naste suspiciune de glaucom. Adancimea excavatiei poate varia de
asemenea, de la stearsa pana la destul de adanca, ca sa expuna lamina cribrosa. Excavatia este
tapetata cu celulele astrogliale, iar fundul ei poate aparea fibros , datorita fibrelor laminei cribrosa sau
sclerei . Suprafata dintre marginea excavatiei si marginea discului se numeste inel neuroretinian. Inelul
inconjoara in mod uniform excavatia si este mai mare in partea inferioara, dar scade gradat din partea
temporala la partea superioara a marginilor nazale, astfel incit in partea nazala este cel mai subtire.
Discul este mai mic in hipermetropie si mai mare in miopie. Diametrul lui este de obicei de aproximativ
1,5 mm. Marimea discului serveste drept referinta pentru masurarea oricarei leziuni sau a distantei
dintre leziuni.

Marginile discului sunt in general discret difinite, dar ele pot trece gradat in retina adiacenta, fara
nici o delimitare precisa. Marginile sale temporala, superioara si inferioara sunt mai net conturate, in
timp ce marginea nazala este mai putin distincta. Uneori poate fi prezenta o zona alba, ingusta, intre
vascularizatia coroidiana si deschiderea retiniana, care reprezinta un inel scleral ori o semiluna in
forma de

,,secera,, . Distanta dintre marginea temporala a discului si centrul maculei este de aproximativ 3,5
mm (sau 2DP).

Aspectul disuclui variaza cu virsta pacinetului, fiind mai palid la copii , roz sau un reflex
stralucitor la adulti tineri si palid cu o suprafata scobita , drusen ori pigment si cu un reflex diminuat la
batrani.

Vasele

Vasele principale ale ochiului sunt artera centrala a retinei si vena centrala a retinei. Uneori,
ca o varianta normala a vascularizatiei mai exista o artera cilioretiniana. Aportul de singe al retinei
deriva din doua surse: vasele retiniene si vasele coroidiene. Cele doua sistema nu se anastomozeaza.

Vasele retiniene

Vasele retiniene sunt vase directe (artere si vene), care pornesc din artera centra a retinei, care
este prima ramura a arterei carotide interne, aprovizionind jumatatea interna a retinei. Aceste vase nu
au fibre nervoase autonome; mai degraba contractia si dilatarea lor se bazeaza exclusiv pe
autoreglare, in functie de presiunea rezistentei vasculare asupra curentului sanguin si a tensiunii
bioxidului de carbon .

Vasele centrale retiniene, artera si vena, intra si ies din ochi prin nervul optic .

Vasele mai mari sunt situate in stratul retinian al fibrelor nervoase. Vasele retiniene centrale se bifurca
la disc intr-o ramura superioara si intr-o ramura inferioara care mai departe se divid la rindul lor, intr-o
ramula temporala si o ramura nazala. Fiecare dintre cele patru ramuri majore care s-au format sunt
numite dupa cadranul retinian pe care il deservesc: temporala superioara, nazala superioara ,
temporala inferioara si nazala inferioara. Vasele retiniene formeaza doua arcade majore: arcada
superioara, compusa din artera si vena superioara temporala si arcada inferioara, compusa din artera
si vena temporala inferioara.
 La prima bifurcatie arterele devin arteriole, iar venele venule. In disc, venele retiniene prezinta
asa numita pulsatie venoase, care este sincrona cu bataile inimii si este vizibila la suprafata discului.
Aceasta pulsatie este datorita unui colaps periodic al peretelui venei si poate fi marita printr-o usoara
presiune pe glob. In mod normal nu exista pulsatie a arterei centrale a retinei.

Arterele retiniene sunt artere terminale: ele nu se anostomozeaza cu nici o alta artera din ochi.
Nici venele retiniene nu se anostomozeaza cu nici o alta vena a corpului ciliar la ora serrata , unde
exista o mica zona avasculara. Artere se divid intr-un unghi ascutit.

Arterele retiniene sunt de culoare rosu aprins, pentru ca transporta singe oxigenat, iar tunica
lor medie reflecta lumina, producind un reflex luminos , care merge paralel cu axul arterei. Artera are
peretele mai gros decit vena, ceea ce apare ca o dunga de reflex stralucitor. Venele retineene sunt mai
inchise la culoare si mai largi decit arterele ( A/V ratio : 2/3).

Largimea unui vas este de obicei uniforma si poate fi dedusa dupa marimea coloanei sanguine .
Intrucat peretii vaselor retiniene sunt in mod normal invizibili noi vedem doar coloana sanguina ( cu
exceptia discului sau alaturi de el , unde poate fi o teaca ce inconjoara vasul, facind astfel peretii
vizibili). In mod normal venele scad in diametru in mod gradat, de la disc catre pereferia retinei. La
nivelul discului sau alaturi de el vasele retiniene normale pot prezenta o ingrosare a peretilor si se pot
comprima unele pe altele.

La nivelul incucisarilor AV , arterele incuciseaza venele, trecind peste ele , dar marimea arterelor
si al lumenului lor ramine neschimbata; venele nu sunt ascunse si nici dilatate distal de incrucisarea
AV. Artera colioretiniana, cind exista, deriva din artera ciliara paosterioara, din cercul Zinn sau dintr-o
artera coroidiana, dar nu din artera centrala a retinei. In cazul unei ocluzii a arterei centrale a retinei,
artera cilioretiniana este crutata, permitind mentinerea vederii centrale si a cimpului vizual
corespunzator.

Vasele coroidiene

Vasele coroidiene sunt vase indirecte , care aprovizioneaza jumatatea externa a retinei si RPE
prin difuziune, prin intermediul coriocapilarelor. Arterele apar rosii cu un reflex liniar caracteristic
puternic, au un calibru uniform si viu colorat si un traiect in curbe sinuoase , divizindu-se in unghiuri
largi . In mod normal, ele sunt mai strimte decit venele si raport de 2/3. La batrini , arterele sunt si mai
strimte , au un traiect mai drept si se divid in unghi ascutit. Macula are o vascularizatie coroidiana
bogata, dar este lipsita de vaselere retineine.

Venele urmeaza cursul arterelor , ele sunt mai largi si mai inchise l aculoare si sunt caracterizate
printr-un reflex luminos mai estompat decit cel al arterelor.

Capilarele

Capilarele sunt localizate in doua straturi retieniene: stratul celulelor ganglionare, care este
superficial si stratul nuclear intern care este profund. Capilarele retiniene sunt mici (aproximativ 7m
in diametru) si au puternice jonctiuni endoteliale. Capilarele coroidiene sunt mai mari (aproximativ 30
m in diametru) si au fenestratii in apropiere de membrana Bruch . Imediat sub lamina cribrosa unele
capilare din artera centrala a retinei se unesc cu artere din vascularizatia coroidiana.

In jurul nervului optic in sclera, unele artere ciliare scurte formeaza un cerc arterial care se uneste cu
artera centrala a retinei, numit cercul Zinn. Ocazional, ca o varianta normala a vascularizatiei, se
observa o artera cilioretiniana. Aceasta artera cilioretiniana apare ca o ramura mare din cercul Zinn ,
care inconjoara marginea discului spre a intra in retina .

Macula

Macula este o depresiune a polului posterior al retinei si masoara aproximativ 6 mm in

diametru. Ea este cea mai senzitiva arie a retinei si reprezinta sediul vederii centrale fine ( normal 20 /
20 sau 6 / 6 ). Centrul ei este situat la aproximativ 2DP

(3mm) temporal si aproximativ la 0,7 de desubtul discului. Macula este impartita arbitrar in 4 arii , de
la periferie la centru:

parafoveea, perifoveea, foveea si foveola.

Parafoveea este aria periferica si cea mai mare din cele patru regiuni ale maculei, masurind
ceva mai mult de 0,5DP

Perifoveea inconjoare foveea si are aproximativ 500m in diametru.Perifoveea poate contine un

strat de celule ganglionare care de 7 ori mai gros decit unul normal si care dispare in mod gradat pe
masura ce se apropie de foveola.

Foveea este o arie rosie , rotunda, mai inchisa la culoare decit restul retinei , de apoximativ 1DP
( sau 1,5 mm ) in care raportul dintre conuri si bastonase descreste de la periferie spre centru. Nu
exista vase retiniene in fovee, iar nutritia sa este asigurata prin difuziune , in parte de la vasele
retiniene inconjuratoare si in parte, de la vasele coroidiene. Foveea pare ca o depresiune prost definita,
stearsa, care este rosie si mai inchisa la culoare decit retina adiacente, avind un fund concav , in
panta, ce formeaza un inel usor oval, numit clivus. Fovea este formata dintr-un singur strat retinian ,
stratul plexiform Henle . Sub macula se gaseste epiteliul pigmentar retinian, care este puternic
pigmentat si coriocapilara care este ingrosata. La nivelul clivusului macular se afla o zona de tranzitie
de la o membrana limitanta interna groasa la una subtire si de la o retina avasculara la una vasculara .

Foveola este o depresiune foarte mica, avasculara, care se gaseste in centrul maculei si care
masoara aproximativ 350m in diametru. Ea contine de obicei un pigment xantofil . In centrul foveolei
se afla o mica depresiune numita umbo . Foveola primeste hrana de la coriocapilaris aceasta este
singura regiune care nu contine bastonase, foveola continind numai conuri. Densitatea conurilor in
foveola este mai mare decit oriunde in macula- aproximativ 15000/ mm - descrescand la 5000 /mm
la periferia retinei. Exista un reflex luminos central foveolar datorat reflectiei suprafetei structurii sale
concave , care la oameni invirsta sau in cazul retinopatiei produse de droguri , poate deveni estompat .
La tineri se observa un mic punct galben, stralucitor central, denumit macula lutea.