I E

O M
O N
R G
E CURS nr. 1

S.l. dr. ing. Daniel-Constantin ANGHEL

Termenul ERGONOMIE : ergo (muncă) şi namos (ştiinţă).

Ergonomia este un demers de analiză şi transformare a muncii cu scopul de a

contribui la conceperea şi transformarea situaţiilor de muncă, acţionând într-o
manieră pozitivă asupra instrumentelor şi mijloacelor de muncă, asupra mediului de
muncă şi asupra oamenilor.

Acest demers ţine cont de caracteristicile psihologice şi fiziologice ale fiinţei umane
în diverse situaţii, în special în timpul lucrului, de obiectivele urmărite de individ, de
intenţiile lui, dar şi de obiectivele întreprinderii.

Criteriile de acţiune ale ergonomiei, atât în interesul persoanelor cât şi în interesul

întreprinderilor, sunt: sănătatea, confortul, securitatea şi competenţele
persoanelor, dar şi eficienţa şi calitatea muncii.
Astfel, în ergonomie întâlnim două curente:

 ergonomia axată pe „factorii umani”, adică centrată pe caracteristicile fiinţei

umane (fiziologice, antropometrice, cognitive) ce trebuie luate în considerare în
conceperea sau reconceperea sistemelor. Studiul acestor caracteristici permite, de
exemplu, definirea mărimii şi formei tastelor unui calculator sau telefon, definirea
caracteristicilor planşei de bord a unui automobil etc.

Pagina 3
 ergonomia axată pe activitatea operatorului uman, constând în analiza lucrului
efectiv, cu scopul de a concepe sau ameliora situaţii sau sisteme de lucru. Este
cazul, de exemplu, analizei activităţii reale a unui operator uman cu scopul
determinării informaţiilor de care acesta trebuie să dispună la un anumit moment
pentru a-şi realiza în bune condiţii activitatea, dar şi pentru definirea unei noi situaţii
de lucru.

Pagina 4
 Factori umani
Aceste două curente sunt complementare.

Activitate operator
Pe de o parte, ergonomia factorilor umani permite adaptarea sistemelor la
caracteristicile operatorului uman sau utilizatorului de produs independent de
context, iar pe de altă parte, ergonomia activităţii operatorului uman asigură
adaptarea la exigenţele activităţii reale de lucru.

Pagina 5
 Sistemul ergonomic om-maşină-mediu

Sistemul om-maşină-mediu este un ansamblu format din componente umane şi

tehnologice (maşini, echipamente) care interacţionează pe baza unui circuit
informaţional, în cadrul unei ambianţe fizice şi sociale, în vederea realizării unui scop
comun.

Din punctul de vedere al ergonomiei, sistemul om-maşină-mediu este un sistem

elementar. Acest sistem este adesea un post de lucru şi are ca scop transportul,
producerea de bunuri materiale sau informaţionale. El poate avea diferite structuri:

• un operator uman şi o maşină (de exemplu: un frezor şi maşina de frezat );

• un operator uman şi mai multe maşini (un operator ce deserveşte o linie de

producţie automatizată );

• mai mulţi operatori umani şi o singură maşină (de exemplu: o echipă ce

deserveşte un utilaj complex).

Pagina 6
 Sistemul ergonomic om-maşină-mediu

Proprietăţile sistemului om-maşină-mediu sunt următoarele:

• adaptabilitatea sistemului, este capacitatea sistemului de a reacţiona la

perturbaţii datorate schimbărilor interne în echipament, tehnologii, energie, scop, fără
schimbări majore.

• stabilitatea sistemului, sistemul este stabil dacă în orice moment îşi

îndeplineşte rolul pentru care a fost conceput. Un sistem cu stabilitate foarte bună
răspunde repede la perturbaţii şi îşi redresează funcţionarea compensând efectul
perturbaţiilor prin varierea unor parametri, un rol esenţial jucându-l factorul uman.

• fiabilitatea sistemului sau siguranţa în funcţionare, este o funcţie de timp

F(t), definită ca: probabilitatea ca, în condiţii de mediu specificate, sistemul să
funcţioneze adecvat, menţinându-şi parametrii prestabiliţi în intervalul de timp [0,t).

Pagina 7
 Sistemul ergonomic om-maşină-mediu

Acest sistem este format din trei subsisteme între care exista o serie de interacţiuni.
Modul în care aceste subsisteme interacţionează între ele influenţează calitatea şi
cantitatea muncii depuse de către operatorul uman.

MEDIUL DE LUCRU

temperatură, umiditate, praf, iluminat, gaze toxice,

acceleraţii, vibraţii, zgomot

OM MAŞINĂ

particularităţi antropometrice, elemente constructive,

stare psihică, pregătire parametrii tehnici şi economici,
profesională, aptitudini fiabilitate

Pagina 8
 Sistemul ergonomic om-maşină-mediu

Omul este caracterizat prin funcţiile sale de recepţie şi procesare a informaţiilor, de

luare a deciziilor şi prin funcţia de acţiune asupra maşinii.

Maşina este un subsistem constituit din următoarele elemente: dispozitive de afişare

şi semnalizare, dispozitivele de comandă şi dispozitive de execuţie. Informaţiile
afişate de maşină trebuie să fie compatibile cu simţurile umane (imaginile trebuie să
aibă o mărime corespunzătoare, sunetele trebuie să aibă o durată şi intensitate care
să permită recepţia optimă, eliminând pe cât posibil erorile). Dispozitivele de
comandă trebuia să ţină cont de capacităţile motrice ale unui operator uman mediu.

Mediul de lucru este şi el un subsistem important al sistemului om-maşină-mediu şi-l

influenţează pe acesta prin intermediul caracteristicilor sale: temperatură, umiditate,
praf, iluminat, gaze toxice, acceleraţii, vibraţii, zgomot.

Pagina 9