LRC
Curs nr.12
23.05.2006
Recapitulare
I. Clase lexico-gramaticale (discutate
sub aspectul eterogenităţii şi din
punctul de vedere al alunecării de la o
clasă spre alta). Intră aici:
- substantivul - fă), interjecţii de atragerea atenţiei
verbul
- adjectivul - (atenţie!)
prepoziţia
- pronumele - (b) la emiţător
adverbul
- numeralul
La examen: ne alegem 3 astfel de
clase lexico-gramaticale şi vom trage
bilete cu întrebări din 2 astfel de clase.
Subiectele vor fi en-detail, nimic
general.
II. Clase funcţionale = clase de mărci
(nu de cuvinte) care îndeplinesc
aceeaşi funcţie în comunicare, dar sunt
foarte eterogene din punct de vedere
gramatical. Intră aici:
1. cu funcţie morfologică:
A. flective
(a) legate: desinenţe, sufixe
gramaticale, articolul
(b) libere / mobile: auxiliarele (a avea, a
fi, a vrea), articolele nelegate (genitival,
demon-strativ, nehotărât), anumite
utilizări ale prepoziţiilor a, de,
conjuncţia (doar în anumite apariţii ale
ei), adverbele mai, foarte.
B. cliticele
2. cu funcţie sintactică
A. relativele
B. mărcile de actanţă
Notă: toate le găsim în „Gramatica
Academiei”, la grupul verbal
3. cu funcţie semantică – avem funcţie
semantică din interiorul:
A. grupului nominal
(a) determinanţii
(d) posesivele
(b) calificativele (e)
cuantificatorii
(c) categorizanţii
B. din celelalte grupuri – unde centrul
de grup îndeplineşte o funcţie de
predicat semantic.
În legătură cu centrul de grup avem:
(A) actanţi (B) circumstanţiale
După modul în care cuvintele îşi
procură referinţa:
A. semantic pline
B. nu sunt prin ele însele purtătoare de
sens, dar îşi procură semnificaţia prin
relaţionarea cu altceva:
(a) cu un component din contextul
lingvistic anaforice
(b) cu contextul extralingvistic deictice
C. expletive – nu au şi nici nu-şi
procură sens
(a) reflexivul non-sintactic
(b) acuzativul neutru (ex: a luat-o la
fugă)
(c) cliticul de pronume personal în D cu
valoare de dativ etic
(d) cliticul personal de D cu valoare
neutră (ex: dă-i cu bere, dă-i cu vin)
4. cu funcţie pragmatică sau
enunţiativă – trimit la enunţare
A. mărci ale tipurilor de enunţ (tipuri
enunţiative)
(a) mărci ale enunţului declarativ
(b) mărci ale enunţului imperativ
(c) mărci ale enunţului interogativ
(d) mărci ale enunţului exclamativ
Notă: toate sunt făcute la Sintaxă, anul
II,semestrul II, la clasificarea
enunţurilor după modalitate
Avem în vedere mărcile de realizare:
(a) prototipică
(b) performativă
(c) indirectă
B. mărci care trimit la una dintre
instanţele comunicării
(a) la receptor – intră aici: clasa componentului care se
formulelor de adresare, fatemele şi găsea în poziţie de CD
conatorii în poziţia temei). Ex:
- fatemele = mărci legate de funcţia Ion a fost lăudat de
fatică (de menţinere a contactului) profesor (Ion = temă)
Ex: nu-i aşa? ce părere ai? aţi înţeles?  antepunerea
mai eşti pe fir? complementului direct
- conatorii = marcatorii funcţiei conative  antepunerea de
(de orientare spre locutor) componente din
Ex: interjecţii de adresare (bă, bre, mă, subordonată în
regentă. Ex: Copiii
(psst, alo), verbe de atragerea atenţiei trebuiau să înveţe
(copiii = SB avansat) /
Ion s-a nimerit acolo
când s-a produs
- modalizatorii – exprimă atitudinea accidentul.
emiţătorului faţă de cele enunţate. Pot
fi: Aceste forme sunt existente şi în alte
epistemici (de certitudine, limbi. Specific românei este o
incertitudine, de opinie: cică sau modalitate de tematizare realizată prin
contrafactiv: pasămite) tematizatorul de. Ex: De învăţat am
deontici (de obligativitate, învăţat dar / De frumoasă e frumoasă
neobligativitate, interzicere, dar.
permisiune) Dacă se tematizează predicaţia:
apreciativi (contextual, trecerea de la - verbală, se utilizează supinul: de făcut
modalizatorii apreciativi la cei deontici am făcut şi eu dar
este continuă şi dezambiguizarea se - adjectivală, se utilizează de +
face doar în context) adjectiv: de frumoasă e frumoasă dar
- aproximatorii (au tot o valoare de - adverbială, de + adverb: de bine
modalizare). Ei variază după cum se învaţă bine dar
aproximează predicaţia. Ex:aproape că - nominală, de + nominal: de frate mi-e
nu înţeleg / mai că nu înţeleg / s-a cam frate dar
supărat Poate fi aproximată
 o predicaţie Tematizarea prin supin este un tipar
adjectivală: oarecum individual pentru limba română. În
bolnavă / cam celelalte limbi nu există supinul. Alt
nesuferită / tipar este cu tematizatorul transfrastic
bolnăvioară dacă. Ex: Dacă n-a venit e pentru că /
 grupul nominal: Dacă n-a venit a făcut-o ca să mă
dacă e aproximat nominalul însuşi: un supere. În acest tipar, dacă nu mai e
soi de brânză, un fel de profesor condiţional, şi-a pierdut valoarea
dacă e aproximată cuantificarea din ipotetică (locutorii ştiu că X nu a venit la
grupul nominal, avem alte mărci de întâlnire). Dacă are rol de tematizator
exprimare: 5-6 profesori, vreo 5 oameni forte.
Mărcile de modalizare sunt, în general, (b) clasa rematizatorilor – pune în
foarte diverse: evidenţă rema (informaţia nou
(a) afixe modale (afixele modului introdusă). Un tipar de rematizare este
prezumtiv = mărci ale atitudinii modale tiparul cu construcţiile relative scindate.
de incertitudine) Ex: Ion e cel care a câştigat concursul.
(b) unele afixe temporale: o veni vs. va Ex: Că ai plecat mai devreme este
veni (auxiliarul o se încarcă cu valoare ceea ce m-a supărat cel mai mult.
de modalizare)
(c) lexeme speciale, cele mai multe 5. cu funcţie stilistică
adverbiale: cică, pasămite, probabil dar A. mărcile de oralitate
şi lexeme verbale. Deosebim verbe B. mărci ale diverselor registre stilistice
modale cu statut incert: (a) oral, (b) cult, (c) popular
- semiauxiliare C. mărci de punere în evidenţă a
- verbe de sine stătătoare: trebuie, diverselor stiluri funcţionale
poate
(d) afixe derivative (cu valoare modală, La examen: ne alegem 3 clase
ex: sufixul –bil: e lăudabil să faci asta = funcţionale şi tragem bilete cu întrebări
poate să fie lăudat să faci asta) din 2 astfel de clase.
Ambiguitatea unor mărci: modalizatorii
pot fi şi mărci pragmatice şi mărci
semantice (legate de grupurile cu
centru predicat semantic). Deicticele
sunt şi ele o clasă de mărci care trimit
la situaţia de comunicare. Din acest
punct de vedere, deicticele sunt mărci
pragmatice, dar şi mărci semantice
(leagă nişte cuvinte care primesc într-
un anume fel preferinţele).
Rolul de temă şi remă – sunt
componente ale propoziţiei din punctul
de vedere al informaţiei. Orice
propoziţie bine formată are o structură
cumulativă: o parte a propoziţiei este
tema (este purtătoarea informaţiei
vechi, cunoscute de locutor), o parte
este rema (parte purtătoare a
informaţiei noi). Enunţurile sunt prost
formate dacă sunt formate doar din
temă (enunţuri tautologice) sau doar
din remă. (vezi DSL).
Legat de aceste două roluri tematice,
apar (a) clasa tematizatorilor (b) clasa
rematizatorilor
(a) clasa tematizatorilor presupune
acele modalităţi de aşezare expresă a
unui component în poziţie tematică.
- modalitate lexicală: prin prepoziţii şi
locuţiuni prepoziţionale specializate: cât
priveşte, relativ la, în privinţa, în ceea
ce priveşte, cât despre.
- modalitate sintactică:
 pasivizarea (cu rol de
aşezare a