Facultatea de Ș tiințe și Litere „Petru Maior”

Revenire la morfologia verbului

Structura și funcțiile grupului verbal
(2 ore curs; 2 ore seminar)

CS Sintaxa. Aspecte controversate, III RE

Conf. univ. dr. Luminița CHIOREAN

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 SUMAR

1) Cadru de definiţie
1.1. GV
1.2. Categorii gramaticale ale verbului
1.3. Conjugarea
1.3.1. Verbe neregulate
2) Clasificarea sintactică și sintactico-semantică a verbelor
3) Structura și funcțiile GV
3.1. Ierarhia sintactică a argumentelor
3.2. Poziții sintactice apărute prin reorganizare
C5: 3.3. Complemente. Clasificarea circumstanțialelor.
Tabel recapitulativ
3.4. Ierarhia sintactico-semantică a adjuncților/circumstanțialelor

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 1. CADRU DE DEFINIŢIE. 1.1. GV. 1.2. Categorizatori verbali

GV: secvența de constituenți organizată în jurul unui centru/ cap verbal, grupâ nd verbul-centru
(forme finită =moduri personale sau nonfinită =moduri nepersonale) și toți constituenții legați
sintactic de acesta, adică pe cei care ocupă o poziție argumentală a verbului (ex.[[Copiii din clasă]
GN1 citesc cărți] GV1)// [[Mergând pe stradă ]GV2, l-am salutat.] GV1. În absența unor
constituenți, GV poate fi reprezentat numai de un verb impersonal (ex. Ninge.) sau de un verb
personal și de subiectul neexprimat al acestuia (ex. Citesc.)
Categoriile gramaticale ale verbului(recapitulare)
• Mod și timp: categorii considerate reale (indicativ) sau posibile/ nonreale (cond-opt: procese
probabile, realizabile în funcție de-o condiție, dorință ; conjunctiv: valori modale din sfera
„posibilitate”; imperativ: exprimarea semnificațiilor „ordin”, „interdicție”, „recomandare”,
„rugă minte”; prezumtiv: semnificație modală restrâ nsă , exprimâ nd procese probabile, virtuale,
nesigure), respectiv redâ nd, în cazul timpului, momentul desfă șură rii unui proces în raport cu
momentul enunță rii.
• Aspect: categorie nondeictică , referitoare la modul de conceptualizare a intervalului temporal,
în care se desfă șoară procesul denotat de verb. În RO, tră să turile aspectuale
(relevantă =distincția perfectiv(=proces încheiat)/ imperfectiv=proces în derulare; mijloace
gramaticalizate) sunt redate prin intermediul formelor verbale temporale.
• Alte tră să turi aspectuale sunt redate lexical (prin verb cu sens intrinsec: a continua, a sfârși;
adverbe (brusc), prefixe (re-), aspecte precum: durativ vs momentan; individual vs generic; unic
vs iterativ; linear vs progresiv; incoativ vs continuativ vs terminativ.
Verbele de aspect (operatorii aspectuali) – mijloace de exprimare a aspectului (Vezi slide Operatori
aspectuali)
Secvențe ale temporalită ții: anterioritate, simultaneitate, posterioritate.
• Numă r și persoană
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Exprimarea aspectului în RO Exemple
perfectiv (proces încheiat) A scris tema.
vs
imperfectiv (proces în desfășurare) Scria tema. (încă...scria)
durativ A parcurs drumul în două ore.
vs
momentan A ajuns imediat.
individual El ascultă o romanță.
vs
generic Lui îi place muzica.
unic A fost în Italia doar o singură dată.
vs
iterativ Merge în Italia în fiecare an.
linear El învață.
vs
progresiv El învață tot mai mult.
incoativ (începutul unei acțiuni) a cădea
vs
continuativ (se petrece continuu) a alerga verbe care încorporează lexical
vs
terminativ (exprimă o finalitate) informația aspectuală
a muri

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 1. CADRU DE DEFINIŢIE. 1.3. Conjugarea

• Conjugarea verbelor cu flexiune regulată ; conjugarea=clasă de flexiune a

verbului:
Clasificare tradițională / modernă :
Conj I: subclasa I =inf:-a; ind.prez, conj prez: - [-ez]/a cânta
subclasa a II-a =inf:-a; ind.prez, conj prez: + [-ez]/ a lucra, a crea
Conj a II-a: inf:-ea ( a vedea)
Conj. a III-a: subclasa I=inf: -e; p.s.:-u; part:-ut (a face)
subclasa a II-a=inf: -e; p.s.:-se; part: -s (a scrie, a merge)
subclasa a III-a=inf:-e; p.s.:-se; part: -t (a sparge)
Conj. a IV-a: subclasa I=inf: -i; ind.prez, conj prez: -esc; des.p.1=6: ø (a iubi)
subclasa a II-a=inf: -i; ind.prez, des.p.3=6: ă; conj prez, des.p.3=6: -e(a acoperi)
subclasa a III-a=inf: -i; ind.prez, conj prez: -esc; des.p.3=6: ø (a citi)
subclasa a IV-a=inf: -î; ind.prez, conj prez: -ă sc;
ind.prez.:des. p.3=6: ă/ conj.prez: des p.3=6=-e
a coborî (el/ei coboară; el/ei să coboare)
subclasa a V-a=inf : -î; ind.prez, conj prez: -ă sc;
ind.prez des. p.1=6: - ø; conj.prez. des.p.3=6: ă
a hotărî (eu/ei hotă ră sc; el/ei să hotă rască )
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
1. CADRU DE DEFINIŢIE. 1.3.1.Verbe neregulate
• Verbe cu flexiune neregulată:
• forme supletive ale radicalului pentru a fi (sunt, eram, fost...);
• forme ale radicalului cu reduplicare (ex. verbe: a da: dau, dădeam,
dădui; a sta: stau, stăteam)
• forme de imperativ moștenite din latină (du! fă! zi!)
• paradigme hibride (a trebui: trebuie - să trebuiască; a vrea și a voi)
• substituiri ale formelor din paradigmă cu variante atipice
• a continua, la ind prez, des p.I: -i, la fel ca: a tăia, a mângâia; dar are forme
diferite la celelalte persoane;
• a azvârli, a contribui, a sui: ind prez și conj prez, des p3: -e; dar des. –ă, p.6;
des.p. I:-i
• a avea: des. -m (eu am) și -u (ei au)
• a bea: des, -u (eu/ei beau)
• a fi: suf. imperf. –a-(eram) față de -ea- (veneam)
• a ști: suf.p.s. –u- (știui) față de –i- (să rii)
• Omonimii particulare: desinențe
• a vrea: des. -ø (el vreaø / să vreaø ) față de tace, să tacă.
• a lua: des. -ø (iaø / să iaø) față de el câ ntă/ să câ nte.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 2. Clasificarea sintactică și sintactico-semantică a verbelor
• Verbele RO=variate nu doar flexionar, ci și sintactic, prin restricțiile sintactice și semantico-sintactice, pe care le
impun cuvintelor vecine (nominalelor, în special), de organiză ri sintactice (grile sintactice)și sintactico-
semantice (grile tematice) diverse. De aici, propunerea unei clasificări sintactice a verbului românesc.
a) Criterii de clasificare sintactică a verbelor...
• în funcție de complemente - compliniri obligatorii, precum:
• componente argumentale (Cd, CSec, Ci, CPrep, S)
• compliniri predicative (NP, CPO....PS sau APN)
• compliniri circumstanțiale (obligatorii: CM, Ccant, CL, CT + aleatorii: altele)
• numărul de complemente (de compliniri obligatorii)
• verbe zerovalente (ninge.)
• verbe monovalente (aleargă + Si/Ss)
• verbe bivalente (S-a citi ceva)
• verbe trivalente (S-a trimite ceva cuiva)
• restricțiile de formă (regimul cazual sau prepozițional) impuse complinirii/ complinirilor (argumentelor) :
prepoziții și locuțiuni prepoziționale specializate cazual: Ac/D/G – care precedă subst. și impune cazul
• prezența/ absența unei poziții sintactice strâns legate de verb:
• Poziția CD: verbe tranzitive vs intranzitive
• Poziția S: verbe personale vs impersonale
• Poziția NP și cea a CPO : verbe copulative și verbe atributive (ONOMASIVE)
• prezența și statutul formantului morfemului reflexiv: verbe activ pronominale (refl-dinamice – a se spăla; refl-
reciproce: a se saluta; refl-pasive: a se tunde; refl-eventive: a se vopsi, a se oțeti; refl-posesive: a-și privi) și verbe refl.
obiective (a se uita), respectiv verbe impersonale (refl-pasiv-impersonale: a se auzi, a se zvoni)
b) Criterii de clasificare semantică – în funcție de grila de roluri tematice pe care verbele le atribuie
argumentelor :
• Roluri tematice atribuite de verb (Vezi fisa roluri tematice)
• Clase semantice și semantico-sintactice de verbe (Fișa operatori onomasivi&atributivi sau conotativi)
• În funcție de prezența Agentului: verbe agentive vs nonagentive
• În funcție de corelarea sintactică cu cea semantică:
• Clasa intranzitivelor: verbe inacuzative sau ergative vs inergative
• Clasa tranzitivelor: tranzitive agentive (admit pasivizarea) vs nonagentive (nu admit pasivizarea)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 3. Structura și funcțiile GV (1)
• GV=alcătuit din centrul verbal, la care se adaugă :
• argumente, care pot fi complemente și circumstanțiale obligatorii (timp, loc, mod);
• adjuncți sau circumstanțiale.
3.1. Ierarhia sintactică a argumentelor
A. prima treaptă :
a) complement direct (Cd/CD)– regent: verb tranzitiv;
caz specific: Ac (ce?=ceva)/
pentru gen personal+ „pe”=morfem intra-Ac
b) complement secundar(CSec) – regent: nr. restrâ ns de verbe tranzitive (a întreba pe cineva ceva; a învă ța; a ruga; a
traversa; a trece;
caz Ac (caz „lexical”)
relaţie ternară : verb regent + obligatoriu: Cd
c) nume predicativ (NP/PR)- complement de tip special, legat sintactico-semantic de verbul copulativ; proprietatea/
caracteristica subiectului;
relație ternară : cu verbul copulativ + subiectul
B. treapta a doua:
a) complement indirect (Ci/CI)- regent: verb intranzitiv;
caz D;
b) complement prepozițional (CPrep)- regent: verb intranzitiv;
precedat de prepoziție, în Ac și/sau G;
C. treapta a treia:
a) complementul predicativ al obiectului (CPO)- regent: verbe atributive (onomasive)
semantic, are semnificație predicativă , „denominativă” sau de „categorizare”
coocurent cu un CD sau CI, de aici: Ac sau D
b) circumstanțialul obligatoriu
a) de mod (CircMod/ CM)
b) cantitativ (CircCant)
c) de loc (CircLoc/ CL)
d) de timp (CircTimp/ CT)
c) subiectul (S/SB)- tip special de complement, generat în interiorul GV

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 3. Structura și funcțiile GV (3.2./1)
• 3.2. Poziții sintactice apărute prin reorganizare
În urma unor reorganiză ri sintactice, în care este implicat GV, apar poziții sintactice nonargumentale, numite
complemente numai prin tradiția terminologiei tradiționale:
a) complementul posesiv = atribut în Dpos(CPos=A în Dpos)- exprimă Posesorul rezultat din amalgamarea unui GV
cu un GN;
relație ternară : CPos=realizat printr-un clitic pronominal în D, implicat într-o relație ternară cu un nominal
(Cd/Ci/CPrep/CircLoc etc.)Atribut în Dpos
Exemplu:
Mi (APD/ a cui umbrelă ?= sens posesiv + formă : clitic DDpos)-am uitat umbrela(Cd)
Mi-am uitat... Pron. refl., Dpos stă în vecină tatea verbului fă ră a-l completa semantic, fiindcă sensul posesiv este
asociat subst. „umbrela”; de aici, funcția sintactică de Apron în D.
b) complementul de agent (CAg)- rezultă din reorganiză ri pasive, fiind echivalentul semantic al subiectului din
structura activă (subiect logic)
Exemplu:
Cartea (S gramatical) e citită de studenți. (de studenți=CAg/ corespunde subiectului logic: Studenții citesc...)

c) predicativul suplimentar (PS)- poziție sintactică neargumentală , rezultată în urma reorganiză rii a două
propoziții (GV finite).
- reorganizarea sintactică determină dispariția verbului din a doua propoziție sau trecerea lui la o formă
nonfinită (mod nepersonal), eliminarea elementului de relație (coordonator sau subordonator), avansarea unor
componente din a doua propoziție înaintea verbului din prima propoziție.
Exemple: Ș tiam că ești acasă .  Te știam acasă . (PS sau APN/ adv.loc)
Ion venea și fluiera.  Ion venea fluierâ nd. (PS sau APN/ gerunziu)
S-a dovedit că el este vinovat  El s-a dovedit vinovat. (PS sau APN/ adj., N2”)
O vă d că va deveni învă ță toare.  O vă d învă ță toare. (PS sau APN/ subst., Ac1”)
S-a însurat câ nd era tâ nă r.  S-a însurat tâ nă r. (PS sau APN/ adj., N2”)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

3. Structura și funcțiile GV (3.2./2) Compliniri ale verbului de tip special, adică: o
calitate semantic-predicativă: NP=atributiv de bază; CPO; APN (=PS, apud GALR)
• CPOstructuri ternare: V+CD+CPO sau V+CI+CPO
a) Predicație denominativă:
L-au botezat Ion.// L-au botezat deja pe nepotul lor.
Îl cheamă Popescu.
Gramaticienii l-au denumit complement secundar.
Autorul și-a intitulat romanul Orbitor.
Pă rinții l-au numit Radu.
Să tenii l-au poreclit Ciungu.
Îi spune Popescu.
b)Predicație categorizantă:
L-au ales deputat.
L-au angajat contabil.// Au angajat bucă tar.
L-au desemnat reprezentantul lor.// I-au desemnat pe noii ambasadori.
L-au ales director.// L-au ales pe noul director.
L-au uns mitropolit.// L-au uns pe noul mitropolit.
c) Predicație de identificare:
Obraznic e numai cineva care se ia pe sine drept altul. (Iorga)
M-a luat drept Ion.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 3. Structura și funcțiile GV (3.2./3) CPO
• Caracterizare sintactică a CPO: CPO participă la toate (re)organiză rile sintactice în care e angajat CD/CI:
a) La pasivizare (CD): Ghenadie este uns episcop al Ardealului./ El este angajat gră dinar. (Niculescu)
b) La impersonalizare (CI): I se mai spune și ”teritoriul lui non-unde” (Pleșu)/ I se zice urmaș. (Iorga)
c) La reflexivizare (CD): El se alege pe sine însuși director./ Se ia pe sine drept altul.

• Caracterizare semantică a CPO:

a) Predicație denominativă (acceptă prezența numelor proprii)
b) Predicație categorizantă (prezența unui substantiv comun desemnâ nd o categorie socioprofesională )
c) Predicație de identificare

• Interpretare pragmatică: e o predicație semantico-sintactică.

• Clasa de substituție:
a) substantiv propriu;
b) substantiv comun nearticulat precedat sau nu de prep.;
c) pronume nehotă râ t;
d) relativă (M-a luat drept cine nu trebuia./ L-au ales ce și-a dorit.) prop. CPO
e) substitute adverbiale (Cum l-au denumit? Ce l-au angajat?)
• Asemănări/ deosebiri
a) Complemente predicate ale verbului: NP (Se numește Popescu.) și CPO (L-au numit Popescu.)
b) Complinire de tip predicativ: CPO (complinire matricială a verbului, cerută de
semantica onomasivă și sintactica lui internă ) și APN (complinire nematricială ,
dobâ ndită contextual)
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 3. Structura și funcțiile GV (3.2/4)
APNstructuri ternare derivate: V+NOMINAL+APN
Exemple:
• Fă cea planuri de amenajare a întregului palat, se lă sa tâ râ t spre anticipă ri (H.P. Bengescu)
• Lipsa de tradiții europene face imposibilă europenizarea noastră culturală efectivă . (Marino)
• […] ne așteptă m la evenimente importante și iată -ne înconjurați numai de spioni […] (Rebreanu)
Notă . Structuri ternare derivate: Structuri de bază bipropoziționale, prin eliminarea mă rcilor
predicativită ții uneia dintre propoziții și prin amalgamarea sintactică a elementelor structurii: Ion a
intrat zâmbind  Ion a intrat și Ion zâmbea. // Pe Ion îl credeam profesor la Iași.  Credeam că Ion este
profesor....// O simt pe Maria supărată.  O simt pe Maria că este supărată/ ca fiind supărată.
• Caracterizare sintactică a APN (PS)
Regenți nominali:
• Nominal subiect/ APN: N” (Noi am terminat de citit primele)
• Nominal NP/ APN: Ea e fata considerată cea mai bună.
• Nominal CD/ APN (Ac”): L-am vă zut dâ nd flori.
• Nominal CI// APN( D”): Le trimitea flori celor considerați mai interesați.
• Nominal CPrep. (Ac”): Îmi aduc aminte de el în studenție.
• Nominal CAg (Ac”) : E ultimul concediu petrecut (de noi) singuri.
• Rar: circumstanțial: Ion a împrumutat o carte de la mine și a venit cu ea ruptă .
• Regentul nominal =propoziție: Să vină mâ ine s-a dovedit o idee bună .
• Verb nepersonal: A ataca pe cineva aflat pe proprietatea ta nu poate fi considerat un fapt de legitimă
apă rare.
• Notă. Am pierdut fotografia Mariei (G) mireasă (N”pro-G)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

3. Structura și funcțiile GV (3.2./5). APN sau PS (apud GALR)

• Caracterizare semantică – valori semantice

a) calificativă , apreciativă : O simt bună .
b) integratoare, categorizantă : O știam spion.
c) de identificare: Îl bă nuiau lider.
d) posesivă : Îl credeam al lui Popescu.
e) partitivă : Te știam de-ai noștri.
f) Circumstanțială : TV-ul îl dorim în bibliotecă .
Clasificarea APN:
g) Rezultativ (rezultatul acțiunii desemnate de
semantica internă a verbului regent) : Ș i mă lasă
pustiit,/ Vestejit și amorțit... (APN multiplu)
h) Descriptiv (descrie): Mă trâ ntesc istovită .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 3. Structura și funcțiile GV (3.2./6) APN sau PS
• Interpretare pragmatică: e o predicație suplimentară= semantico-sintactică
• Clasa de substituție (Cf GALR, pp.300-305)
a) Substantiv precedat sau de prep.
b) Pronume
c) Adjectiv
d) Numeral
e) Verbe nepersonale (supin, gerunziu, infinitiv, participiu)
f) Adverb
g) Interjecție
h) Prop. PS sau APN
• Topica APN – variație (Cf GALR, pp.305-306)
• Asemănări/ deosebiri/controverse (Cf GALR, 308-312)
a) CCM: Ea ascultă atent./ APN: Ea ascultă atentă .
b) CPO și APN
c) NP și APN

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Bibliografie – volume, studii, culegeri de exerciții gramaticale

• *** Gramatica limbii române, vol. II. Enunțul, Editura Academiei Române, București,
2005, pp.313-371.
• *** Gramatica de bază a limbii române, coord. Gabriela Pană Dindelegan, Editura
Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, pp. 406-426.
• *** Gramatica de bază a limbii române. Caiet de exerciții, coord. Gabriela Pană
Dindelegan, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, pp. 65-66.
• Chiorean Luminița, „Predicaţie semantică & operator conotativ. Abordare descriptivă
a construcţiilor cu predicativ suplimentar”, în Dacoromania, serie nouă, XV, 2010, nr. 1,
Cluj-Napoca, pp. 57-70.
• Chiorean, Luminița, Limba română contemporană. Analiza gramaticală a structurii
morfosintactice în teste-grilă, Târgu Mureș, University Press, 2018.
• Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iași, 1997, pp. 369-390.
• Matei, Pamfil, Morfosintaxa limbii române contemporane, Editura Imago, Sibiu, 2002, pp.
101-123.
• Neamțu, G.G., Teoria și practica analizei gramaticale. Distincții și ...distincții(cu trei seturi
de grile rezolvate și comentate), Editura Paralela 45, Pitești, 2014, pp. 267-270; pp.275-
302.
• Pană Dindelegan, Gabriela, Dragomirescu, Adina, Nedelcu, Isabela, Morfosintaxa limbii
române. Sinteze teoretice și exerciții, Editura Universității din București, 2010, pp. 95-96
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.