MORFOLOGIA

Teme de discuție

• Morfologia ca disciplină lingvistică: perspectiva tradițională, perspectiva

structuralistă, subramuri, tipuri de flexiune, clasificări ale morfemului.

• Morfologia ca nivel al limbii: unități, trăsături

Morfologia ca disciplină
Morfologia tradițională

Obiective:

Identificarea claselor lexicale (“părțile de vorbire”) și studierea paradigmelor

acestora (= variațiile flexionare ale cuvintelor în funcție de categorii gramaticale
specifice, e.g. gen, număr, caz, timp, diateză etc.)
 morfologia sintaxa
 
= formele cuvintelor combinațiile de cuvinte și
relațiile dintre cuvinte

 
= paradigme = sintagme
Morfologia netradițională, post-saussuriană

Abordarea din perspectivă structuralistă:

• unitatea minimală a morfologiei nu este cuvîntul, deoarece și acesta este, la

rîndul său, alcătuit din unități mai mici, cu caracter de semn lingvistic (=
morfeme).

Consecințe:

• identificarea acelorași tipuri de relații (sintagmatice, paradigmatice) la ambele

niveluri (M, S) ale limbii atenuarea dihotomiei M – S: morfosintaxa
 M O R F O LO G I A

morfologia flexionară morfologia derivațională

Tipuri de flexiune (după mărcile gramaticale)

flexiune sintetică vs. flexiune analitică

e.g. R. I-am dat Mariei Fr. Je donne à Marie

L. habebo; Fr. je vais avoir

Fr. j’aurai R. voi avea

E. higher R. mai înalt

E. more important
CLASIFICAREA MORFEMELOR
Criterii:

• Noțional:
morfeme lexicale vs. morfeme gramaticale
(=afixele) (=sufixe gramaticale, desinențe)

• Grad de independență:

morfeme independente vs. morfeme dependente

(morfeme radicale...) (afixele lexicale și gramaticale)
Ex. (limba română) – subclasificare a morfemelor dependente

• modalitatea de realizare, în funcție de morfemele independente, a

morfemelor dependente:

• morfeme continue (=segment unic) vs. morfeme discontinue

-l, -am, -înd a citi, al studentei

• morfeme legate/fixe vs. morfeme libere/mobile

scriam am scris/scris-am
du-te/te du
Tipuri de flexiune (după modul de actualizare a diferitelor categorii gramaticale)

• flexiune externă = atașarea morfemelor flexionare (sufixe gramaticale, desinențe)

la un morfem radical:

e.g. E. pushed, books, bigger

• flexiunea internă = alternanța vocalică în interiorul rădăcinii cuvîntului:

e.g. E. tooth – teeth /u/ - /i:/

ring – rang – rung /i/ - /æ/ - /Λ/
sing/sang/sung
• flexiunea zero (Ø)

e.g. E. sheep, fish, fruit

R. pomØ – (pomi)
tocØ - (tocuri)
copilØ – (copilă)

• [flexiunea] supletivă

e.g. R. frate/soră, sînt/ești/erau/fusesem/fiind/fost

• topica
Cf.

L. Dominus servum verberavit

N Ac

Servum dominus verberavit

Servum verberavit dominus

E. The master beat the slave

Unități:
morfeme, cuvinte
Morfemul

= unitatea fundamentală de la nivelul morfologic

= unitate lingvistică minimală avînd calitatea de semn lingvistic

(= unitate biplană, ≠ fonem )
Trăsăturile morfemului

• morfemul are formă

= el este alcătuit dintr-un număr variabil de foneme

cf. tran scri a m

  
m. lexicale m. gramaticale
• morfemul are sens

cf. transcriam

= fiecărei unități de expresie îi corespunde o unitate de conținut:

transcri = sensuri lexicale

am = sensuri gramaticale
 formă + sens = semn

 asimetrie între cele două planuri ale morfemului:

(a) în planul expresiei morfemul are o realizare lineară, dată de pronunțarea

succesivă a fonemelor care îl alcătuiesc, în planul conținutului semnificațiile
morfemului au o realizare simultană (fascicol de seme);

(b) dificultatea raportării unei semnificații la un segment de

expresie corespunzător:

cf. cas - ă / cas – e toc - Ø / toc - uri cînt Ø – cînt -ă

{sg.} {pl.} {sg.} {pl.}
• morfemul are funcția de a se combina pe axa sintagmatică în

unități de rang superior: cuvintele.

A = a + b + c...

A=a (cuvînt = morfem)

cf. Bloomfield:

“Cuvîntul este o sintagma morfematică alcătuită din cel mult două morfeme
independente”

cf. Ionescu (1997:150-2)

“Cuvîntul reprezintă o mulțime de forme cu radical comun”

• din punct de vedere paradigmatic, morfemele se găsesc în relație de
opoziție și au variante libere și contextuale:

cf. vis-
nivel- -e/-uri
chibrit-

distribuție?
În cadrul cuvîntului, morfemele se pot realiza prin variante condiționate fonologic:

ex. R. om – oameni
carte – cărți
cos – coși – coase

{a putea} morfemul radical se realizează prin variante:

pot-
poț-
put-
poat- distribuție?
cf. Engl. {pl.} –s
- en
-i, -a alomorfe
-Ø morfologice
...

{-s}: /s/, /z/, /iz/ = alomorfe fonetice

Reducția variantelor la invariante se realizează, ca în fonologie, cu
ajutorul probei comutării, dar, la acest nivel, numărul variantelor
libere este semnificativ mai mic decît cel al variantelor libere
existente la nivelul fonologic.
• morfemul este o entitate abstractă (cf. Hjelmslev)

= morfemul este o unitate de conținut, fiind, prin urmare, de

natură abstractă

= morfeme sînt categoriile gramaticale {gen}, {nr}, {caz}, {mod}...,

fiecare avînd un număr de subdiviziuni care sînt, la rîndul lor,
morfeme:
 {gen} {nr} {timp}
      
{masc} {fem} {neut} {sg} {pl} {trecut} {prez} {viitor}
       
forme de expresie forme de expresie forme de expresie
ex.

{nr}
 

{sg} {pl} conținut =morfeme

R. Ø, -a, -ă... -e, -i, -uri...

expresie =alomorfe
E. Ø -s, -a, -i, -en...
Categoriile gramaticale fac parte din clasa universaliilor gramaticale; variații
cantitative și calitative de la o limbă la alta se înregistrează la nivelul
subdiviziunilor, iar fiecare sistem lingvistic în parte prezintă particularități în
ceea ce privește modul de actualizare a acestor categorii la nivelul unităților de
expresie.

ex.
sistemul cazual: 6 cazuri în latină, turcă; 5 în română;
3 în arabă; 2 în engleză; 12 în finlandeză
• relativitatea formală a unității morfematice

= fapt observabil în momentul transferului de cuvinte de la o limbă la alta:

cf. R. fotbal < E. football

R. henț < E. hands
R. sputnic < R. sputnik
R. calcul < L. calculus

= limba împrumutătoare nu recunoaște unitățile morfematice originare,

existente în limba donatoare
Cînd le recunoaște?

1. Cînd se împrumută un număr mare de cuvinte care conțin morfemul

respectiv.

2. Cînd preluarea acestor cuvinte se efectuează în paralel cu împrumutul de

termeni nemarcați, e.g. E. statue – statuette, cigar – cigarette, R. cafea –
cafegiu, han - hangiu ...

3. Cînd segmentarea cuvîntului împrumutat este clară, ca și sensul morfemelor

care îl alcătuiesc:
cf.
Tc. kahve, kahveci > cafea – cafegiu
han - hanci > han - hangiu
cam – camci > geam – geamgiu
nur – nurli > nur – nurliu

formații autohtone: barcagiu, reclamagiu, pomanagiu, durduliu, hazliu...