Paronimele

Paronimele sunt cuvinte de formă asemănătoare şi cu sens diferit.

Paronimele se deosebesc, de obicei, printr-un sunet sau prin două sunete. Uneori, diferă doar
ordinea sunetelor

(a releva/a revela).

Omonimele

Omonimele sunt cuvinte cu aceeaşi formă şi cu sens complet diferit.

Omonimele pot fi:

– părţi de vorbire identice
– părţi de vorbire diferite (omonime lexico-gramaticale).

Exemple de cuvinte omonime

 lac („apă stătătoare”) ‒ lac („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)
 broască („animal amfibiu”) ‒ broască („încuietoarea ușii”)
 război („mașină folosită pentru obținerea țesăturilor) ‒ război („conflict armat”)

– lac de acumulare – lac de unghii

– bandă de magnetofon – bandă de hoţi.

Omofonele

Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel, adică au aceeași structură fonetică (aceleași

foneme și prezintă același accent), dar nu sunt grafic identice.
 ea (pronume) ‒ ia (verb)
 ele (pronume) ‒ iele (substantiv)
 ei (pronume) ‒ iei (verb)
 chil („lichidul vaselor limfatice”) ‒ kil („kilogram”)
Relația de omofonie se poate manifesta și între cuvinte și grupuri de cuvinte sau chiar între
grupuri de cuvinte și alte grupuri de cuvinte.

 la (masă) ‒ l-a (auzit)
  scrieți (voi) ‒ scrie-ți (tu)
 cuminte ‒ cu minte
 numai ‒ nu mai
 deal ‒ de-al ‒ de-a-l
 numai și nu mai;
 delegat și de legat;
 a-și (a își) și ași (plural de la as);
 deal și de-al;
 deschideți și deschide-ți;
 cuminte și cu minte.

Omografele

Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel.

Broasca (manerul usii) - Broasca (animal)

Vesela (farfurie) - vesela ( fericita)

* Omonimele sunt obligatoriu omofone.

Omonimele pot fi:

– totale – când cele două cuvinte sunt identice în flexiune; leu – plural lei
– parţiale – când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune; colţ – plural colţi şi colţuri.

Cuvintele polisemantice

Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri legate între ele.

Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt mai mult sau mai puţin apropiate, spre deosebire de
sensurile omonimelor, care nu au între ele nici o legătură.

Exemple de cuvinte polisemantice

– la mine în baie – ţeava de la baie – plec la băi – fac o baie

– cuvântul polisemantic masă poate avea sensurile: obiect de mobilier, mâncare, bucate,
dejun, prânz, cină, ospăţ, meseni, parte a zilei.
Unităţile frazeologice

Unităţile frazeologice sunt combinaţii stabile de două sau mai multe cuvinte, având sens

unitar şi referindu-se la un singur aspect al realităţii.

Unităţile frazeologice sunt grupuri de cuvinte care se comportă ca o singură parte de vorbire.
Aceste unităţi sunt denumite uneori şi locuţiuni sau expresii.

Unităţile frazeologice sunt, de multe ori, expresive, exprimând prin limbaj o stare afectivă.

Unităţile frazeologice pot fi:

– creaţii interne ale limbii române
– împrumuturi din alte limbi.

Exemple de unităţi frazeologice

– Bardul de la Mirceşti
– tobă de carte
– magna cum laude
– tête-à-tête
– slab de înger
– a strica orzul pe gâşte
– a umbla cu ocaua mică
– cap pătrat
– apă de colonie.

Formulele (Clişeele internaţionale)

Clişeele internaţionale sunt unităţi frazeologice care circulă în majoritatea limbilor şi au

un caracter cultural.

În structura clişeelor internaţionale intră, de obicei, un nume propriu; ele au la bază întâmplări

biblice, legende antice sau chiar fapte reale.

Exemple de clişee internaţionale

– arca lui Noe, patul lui Procust, turnul Babel

– sabia lui Damocles, mărul lui Adam, curriculum vitae
– mea culpa, modus vivendi, stricto sensu.