CATEGORII SEMANTICE – sinonime, antonime, omonime, paronime
Cuvintele pot avea:
1. Sens propriu – este înțelesul obișnuit, concret, pe care îl găsim în dicționar; sensul propriu poate fi sens
de bază sau secundar. Sensul propriu de bază este dat de prima explicație pe care o găsim în dicționar – de
exemplu cuvântul gură – parte a corpului omenesc, iar sensul propriu secundar îl reprezintă următoarele
explicații/ definiții pe care dicționarul ni le dă și rezultă dintr-o asemănare care reiese strict din context.
Este înrudit cu sensul de bază, de exemplu, gura sobei. I se mai spune sens denotativ.
2. Sens figurat – este un înțeles aparte al cuvintelor, neobișnuit și depinde de context. Îl regăsim de cele
mai multe ori în textele literare și în construcția figurilor de stil. I se mai spune și sens conotativ.
Exemplu: inima nopții.
Cuvintele pot fi polisemantice, adică au mai multe sensuri, sau monosemantice, adică au un singur sens.
Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită, dar cu sens asemănător sau identic.
bucurie = veselie
Sinonimele pot fi
totale – când sensurile se suprapun în totalitate: plisc = cioc
parțiale – când nu se suprapun sensurile: repede = iute
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și cu înțeles opus.
bucurie ≠ tristețe
! Sinonimele și antonimele trebuie redate cu aceeași parte de vorbire.
bucurie (substantiv) = veselie (substantiv)
bucuros (adjectiv) = vesel (adjectiv)
Omonimele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar au înțeles diferit.
Exemple:
Broasca de la ușă s-a rupt.
Broasca a sărit de pe un nufăr.
Întotdeauna omonimia cuvintelor se demonstrează prin enunțuri, deoarece ele nu au înțeles înafara
contextului.
Omonimele se scriu întotdeauna cu aceeași formă.
Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit.
Omofonele sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit.
Paronimele sunt cuvinte care seamănă ca formă, dar au înțeles diferit. În cazul paronimelor, diferă un
singur sunet, ceea ce ne face să le confundăm sensul. Nu toate cuvintele la care diferă un singur sunet sunt
paronime, doar cele care generează confuzii în ce privește sensul.
Exemple: temporal – temporar; literar – literal
PLEONASMUL
Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea a două cuvinte sau construcții cu
același sens.
Pleonasmele pot să fie:
lexicale – când se alătură două cuvinte cu același sens: coboară jos, urcă sus, revine iar, repetă din
nou etc.
gramaticale – când se alătură aceleași mărci gramaticale: ouălele
lexico-gramaticale – când se alătură cuvinte considerate instrumente gramaticale: dar însă (două
conjuncții, în acest caz)
