Fișă de lucru

Citește cu atenție una dintre scrisorile pe care Mihai Eminescu i le-a trimis Veronicăi Miclea și
răspunde cerințelor de mai jos:

1. Menționează cazul și funcția sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate din textul scrisorii de
mai sus.
2. Motivează utilizarea virgulei în structura: „ dragă Veronică”.
3. Imaginează-ți că ești destinatarul scrisorii de mai sus și scrie, un „răspuns” în care să incluzi:
 un substantiv comun în cazul vocativ;
 două substantive în cazul genitiv, cu funcția sintactică de nume predicative multiplu;
 un substantiv în dativ precedat de prepoziție;
 un substantiv în cazul acuzativ cu funcția sintactică de atribut substantival prepozițional
 un substantiv în cazul nominativ cu funcția sintactică de atribut apozițional
4. Consultând adresa de internet https://ro.wikisource.org/wiki/Coresponden%C8%9B
%C4%83_Mihai_Eminescu_-_Veronica_Micle citește o altă scrisoare trimisă de Eminescu Veronicăi.
Notează data la care a fost trimisă și analizează morfologico-sintactic trei substantive din conținutul acesteia.
 5. Alcătuiește propoziții în care substantivul carte să
Cazul este forma luată de substantiv
îndeplinească funcțiile sintactice specifice cazului nominativ.
pentru a exprima o anumită funcție
sintactică într-o propoziție.
6. Scrie un enunț despre școala ta, folosind două
complemente circumstanțiale de timp și două complemente
circumstanțiale de loc exprimate prin substantive.

7. Redactează o narațiune de 5-6 rânduri cu titlul O veste

ciudată, utilizând patru substantive în cazul genitiv și patru substantive în cazul dativ. Subliniază-le folosind
culori diferite.

8. Scoate pe două coloane substantivele în cazul genitive și substantivele în cazul dativ din fragmentul
următor, indicând, pentru fiecare, funcția sintactică:
„Ochii triști ai cățelului îi vorbeau lui Andrei ca și cum ar cunoaște marile taine ale lumii. Astfel,
copilului i se părea că privirea noului său prieten este mai grăitoare decât orice cuvânt omenesc.”
subs. în cazul D. funcția sintactică subs. în cazul G. funcția sintactică

9. Scrie împreună cu colegul de bancă un dialog de 8 replici despre ultimul film vizionat.
Pe lângă numele voastre, folosiţi diverse forme de adresare prin vocativ: dragule, băiete, scumpe coleg,
prietene etc.

10. Analizează morfologico-sintactic toate substantivele din propoziţiile de mai jos:

Bradul creşte la mari înălţimi.
Am cumpărat cartea dorită.
Oamenii de la munte sunt sănătoşi.
Aceştia sunt nişte elevi silitori.

11. Completează desenul următor scriind în interiorul fiecărei petale, enunțuri care să conțină substantive
Care îndeplinesc funcțiile sintactice indicate. (Desenează cea mai frumoasă floare a ta, pe care să o
completezi corespunzător.)
 Petala 1 - substantiv comun, de genul feminin, la numărul plural,
acuzativ, complement direct.
 Petala 2 - substantiv comun, de genul neutru, la numărul plural, vocativ,
fără funcție sintactică.
 Petala 3 - substantiv comun, articulat hotărât, de genul feminin, la
numărul singular, nominativ, subiect.
 Petala 4 - substantiv comun, articulat hotărât, de genul neutru, la
numărul singular, acuzativ, complement indirect.
 Petala 5 - substantiv comun, de genul feminin, la numărul plural,
genitiv, atribut substantival genitival.
 Petala 6 - substantiv comun, de genul neutru, la numărul plural, acuzativ,
atribut substantival prepozițional.
 Petala 7 - substantiv comun precedat de articol posesiv, de genul
feminin, la numărul singular, genitiv, atribut substantival genitival.
 Petala 8 - substantiv propriu, genitiv, atribut substantival genitival.
 Petala 9 - substantiv comun, articulat nehotărât, de genul neutru, la
numărul singular, nominativ, nume predicativ.

12. Indică cazul şi funcţia sintactică a substantivelor scrise cursiv.

Vine autobuzul. ............................. Aştept autobuzul. ...................... Acela este autobuzul 44. .......................
Aici nu opreşte autobuzul 44. ...................... Motorul autobuzului se aude de departe. ............................. Ana
este în autobuz. ....................... Fac semn autobuzului. ..................... Autobuzul îl zăresc deja. ......................
Autobuzul se repară azi. .......................... Autobuzule, du-mă iute! ................................
13. Haşurează careul corespunzător situaţiei în care se află substantivele subliniate din enunţurile date.

Nr. Cazul
crt. ENUNŢURI substantivului

a b c
1 Cine eşti dumneata, domnule ? a. N b.Ac. c. V

2 Graţie studiului serios, am reuşit. a. D b.G c. Ac

3 Imi plac mult fructele. a. Ac b. N c. V

4 Am gustat şi eu merele . a. Ac b. N c. V

5 Mă pasionează sportul . a. G b. Ac c. N

6 Catalogul este al clasei noastre. a. Ac b. G c. D

7 Ascult întodeauna sfaturile părinţilor . a. N b. G c. D

8 Povestirea “Puiul” este interesantă. a. N b. V c. Ac

9 Băieţii înotau contra curentului apei. a. G b. D c. Ac

10 Ne-am întâlnit dinaintea casei a. N b.G c. D

11 Maşina s-a oprit la marginea a. D b. G c. Ac

trotuarului.
12 I-am promis acestui copil un cadou. a.N b. V c. D

13 A munci e o adevărată cinste. a. N b. G c. Ac

14 Badea Ion e consătean de-al nostru. a. V b. N c. D

15 Mergea grăbit spre casă a. D b.Ac. c. G

În comunicare, substantivele pot apărea cu formă articulată sau cu formă neaticulată.

Articolul hotărât
Număr/gen Masculin Feminin Neutru
Singular -l, -le, -lui -a, -i -l, -lui
Plural -i, -lor -le, -lor -le, -lor

Articolul nehotărât
Număr/gen Masculin Feminin Neutru
Singular un, unui o, unei un, unui
Plural nişte, unor nişte, unor nişte, unor

Articolul posesiv (genitival)

Gen/număr Singular Plural
Masculin al ai
Feminin a ale
14. Încercuieşte răspunsul corect:
 În enunţul Unei fete nu-i place desenul. există:
 a) un substantiv articulat hotărât şi un substantiv articulat nehotărât;
b) două substantive articulate hotărât;
c) un substantiv articulat hotărât şi un substantiv nearticulat;
 În enunţul Plecarea concurentului la prima ediţie a olimpiadei a fost neaşteptată. există:
a) două substantive articulate nehotărât şi două substantive articulate hotărât;
b) două substantive articulate hotărât, un substantiv nearticulat şi un substantiv precedat de
articol posesiv (genitival)
c) trei substantive articulate hotărât şi un substantiv precedat de articol posesiv (genitival)

15. Citeşte cu atenţie fragmentul următor:

„Elveţienii neplătiţi se revoltaseră împotriva ilustrului său prieten şi suferiseră o înfrângere, sub
comanda lui, în La Bicoque. Lumea conspira împotriva seniorului de Bomarzo. Cum nu avea pe nimeni la
îndemână, decât pe mine, spre a-şi descărca furia, şi-a adus aminte şi a născocit pedepsirea mea cu
imaginaţia şi cruzimea rafinată a unui om al Renaşterii.ˮ
(Manuel Mujica Láinez, Bomarzo)
 Precizează cazul şi funcţia sintactică a substantivelor proprii din fragmentul de mai sus.
 Transcrie din textul dat:
o un substantiv comun, nearticulat, care îndeplineşte funcţia sintactică de
subiect;
o un substantiv comun articulat hotărât;
o un substantiv precedat de articol posesiv (genitival);
o un substantiv precedat de prepoziţie;
o un substantiv în cazul acuzativ, cu funcţia sintactică de atribut;
 Scrie o propoziţie în care substantivul Renaşterii să-şi păstreze forma, dar să apară la un
alt caz, pe care îl vei preciza.
 Alcătuieşte enunţuri în care substantivul prieten să apară pe rând ca: articulat nehotărât,
cu funcţie sintactică de comp. direct, articulat hotărât, cu funcţie sintactică de nume predicativ, precedat de
articol posesiv (genitival), cu funcţie sintactică de atribut.

16. Priveşte imaginea din dreapta şi realizează în 15-20 de

rânduri o descriere a acesteia în care vei utiliza: patru substantive
din câmpul semantic al naturii, un substantiv provenit dintr-o
altă parte de vorbire, două substantive în cazul acuzativ, un sub-
stantiv colectiv, un substantiv defectiv, o enumeraţie formată din
substantive, o comparaţie formată din substantive, un titlu for-
mat din două substantive.
 Anexe

Bucureşti 31 Oct. 1879 

Draga şi dulcea mea amică, 

De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri
reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu
poate fi mai mare deosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde
eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi
boală, obosit de viaţă. 
Veronică, dragă Veronică, când nu m-ei mai iubi, să ştii că mor. Iţi scriu târziu pentru că abia
alaltăieri m-am mutat. Adaugă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am
trebuit să-mi mut lucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia,
apoi că am zilnic de lucru pe lângă tribulaţiunile mele personale şi vei înţelege de ce am preferat
a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă. 
Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce
de-o mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi a
lacrimilor mele, această unică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor
mele. 
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista?
Este în lume asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în
ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată sa fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi
suferinţele noastre cu o lume în care pasenţa, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea? 
Şi când gândesc că în viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai
dat zile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii? 
Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în
viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-
mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin. 
Deacuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare
a ta - dulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici,
de la care aşteaptă toată fericirea 

al tău 
Eminescu 
 Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului

Cazul Funcţia sintactică Întrebări Exemplu

subiect cine?, ce? Elvira învaţă. Cartea este pe masă

nume predicativ cine este?, ce este?, Băiatul acela este Ionel.
Nominati cum este? Aceea era cartea Ionelei.
v atribut apoziţional care?, ce fel de? Fratele ei, Ştefan, este la şcoală.
Prietena mea, Amalia, îmi este mereu
alături.

complement direct pe cine?, ce? Pe Ştefan l-am văzut ieri.

Am cumpărat o carte interesantă.
complement indirect despre cine/ce?, cu Vorbeam cu Marian despre cartea cea
cine/ ce?, la nouă.
cine/ce?,pentru cine Andrei se gândea la prietena sa.
/ce? Am adus pentru mama nişte trandafiri.
complement unde?, de unde?, până Mâine merg la cinema.
circumstanţial de loc unde?, încotro? Copiii vin de la şcoală.
Acuzativ complement cum?, în ce fel?, în ce Cărţile se citesc cu plăcere.
circumstanţial de mod? Voi proceda ca mama.
mod
complement când?, de când?, până Va veni acasă într-o zi.
circumstanţial de când?, cât timp? Plouă de zile întregi.
timp
complement de de către cine? Cadoul este cumpărat de Andrei.
agent
atribut prepoziţional care?, ce fel de? Faţa de masă e roşie.
Despărţirea de mama nu mi-a făcut bine.
nume predicativ cine este?,ce este?, cum Cartea este din hârtie.
este? (cu preopziţii) Scaunele sunt de lemn.

complement indirect cui? I-am dat lui Ştefan nota 10.

Dăruiesc fetelor câte o floare.

Dativ complement cum?, în ce fel?, în ce A procedat asemenea lui Ştefan.

circumstanţial de mod? A desenat aidoma colegilor din clasă.
mod
atribut prepoziţional care?, ce fel de? Comportarea asemenea părinţilor este de
dorit.
nume predicativ cine este?,ce este?, cum Copilul este aidoma părinţilor.
este? (cu preopziţii) Acest băiat este asemenea lui Ştefan.

atribut genitival al (a, ai, ale) cui? Cartea lui Ştefan este nouă.
Paginile cărţii sunt rupte.
atribut prepoziţional care?, ce fel de? Lupta împotriva colegilor nu este dreaptă.
nume predicativ al / a cui este? Ochelarii sunt ai bunicii.
Genitiv ai /ale cui sunt? Calculatorul este al lui Ştefan
complement unde?, de unde?, până Şi-a pus cartea deasupra ghiozdanului.
circumstanţial de loc unde?, încotro? Locuieşte deasupra lui Ştefan.
complement când?, de când?, până Am ajuns acasă înaintea mamei.
circumstanţial de când?, cât timp?
timp
Vocativ nu are funcţie .................................... Ştefan, fii cuminte!
sintactică Copile, nu mai alerga!
 Cazuri. Funcţii. Întrebări. Prepoziţii specifice

Nr.
crt. Cazuri Funcţii Întrebări Prepoziţii specifice
1. Nominativ ● subiect; ♠ cine? , ce(= cine)?;
(N.) ● nume predicativ ; ♠ cine este? , ce este?; ♣ Nu acceptă prepoziţii.
● atribut apoziţional; ♠ care?;
2. Acuzativ ● complement direct; ♠ pe cine?, ce(≠cine)?;
(Ac.) ● complement indirect; ♠ cu cine?, cu ce?,despre ♣ de, la , cu , în, pe, spre, sub,
cine?,despre ce? la cine?, la ce?, peste, din, între, dintre, printre, peste,
pentru cine?, pentru ce?, de către, prin, lângă, de pe, de sub , de
cine?, de ce?, în cine ? în ce? etc. pe la , de printre, de pe sub, de pe la ,
●complemente ♠ unde?, când?, cum?, cât?, de lângă, de peste, pe sub etc.
circumstanţiale; încotro? etc.

● atribut substantival ♠ care?, ce fel de?;

prepoziţional;
● nume predicativ; ♠ cum este?;
● alte complemente circum- ♠ din ce cauză?, cu ce scop? etc.
stanţiale;
3. Dativ ● complement indirect; ♠ cui?;
(D.) ● atribut substantival în ♠ care?, ce fel de?; ♣ conform, graţie, datorită, potrivit,
dativ (cu sau fără asemenea, asemeni, mulţumită.
prepoziţie);
● nume predicativ; ♠ cum este?;
● complem. circ. de mod; ♠ cum?, în ce fel?, în ce chip?,în ce
mod?;
4. Genitiv ● atribut substantival ♠ al cui?, a cui?, ai cui?, ale cui?; ♣ contra, asupra, împotriva,
( G.) genitival; deasupra, înaintea, înapoia ♣
● complement indirect; ♠ contra cui?,asupra cui?, îndărătul, înăuntrul , împrejurul
●complemente împotriva cui?;
circumstanţiale; ♠ unde?, când?, cum?, încotro?;
● nume predicativ; ♠ cum este?;
● alte complemente circum- ♠ din ce cauză?, cu ce scop? etc.
stanţiale;
5. Vocativ ● nu are funcţie sintactică;
(V.) ex primă adresarea directă ♠ Nu răspunde la nicio întrebare. ♣ Nu acceptă prepoziţii.
(chemare, strigare, invocare
)
Din luna lui Iunie 1882.
A plâns scriind-o.

         Îngerul meu blond,

Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă
ai fi de față; aș face-o în gând, dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc
de loc de amor - dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de
amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face
distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care
tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj de viață, n-ar învenina pururea zilele și nopțile mele, dacă n-ar fi
ingrediența fatală a oricărei gândiri la tine, aș fi poate în scrisorile mele mai expresiv și mai vorbăreț. Tu
trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa - uneori - te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai
pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea
că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te
știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e
averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a
te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această
amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi
fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă
amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de
tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l
pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost - nu mai fericit, dar mai puțin
nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește
mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu - mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu
frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță,
că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez
îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.
Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă
neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel
moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată.
Momoțelule, îți sărut mânile tale mici și genunchii tăi cu gropițe și gura ta cea dulce și părul și ochii și
coatele și toată, toată te sărut și te rog, te rog mult să nu mă uiți deloc, deși poate tocmai când vei ști că te
iubesc ***, nu vei mai pune nici un preț pe iubirea
         
lui Emin      
 Articolul
Def: Articolul însoţeşte un substantiv arătând în ce măsură obiectul denumit este cunoscut
vorbitorului.

Obs. : Când nu se oferă nici o informaţie cu privire la gradul de cunoaş-

tere a obiectului, substantivul nu primeşte articol.
Articolul hotărât arată că obiectul denumit de substantiv este bine cunoscut, atât de emiţător, cât şi
de receptor.
Articolul hotărât se adaugă direct la sfârşitul substantivului formând cu acesta o singură unitate
sonoră şi grafică.
Articolul hotărât la masculin, numărul singular, se leagă de substantiv prin sunetul de legătură “u”.

Articolul nehotărât arată că obiectul denumit de substantiv este mai puţin cunoscut emiţătorului şi
receptorului.
Articolul hotărât se aşează înaintea substantivului, fiind un cuvânt scris separat, despărţit de
substantiv.