1.

Locuiunile prepoziionale Locuiunea prepoziional este un grup de cuvinte, alctuit din una sau mai multe prepoziii i o alt parte de vorbire (substantiv, adverb), care ndeplinete rolul unei prepoziii: n faa casei, n jurul pmntului. 3. Din punctul de vedere al raportului exprimat, locuiunile prepoziionale se mpart n urmtoarele clase: 4. 2. Locuiunile prepoziionale: de loc de timp de mod: de cauz de scop condiionale concesive sociative instrumentale de relaie opoziionale cumulative de excepie 5.

de-a lungul, de-a latul, din afara, din faa, n afara, n dosul, n dreapta, n dreptul mijlocul, n preajma, n spatele, n stnga, n urma, pe de asupra, pe dinaintea, pe departe de, dincoace de, dincolo de, din jos de, din sus de; de dinaintea, n cursul, n timpul, n vremea, la nceputul, la mijlocul, la sfritul, p odat cu; asemntor cu, conform cu, contrar cu, n conformitate cu, n funcie de, n raport cu, potrivit cu; din cauza, din pricina, din cauz de; cu scopul, n scopul, n vederea; n cazul, n ipoteza, n caz de; n ciuda, n pofida, cu tot (toi, toat, toate); cu tot cu, dimpreun cu, mpreun cu, laolalt cu; cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea; din partea, n privina, sub aspectul, sub raportul, ct despre, ct pentru, ct prive privete, n legtur cu, privitor la, referitor la, relativ la; n locul, n loc de; n afara, (n) afar de, pe lng; cu excepia, n afara, (n) afar de.

6. ocutiunile substantivale sunt grupurile de doua sau mai multe cuvinte care, impreuna, au intelesul unui substantiv.
7. Cele mai multe locutiuni substantivale au aparut din locutiuni verbale, prin transformarea infinitivului lung in substantiv propriu-zis. Locutiuni verbale Locutiuni substantivale a-(i) parea rau a tine minte a aduce aminte a lua aminte parere de rau (regret) tinere de minte (memorie) aducere-aminte (amintire) luare-aminte (grija, atentie)

a baga de seama bagare de seama (atentie)

8. Locutiunile substantivale se comporta ca un substantiv, avand forme pentru singular si plural, putand fi articulate sau nearticulate. 9. Cuvintele din care este alcatuita o locutiune substantivala nu se pot analiza separat. 10. Alte locutiuni substantivale mai frecvent folosite sunt: Locutiuni substantivale Sensul locutiunii

punct de vedere bataie de joc bataie de cap dare de mana nebagare de seama

opinie, parere batjocura suparare darnicie neatentie

Locuiunea substantival este un grup de cuvinte cu neles unitar care se comport din punct de vedere gramatical ca un substantiv. Multe dintre ele sunt rezultatele substantivrii verbului la infinitiv din cadrul locuiunilor verbale.

Locutiuni verbale
Locutiuni verbale din morfologia limbii romane

Locutiunile verbale sunt grupurile de cuvinte (in care se afla obligatoriu un verb) cu pozitie fixa, alcatuind un tot cu sens unitar, echivalente in majoritatea cazurilor cu un verb simplu:
a-i parea rau(a regreta), a da ajutor (a ajuta), a se lua la harta (a se certa), a-si aduce aminte (a-si aminti). Lociutiunile verbale sunt alcatuite din : a) verb si determinari substantivale: a-si da sufletul (a muri), a-si baga mintile in cap (a se cuminti), a ajunge la sapa de lemn (a saraci), a da de veste (a instiinta); b) verb cu determinari intre care apare si un pronume cu valoare neutra: a o lua la fuga (a fugi), a o scalda (a raspunde evaziv); c) verb si numeral: a da pe din doua (injumatati); d) verb si adverb sau locutiune adverbiala : a da de-a dura (a rostogoli), a se da huta (a se legana). Verbul care intra in componenta locutiunii verbale are rolul gramatical de a preciza modul, timpul, numarul si persoana actiunii, iar celalalt cuvant (substantiv, numeral, adverb) da, de obicei, sensul locutiunii. Cand, in analiza gramaticala, se intalnesc locutiuni verbale, trebuie stiut ca functia sintactica a acestora este de predicat verbal si ca analiza morfologica nu i se aplica decat verbului. Verbele care intra in structura locutiunilor verbale (a da, a face, a lua, a duce, a aduce, a baga etc) sunt instrumente lexicale sau auxiliare lexicale. Exista locutiuni care sunt echivalente cu un verb insotit de o complinire: a baga de seama (a observa, a fi atent); a baga in seama (a acorda atentie).

Asemenea verbelor (cu care sunt echivalente din punct de vedere semantic), locutiunile verbale pot avea complemente directe, indirecte sau circumstantiale si pot fi complinite chiar prin propozitii intregi: Adu-ti aminte ce ai spus. Baga de seama ce vorbesti. Concludent este faptul ca intre elementele componente ale locutiunilor verbale pot fi intercalate alte parti de vorbire: Ii lua pe toti la rost. Isi bate foarte rau joc de el Sta adeseori de vorba cu prietenul sau.
Locuiunea adjectival este un grup de cuvinte cu neles unitar care se comport din punct de vedere gramatical ca un adjectiv. Locuiunile adjectivale pot avea grade de comparaie.

Atribut adjectival: Ion a spus "mi plac oamenii de isprav".

Nume predicativ: George este om cu judecat.

Locutiuni adjectivale
Locutiuni adjectivale din morfologia limbii romane

Insusirea unui obiect poate fi exprimata si prin locutini adjectivale (grupuri de cuvinte care au valoarea unui adjectiv). Ele se comporta ca un adjectiv.
In cele ce urmeaza putei gsii cateva exemple de locutiuni adjectivale. Nu se cuvine sa-ti pierzi prietenii cei cu credinta. (credinciosi) Baiatul acela era de treaba. (cumsecade) Am intalnit un om cu stare. (instarit, bogat) Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. (chibzuita) Parea un om de seama. (important) Locutiunile adjectivale se comporta ca un adjectiv: a) pot fi insotite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu stare; b) pot avea grade de comparatie: un om mai de nadejde; un baiat foarte de treaba.

Comments (13)

Locuiunea pronominal este un grup de cuvinte mai mult sau mai puin sudat i stabil care din punct de vedere gramatical se comport ca un pronume. Avem: locuiunea pronominal de politee: domnia ta, Mria Ta, Maiestatea Sa, Eminena Sa... locuiunea pronominal nehotrt:

Au venit nu tiu ci. I-am scris nu tiu cui.

Locutiunile pronominale sunt putine la numar si contin obligatoriu un pronume :-P, exemplu :cine stie cine, cine stie ce, de la mic la mare, care mai de care, mai stiu ce. Locutiuni interjectionale : ce Dumnezeu, ce naiba, pcatele mele, slav Domnului, pe naiba Locutiuni pronominale : Luminatia Ta, Inaltimea Sa, Preasfintia Sa, Majestatea Sa, Imparatia Sa. Locutiuni interjectionale :pe naiba, pacatele mele si nu mai stiu.

locutiuni cu numerale Locuiunile numerale Ca i locuiunile pronominale, i cele numerale snt tratate ca parte de vorbire controversat, ele fiind consemnate n literatura de specialitate cu o anumit circumspecie i doar de unii specialiti. baiat de milioane, intre 4 ochi, imbracat la 4 ace.
Cand 2 se cearta, al 3-lea castiga, Daca fugi dupa 2 iepuri, nu prinzi nici unul, Intre 2 nu te ploua...cam atat mi-a venit in minte. Funda?:X Unde-s doi, puterea creste, A da pe din doua( a injumatati), (cte doi, cte cincisprezece)

31. Nu este exclus ca numeralele cardinale s se repete (fie imediat, fie la distan): cte doi, doi; unul cte unul n ce privete locuiunile numerale adverbiale, ele snt formate din prepoziia de + numeral cardinal + substantivul ori (de cinci ori), ncepem i noi a ne strecura cte unul, unul spre gazd. De trei ori s-au izbit din ce n ce mai ndrjite i mai furioase cele dou armate.

Locutiuni adverbiale
Locutiuni adverbiale ale limbii romane

Grupurile de doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc rolul unui adverb se numesc locutiuni adverbiale.
Locutiunile adverbiale sunt formate din: a) substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau doua prepozitii: zi de zi, din vreme in vreme, rand pe rand, din ce in ce, din cand in cand; b) substantiv, adjectiv substantival, participiu (de obiecei negativ), numeral sau adverb cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata, de voie, de nevoie, in graba. in tacere, din nou, pe de rost, pe nepusa masa, de-a pururea, pe neasteptate, pe negandite, incetul cu incetul, cu una cu doua, etc. c) din parti de vorbire de acelasi fel: calea-valea, harcea-parcea, vrand-nevrand, tarasgrapis, hodoronc-tronc, ici-colo, etc.

Se scriu cu cratica:

locutiunile adverbiale ale caror prime termene de compunere sunt prepozitiile intru sau dintru. Aceste prepozitii au pierdut vocala u inaintea unui cuvant care incepe cu o vocala: intr-acolo, intradins, intr-adevar, dintr-adins, dintr-acolo. locutiunile adverbiale formate din prepozitia dupa sau din adjectivul demonstrativ asta si un substantiv cu sens temporal: dupa-amiaza, asta-vara, asta-seara etc. marea majoritate a locutiunilor adverbiale formate prin unirea a doua parti de vorbire identice: substantive, a unui substantiv cu un adverb, a doua verbe, a doua adverbe sau doua interjectii: calea-valea, val-vartej, vrand-nevrand, harcea-parcea, taras-grapis, hodoronc-tronc. propozitia compusa de-a din locutiunile: de-a binelea, de-a pururea, de-a dreptul, de-a curmezisul.

Ca structura, expresiile adverbiale sunt mult mai complexe si deseori in diferite lucrari de specialitate, in manuale scolare se confunda sau se asmileaza cu locutiunile adverbiale propiu-zise. Spre deosebire de locutiunile adverbiale autentice, expresiile adverbiale sunt mai putin sudate si in mod obligatoriu purtatoare de expresivitate. De aceea unitatile lexicale componente pot fi analizate si separat din punct de vedere sintactic. In categoria expresiilor adverbiale pot fi incadrate: la voia intamplarii la pastele cailor pe toate cararile cat vezi cu ochii cum scrie la carte cu lacrimi de sange Faptul ca unele expresii adverbiale sunt propozitii intregi si ca ele sunt incluse printre locutiuni inseamna ca granitele fintre cele doua concepte sunt totusi foarte labile si greu de fixat.

Locutiuni conjunctionale
Locutiuni conjunctionale

Relatia dintre doua propozitii se poate face si prin locutiuni conjunctionale (grupuri de doua sau mai multe cuvinte care impreuna au rol de conjunctie).
In componenta unei locutiuni conjunctionale se afla totdeauna o conjunctie sau alta parte de vorbire cu rol de conjunctie (pronume relativ sau adverb relativ). Mai frecvente sunt urmatoarele: indata ce, pana ce, dupa ce, pentru ca sa, fara sa, pana sa, cu toate ca, macar ca, chiar daca, pentru ca, asa incat, din cauza ca, in timp ce, in vreme ce, ori de cate ori, in loc sa, ca si cand, ca si cum, de parca etc. Locutiunile conjunctionale subordonatoare realizeaza jonctiunea intre unitati sintactice aflate in planuri diferite, adica exprima relatii de subordonarea unor propozitii fata de un termen regent: Dar eu nu te mai tin minte,1/macar ca nu-i asa demult de atunci2/ (M. Sadoveanu) Conjunctiile, respectiv locutiunile conjunctionale nu trebuie sa se confunde cu prepozitiile (locutiunile prepozitionale) sau cu adverbele (locutiunile adverbiale). Valoarea morfologica este data pentru fiecare dintre aceste parti de vorbire de contextul in care se afla, de raporturile pe care le stabilesc.

Din cauza ploii a ajuns tarziu. - locutiune prepozitionala, raport de subordonare in propozitie, leaga > complementul de verbul determinat

Din cauza ca a plouat1/a ajuns tarziu.2/ Am adus flori sicadouri pentru fiecare. Pe mine m-a siamuzat.

- locutiune conjunctionala, raport de subordonare in fraza, leaga > propozitia subordonata nr.1 de regenta ei - conjunctie coordonatoare copulativa, raport de coordonare in > propozitie, leaga doua complemente - adverb, cu sensul de imediat, deja >

Inainte de plecarea ta am dat - locutiune prepozitionala, raport de subordonare in propozitie telefon. > Inainte sa pleci am dat telefon. - locutiune conjunctionala, raport de subordonare in fraza >

Locutiunile conjunctionale nu trebuie confundate cu cele adverbiale, mai ales cand se afla in corelatie. Astfel, intr-o fraza de felul: Decate ori te aud, 1/ de atatea ori ma bucur. 2/, prima locutiune este conjunctionala si introduce o propozitie subordonata circumstantiala de timp, iar a doua (de atatea ori) este locutine adverbiala si indeplineste functia sintactica de complement circumstantial de timp pe langa verbul ma bucur. Locutiunile conjunctionale sunt grupuri sintactice nesudate, care au acelasi rol ca si conjunctiile simple si compuse.

Grup fix de cuvinte care are valoarea unei interjecii: apoi de!, auzi colo!, ca s vezi!, Doamne ferete!, la dracu!, na-i-o bun!, pcatele mele!, pe naiba!, i-ai gsit! etc.