Alo! Aici fabrica de ciocolată?

Deunăzi, un castor “mai mic”,

Cu ochi cenușii, guraliv și de nimic

Se gândi la o o surpriză...

Fericirea i se scurgea din priză...

-Cocostârcii mei simpatici,

Cu grimase de gimnastici,

Să vă –ngroape tata-n dată...

O tocană de papir, o mustrare afumată...

Castorul luă lupa mai aproape,

Miopia juca bau cu el pe pleoape...

Jumuli cu însetare niște planuri criminale...

Un turban si un borcan, sandale feudale....

Îmbrăcat la patru ace, răul îl ținea la spate...

Avea “h”aur pe whats app, de zece carate.

Deodată, apăru o zebră dactilografă,

Cu tupeu de muscă virgină, cu agrafă...

Cu un timbru de insectă

Cu o fustă răstignită...

Și o iapă blondină cu fân proaspăt și bluziță

Băgă un ton sobru de ultimă fiță...

Pe fundal , cocostâcii frichineau ce puteau...

Fișiere , biblii mari colorate, cum le veneau...

Castorul cu melița lui de gingaș ce era, săracul..

De iubire ticăloasă , bietul.

Făcea vocalize colective...

Cocostârcii . în secret , colive..

Nervii se adunau la plic...

Zebra lingușitoare-n ibric...

Iepuța cu Erasmus ,mixa un pomelnic...

Cocostărcii și mister Boca , pe fundal...un veșnic...

Famfaronada , surzenia jucau poker...

Prin cancelarii și litanii... Stocker...

Pe matahalele culoare, creaturi nătăflețe...

Carbonarele spaghete zâmbărețe...

Pe mescioarele semiintinse...

Parastase ninse...

Zascusca și strugurelul ,

Și zero mustulelul...

Cocostârcii agitați , de sistem turmentați...

Pregătiră niște cârnăciori de sfoară afumați...

Zebre, castorii și iepisoare nu lăsați a vă conduce ușor...

Aruncați-le al bunătății și sincerității oscior...

Miorlăiți și hămăiți...

Mereu cu tagul de revoltă hămesiți...