Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comutarea este un raport lingvistic prin intermediul caruia verificam daca inlocuirea
unei unitati lingvistice cu alta in planul expresiei si in acelasi context, atrage o modificare in
planul continutului. Daca da, spunem ca unitatile comuta si sunt unitati lingvistice distincte.
Daca nu , atunci unitatile lingvistice nu comuta si sunt echivalente functional ( indeplinesc
aceeasi functie)
Astfe, daca inlocuim fonemul p cu fonemul b/l/c/s in planul expresiei, in acelasi
context “at” se produce o modificare in planul continutului. Deci, fonemele p/s/l/c/ si s
comuta si sunt foneme distincte.
In schimb daca inlocuim morfemul zero (0/) cu morfemul “la” in planul expresiei si in
acelasi context “sanda” nu se produce nicio modificare in planul continutului. Cele 2 morfeme
nu comuta si sunt echivalente functional (indeplinesc aceeasi functie de marci ale sg.
Romanesc)
Eleve
Fonemul este cea mai mica unitate lingvistica dotata doar cu planul expresiei (nu are continut)
Morfemul este cea mai mica unitate lingvistica dotata atat cu planul expresiei cat si cu planul
continutului.
Cuvinte
Morfeme
Foneme
Orice unitate de rang superior in limba, poate fi alcatuita din 1 sau mai multe unitati de rang
inferior.
Tot conform principiului stratificarii, limba contine unitati de rang superior care pot
fi alcatuite dintr-una sau mai multe unitati de rang imediat inferior.
Unitati neflexibile alcatuit dintr-un singur morfem (in general propozitiile, adverbele,
conjunctiile)
Pronumele este partial flexibil.
(concept)
In mod similar, in planul continutului, orice concept se poate descompune intr-o suma de
trasaturi distinctive de continut numite si seme care impreuna genereaza semantemul
(conceptul insusi).
“De la baza pana la varf, de la sunete pana la formele de expresie cele mai complexe,
limba este o aranjare sistematica a partilor. Ea se compune din elemente formale articulate in
combinatii variabile, dupa anumite principii de structura… Se intelege prin structura: tipuri
particulare de relatii articuland unitatile unui anumit nivel” (E. Benveniste)
Ingalbenit = sintagma
Eleve = sintagma
Chibrituri = sintagma
Peste = nu este sintagma
Acum = nu este sintagma
Ex: Scrieti paradigma vb. A visa la timpul indicativ present (conjugarea): visez, visezi,
viseaza, visam, visati
La nivel lexical unde nr. De unitati este foarte mare, sistematizarea este dificila.
Ex: vocabular fundamental si masa vocabularului, campuri lexicale, familii de cuvinte,
sinonime, antonime, paronime, omonime etc.
6. Principiul avantaj al caracterului sistematic al limbii este economia de: timp, efort,
mijloace
Coja 7. Cele doua tendinte care guverneaza orice sistem lingvistic sunt tendinta spre
economie si tendinta spre comunicare
Manifestata pe axa sintagmatica prin enunturi Manifestata prin enunturi lungi, exagerat
scurte si concise si pe axa paradigmatica prin de explicite care asigura trasnferul corect
omonimie, polisemantism, derivare. Si complet al sensului mesajului.
Limba si vorbire
3. Coseriu rafineaza distinctia saussuriana limba – vorbire. Pentru el limba este schema
iar vorbirea este uzaj (utilizarea schemei). Mai mult decat atat Coseriu spune ca intre
limba si vorbire se situeaza norma care reprezinta modalitatea de regularizare a limbii
pentru preluarea corecta a unitatilor in vorbire. Norma fonologica se gaseste in
dictionare si indreptare ortografice. Norma morfologica si sintactica (morfo-sintactica)
se afla in cartile de gramatica iar norma lexicala in dictionarele lexicale. Dex,
sinonime etc.
Asadar pentru Coseriu distinctia se face intre schema, norma si uzaj.