229

ADVERBUL ŞI GRUPUL ADVERBIAL (GAdv)

1. Caracteristici generale

Deşi clasa adverbului este extrem de eterogenă, incluzându-se aici şi cuvinte care erau greu de
introdus în alte clase lexico-gramaticale, există câteva caracteristici cu mai mare frecvenŃă, putând fi
considerate definitorii pentru adverb.
● Semantic, adverbul se raportează la acŃiuni, stări, evenimente, însuşiri, pe care le
caracterizează / le califică (doarme profund, lucrează inteligent, vinde scump, îmbătrânită urât, grav
bolnavă), le cuantifică (vine de două ori, citeşte mult, a învăŃat destul, puŃin bolnavă), le
categorizează (lucrează manual, vorbeşte telefonic, l-a tratat chirurgical), le delimitează (i-a întrecut
fizic şi intelectual, bolnavă psihic, urâtă sufleteşte), le ancorează temporal, aspectual şi spaŃial (se
întoarce mâine, munceşte continuu, trăieşte aici, cândva înŃelegătoare).
● Morfologic, adverbul se caracterizează prin invariabilitate.
● Sintactic, apare ca adjunct (circumstanŃial) în raport cu un verb, un adjectiv sau un alt
adverb, incluzându-se într-un GV (Înoată mult şi bine, Şi-a luat micul dejun astăzi aici), într-un GAdj
(un avocat [astăzi celebru], un sportiv [bolnav temporar], un copil [destul de bolnav]), într-un GAdv
(merge [suficient de departe]) sau raportându-se la ansamblul unei propoziŃii, pe care o modalizează
(Negreşit / Probabil / Regretabil, [P o să mai veniŃi o dată în vara asta]).

2. Tipologia adverbelor

Adverbele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere.

2.1. DistincŃia lexical – gramatical – pragmatic

● Cele mai multe sunt adverbe purtătoare de sens lexical (sens stabil sau actualizat
contextual): jos, sus, repede, bine, corect, continuu, reciproc, aici, acolo, azi, mâine, uneori etc.
● Mai puŃin numeroase sunt adverbele gramaticalizate, total sau parŃial, devenite mărci ale
categoriilor gramaticale, precum:
○ mărci ale negaŃiei totale şi ale celei de constituent (negaŃie totală: nu reuşeşte, nu citeşte;
negaŃie de constituent: vine [nu astăzi], ci mâine);
○ mărci ale gradării (mai, mai puŃin, la fel de, tot aşa de, foarte, teribil de, cel mai).

Gramaticalizarea este un proces îndelungat, care, în cazul clasei adverbului, n-a ajuns să
intereseze nivelul morfologic (nu există adverbe devenite mărci afixale), ci numai pe cel sintactic:
mărcile negaŃiei, ca şi cele ale gradării sunt relevante la nivel sintactic; între ele există diferenŃe de grad
de gramaticalizare (să se compare mărcile superlative: foarte, tare, nemaipomenit de, grozav de, nespus
de etc., în cazul cărora limita dintre gramatical şi lexical este dificil de fixat; vezi şi Adjectivul şi
grupul adjectival, 3.3.2.).

● Ca efect al unor procese de pragmaticalizare, unele adverbe au devenit mărci discursiv-

pragmatice cu diverse valori:
− mărci ale actului expresiv / ale enunŃului exclamativ (Ce frumos!, Cât de frumos!); vezi
Tipuri de enunŃ, 3.4.);
− mărci de focalizare şi mărci restrictive (chiar el, şi el, tocmai el, numai el, doar el; vezi
infra, 2.4.1.1.);
− conectori pragmatici (totuşi, dimpotrivă, în schimb, de fapt, de altfel, (ei,) bine!, în primul
rând, în al doilea rând, pe de o parte, pe de altă parte etc.; vezi şi Conectori pragmatici);
− mărci de modalizare (clasa modalizatorilor; vezi infra, 2.3.) şi de evidenŃialitate (cică,
pasămite, chipurile; vezi Modalizarea);
− mărci de aproximare (aproximatori ai cantitativelor numerice şi non-numerice: vreo cinci,
ceva mai mult, ai verbelor, ai adjectivelor sau ai adverbelor: aproape plânge, cam bolnavă, cam
departe etc.).
230

În exemplele anterioare, mai ales în cazul adverbelor cu semnificaŃie discursiv-pragmatică,

apar nu numai adverbe propriu-zise, ci şi expresii adverbiale, mai mult sau mai puŃin sudate,
specializate pentru a exprima anumite valori de tip discursiv (în primul rând, în al doilea rând, în
schimb, de fapt etc.).

2.2. Modul de procurare a sensului lexical

● Cele mai multe adverbe sunt purtătoare ele însele de sens lexical (repede, bine, corect,
anevoie, continuu, împreună, totdeauna, lunar, anual etc.).
● Alte adverbe îşi procură semnificaŃia contextual:
○ adverbe deictice – îşi procură semnificaŃia din contextul situaŃional; sunt adverbe de
ancorare temporală a acŃiunii / stării / evenimentului / însuşirii (azi, mâine, ieri, alaltăieri, poimâine,
recent, imediat) sau de ancorare spaŃială (aici, acolo, sus, jos, la dreapta, la stânga), unde azi, ieri etc.
înseamnă, în funcŃie de momentul enunŃării, altă zi din calendar, iar aici, acolo etc., în funcŃie de
poziŃia locutorului, înseamnă altă localizare în spaŃiu;
○ adverbe anaforice – îşi procură referinŃa din contextul lingvistic, prin raportare la o sursă
referenŃială exprimată anterior, numită antecedent (a-c); rar, sursa referenŃială poate fi şi postpusă
adverbului (d):

(a) El a procedat [corect]i; identici / aşijdereai / altfeli a procedat prietenul lui.

(b) Am mers [la Facultate]i şi de acoloi, la muzeu.
(c) Merge [în oraşul]i, undei locuiesc părinŃii lui.
(d) L-am cunoscut [acolo]i, [la Roma]i.

O subclasă specială de anaforice o constituie adverbele pro-frază, care, prezente în cadrul

dialogului, Ńin locul unor enunŃuri întregi, apărând fie ca răspuns la interogaŃiile totale (a), fie ca
modalitate de exprimare a acordului sau a dezacordului locutorului cu replica sau replicile anterioare
(b):
(a) – Mergi mâine la şcoală? / – Nu! / – Da!
– Ne putem vedea după-masă? / – Imposibil! / – Desigur!
(b) – În România continuă să se ia numeroase măsuri nepopulare. / – Da, da, da! Cred că vor
fi multe proteste.

○ adverbe cu semnificaŃie variabilă, care, deşi nu au referinŃă proprie, nu sunt nici anaforice,
nici deictice; sunt variabile, având o mare „variaŃie referenŃială”, care se modifică de la o situaŃie de
enunŃare la alta: Merge unde i se cere, Lipseşte cât este necesar.

2.3. Clasificare lexico-semantică

Clasificarea lexico-semantică a adverbelor şi a locuŃiunilor adverbiale distinge:
● adverbe de mod, ele însele eterogene semantic:
− modale calificative (scrie frumos, citeşte corect, învaŃă bine, lucrează repede, gândeşte
coerent, merge alene, vorbeşte graseiat, munceşte anevoie);
− modale categoriale / limitative (bolnavă fizic / psihic, i-a întrecut numeric / cultural /
economic, intervine chirurgical, eterogene semantic);
− de modalizare (subclasa de modalizare epistemică: cert, incert, probabil, posibil,
imposibil, parcă, desigur, cu siguranŃă, bineînŃeles, de bună seamă, fără îndoială, fireşte, pesemne,
poate (că); subclasa evidenŃialelor: cică, pasămite, chipurile; subclasa de modalizare deontică:
necesar, imperios, musai, obligatoriu; subclasa de modalizare apreciativă: regretabil, surprinzător,
ciudat, din păcate, din nefericire; subclasa adverbelor de enunŃare: sincer [Sincer, nu Ńi-am dorit
răul!], natural [Natural, n-am nimic împotriva ta!]);

● adverbe de cuantificare ([învaŃă] mult / puŃin / destul / atât / câtva / oricât, Cât [învaŃă]?);

● adverbe situative:
− de loc (acasă, aici, acolo, sus, jos, înăuntru, afară, deasupra, dedesubt, din loc în loc,
încoace, încolo, undeva, unde, departe, aproape, oriunde etc.);
 231

− de timp (azi, mâine, recent, pe urmă, apoi, întotdeauna, atunci, acum, demult, cândva,
după-amiază, curând, aseară, anterior, ulterior etc.);
− de aspect (frecvent, zilnic, repetitiv, lunar, anual, lunea, duminica, mereu, întruna, iar,
iarăşi, de două ori etc.);

● adverbe exprimând raporturi logice

− de cauză / de scop (de aceea, de asta / de aia, De ce?, cu o dezambiguizare contextuală:
cauză – Fiindcă era bolnav, de aceea n-a venit; scop – De asta n-a venit, ca să te protejeze)

Deşi grupările de tipul: de aceea, de asta, de ce au o structură internă încă transparentă

(prepoziŃie + pronume demonstrativ „neutru” sau prepoziŃie + pronume interogativ), faptul că
marchează constant aceleaşi raporturi „logice” şi că apar constant drept corelative în cadrul structurilor
cu un circumstanŃial de cauză sau de scop poate servi drept argument pentru interpretarea lor ca
locuŃiuni adverbiale.

− concesive (totuşi, cu toate astea: N-am învăŃat nimic, totuşi / cu toate astea, m-am dus la
examen];
− condiŃionale (altfel, altminteri: Pregăteşte-te serios; altfel / altminteri, nu iei examenul!).

Trebuie observat că limitele dintre clase nu sunt rigide, căci, contextual, relaŃiile semantice
se pot modifica sau pot interfera; vezi relaŃia timp – loc – aproximare: Locuieşte aproape de mine [loc]
vs Nunta au programat-o aproape de Crăciun [timp] vs A învăŃat aproape cinci ore [aproximare]; mod
– condiŃie: El a procedat altfel decât mine [mod] vs Mănâncă tot; altfel, nu pleci la joacă! [condiŃie];
vezi şi interferenŃa mod – instrument: Comunică telefonic; mod – loc: Medicamentul i-a fost
administrat intramuscular; mod – timp: Telefonează periodic.
În plus, trebuie observat că acelaşi adverb poate apărea în mai multe clase, fiind posibilă
examinarea lui din mai multe perspective. De exemplu, potrivit unei clasificări lexico-semantice, aici
poate fi adverb de loc (Lucrează aici) sau de timp (Suntem în noiembrie. De aici încolo, cald nu mai
poate fi); contextual, poate dobândi şi rol discursiv (conector discursiv: Copila a făcut o depresie. Aici e
şi vina părinŃilor). Sub alt aspect, al modului de procurare a referinŃei, poate fi deictic (Vino aici!) sau
anaforic (A rămas [în capitală]i. Aicii şi-a cunoscut viitorul soŃ etc.

În raport cu tradiŃia gramaticală, s-au introdus câteva noi clase: conectori sintactici vs
pragmatici (în funcŃie de tipul de conectare, strict sintactică vs pragmatică); adverbe semantic pline vs
semantic variabile (deicticele, anaforicele, variabilele); adverbe de mod vs de modalizare (ultimele
cuprinzând clasa modalizatorilor şi subclasa evidenŃialelor). În esenŃă, noile clase sunt rezultatul
introducerii unei perspective recente, discursiv-pragmatice, multe mărci de tip pragmatic fiind selectate
din clasa adverbelor.

2.4. Clasificare sintactică

2.4.1. Gradul de autonomie sintactică

În funcŃie de gradul diferit de autonomie sintactică şi, implicit, de poziŃia lor în organizarea
grupurilor, se disting adverbele propriu-zise şi semiadverbele.
2.4.1.1. Semiadverbele sunt lipsite de autonomie, depinzând de un suport sintactic şi fonetic.

Deşi erau semnalate în unele dintre gramaticile mai vechi, semiadverbele primesc aici nu
numai o denumire nouă, ci şi o descriere şi o delimitare mai precisă, prin indicarea diferenŃelor de
comportament în raport cu adverbele propriu-zise.

Clasa semiadverbelor este ea însăşi destul de eterogenă, conŃinând adverbe reunite pe baza
câtorva trăsături comune.
(a) Din punct de vedere semantic, au în comun sensul vag, slab, precizat uneori numai
contextual: aproximare (cam un kilogram), restricŃie (numai voi, doar voi), durată (tot mă doare),
continuitate (mai speră şi azi), incluziune sau adaos (merge şi Ion), insistenŃă (chiar el) etc.
(b) Din punct de vedere semantico-pragmatic, funcŃionează ca mărci de focalizare
(concentrează interesul comunicativ) şi ca declanşatori de presupoziŃii (fără a fi purtătoare de referinŃă
232

proprie, produc inferenŃe semantice propoziŃionale de tipul: Nici Ion n-a reuşit „există cel puŃin unul,
altul decât Ion, care n-a reuşit”; Numai Ion e vinovat „există măcar o bănuială de vinovăŃie şi asupra
altcuiva decât Ion”; Chiar Ion a lipsit „în legătură cu Ion, te-ai fi aşteptat să nu lipsească”; A venit
prea devreme „preferinŃa sau aşteptarea locutorului era să vină mai târziu” etc.);
(c) Din punct de vedere sintactic, semiadverbele se caracterizează prin lipsa parŃială a
autonomiei, manifestată prin:
● incapacitatea de a primi alŃi subordonaŃi, indiferent de tipul acestora;
● topică, în multe cazuri, fixă, spre deosebire de adverbele propriu-zise, a căror topică este
liberă; se aşază frecvent în imediata vecinătate de stânga a cuvântului (a grupului) focalizat ([A venit]
şi Ion / şi el / şi azi, [este] şi inteligentă / doar inteligentă);
● se raportează la orice grup sintactic, indiferent de modul acestuia de realizare, deci inclusiv
în cazul realizării prin propoziŃie (conjuncŃională sau relativă):
− GV: Se distrează, dar şi [GV munceşte din greu], Prea [GV plânge mult], Măcar [GV să
fi spus];
− GN: Şi [GN lui Ion al nostru] îi plac plimbările, Nu mai are de dat decât [GN două
examene], Măcar [GN sudenŃii din ultimul an] puteau veni;
− GAdj: Ion este chiar [GAdj urât], Ioana este chiar [GAdj prea înaltă pentru
gimnastică], Aş vrea să fie măcar [GAdj sănătoasă];
− GAdv: Ion s-a comportat şi [GAdv foarte nepoliticos], Ion a râs tot [GAdv arogant ca şi
ieri], De-ar veni măcar [GAdv poimâine]!;
− GPrep: Ion se gândea chiar [GPrep la aceeaşi soluŃie], El vorbea tot [GPrep despre
lingvistică], A venit pe [GPrep la ora 17], Măcar [GPrep după Crăciun] să ajungi;
− PropoziŃie subordonată conjuncŃională: Ion ştia doar [PConj că fusese minŃit], Mă
doare şi [PConj că se poartă indiferent];
− PropoziŃie subordonată relativă: El aflase şi [PRel cine a fost ostil], El se interesase
doar [PRel cine a absentat];
● imposibilitatea de a se coordona cu un adverb autonom (*A cam şi azi plouat, *N-a mai şi
abundent nins).
(d) Din punct de vedere fonetic, autonomia acestor forme este, de asemenea, limitată (au
nevoie nu numai de un suport sintactic, ci şi de unul fonetic), iar, în ceea ce priveşte accentul frastic,
fără a fi o situaŃie generală, poate fi accentuat fie suportul semiadverbului (Vino chiar azi), fie
semiadverbul însuşi (Şi el vine).

Inventarul de semiadverbe este diferit de la o lucrare la alta, în funcŃie de criteriile de

delimitare a clasei. Există o clasă de semiadverbe general recunoscută, cu grad de autonomie foarte
scăzut, prezentând următoarele caracteristici:
● se pot intercala în structura formelor verbale compuse: a mai / şi / cam dormit; să tot cânŃi;
n-aş prea veni;
● au corp fonetic redus – monosilabic (mai, şi, tot, cam, prea, nici, chiar) sau destul de redus
(măcar, numai, barem);
● au topică fixă, precedând cuvântul / grupul pe care îl focalizează;
● apar în exteriorul unui grup sintactic, în poziŃia cea mai de stânga – poziŃie de focalizare:

[ŞiMarcă focală [GN aceşti ultimi cinci bolnavi din Bucureşti]] au fost externaŃi.
Şi-a cumpărat casă [chiarMarcă focală [GAdv destul de departe de facultate]].

Dincolo de această clasă, apar şi alte semiadverbe cu trăsături apropiate (pierdere parŃială de
autonomie sintactică), dar care prezintă şi trăsături diferite:
– au corp fonetic mai mare: A venit toŃi, inclusiv Ion, El era aproape disperat, A stat aici
aproximativ trei zile;
– au topică variabilă: El era aproape surd / era surd aproape, Ion încă doarme / Ion doarme
încă;
– sunt specializate pentru anumite grupuri sintactice şi pentru anumite valori: pe apare ca
semiadverb de aproximare numai în raport cu un GPrep şi cu un GAdv: L-am întâlnit pe la cinci / pe
 233

atunci; vreo apare ca aproximator numai pentru cantitative, mai ales numerice: Au lipsit vreo cinci, dar
şi nenumerice: Au lipsit vreo câŃiva;
– apar numai în anumite tipuri de structuri, funcŃionând ca mărci pentru aceste structuri: oare,
în propoziŃii interogative; nu, nici, în propoziŃii negative; mai, foarte, mărci de gradare în GAdj şi în
GAdv.
Cele două serii (distincte ca grad de autonomie sintactică) se deosebesc şi sub alte două
aspecte:
● numai cele cu autonomie foarte scăzută sunt declanşatoare de presupoziŃii, în timp ce altele,
legate de o anumită funcŃie (mărcile de gradare, de aproximare, de interogaŃie, de negaŃie), nu au
această trăsătură pragmasemantică;
● numai unele, cu autonomie foarte scăzută, apar în poziŃia de focalizare; altele (mărcile de
gradare şi de aproximare), deşi prezente tot în stânga centrului, sunt mai legate de centrul adverbial,
funcŃionând ca adjuncŃi (pentru poziŃia lor sintactică, vezi infra, 3.2.); este însă comună incapacitatea
oricărui semiadverb de a primi subordonaŃi.

2.4.1.2. Clasa cea mai numeroasă (prototipică) o reprezintă adverbele propriu-zise, cu

autonomie sintactică şi fonetică deplină, funcŃionând drept centre de grup (monomembru sau
complex) şi inserându-se, cu poziŃii sintactice proprii, în organizarea grupurilor.
La rândul lor, în funcŃie de situaŃia pe care o au în organizarea sintactică, se disting mai multe
tipuri de adverbe.
● Adverbe integrate în diverse poziŃii ale grupurilor sintactice (adjuncŃi în GV: Vorbeşte
clar şi răspicat, Vorbeşte englezeşte corect; adjuncŃi în GAdj sau în GAdv: elev [GAdj destul de
inteligent], lucrează [GAdv destul de atent], persoane [GAdj din ce în ce [mai [avide de putere]]]); pentru
detalii, vezi infra, 3.1.
● Adverbe de frază – adverbe care introduc atitudinea modală (punctul de vedere al
locutorului) cu referire la o întreagă propoziŃie; adverbele de frază apar, în general, în două ipostaze
sintactice:
− legate conjuncŃional de propoziŃia modalizată: Adevărat că / De bună seamă că
este cel mai dotat; Probabil că / Pesemne că este cel mai dotat;
− introduse parantetic, fără legătură conjuncŃională cu propoziŃia modalizată:
Adevărat, / De bună seamă, / Din fericire, numai el a fost recunoscut învingător.

Sintactic, există diferenŃe de la un adverb de frază la altul. Unele apar în ambele ipostaze
sintactice – şi legate conjuncŃional, şi parantetice – (ex.: Probabil (că) vine, Fără îndoială (că) vine),
altele nu pot să apară decât parantetic (Din nefericire, / Din păcate, a fost descalificat), iar altele nu pot
apărea decât legate conjuncŃional (pop. Trebuie că e bolnav; calitatea adverbială a lui trebuie nu se
manifestă decât în contextul conjuncŃiei că).

● Adverbe cu rol metacomunicativ – adverbe prin care locutorul „comentează” / „vorbeşte”

despre propriul text: Teoretic (vorbind), / Pe scurt, / Mai precis, asta nu se poate întâmpla, Sincer
(vorbind), n-aş vrea să te încurc; apar sintactic numai ca incidente.
● Adverbe care formează ele însele un enunŃ autonom (aşa-numitele pro-fraze: Ai mâncat? /
– Da! / – Sigur! / – Nu! / – Nicidecum!).
● O subclasă sintactic aparte o formează adverbele îndeplinind funcŃia sintactică specială de
conectare şi de ierarhizare sintactică, aşa-numitele adverbe relative, care leagă o propoziŃie de
termenul ei regent, aşezând-o, în acelaşi timp, într-o poziŃie de subordonare (pentru caracteristici de
funcŃionare, a se vedea Pronumele şi adjectivul pronominal relativ): [GN locul [PRel unde am lucrat]],
[GV Procedează [PRel cum poate]], Merge [GPrep până [PRel unde i s-a cerut]].

Atragem atenŃia asupra faptului că, printre exemple, sunt şi numeroase „expresii
adverbiale”, mai mult sau mau puŃin sudate (de bună seamă, din fericire, pe scurt, mai precis), care,
deşi nu sunt adverbe propriu-zise, apar în contexte adverbiale (uneori, au şi sinonime adverbiale).

● O subclasă sintactic şi semantic aparte o reprezintă adverbele negative, altele decât mărcile
gramaticalizate ale negaŃiei (vezi supra, 2.1.): niciodată, nicăieri, niciunde, nicicând, nicicum.
234

Sunt adverbe care „neagă” componenŃi circumstanŃiali incluşi în diverse grupuri sintactice
(mai ales, în GV, dar şi în GAdj sau GAdv) şi care se disting sintactic, atunci când aparŃin unui GV,
prin coocurenŃă obligatorie cu negaŃia verbală, particularitate a românei cunoscută sub numele de
„dublă negaŃie”:

[GV N-a mâncat [GAdv nicicând]CircTimp şi [GAdv niciunde]CircLoc / [GAdv niciodată]CircTimp / [GAdv
nicăieri]CircLoc ceva atât de gustos].

În alte grupuri sintactice decât GV, aceleaşi adverbe de negaŃie nu influenŃează negaŃia verbală
(verbul îşi păstrează forma afirmativă):

Lucrează cu sportivi talentaŃi, harnici, [GAdj [GAdv niciodată]CircTimp bolnavi], [GAdj [GAdv
nicicând]CircTimp pretenŃioşi].

2.4.2. Disponibilitatea faŃă de gradare

Adverbele cu autonomie sintactică (vezi supra, 2.4.1.2.) se pot clasifica şi în funcŃie de
capacitatea sau incapacitatea de a-şi ataşa morfeme de gradare, în adverbe gradabile vs negradabile.
În general, sunt gradabile:
− modalele calificative (Citeşte mai bine, mai corect, mai expresiv, mai repede, mai tare),
unele cantitative (Citeşte mai mult, mai puŃin), unele locative (Treci mai la dreapta, mai la stânga,
mai sus, mai jos, mai departe, mai aproape), unele temporale (Se întoarce mai înainte, mai târziu,
mai devreme, mai curând).

De observat că modalele categoriale / limitative (corespondentele adverbiale ale

adjectivelor categoriale; vezi Adjectivul şi grupul adjectival, 4.1.1.) nu acceptă gradarea (bolnavă
*mai fizic / *mai psihic; i-a întrecut *mai numeric / *mai cultural / *mai economic; intervine *mai
chirurgical; *lucrează mai manual).
Pentru inventarul de grade de intensitate şi pentru tipul de mărci de intensitate, să se vadă
gradarea adjectivului (capitolul Adjectivul şi grupul adjectival, 4.2.), căci gradarea adverbului
„repetă”, ca valori şi ca mărci de gradare, gradarea adjectivului.

2.5. Structura internă a adverbului şi relaŃia cu alte clase lexico-gramaticale

Din punctul de vedere al structurii interne, se disting:
● Adverbe neanalizabile ca structură internă (aici, acolo, acasă, afară, alene, sus, jos, bine,
curând, destul).

În stadii mai vechi de limbă, unele adverbe aici indicate erau analizabile, fiind formaŃii
compuse (acasă, alene, destul) sau obŃinute prin conversiune (vezi gerunziul curând) etc., origine care
nu se mai recunoaşte în româna actuală.

● Adverbe derivate sufixal:

− cu sufixele -eşte, -iceşte (bărbăteşte, frăŃeşte, istoriceşte, omeneşte, papagaliceşte,
părinteşte, prieteneşte);
− cu sufixul -iş /-âş (chiorâş, cruciş, făŃiş, târâş);
− cu sufixul neologic -mente (actualmente, finalmente, moralmente, realmente, totalmente).
● Adverbe obŃinute prin conversiune (omonime cu forme ale altor clase lexico-
gramaticale):
− omonime cu forma adjectivală de masculin singular (citeşte corect / expresiv / curgător,
procedează inteligent / surprinzător, intervine chirurgical / economic / ştiinŃific);
− omonime cu forma participială de masculin singular (vorbeşte apăsat / bolborosit / cântat /
răstit / silabisit);
− omonime cu forme substantivale, adverbe care devin, în anumite contexte, mărci lexicale ale
gradării superlative (beat turtă, gol puşcă, îndrăgostit lulea, îngheŃat tun, răcit cobză, scump foc,
singur cuc, slab scândură, supărat foc, supărat nevoie mare).
● Grupuri locuŃionale şi expresii adverbiale echivalente
 235

− locuŃiuni propriu-zise (de jur împrejur, de-a berbeleacul, de-a buşilea, de-a fir-a-păr, pe
rupte, pe apucate, pe înserat, din ce în ce, din când în când, cu de-a sila, în faŃă, în urmă, de-a latul
etc.);
− expresii adverbiale, reprezentate de grupuri analizabile (sintactic libere), dar echivalente cu
un adverb modal şi apărând în contexte specifice adverbului (în chip strălucit, în mod sistematic, din
punct de vedere teoretic, sub aspect numeric).

DistincŃia dintre expresii şi locuŃiuni priveşte pierderea parŃială vs totală a autonomiei

lexicale a componentelor, de unde derivă calitatea analizabilă vs neanalizabilă a grupului. În cazul
expresiilor, deşi structura internă este încă transparentă, adjectivul nu se poate suprima (*Lucrează în
chip / în mod), semn al caracterului fix al grupării.
În etapa actuală, deşi se constată o scădere a inventarului şi a frecvenŃei de apariŃie a
adverbelor derivate, s-a ajuns la sinonimia a trei tipare adverbiale (adverbul derivat – adverbul
omonim cu adjectivul – expresia adverbială perifrastică: oficialmente – oficial – în mod oficial, fiziceşte
– fizic – sub aspect fizic, moralmente – moral – sub aspect moral).

3. Trăsături sintactice ale adverbului. Grupul adverbial (GAdv)

3.1. DefiniŃia şi structura internă a grupului adverbial

Grupul adverbial (GAdv) este constituit dintr-un centru adverbial împreună cu toate
componentele legate sintactic şi semantic de acesta:

Ajunge [GAdv foarte departeCentru de lac].

Se comportă [GAdv asemeneaCentru părinŃilor].
Aleargă [GAdv ceva mai bineCentru decât Ion].

GAdv apare frecvent şi cu realizare monomembră, în condiŃiile absenŃei altor constituenŃi

dependenŃi: Ajunge [GAdv departe].

Schema structurii complexe a grupului este:

[GAdv (Adjunct1) AdverbCentru (Complemente)(Adjunct2)]

Structurile complexe ale unui GAdv (adverb + componente dependente), precedate sau nu de
elemente de focalizare, îmbracă forme ca:

[A închiriat o casă] [GAdv destul deCircCant aproapeCentru de serviciuCPrep].

[A închiriat o casă] chiarMarcă focală [GAdv foarteCircCant departeCentru de UniversitateCPrep].
[Caută magazine] [GAdv din ce în ceCircCant [maiCircCant aproapeCentru de casăCPrep]].
[Aleargă] chiarMarcă focală [GAdv maiCircCant repedeCentru decât IonCComp].
[Concursul începe] [GAdv paralelCentru cu bacalaureatulCPrep].

● Complementele, mai restrânse decât în GAdj şi cu mult mai restrânse decât în GV, se
limitează la:
− un inventar mic de adverbe care primesc un complement prepoziŃional (departe de casă,
aproape de casă, dincoace de strada lor, indiferent de soluŃia aleasă, înainte de revoluŃie, concomitent
cu liceul, paralel cu facultatea);
− un inventar restrâns de adverbe care primesc un complement în dativ (aidoma cuiva,
asemenea cuiva, anterior căsătoriei, ulterior întâlnirii);
− un inventar mic de adverbe şi de locuŃiuni adverbiale care, în construcŃii restrânse, astăzi
învechite, primesc un complement în dativ realizat printr-un clitic pronominal (împotrivă-Ńi, înainte-
Ńi, asupră-Ńi, în urmă-i).

Ca interpretare, distingem între formele „articulate” (împotriva-mi, asupra-mi, înaintea-mi,

în urma-mi) şi corespondentele lor „nearticulate” (împotrivă-Ńi, înainte-mi, asupră-mi, în urmă-i),
considerând că ultimele au drept centru un adverb sau o locuŃiune adverbială, în timp ce primele au un
236

centru prepoziŃional. Argumentul care conduce la această interpretare este paralelismul dintre
construcŃiile: Îmi stă împotrivă – Împotrivă-mi se ridicaseră mulŃi, Mi-a ieşit înainte – A ieşit înainte-
mi, care evidenŃiază „autonomia” formei „nearticulate” (posibilitatea de a apărea şi singură), de unde şi
interpretarea adverbială.

− adverbele gradabile, în cazul combinării cu mărci de gradare care aduc informaŃiile

[+ Intensitate, + ComparaŃie] (mai bine, mai puŃin bine, tot atât de bine, cel mai bine), primesc un
complement comparativ:

Lucrează mai bine decât fraŃii lui.

Lucrează mai puŃin bine decât fraŃii lui.
Lucrează la fel de bine ca (şi) Ion.
Lucrează cel mai bine dintre ei / din clasă.

CoocurenŃa a două complemente e rară; apare numai în situaŃia în care unul dintre ele este
un CComp cerut de marca de gradare, iar celălalt, cerut de centrul adverbial: Şi-a cumpărat o casă [GAdv
mai puŃin departe de UniversitateCPrep decât sora luiCComp].

● AdjuncŃii1 au acelaşi statut ca şi în grupul adjectival. Sunt constituenŃi de tip

circumstanŃial, aşezaŃi, de regulă, la stânga centrului adverbial, îndeplinind funcŃii diverse, şi anume:

− exprimă gradarea (mai departe, foarte departe, destul de aproape, suficient de aproape);
− exprimă progresia gradării (din ce în ce mai departe, tot mai departe);
− aproximează caracterizarea evenimentului (cam departe, oarecum departe);
− modalizează caracteristica evenimentului (cică aproape, probabil aproape).

● AdjuncŃii2, constituenŃi de dreapta de tip circumstanŃial, apar rar, dată fiind raportarea
frecventă a adjuncŃilor la verb sau la GV, şi nu direct la adverb (GAdv). Apar în construcŃii ca:

S-a mutat [mai încoloCentru cu cinci sute de metriCircCant].

Mănâncă [repedeCentru de speriatCircCons].

● Mărcile focale / Focalizatorii, aşezate în poziŃia cea mai de stânga a grupului, dar
exterioare acestuia, se realizează prin semiadverbe; au o topică fixă, ocupând cea mai laterală poziŃie
de stânga în raport cu centrul: chiar foarte departe, chiar din ce în ce mai departe, tot / şi mai bine
decât mama.
Mărcile focale, la care se adaugă şi întreaga serie a conectorilor pragmatici (vezi supra, 2.1.),
rămân în afara organizărilor sintactice. Deşi exterioare, mărcile focale sunt mai legate de grupurile
sintactice decât conectorii pragmatici, rolul lor fiind de focalizare a întregului grup; conectorii
pragmatici sunt cu totul exteriori, rolul lor conectiv (leagă componente / fragmente de discurs)
apropiindu-se de cel al conjuncŃiilor de coordonare.

3.2. PoziŃiile ocupate de GAdv în organizarea grupurilor şi a propoziŃiei

PoziŃia FuncŃia sintactică Exemple

ocupată
În cu nume predicativ (în contextul verbelor E dificil / important / obligatoriu să ...
GV raporta- copulative) Ei sunt împreună / laolaltă.
re la V complement al ComplCircMod Se comportă corect, Procedează bine.
verbului (în ComplCircLoc Locuieşte aici, PoliŃia a descins acolo.
contextul ComplCircCant Durează mult, Valorează mult, Cât cântăreşte?
verbelor cu
circumstanŃial
obligatoriu)
circumstanŃial CircMod calificativ Aleargă şchiopătat, Vorbeşte răstit, Cade brusc.
 237

al verbului CircMod limitativ / Intervine chirurgical, Lucrează manual.

categorial
CircRelaŃie Se deosebeşte calitativ, Câştigă economic.
CircLoc Vorbeşte acolo / aici.
CircTimp Înoată acum / zilnic.
cu circumstanŃial cu CircMod Ion lucrează inteligent, Câinii latră ameninŃător.
raporta al unui GV raportare
re la GV la V + S
cu CircMod Construieşte bombe artizanal.
raportare categorial
la V + S CircMod PronunŃă englezeşte greşit, Vopseşte poarta verde.
+ OD calificativ
CircRel Şi-a învins psihic concurenŃii.
CircLoc ÎnvaŃă engleşezte nu aici, ci dincolo.
CircTimp ÎnvaŃă englezeşte acum.
În structuri cu amalgamare şi elipsă, apare ca PS O ştiam acolo (< Ştiam [că ea este] acolo).
reorganizate O doresc aici (< Doresc [ca ea să fie] aici).
În GAdj şi adjunct al Adj / CircCant destul de bună, suficient de bună, aproape bine
GAdv al Adv CircMod (validează totalmente / integral nouă
predicaŃia)
CircRel (limitează bolnavă psihic, frumoasă moralmente, importantă
proprietatea) numeric
În GPrep complement al CircTimp Lucrează de atunci, Se va întoarce până atunci
prepoziŃiei − GPrep, CircLoc L-am urmărit de acolo până dincolo.
în ansamblu, are
funcŃia de:
În relaŃie cu P adjunct al întregii CircCauză De ce n-ai luat examenul?
propoziŃii CircScop De ce intenŃionezi să pleci?
CircCond Pleacă imediat, că, altfel, vei avea neplăceri.
CircConc Încerc totuşi să rezist.
adverbe CircModalitate Pesemne / Negreşit, se va întoarce.
extrapropoziŃionale Cică va reveni în România.
nelegate prin Din păcate, n-am ce să-Ńi spun.
conjuncŃie
adverbe predicat Pesemne că / Negreşit că / De bună seamă că se
extrapropoziŃionale adverbial va întoarce.
legate prin Poate că e bolnav.
conjuncŃie
În GN modificator legat prin conectorul casa de sus, gardul de acolo, masa din (< de în)
prepoziŃional de dreapta, şedinŃa de mâine, căldura de acasă

ataşat direct, în plecarea azi / mâine / acolo, rămânerea zilnic

condiŃiile unui centru aici, pătrunderea dincolo
substantival postverbal

Ca şi în gramaticile mai vechi, se recunoaşte aici existenŃa unui predicat adverbial (vezi şi
Predicatul, 1.2.), dar se distinge mai categoric între adverbele modalizatoare nelegate conjuncŃional,
care, indiferent de tipul de modalizare şi indiferent de componentul modalizat, funcŃionează ca
circumstanŃiale de modalitate (a, b), şi cele legate conjuncŃional, care funcŃionează ca predicate
adverbiale (c). CircModalitate poate modaliza o propoziŃie în ansamblu (a) sau un component non-
propoziŃional (b):

(a) [Fireşte / Poate / Probabil / Pesemne / Cică]CircModalitate [P va veni mâine], unde un

circumstanŃial de modalitate modalizează o propoziŃie în ansamblu,
vs
(b) fată [GAdj [într-adevăr / realmente / fireşte / poate / pasămite / cică]CircModalitate bolnavă],
unde un circumstanŃial de modalitate modalizează un GAdj,
238

vs
(c) [Fireşte / Probabil / Poate]Predicat adverbial [PConj că va veni mâine]S, unde, prin legarea
conjuncŃională a adverbului modalizator, apare un predicat adverbial + o propoziŃie subiectivă.

4. DificultăŃi de analiză

● Se recomandă atenŃie specială la distingerea adverbelor de mod de utilizările lor de

modalitate:

Se hrăneşte natural. [de mod] – Natural, nu am ce-mi reproşa. [de modalitate]

Scrie clar. [de mod] − Clar, nu vine mâine. [de modalitate]

● Se cere atenŃie pentru deosebirea adverbelor de modalitate de utilizările lor predicative:

(a) Natural, nu am ce-mi reproşa. [circumstanŃial de modalitate]

Natural că nu am ce-mi reproşa. [predicat adverbial]
(b) Fireşte, nu am ce-mi reproşa. [circumstanŃial de modalitate]
Fireşte că nu am ce-mi reproşa. [predicat adverbial].

● Trebuie deosebit între adverbele nehotărâte (modale, cantitative, locative) şi utilizările lor
relative sau cu altă valoare:

(a) Se duce oriunde. [adverb de loc nehotărât]

Se duce oriunde i se cere. [adverb de loc nehotărât + relativ]
(b) Mănâncă oricât. [adverb / pronume cantitativ nehotărât]
Mănâncă oricât i se dă. [adverb / pronume cantitativ nehotărât + relativ]
Oricât ar munci, nu reuşeşte să facă bani. [adverb cantitativ nehotărât + relativ + concesiv]

Pentru forma oricât, utilizarea curentă este cea adverbială (Doarme oricât, Aleargă oricât);
utilizarea pronominală este posibilă, dar e rară şi priveşte, pe de o parte, raportarea la substantive
singularia tantum (masive: Poate mânca oricât din acest caş), iar, pe de alta, apariŃia în poziŃia CD
(eventual, S, în structuri pasive: Se poate mânca oricât din acest caş).

(c) Se îmbracă oricum. [adverb modal nehotărât]

Se îmbracă oricum i se cere. [adverb modal nehotărât + relativ]
Oricum ai proceda, nu procedezi bine. [adverb modal nehotărât + relativ + concesiv]
Oricum, guvernanŃii nu iau nicio măsură. [adverb modal nehotărât + conector discursiv].

● Trebuie distins între adverbe / semiadverbe şi omonimele lor:

(a) „şi” semiadverbial (A venit şi azi) – „şi” conjuncŃional (A venit azi şi ieri);
(b) „iar” adverbial (Iar s-a îmbolnăvit) – „iar” conjuncŃional (Ion se joacă, iar sora lui
lucrează);
(c) „tot” semiadverbial (A tot plecat, Tot plec, de ce să mai muncesc?) – „tot” pronominal (A
mâncat tot ce i s-a oferit);
(d) „cum” adverbial (interogativ / relativ: Cum procedezi?, Lucrează cum poate) – „cum”
conjuncŃional (Cum era bolnav, n-a mai făcut deplasarea);
(e) „unde” adverbial (interogativ / relativ: Unde ai fost?, Merge unde i se cere) – „unde”
conjuncŃional (Unde nu şi-a cunoscut părinŃii, era timid şi neîncrezător) – „unde” (din
gruparea interjecŃională Da’ de unde?);
(f) „pe” semiadverb de aproximare (Vine pe la prânz / pe la ora 5) − „pe” prepoziŃional (Stă
pe bancă);
(g) „vreo”, adjectiv pronominal nehotărât (Nu cred că a citit vreo carte în viaŃa lui) – „vreo”,
semiadverb de aproximare pentru cantitative (Au rămas vreo cinci).
 239

● Trebuie avută în vedere şi posibilitatea utilizării substantivale a adverbelor derivate în -eşte

atunci când denumesc limbi:

În englezeşte apare alt tipar de construcŃie.

ConstrucŃia e împrumutată din nemŃeşte.
L-a învăŃat englezeşte.

● Se cere atenŃie la distingerea formelor omonime: adjectiv calificativ vs adverb calificativ,

adjectiv categorial vs adverb categorial, participiu adjectivizat vs participiu adverbializat:

(a) răspuns inteligent [adjectiv calificativ]

Răspunde inteligent. [adverb calificativ]
(b) Răspunsul primit e destul de rău. [adjectiv calificativ]
E destul de rău să fii concediat la cincizeci de ani. [adverb calificativ]
(c) proiect ştiinŃific [adjectiv categorial]
ŞtiinŃific, i-a întrecut pe toŃi. [adverb categorial]
(d) scris apăsat, cuvânt răstit [participii adjectivizate]
Scrie apăsat, Vorbeşte răstit. [participii adverbializate].

● Se impune atenŃie la distincŃia adverb – prepoziŃie. SoluŃia propusă în această gramatică este
mai fermă decât în gramaticile tradiŃionale: ori de câte ori există măcar un context în care cuvântul
poate să apară şi singur, fără subordonaŃi, el se va califica drept adverb (+ complement), iar dacă nu
există contexte în care să apară singur, el se va califica drept prepoziŃie. Ca atare, înainte este adverb
(adverb + complement: înainte de Crăciun), dar înaintea, după sunt prepoziŃii (înaintea Crăciunului,
după Crăciun); aproape este adverb (adverb + complement: aproape de fereastră), dar lângă este
prepoziŃie (lângă fereastră). Este motivul pentru care grupările departe de casă, aproape de casă,
dincoace de grădină, dincolo de grădină, paralel cu facultatea, concomitent cu facultatea, împreună
cu părinŃii, asemenea copiilor, aidoma lor, anterior căsătoriei etc. sunt decompozabile într-un centru
adverbial + complement.

Nelexicalizarea complementului, în cazul prepoziŃiei, este cu totul accidentală, fiind

posibilă numai în contextele în care acesta este integral recuperat (Ion se mută înaintea Crăciunului,
sora lui după √).

5. Aspecte normative

5.1. Topica semiadverbelor

Atunci când semiadverbele mai şi tot se intercalează în structura formelor verbale compuse,
ele apar în imediata vecinătate a verbului lexical: Mi-aş mai face o cafea, Am tot evitat să iau
medicamente; când verbul este însoŃit de un clitic pronominal, semiadverbul se poziŃionează între
cliticul pronominal şi verb (deci tot în imediata vecinătate a verbului): Îl tot văd, O mai aştept.
Sunt corecte numai construcŃiile: A mai venit o dată, O mai aştept cinci minute, De mi-ar mai
da o şansă!, dar trebuie condamnată aşezarea semiadverbului în antepunere faŃă de auxiliar sau faŃă de
cliticul pronominal: Mai a venit o dată, Mai o aştept cinci minute, De mai mi-ar da o şansă!

5.2. „Acordul” adverbului

În construcŃii cu semnificaŃie de gradare precum: dinŃi strălucitori de albi, copii teribili de
frumoşi, adverbele de gradare strălucitor (de), teribil (de) se folosesc, în mod incorect, acordate,
realizându-se un acord prin atracŃie cu forma apropiată de plural masculin.
Aceeaşi tendinŃă de realizare a acordului apare şi în oricare tipar structural unde adverbul,
adjunct al unui adjectiv, se intercalează între un substantiv cu formă de plural şi adjectivul lui acordat:
copii noi-născuŃi, tineri proaspeŃi căsătoriŃi, sindicalişti continui nemulŃumiŃi (corect: copii nou-
născuŃi, tineri proaspăt căsătoriŃi, sindicalişti continuu nemulŃumiŃi).