COMPLEMENTUL

1.Complementul direct

=este partea de propoziție care determină un verb și arată, în special, obiectul asupra căruia acționează autorul unei
fapte. Ex.: Dan colorează desenul.

C.d. răspunde la întrebările: pe cine? și stă în cazul Acuzativ (cu sau fără prepoziția pe).

pe cine zăresc? ce? ce plimbă?

Ex: O zăresc pe Maria. Ea plimbă câinele.

pe Maria= complement direct câinele=complement direct

2.Complementul prepozițional

= partea de propoziție care determină un verb și arată obiectul care este ținta acțiunii sau pentru care acționează
autorul unei fapte. De exemplu: Nu se satură de cărți.

C.prep. răspunde la întrebările: și stă în cazul acuzativ, fiind mereu însoțit de

prepoziție. pentru cine?; pentru
ce?; de cine? de ce?;
la cine?; la ce?; de la
cine? de la ce?
Ex.Ana desenează pentru plăcerea ei. Excelează în realizarea peisajelor de iarnă.

Ea nu se plictisește niciodată de pictură. Se gândește serios la o expoziție personală

Atenție!
În limba română verbele pot fi TRANZITIVE (care cer obligatoriu după ele un complement direct) și
INTRANZITIVE (care nu acceptă complement direct, ci un complement prepozițional).
verb tranzitiv: Alin citește o carte. => verbul predicativ citește este tranzitiv pentru că după el putem pune
cuvântul CEVA (Citesc CEVA). Deci, o carte este complement direct.

verb intranzitiv: Mă bazez pe prietenul meu. => verbul predicativ bazez este intranzitiv pentru că după el NU
putem pune CEVA (Mă bazez CEVA). Deci, pe prietenul este complement prepozițional, chiar dacă răspunde la
întrebarea pe cine.

Verbe intranzitive, care după ele nu acceptă niciodată complement direct, ci un complement prepozițional sunt:
a conta, a miza, a se baza, a se bucura, a-și aminti, a persista, a se
odihni, a se simți, a se uita.
Complementul indirect (C.i.)

Întrebarea care indică funcția sintactică de complement indirect și cazul dativ:

-substantivul cu funcția sintactică de complement indirect este mereu în cazul DATIV.
-complementul indirect determină un verb și răspunde la întrebarea CUI? . CUI?
cui dau?

Ex. Îi dau copilului un măr.

vb. subst.
CIRCUMSTANȚIALELE

Părțile de propoziție care sunt subordonate verbului (determină un verb) sunt de 2 feluri:
complemente (compliniri circumstanțiale (elemente facultative ce
arată împrejurările în care se desfășoară
obligatorii,): C.d; C. prepoz. acțiunea): Circumstanțialele sunt: circ. de
și loc, circ. de timp, circ. de mod.
Ex. El se gândește la lucrare.
Ex: Ninge în oraș.

I.Circumstanțialul de loc (C.l)

=este o parte de vorbire subordonată verbului care arată situarea și orientarea spațială.
-stă în cazul Ac. și este însoțit de prepoziție.
UNDE? DE UNDE? PE
Întrebările la care răspunde C.l. sunt :
UNDE? ÎNCOTRO?
Ex. Radu se joacă în grădină. DINCOTRO?

II.Circumstanțialul de timp (C.t)

=este o parte de vorbire subordonată verbului care arată reperele temporale pe care le are o împrejurare.
-stă în cazul Ac. și este însoțit de prepoziție. CÂND? DE CÂND? PE
Ex. Am mers în vacanță la bunici. CÂND? PÂNĂ CÂND? CÂT
TIMP?
III.Circumstanțialul de mod (C.m)

=este o parte de vorbire subordonată verbului care arată caracteristica unui eveniment.
-stă în cazul Ac. și este însoțit de prepoziție.
CUM? ÎN CE FEL?
Ex. Mama mi-a vorbit cu bunătate.