Model DEFINITIVAT 2021

– prezentarea complementului prepozițional, cu referire la două caracteristici sintactice,

semantice sau comunicativ-pragmatice;
Complementul prepozițional este partea secundară de propoziție care arată obiectul care
este ținta acțiunii sau pentru care acționează autorul unei fapte.
Complementul prepozițional se realizează printr-un grup alcătuit din prepoziție +
substantiv/pronume/numeral.
Complementul prepozițional răspunde la întrebările pentru cine?, pentru ce?, de cine?, de
ce?, la cine?, la ce?, de la cine?, de la ce?, despre cine?, despre ce? etc.
Barem:

Informații GRAMATICA LIMBII ROMÂNE-2005.

Caracteristici semantice:
În funcție de trăsăturile semantice ale centrului de grup, nominalul cu funcție sintactică
de complement prepozițional poate avea diverse roluri semantice, cele mai importante fiind
următoarele:
-Pacient: ,,El a abuzat de prieteni.”
-Destinatar: ,,A apelat la mine.”
-Sursă: ,,Se teme de frig.”
-Rezultat: ,,Este un medicament dătător de energie.”

Caracteristici comunicativ-pragmatice:
Informația adusă de complementul prepozițional este de natură rematică, referindu-se
la pacientul, destinatarul, beneficiarul, sursa, rezultatul etc. Procesului codificat prin verbul
regent.
 Numai în construcții mai ample, când este expimat prin pronume anaforic,
complementul prepozițional poate fi purtător al unei informații tematice, de exemplu: ,,Îl
cunosc bine pe Ion și contez pe el.”

– exemplificarea, prin câte un enunț, a patru tipuri de termeni regenți ai

complementului prepozițional, precizând regimul prepozițional;
Se subordonează:
- unui verb la mod personal – Am primit cadouri de la părinți.,
-unei locuțiuni verbale – Îmi aduc aminte de tine.,
-unei forme verbale nepersonale (infinitiv și gerunziu) – Săturându-se de joacă, a intrat în
casă.,
- unui adjectiv – Am citit o carte plină de întâmplări.,
- unui adverb – S-a așezat aproape de mine., sau unei interjecții – Mersi pentru ajutor!

– explicarea a trei diferențe dintre complementul prepozițional și complementul

indirect.

Între cele două complemente există o serie de deosebiri importante, și anume:

-centrul de grup impune nominalului un regim sintactic diferit: cazual (dativul) pentru
complementul indirect, dar prepozițional pentru complementul prepozițional.
-complementul prepozițional se poate exprima și prin forme verbale nepersonale (infinitiv și
supin), realizare exclusă în cazul complementului indirect.
-la nivel frastic, complementul indirect se realizează numai prin propoziție relativă, pe când
complementul prepozițional se poate realiza și prin propoziție conjuncțională.

!!!
În tradiția gramaticii românești, complementul prepozițional și complementul în
dativ au fost considerate o singură parte de propoziție, denumită complement indirect.
Între cele două tipuri de compliniri există o serie de asemănări, și anume:
-sunt constituenți ai acelorași grupuri (verbal, adjectival, adverbial sau interjecțional),
în cadrul cărora funcționează ca termeni subordonați față de centrul grupului.
-sunt actanți, cărora verbul-centru le impune un anumit regim și le atribuie roluri
semantice.
-se pot exprima prin grup prepozițional cu nominalul sau cu propoziția relativă.

!!!
O posibilă cerință:
-exemplificarea, prin câte un enunț, a patru realizări diferite ale complementului
prepozițional;
-substantiv – Nu mă tem de examen.
-pronume (personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ,
negativ) – Nu depind de nimeni.,
- numeral cardinal cu valoare pronominală – L-am auzit vorbind despre trei dintre colegi.,
-numeral ordinal cu valoare pronominală – Se împrietenise cu al doilea.,
- formă verbală nepersonală (infinitiv, supin) – S-a plictisit de bătut mingea.