Comunicare orală

Seminar 3. Fenomenele fonetice legate de coarticulaţie sau de poziţia sunetului în cuvânt

Din perspectivă intersegmentală, la contactul dintre două sunete, se pot produce

modificări prin suprapunerea mișcărilor articulatorii.
Coarticulația se definește ca un fenomen fonetic fundamental care constă în
suprapunerea, în fluxul vorbirii, a momentului în care se articulează sunete vecine, aflate în
succesiune imediată. Din cauza acestei suprapuneri, apare o modificare a mișcărilor
articulatorii – se modifică începutul sunetului următor și finalul sunetului precedent.

A. Modificări fonetice care derivă din fenomenul coarticulației

1. Contracția − Două vocale fuzionează (se simplifică mișcările articulatorii), creând o
singură vocală, diferită de cele două inițialecontracția vocalelor.
2. Sinereza − Două vocale alăturate, plasate în silabe diferite (hiat), fuzionează într-un
diftong, pronunțându-se în aceeași silabă; în limba populară, acest fenomen apare ca
urmare a tendinței de evitare a hiatului (v. mai jos epenteza).
3. Diereza – Fenomen opus sinerezei, care constă în transformarea diftongului în hiat.
Sistematic, diereza apare atunci când unui cuvânt cu finala u semivocalic i se atașează
desinența -uri sau articolul enclitic - l.
4. Monoftongarea – Reducerea unui diftong la o vocală.
5. Metafonia/Diftongarea condiționată− Dezvoltarea unui diftong în locul unei vocale, sub
influența timbrului unei vocale învecinate. Metafonia vocalelor accentuate e și o (care
devin e̯ a, o̯ a) se produce înaintea unui ă sau e din silaba următoare.
6. Asimilarea − Schimbarea uneia sau a mai multe caracteristici articulatorii ale unui sunet
sub influența altui sunet asemănător, aflat în vecinătate.
− În funcție de natura sunetului care se modifică, asimilarea poate fi: vocalică,
consonantică.
− În funcție de numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică: asimilare totală,
asimilare parțială = acomodare (schimbarea uneia sau a cel mult două dintre
caracteristicile fonetice ale sunetului).
− În funcție de distanța la care se găsesc cele două sunete: asimilare în contact,
asimilare la distanță.
− În funcție de poziția față de sunetul reper a sunetului modificat: asimilare regresivă,
asimilare progresivă.
7. Disimilarea – Fenomen fonetic opus asimilării, care constă în modificarea unui sunet,
sub influența unui alt sunet vecin, pentru a se diferenția de acesta. Este eliminată
poziția cea mai slabă și este păstrată poziția cea mai puternică, de exemplu, o
consoană aflată într-o silabă accentuată poate disimila o consoană dintr-o silabă
neaccentuată. Prezintă aceleași criterii de clasificare precum asimilarea.
− În funcție de natura sunetului care se modifică:vocalică, consonantică.
− În funcție de numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică: totală, parțială .
− În funcție de distanța la care se găsesc cele două sunete: în contact = diferențiere.
(creșterea deosebirii dintre două sunete aflate în contact), la distanță.
− În funcție de poziția față de sunetul reper a sunetului modificat: regresivă,
progresivă.
8. Anticiparea – Fenomen fonetic care constă în pronunțarea mai devreme a unui sunet
(pronunțarea într-o silabă precedentă). Este un fenomen foarte bine reprezentat
regional (Oltenia).

1
 Comunicare orală

9. Metateza − Permutarea unor sunete sau a unor silabe în interiorul cuvântului, pentru a
facilita pronunțarea.

!!! Anticiparea, asimilarea, acomodarea, disimilarea, diferențierea sunt fenomene

cauzate de influența reciprocă a sunetelor. Existența acestei influențe este dată de forța
diferită a sunetelor în cadrul unui cuvânt. Forța diferită a sunetelor are mai multe explicații,
principala explicație fiind poziția sunetelor în fluxul sonor, conform căreia există poziții tari
(cea mai tare poziție este la inițială de cuvânt, de exemplu, c [k], în cuvântul casă [kas]) și
poziții slabe (poziția cea mai slabă este la finală de cuvânt, după o consoană: ex. cuvântul
basc [bask], în care ocluziva [k] are un zgomot imperceptibil de explozie).

B. Fenomene fonetice care constau în apariția/dispariția unui sunet/grup de sunete:

1.Propagarea − Caz particular al asimilării, care se realizează prin apariția într-un cuvânt a
unui sunet identic cu alt sunet din același cuvânt.
2. Proteza− Adăugarea unui sunet neetimologic la începutul unui cuvânt pentru a-i ușura
rostirea.
3. Epenteza − În sens larg, introducerea unui sunet neetimologic în interiorul unui cuvânt,
pentru facilitarea pronunțării. În sens restrâns, introducerea unei consoane într-un grup
consonantic.
4. Anaptixa (tip de epenteză, în sens larg) − Apariția unei vocale între două consoane, în
vederea ușurării pronunțării.
5. Eliziunea − Fenomen fonetic care se produce la granița dintre cuvinte, prin care o vocală
finală atonă dispare în contact cu vocala inițială a cuvântului următor.
6. Afereza – Fenomen fonetic asemănător cu eliziunea, care constă în dispariția sunetului
inițial din cuvânt.
7. Apocopa − Căderea unuia sau a mai multe sunete aflate la sfârșitul cuvântului.
8. Sincopa − Căderea unei vocale (de obicei neaccentuate) în interiorul cuvântului.
9. Haplologia − Un sunet sau un grup de sunete care se repetă sunt articulate o singură dată.

Exercițiul 1. Transcrieți fonetic următoarele cuvinte:

Transcriere Transcriere
1. băgăcios 6. acvariu
2. cercei 7. auriu
3. vecini-vecinii 8. barcagiu
4. pai-paie 9. solfegiu
5. pietroaie 10. curcubeu

Tema 1. Transcrieți fonetic, în sistemul LRC ’85 și IPA, următoarele cuvinte: ambulatoriu,
ruginiu, geamgiu, ceapă, așchioară, ridichioară.

Tema 2. Explicați fenomenele fonetice care au dus la apariția cuvintelor caragialești

„catindat” și „ceferticat”.