1.

VERBUL (The Verb)

1.1. Definiţie
Verbul este partea de vorbire care:
a) exprimă acţiuni, procese sau stări;
b) are categorii gramaticale de persoană şi număr comune cu alte părţi de vorbire şi
categoriile
specifice de timp, mod, aspect şi diateză;
c) .ndeplineşte funcţia sintactică de predicat.
pag: 007
1.2. Clasificare
Verbele pot fi clasificate din punct de vedere al structurii morfologice sau din punct de
vedere al
sensului lexical şi al funcţiei.
1.2.1. Din punct de vedere al structurii morfologice, verbele pot fi clasificate .n:
a) verbe simple: go;
b) verbe compuse: spotlight;
c) verbe cu particulă adverbială: put on, put off, put away;
d) verbe cu prepoziţie obligatorie: look at, listen to, wait, for, succees in;
e) locuţiuni verbale: take care of, make use of.
Grupele a), b) şi e) nu prezintă particularităţi deosebite. Pentru c) vezi &8.7, iar pentru d) vezi
&8.2.5.
1.2.2. Sensul lexical al verbelor. Verbele .n limba engleză se .mpart .n:
a) verbe cu sens lexical plin, numite de obicei verbe noţionale;
b) verbe cu sens lexical redus, care sunt folosite mai mult cu funcţii gramaticale. .n clasa
verbelor
cu sens lexical redus intră verbele copulative, verbele auxiliare şi verbele modale.
1.2.3. Funcţia sintactică a verbelor. Pe plan sintactic verbele cu sens lexical plin sunt
predicative, adică pot forma singure predicatul unei propoziţii, pe c.nd verbele cu sens lexical
redus sunt
nepredicative, au nevoie de o complinire (verb noţional, nume predicativ) pentru a deveni
predicate: The
child is clever. .n schimb ele marchează anumite categorii gramaticale.
.n: The film was seen by millions of people. Filmul a fost văzut de milioane de oameni.
was are funcţia de marcă a diatezei pasive, timpul Paste Tense, persoana a III-a singular
pentru
verbul see.
1.2.4. Verbele cu sens lexical redus se .mpart .n:
a) verbe copulative (be, şi, conform gramaticii tradiţionale: appear, seem, look, turn, become,
get, remain, stay etc.): He seems ill. Pare bolnav.
b) verbe auxiliare (be, have, shall/should, will/would, may/might, can/could, do)
care .ndeplinesc
funcţia de marcă a categoriilor gramaticale de diateză, mod, timp, aspect, persoană şi număr,
a formei
interogative şi negative la verbele pe care le .nsoţesc:
He was told a lie. I s-a spus o minciună. - Diateza pasivă.
He was trying to catch the ball when he fell. .ncerca să prindă mingea c.nd a căzut. - Aspectul
continuu etc.
c) verbe semiauxiliare sau modale (can/could, must, have to, may/might, shall/should,
will/would, ought to etc.) care arată atitudinea vorbitorului faţă de enunţ:
- posibilitate: It might rain later. S-ar putea să plouă mai t.rziu.
- necesitate: You must finish before noon. Trebuie să termini .nainte de pr.nz etc.
pag: 008
1.3. Categoriile gramaticale ale verbului
.n limba engleză verbul are forme gramaticale determinate de categoriile specifice de timp,
aspect, diateză şi mod şi de categoriile nespecifice de persoană şi număr. .n funcţie de
prezenţa sau
absenţa categoriilor de timp, persoană şi număr, formele verbale .n limba engleză se .mpart .n
forme
personale şi nepersonale.
Formele personale ale verbului (Finite Forms of the Verb) sunt modurile indicativ şi
subjonctiv. La aceste forme, verbul este marcat pentru a exprima categoriile de timp, mod,
diateză,
aspect, persoană şi număr, iar din punct de vedere sintactic, ele pot forma singure predicatul
şi se acordă
.n număr şi persoană cu subiectul.
Formele nepersonale ale verbului (Non-Finite Forms of the Verb) sunt infinitivul Gerund-ul
(Gerunziul), participiul prezent şi particupiul trecut. Aceste forme nu au categoriile de timp,
personă şi
număr şi nu pot forma singure predicatul propoziţiei.
1.4. Timpul (Tense)
Categoria gramaticală a timpului (Tense), categorie specifică verbelor, se referă la ordinea
evenimentelor .n timp, aşa cum este percepută aceasta de vorbitor .n momentul vorbirii.
Momentul .n care are loc actul de vorbire este momentul prezent (now). Faţă de acest
moment
care constituie axa de referinţă a prezentului, unele evenimente sunt:
a) anterioare, c.nd ele au loc .nainte de momentul vorbirii (evenimentele sunt amintite de
vorbitor): Present Perfect;
b) posterioare faţă de momentul vorbirii (evenimentele fiind anticipate de vorbitor, deoarece
vor
avea loc după momentul vorbirii): Future;
c) simultane cu momentul vorbirii (av.nd loc .n acelaşi timp) Present.
Consider.nd momentul vorbirii punctul prezent, vorbitorul .şi poate aminti un eveniment care
a
avut loc la un moment anterior momentului vorbirii (then). .n raport cu acest moment amintit
then, care
dă naştere axei de referinţă a trecutului, alte evenimente pot fi:
a) anterioare momentului trecut then: Past Perfect;
b) simultane cu then: Past Tense;
c) posterioare: Future in the Past.
De asemenea, in momentul vorbirii (now), vorbitorul poate anticipa anumite evenimente
(posterioare momentului vorbirii). .n raport cu un anume eveniment posterior momentului
prezent (axa
de referinţă a viitorului), alte evenimente pot fi:
a) anterioare: Future Perfect;
b) simultane: Future;
c) posterioare: engleza nu are marcă formală pentru aceste evenimente.