Literatura S.

F (științifico-fantastică);
Particularitați;

Trasaturile literaturii S.F:

 Focusul este de descriere a unor situații sau societați neobișnuite;
 Personajele sunt antipice, fie ca trăesc într-o societate hiper
tehnologizată, fie că dețin anumite atribute față de alții;

Distopie: în literatură denumește orice construcție imaginată a unei

societăți idiale. Distopia descrie o societate a viitorului profund
dezbatand un capitol: politica, tehologia sau realitatea.
Utopie: proiect imaginar, fantastic, concept uman, politică, tehnică
promițătoare.

Noțiunea de roman; Jurnalul;

Romanul este o spercie a genului liric cu acțiune complexă de regulă

mai vastă decât nuvela, se povestește cu mai multe personaje. Este o
specie proeminentă.
Jurnalul este o specie memoralistică în literatură sau reprezentație
zilică sau periodică ale unor personaje, în care aproape simultan cu
evenimentele aceste sunt însemnate cu sau fără comentarii și opiniile
autorului. Jurnalele sunt mai credule decat memoriile sau amintiriile,
pentru că consemnează faptele și întâmplările in ordinea lor de
desfășurare.
 Numeralul distribuitiv și numeralul adverbal;

Numeralul distribuitiv- repartizarea obiectelor în grupuri egal, din

punct de vedere numeral.

Structura:
Alcătuit din adverbul câte + numeralul cardinal propriu zis; (ex: câte
opt)

Să reținem!!!
Numeralele distribuitive formate din unu și doi au forma distinctivă de
gen:
 Câte unu/ câte una;
 Câte doi/ câte două;
Numeralele distribuitive pot fi:
 Cu valoare substanțială (ex: Mergeau câte cinci.)
 Cu valoare adjectivală (ex:Am cumpărat câte trei cărți pentru
fiecare.)

Numeralul adverbial determină verbele și arată de câte ori se repetă

acțiunea.
Numeralul adverbial se formează din numeralul cardinal o și
substantivul dată sau din numeralele cardinale precedate de propoziția
de și urmată de substantivul ori.
(Ex: de+ șapte+ ori; de+ trei+ ori)
 Verbul; Actualizare;
1.Diateza:
 activă (acțiunea este făcută de subiectul gramatical) (ex: a citi)
 posesivă (acțiunea este suferită de subiectul gramatical) (ex: El
este chemat de profesor.)
 reflexivă (acțiunea este săvârșită de subiectul gramatical, verbele
sunt însoțite de pronumele reflexiv forma neaccentuată) (ex: a se
teme)
2.Timpul
 prezent;
 imperfect;
 prezent simplu;
 prezentul compus;
 mai-mult-ca perfectul;
 viitor;
 viitor anterior;
3.Modurile
a. predicative;
 indicatiul;
 conjuctivul;
 condițional optativ;
 imperfectul;
 prezentul;
b. nepredicative;
 infinitul;
 gerunziul;
 participiu
  supinul;
4.Numărul;
 singular (acțiunea este făcută sau suportată de o persoană)
(ex:citește)
 plural (acțiunea este făcută sau suportată de mai multe persoane)
(ex:citim)
5.Persoana;
 persoana I;
 persoana a II-a;
 persoana a III-a;

Verbele tranzitive și verbele intrazitabile;

Vb.intrazitive- despre ce?/ ce?/ pentru cine?/ unde?/ din ce cauza?/

când?/ cum?
C.ID- nu admit CD (vb.intranzitive)
Exemplu:
Merge (unde?) – la școală

După relația cu individul (complement direct) verbele pot fii:

 tranzitive;
 intrazitive;
 Tranzitive- verb a cărui acțiune se răsfrânge asupra unui obiect, fiind
construit cu un complement direct (CD).
Intranzitiv- verb care nu poate fi construit cu un complement direct
(CD) din cauza că acțiunea lui nu se execută în mod nemijlocui asupra
unui obiect.

Verbele tranzitive au complement direct (CD) (întrebare: pe cine? Ce?)

Ex: Dânsul povestește (ce?) o istorie.
Verbele intranzitive nu au complement direct (CD) (întrebare: unde?
Cum? Cu ce? când?)

Construcțiile active; Construcțiile pasive cu verbul a

fi;

Construcțiile active- subiectul este autorul acțiunii executată asupra

unui obiect.
(Ex:Andrei scrie un roman.)
Construcția activă este o construcție sintactică construită din:
Andrei scrie un roman.
III – subiect;
III -acțiune (verb);
III -obiectul;
 Construcțiile pasive- subiectul suportă acțiunea făcută de autorul său.
(Ex: Romanul este scris de Andrei.)
Construcția pasivă este o construcție sintactică construită din:
Romanul este scris de Andrei.
III- subiect;
III- o formă de verb pasiv;

III- un coplement de agent;

Complement de agent este un tip special de complement propozițional

care denumește autorul acțiunii dintr-o construcție pasivă.

Construcția cu pronume reflexiv

Clasificare:
 construcții în care pronumele reflexiv are funcția sintactică de:
a)complement direct (când este în cazu acuzativ) (ex: Ionela se
cunoaște destul de bine.)
b)de complement indirect (când este în cazul dativ) (ex: Ionuț își
atribuie un rol nemeritat.)
c)de complement pasiv (când este în cazul dativ și se află într-o
structură terneră, însoțit de un verb , dar asociinduse cu un
substantiv) (ex: Ana și-a pregătit costumul)
d)de atribut pronominal (când este în cazul dativ) (ex: Mă
imaginez la casami)
 NB!!!
În construcțiile în care pronumele reflexiv are funcția sintactică,
verbul acceptă:
 înlocuirea pronumelui reflexiv cu un pronume personal;
 unirea pronumului reflexiv printr-o formă accentuată;
 reluarea pronumelui reflexiv care sugerează repartizarea cu un
grup pronominal- unii pe alții;
 reflectarea pronumelui reflexiv atât în structura cu un pronume
personal sau adjectiv;

Există situații în care pronumele reflexiv însoțește un verb care

permite, în contextul, un coplement de agent exprimat sau neexprimat.
(ex: Fișele se împart de cate profesor. Fișele se așează pe banca [de catre
elevi]) Aceste construcții se numesc posesiv reflexive.

Construcții impersonale;

Construcțiile impersonale au o singura formă, doar pentru pers.III-a,

iar acțiunea nu poate fi atribuite unei persoane.
Clasificarea:
1.Fără subiect:
a) când exprimă un fenomen din natura;
b) când se referă la o persoană (se face printr-un CD și CID);
c) când se referă la denumirea unei persoane;
 2.Cu subiect:
verbe impersonale care au un subiect gramatical:
 vb.predicative + adverb;
 vb.predicativ a fi + substantiv care determină stări sufletești;
 vb.predicativ a fi + substantiv;

Relația sintactică în propoziție și frază; Coordonarea

și subordonarea;

1.Inerța- relația specifică dintre subiect și predicat în cadrul care se

schimbă formă gramaticala. Este doar în propoziție.
(Inerța=> s+p)
2.Coordonarea- relația dintre părțilede propoziție sau preopoziție de
accelași fel. Are loc în propozițit și în frază.
(Coordonarea=> S+S/ A+A P.independentă+P.independentă)
3.Subordonarea- relația dintre un termen (poate de propoziție sau
prepoziție) determinat (regent) și unul determinat (subordonat). Are loc
în propoziție și în frază. (propoziție:P+A/ P+C)
(Frază:P.ind+ P.ind/ P.ind+P.S)

Subiect exprimat/ neexprimat inclus și subînțeles;

simplu și multiplu;
Subiectul- parte principala a propoziției, care arată cine face acțiunea sau
cui și se atribuie o stare, o caracterizar, o însușire;

După structura:
-simplu;
-multiplu;
-dezvoltat;

În funcție de exprimare:
-subiect exprimat (frecvent)
•substantiv; (Satul adormise de mult.)
•pronume; (Tu…îți făceai drum greu prin zăpadă.)
•numeral; (Al doilea a rămas la prisacă.)

   Subiectul simplu este exprimat printr-o singură parte de vorbire.

   Subiectul multiplu este exprimat de 2 sau mai multe subiecte ale
același predicat.
   Subiectul dezvoltat este exprimat prin diverse structuri. (ex: un car de
mere)
 
Subiectul neexprimat:
   1.subînțeles (Indicat într-o propoziție anterioară) [ex: Cade zăpada, /
scânteia (zăpada) și bate (zăpada) în caz de soare.]
   2.inclus (Indicat de o persoana a verbului predicat) [ex: Ieșim (noi) să
admirăm natura.)

Scrierea funcțională; Invitația;

   Invitația este un tip de scriere funcțională, relatată într-un text scurt ce

are drept scop solicitarea participării unei persoane la un eveniment.

   Fabula;
   Fabula este o opera narativă în versuri sau proză în care naratorul
critică defectele omenești puse pe seama unor animale, plante sau
obiecte.

Trăsături:
-acțiune;
-personaje;
-mesajul;
-structura;
-persoanele;

Alegoria este un procedeu stilistic complex alcătuit din:

 Metafore;
 Comparație;
 Personificări;
Folosit în expunerea narativă a unei ideei. Alegoria reprezintă o
viziuni , un mod de gândire și comparație artistică.

Adresarea; Normele de punctuație la adresare;

Adresarea este cuvântul sau grupul de cuvinte care arată către
cine este îdreptată comunicarea: persoană, grup de persoană,
realități din lumea înconjurătoare, instituții...
(ex: Mamă, tu ești patria mea!)
 Adresările pot fi simple și dezvoltate. În scris, adresarea se
izolează, de regulă, prin aplicarea virgulelor, mai rar, pentru a o
accentua, după adresare se utilizează semnul exclamării.

Cuvinte/ construcții/ propoziții incidente;

Cuvintele/ construcțiile/ propozițiile incidente aduc informații
suplimentare, pot ocupa orice poziție în text, ele explică:
 O explicație;
 O apreciere asupra celor relatate;
 Convingerea;
 Invitația autorului în vorbirea unui interlocutor;
Aceste construcții sunt despărțire prin virgulă și linie de pauză.

Construcții eliptice; Apoziția; Normele de punctuația

a apoziției;

Apoziția- cuvinte sau construcții care explică un cuvânt bază.

De regulă apoziția este un atribut care reia un nume (substantiv;
pronume; numeral; adjectiv)
 Se izolează atunci când:
 Apoziția este introdusă prin adverbele: dacă, anume,
bunăoară, de pildă...
 Apoziția care se referă la un pronume sau la un substantiv
propriu;

Construcțiile eliptice- figură de stil care are anumite valori sau

din scris a unor cuvinte/ fraze care se subînțeleg din context.
(astea fiind exprimate anterior) [ex: -Maria, ai mâncat? -Da (am
mâncat)]
!!!NB- Elipsa este o figură de stil.
Clasificarea construcțiilor eliptice:
1. Elipsa verbală (se referă la omiterea complectă sau parțială
a unui predicat exprimat anterior; se marchează în scris prin
virgulă sau linie de pauză [dacă în vorbire, se face o
pauză]) (ex: El a mâncat prune, ea mere <El a mâncat
prune, ea a mâncat mere>)
2. Elipsa nominală (se omite un substantiv) (ex: Eu am ales o
prăjitură cu ciocolată, tu de căpșuni<prăjitură de căpșuni>)
3. Propoziții fragmentale (se folosesc mai degrbă în vorbirea
orală)
a) Elementele (ex: Noi ne-am pregătit mult penttu această
probă, voi nu <voi nu v-ați pregătit>)
b) Răspunsurile la un interogatoriu (ex: -Ce ai vrea să fii
când vei fi mare? -Inginer)
 Complementul de agent;

Complementul de agent arată de cine este făcută acțiunea

exprimată de verbul determinat, acest verb de regulă este un
verb la diateza pasivă sau verbe la modurile supin și participiu,
verbe la diateza relaxiv-pasivă, locțiuni verbale cu verbe la
diateza pasivă, adjective provenite din verb.
Complementul de agent răspunde la întrebările: De cine? De
către cine?
Ex:Am savârșit toate câte îmi fuseseră poruncite de către șeful
nostru.

Complementul circumstanțial concesiv;

Propozițiile complementului circumstanțial concesiv
(P.S.C.CI) arată o împrejurare care ar fi fost de așteptat să
împiedice realizarea acțiunii din regentă, dar nu o împiedică.
a) Se desfășoară prin conjunctiv și locțiuni conjuncționale;
(ex:deși, dacă, de, cu toate că, măcar că, chiar dacă...)
b) Adverbele (ex:oricât, oricum...)
c) Pronume sau adjective (ex:orice, oricine, oricât)
P.S.C.Ci stă atât înainte cât și după regentă și se desparte
întotdeauna prin virgulă,