Tipare textuale

a) Tiparul Explicativ -> gasim ce se explică ? ; verbele

sunt la prezent (– este, are, se întinde) ; câmp lexical
specific ; cel care face explicația nu se observă la
nivelul textului . Ex.

 -ce se explică? – Delta Dunării;

 verbele sunt la prezent –  este, are, se întinde;
 câmp lexical specific: fluvio-lacustră, teritoriu,
podiș, vărsarea;
 cel care face explicația nu se observă la nivelul
textului.

b) Tiparul Argumentativ -> prezenta conectorilor (consider ca / cred ca , in primul

rand/ in al doilea rand , pe de o parte/ pe de alta parte , asadar/ in consecinta) ;
formularea unei opinii , prezentand argumente .

c) Tiparul Dialogat -> reprezinta un schimb de replici dintre doua persoane / obiecte ;
se introduce prin “—” sau prin introducerea numelui personajului ( ca in operele
dramatice ). Ex.

“– Spuneți-mi despre proiectele pe care le aveți în derulare.

 – Sunt un copil al Deltei și întotdeauna am spus că tot ce am obținut eu în cariera

sportivă și în general în viață se datorează faptului că vin de acolo, vin din mijlocul
acestor oameni minunați. “

Observăm :
 că este un dialog între două personaje: Alecsandri și Bălcescu; 
 că există întrebări și răspunsuri;
 există interacțiune între ei;
 replicile sunt conectate între ele; 
 în fața replicilor sunt numite personaje

d) Tiparul Descriptiv ->

- într-o secvență descriptivă se realizează o imagine despre un loc, despre un

personaj/o persoană, un obiect, o clădire;
 - în mod normal o secvență descriptivă se poate reda vizual foarte ușor, se poate
desena ceea ce se prezintă;
- o secvență descriptivă  conține prezentarea părților obiectului descris, a
proprietăților sale, care poartă numele de ASPECTUALIZARE;
- obiectul descris este plasat în timp, în spațiu sau este comparat cu alte obiecte ;
această tehnică poartă numele de PUNERE ÎN RELAȚIE;
- domină grupul nominal, adică sunt prezente substantive și adjective;
- timp verbal specific este prezentul și imperfectul;
- domină câmpul lexical al obiectului descris.
Ex.

“O vegetație luxuriantă și sălbatică, de început de lume, acoperă aceste întinderi de ape și

pământ. Delta înseamnă de fapt un labirint de brațe, canale, mlaștini, lacuri, grinduri de
nisip și nesfârșite culoare de stuf”.
Marian Pascaru, Călător prin țara mea. Delta Dunării
Observăm:
 ce este descris? – Delta Dunării;
 domină grupul nominal (substantive și adjective: vegetație luxuriantă);
 există o enumerație care redă componentele obiectului descris;
 câmpul lexical al acvaticului: canale, mlaștini, lacuri.

e) Tiparul Narativ ->

- există o situație inițială, de început, apoi este relatat un proces (o serie de acțiuni)
care conduc la un final;
- există cuvinte care denumesc timpul în care se petrec evenimentele (repere
temporale);
- există cuvinte care denumesc spațiul (repere spațiale);
- verbele accentuează cronologia evenimentelor, adică ordinea în care se petrec
acțiunile (sunt verbe la prezent, imperfect, perfect compus);
- sunt prezente personajele;
- sunt conectori care accentuează modul în care se derulează evenimentele (la început,
după aceea, apoi, ulterior, anterior etc).
-
Întrebările narativului sunt următoarele:
 Cine face acțiunea? (personajele), 
 Ce face? (evenimente), 
 Unde? (spațiu), 
 Când? (timpul), 
 Cum?, De ce? (în succesiune/ de tip cauzal, evenimentele se produc unele după
altele sau au o anumită cauză pentru care se petrec).
 Sintaxa Frazei
1. Propozițiile principale (PP) -> nu depind de alte propoziții, iar
dacă sunt desprinse din frază, pot exprima singure o comunicare (au
înțeles de sine stătător).

Ex. Câinele adulmecă,1/ aleargă,2/ și adulmecă din nou.3/ (PP/PP/PP)

2. Propozițiile secundare (subordonate) nu au înțeles de sine stătător, prin

urmare depind de înțelesul altei propoziții din frază ; introduce in fraza prin
conjunctii subordonatoare ( ce , ca , ca sa , cee ace , etc).

a) Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește

în frază funcția sintactică de atribut pe lângă
un substantiv, pronume, numeral din propoziția regentă. Raspunde la: care ?
ce fel de ? .
Introdusa prin : pronume relativ (care, ce, cine, cât, câtă, câți, câte) ;
adverbe relative (unde, cum, cât, când) ; conjuncții subordonatoare (că, să,
ca … să, dacă, până, de) ; locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să,
până să, până ce, așa cum) .

Ex . Stiu 1 / ca maine vom merge la munte . 2 /

b) Propoziția completivă directă (CD) este propoziția subordonată care

îndeplinește în frază funcția de complement direct pe lângă cuvântul
determinat din regentă. Raspunde la intrebarile : pe cine ? ce? .
Introdusa prin : pronume relative sau adjective pronominale relative (care,
cine , ce, cât, cel, ce) ; pronume nehotărâte sau adjective pronominale
nehotărâte (oricare, orice, oricât) ; adverbe relative (unde, cum, cânt, cât,
încotro) ; conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de) ; locuțiuni
conjuncționale subordonatoare (cum că, cum de, precum că) .
Ex . Văzând1/ că mașina a plecat,2/ o apucă pe jos.1/
Ea ne-a povestit1/ ce film a văzut.2/
Ascult cu atenție1/ pe oricine îmi dă sfaturi.2/

c) Propozitia completiva prepozitionala (CP) este propoziția subordonată care

îndeplinește în frază funcția de complement prepositional . Raspunde la intrebarile
despre / la / pentru …. Ce ?; pe/de … cine? .
Ex.