Complementele circumstanțiale

Complementul circumstanțial de timp

În plan sunt circumstanțialul de timp se subordonează

1) unui verb sau grup verbal: Acum plouă. Astăzi copiii au mâncat banane. Invitații sosiți
târziu au pierdut începutul discursului.
2) interjecții integrate sintactic: Mâine hai cu mine la țară!
3) adjectiv: Ieri veselă, azi morocănoasă, rămâne aceeași ființă deosebită.
Complementul circumstanțial de timp exprimă ideea de temporalitate: 1) timpul sau axa
temporală: Vine acum. A sosit ieri. 2) succesiunea sau coincidența momentelor: Au început să
vorbească în același timp. I-au întâlnit după spectacol. 3) intervalul: Lucrează de doi ani. 4)
durata: Lucrează doi ani. 5) frecvența: Se duce lunar.
CCT are următoarele realizări:
- 1) Adverbială (prin diferite tipuri de adverbe și loc. adv.): Când vine mama? A venit când
a putut. Ieri am fost la plimbare. Duminică/duminica lucrează mult. Înainte de asta mi-a
telefonat.
- 2) Nominală (substantivele care redau momente sau intervale de timp: secundă,
săptămână; dimineață, seară; vără, toamnă – sau perioade: copilărie, război, drum etc.
Substantivele se întrebuințează prepozițional. Prepozițiile utilizate sunt în regim de
acuzativ: de, în, din, până, peste ș.a.: Vine în ianuarie. Așteaptă până la vară. – sau de genitiv: pe
parcursul, în timpul, pe vremea, în perioada.
Unele substantive pot apărea în grupuri neprepoziționale, de obicei cu determinative: A stat
la Paris toată vara.
- 3) Verbală (verbe la forme nominale)
- infinitiv (+prepoziții: până, înainte de): Până a se dezmetici bietul om, ea a și dispărut.
- supin (prep. până la, după): Până la semănat mai este timp.
- gerunziu: Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodată cu o întrebare
înfricoșătoare...
- participiu: Ajuns însă din nou la studiouri, reporterul a observat ceva ciudat.
- 4) Propozițională
- 1) Relativă (introdusă prin când fără prepoziție sau cu prepoziții: de, până): A așteptat
până când s-a făcut ora zece.
Alte jonctive: oricând, cât „când”, prepoziție + adjectiv pronominal relativ + substantiv
temporal: Cât ai zice pește, copilul flămânzește. Te așteaptă în orice zi vrei tu.
- 2) Conjuncțională (introdusă prin: după ce, de cum, îndată ce, imediat ce, până, până ce,
(ori) de câte ori, de dată ce; că, unde, (de) cum, pe când, în timp ce, o dată ce, câtă vreme, cât
timp, înainte ca ...să): Până m-am însurat, am fost slugă... Cum îl scoli, cum cere de mâncare.
După ce ar ocoli clădirea, ar ajunge în spatele blocului. La greci, puterea retoricii se exercitase
înainte ca Aristotel să fi scris tratatul despre retorică.
 Uneori se utilizează mai multe elemente înlănțuite care exprimă temporalitatea. În acest
caz primul are o semnificație vagă, iar al doilea îl precizează intrând în relație de coreferență.
Se scoală dimineața devreme.
A venit pe la opt când deja se întunecase.
În aceste cazuri: primul element este circumstanțial de timp, al doilea element apozițional.
Clasificarea semantică a CCT:
1) CCT care exprimă raporturile temporale față de momentul enunțării corespunzând axei
temporale de prezent, trecut, viitor: azi, ieri, mâine, anul trecut. Ele pot avea semnificația de
anterioritate, simultaneitate și posterioritate, prin asociere cu formule verbale.
- 1.1. simultaneitatea redată
- nepropozițional prin: acum, (în) această zi, în acest moment, în această săptămână etc.
- propozițional introdusă prin: în timp ce, în vreme ce, pe când, când, acum (rar), câtă
vreme, cât timp, cât.
Cât timp au ținut tratativele, a fost pace.
Uneori când este precedat neobligatoriu de tocmai/atunci având rol emfatic:
(Tocmai/atunci) când închideam ușa, a sunat telefonul.
În stilul popular/familiar poate fi introdusă prin: până, până cât, până ce: Ajunge el, până
vii tu.
- 1.2. anterioritatea redată
- nepropozițional prin: odinioară, pe vremuri, ieri, aseară, de dimineață, azi-noapte etc.;
noaptea trecută, acum câtva timp, în acel an, un an mai târziu.
- propozițional introdusă prin: după ce, (de) îndată ce, când, cum, odată ce; de când, de
cum: Când ploaia se risipește, apă nu se mai găsește. De când plecase Maria la serviciu, Matei
se apucase de treabă.
În stilul popular/familiar poate fi introdusă prin: cât, cât ce, de, dacă, unde: Seara dacă am
venit am spus la tata ce s-a întâmplat.
1.3. posterioritatea redată
- nepropozițional prin adverbe și structuri cu valoare deictică: mâine, poimâine, mâine
dimineață, de acum într-o oră, în câteva clipe, peste câteva zile, la noapte, la răsăritul soarelui
etc. – prin structuri cu valoare deictică și anaforică: după o oră.
- propozițional introdusă prin: până + verb la modul conjunctiv sau indicativ, când + verb
la modul conjunctiv; în stilul popular/familiar prin: pân(ă) ce, până când: Lasă morala până când
se vor liniști lucrurile.
2. CCT care exprimă proximitatea redată
- nepropozițional prin: acum + verb la trecut sau viitor: Acum a plecat.
Imediat, într-o clipă, de/în câteva minute, (în) curând, recent, tocmai, de-abia: Tocmai a
publicat o carte.
îndată + prepoziție: Îndată după căderea întunericului, a și apărut.
- propozițional conjuncțional introdus prin: (de) îndată ce, imediat ce, cum: Și cum vine, și
începe...
 Se introduce prin când și că (cu elemente corelative în subordonată sau în subordonată și în
regentă): Vru să deschidă poarta, când colo, bărbatul mort în căruță. Abia ce ne adunasem când
apare o doamnă tânără... Nici n-am ajuns bine acasă că a și trebuit să plec din nou.
3. CCT de aproximație redat
- nepropozițional prin adverb precedat de cam și mai: ... cam pe la toacă. ...mai mereu e
solicitat. Aproximația mai este redată prin: într-o zi, pe la o vreme, după un timp etc.
- propozițional relativ introdus prin ce și cât în structuri simetrice de tipul: A stat cât a stat.
4. CCT care exprimă durata. Este redat
- nepropozițional prin: întruna, tot timpul; tot, întreg, mult, ceva, două, trei + substantiv:
toată vacanța, întregul an etc.
- propozițional relativ introdus prin: cât (timp), câtă (vreme), (pe) când: Rămân în oraș cât
timp vrei. – propozițional conjuncțional introdus prin: ce, cât în construcții simetrice: A plâns cât
a plâns.
5. CCT care exprimă limitele: începutul intervalului: de, începând cu și sfârșitul: până.
6. CCT care exprimă timpul și aspectul:
- nepropozițional exprimă timpul și aspectul generic, fără ca circumstanța temporală să fie
legată de un reper: totdeauna, niciodată, mereu. Unele surse le consideră de durată. În planul
aspectului, cele mai multe complemente se referă la valoarea iterativă: periodic, săptămânal, în
fiecare zi, an de an, o dată pe an, zi de zi, din oră în oră. Acestea mai sunt considerate de
frecvență.
- propozițional relativ se introduce prin: oricând, (ori) de câte ori: Mulțumire simțeam ori
de câte ori îl aveam aproape.

Complementul circumstanțial de loc

determină în plan sintactic:

un verb sau grup verbal: Pleacă acasă/departe. Unde i-ai lăsat scrisorile mele?
adjectiv: L-am găsit ud la picioare.
interjecție integrate sintactic (prezentativă, injonctivă sau onomatopee): Iată alături un
drum. Hai acasă cu toții! Ș-apoi huștiuliuc și eu în știoalnă...
În plan semantic CCL exprimă locul și direcția: Unde se află? Încotro pleacă?
În plan actanțial CCL exprimă nu numai locul/direcția, ci și Sursa sau Ținta: Omul provenit
din breasla cărturarilor... O forță vie, dinamică izvorând din veacuri...
CCL se exprimă prin:
1) adverb simplu, compus, locuțiune adverbială sau adverb prepozițional: Stă alături. Se
plimbă încolo-încoace fără rost. Vrând să ocolească, o luă la stânga. De-afară se auzeau strigăte
nedeslușite.
2) nominal (substantiv, pronume, numeral) în acuzativ și genitiv prepoziționale: către, din,
dintre, după, în, sub; de după, de la, de pe; înaintea, îndărătul, deasupra, dedesubtul: Deasupra
casei tale ies și azi aceleași stele... (M.E.). La noi sunt codri verzi de brad (O.G.). Peste a doua
nu se poate trece (T.Pop.). Substantiv în dativ (în construcții cvasi-locuționare arhaice și
populare): a sta/a rămâne locului, a se duce dracului, a se așterne drumului.
3) propozițional de tip relativ. Se introduce prin adverbe relative și nehotărâte cu valoare
relativă, pronume și adjective relative și nehotărâte cu valoare relativă: Ce cauți unde bate luna...
(M.E.), Oriîncotro te-ai uita vezi grădini înfloritoare. Ne ascundem sub ce găsim. Te văd pe tine
în orice cântă (A. Maced.). Plecăm spre care port ne duce vântul (I.Min.).
Circumstanțiala de loc poate avea elemente corelative în regentă: Unde crește mușchiul,
acolo sunt și ciupercile (C.Hog.).
Să nu confundăm acest tip de construcție sintactică cu unul asemănător în care subordonata
este interpretată drept apozitivă: Departe-n țara holdelor bogate,/ Acolo unde foamea e regină,/
Au fost furtuni (P. Cerna). Subordonata evidențiată precizează conținutul adverbului departe.
Acolo unde subordonata introdusă prin acolo unde nu precizează un adverb din regentă, ea poate
fi interpretată drept circumstanțială de loc: M-am supărat că văd pe unii ducându-se acolo unde
mă întorc eu (M.Sad.).
În plan semantic, cum s-a afirmat, CCL se împarte în 1) de localizare și 2) de direcție. CC
de localizare se subîmparte în două grupuri:
1.1. care arată poziția față de un reper:
- spațiul interior și cel exterior: Vin înăuntru. Ea mătură afară.
- proximitatea și distanțarea: Lucrează aproape. Râul se vede în depărtare.
- planul superior și cel inferior: Se ridică sus. Locuiește jos.
- planul de contact: Pune cartea pe masă.
1.2. care arată limitele spațiale:
- punctul inițial, final sau ambele: De unde începe? Până unde a ajuns? Podul a fost
construit de la un mal la altul.
- spațiul străbătut: Zboară prin aer.
2. care arată direcția de pornire/deplasare spre și de la un punct de reper: Încotro pleacă?
Dincotro vine? Pornesc spre munte. Vin de la țară.

Circumstanțialul de mod

Exprimă caracterizarea calitativă a felului de desfășurare a unui proces sau evaluarea

enunțiativă a unei propoziții.
În plan semantic:
1.Circumstanțiale de mod propriu-zis care indică o caracterizare a procesului:
A) calificarea globală: Îmi amintesc perfect ce simțeam atunci.
B) proprietăți temporal-aspectuale:
- frecvența de realizare (de obicei, mereu)
- surpriza (brusc, deodată, pe neașteptate)
- durata și progresia (constant, continuu, necontenit, neîntrerupt, îndelung, fără încetare).
Se află la interferența dintre mod și timp.
 C) proprietăți categoriale (cercetează analitic) sau graduale (încet, repede, tare, puternic,
adânc, ferm)
D) proprietăți actanțiale cu referire la agent: cu nerăbdare (agentul este nerăbdător),
laolaltă, împreună (agent multiplu).
E) caracterizarea unui proces prin alt proces văzut ca modalitate (vorbește strigând).
F) compararea procesului cu altul sau cu un component luat drept reper: vorbește cum
gândește, vorbește ca tine.
2.Circumstanțiale de modalitate
A) epistemice (certitudinea vs. incertitudinea): desigur, evident, sigur, bineînțeles, de bună
seamă, cu siguranță, fără îndoială, mai mult ca sigur, în mod cert; poate, probabil, parcă +
pesemne, cică (evidențiale).
B) deontice: obligativitatea (obligatoriu, neapărat, negreșit, cu necesitate) și permisiunea,
acceptabiliatea (eventual).
C) apreciative (evaluarea subiectivă mai mult sau mai puțin afectivă): din fericire, din
păcate, din nenorocire, în mod straniu, într-un fel înduioșător.
3.Circumstanțiale ale enunțării (metadiscursive):
Exprimă caracteristici ale actelor realizate de enunț: gradul de sinceritate (sincer, clar),
exactitatea formulării, conformitatea sau compararea cu anumite surse, operații de reformulate
(cu alte cuvinte, altfel zis, mai exact), de exemplificare (de exemplu, bunăoară).
4.Așa-numitele circumstanțiale conectoare între enunțuri de tip argumentativ:
- de adăugare (în plus, de asemenea, de altminteri)
- de specificare (mai ales, în special, îndeosebi)
- de ordonare și ierarhizare (în primul rând, apoi, în sfârșit, înainte de toate)
- de confruntare (pe de o parte... pe de altă parte, în același timp)
- de echivalare (la fel, tot așa)
- de rezumare (în esență, pe scurt)
- de formulare a unei ipoteze alternative (altminteri, altfel)
- de contrazicere (dimpotrivă, în schimb)
Caracteristici sintactice
Circumstanțialul de mod este o complinire a unui verb (a unei adjectiv), a propoziției sau a
enunțului. Se împarte în:
1) Circumstanțialul adverbial care apare în grupul verbal: Dana doarme bine. (adverbul
este intern procesului).
2) Circumstanțial propozițional când adverbul este extern procesului: Dana desenează
încet, cu grijă. (intern) comp. Încet, cu grijă, Dana desenează. (extern). Adverbul bine se
utilizează doar adverbial și nu poate apărea propozițional: Bine, Dana doarme (enunț imposibil).
Circumstanțialele de modalitate (plus cele ale enunțării și conective) apar doar ca
propoziționale.
Uneori același adverb poate apărea fie ca modal: Mihai vorbește natural. fie de
modalitate: Natural, Mihai vorbește. [E natural că Mihai vorbește]
 Circumstanțialul de modalitate poate să apară pe lângă un termen modalizat (adverb, verb,
etc.), dar valoarea sa de modalizare enunțiativă rămâne aceeași.
Vine cu trenul de la Chișinău, parcă mâine.
Vine cu trenul de la Chișinău, parcă [vine] mâine.
Exprimarea circumstanțialului de mod:
1.Grup adverbial:
A) adverb pronominal demonstrativ (așa, altfel, astfel, altminteri)
B) adverb relativ-interogativ (cum)
C) nehotărât (oricum, oarecum, cumva, altcumva)
D) negativ (nicicum, nicidecum)
2.Grup prepozițional (prepoziție + substantiv, mai rar pronume sau numeral): Vorbește
fără teamă, fără nimic antipatic, fără două (dintre greșelile tipice).
Prepoziția fără poate fi urmată și de un verb la infinitiv: Aleargă fără a obosi.
3) Grup verbal gerunzial: Un bun se distribuie împărțindu-se.
4) Propozițional
Propoziția circumstanțială modală apare în câteva structuri specifice:
- în formulări tautologice: Vorbește cum vorbește. Vorbește cum a vorbit ieri.
- structuri comparative: Vorbește cum gândește.
- structuri eliptice: Răspund cum pot [să răspund].
Uneori adverbul cum apare în variație liberă cu adverbul prepozițional după cum: Le
rânduiesc [după] cum vreau eu [să rânduiesc].
Atunci când în regentă apare corelativul așa, propoziția este considerată apozitivă: Lasă
lucrurile așa, cum erau. Așa să faci, cum ți-am spus eu.
Exprimarea circumstanțialului de modalitate. Se exprimă prin:
1.Grup adverbial: desigur, evident, firește, poate.
Grupurile adverbiale de modalitate și de enunțare se întrebuințează integrat și parantetic:
Putem vorbi într-adevăr despre o nouă clasă politică? Firește, nu oricine e liber.
2.Grup prepozițional:
Multe dintre grupurile prepoziționale ar putea fi considerate locuțiuni adverbiale: de bună
seamă, din fericire.
3.Propozițional
Cum se știe, au întârziat toți.
Aceste propoziții pot fi interpretate și ca incidente, întrucât regenta și subordonata aparțin
unor planuri enunțiative diferite.

Complementul circumstanţial cauzal

Exprimă motivul care antrenează desfășurarea procesului. Determină un verb, o interjecție

sau un adverb/adjectiv: Pleosc o palmă fiindcă o merita. E nervos deoarece întârzia. Mi-a zis că
nu e bine, pentru că întârzia.
Se exprimă prin:
 1) verb la o formă nominală (gerunziu, rar infinitiv): Fiind pedepsit, nu am putut ajunge.
2) adverb: De ce nu-mi vii? Sacrificiul meu a meritat, de aceea nu îl consider un sacrificiu.
De asta mă duc, fiindcă nu pot altfel.
3) adjectiv sau participiu: Neatentă, a vărsat paharul. Nu mai putu răspunde de tristă ce era.
4) nominal prepozițional: A muncit de nevoie. A falimentat din cauze subiective. A plecat
din pricina lui. De dragul cui să mai trăiești?
5) propozițional:
a) conjuncțional (prototopic): De unde să știe dacă nu i-a spus nimeni. Trebuie să mă iei de
bărbat, odată ce ți-ai dat cuvântul.
b) relativ: Nu-i tace gura de câte are de povestit.
c) juxtapus: ...mie unui nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimic: doar n-am a trăi cât
lumea...
d) metadiscursiv (circumstanțiala raportează direct sau indirect locutorul la actul enunțării).
Între regentă și cauzală există o ruptură care trebuie recuperată:
S-a întâmplat ceva rău pentru că e prea nervos.
(Afirm că) (întrucât/constat)

Complementul circumstanţial final (de scop)

Exprimă finalitatea unei acțiuni.

Determină un verb, interjecție, adjectiv, adverb: Na cartea ca să o ai și tu. Era amabilă ca
să își atingă scopul. Lucra bine ca să nu fie întors apoi.
Se exprimă prin: 1) verb la o formă verbală nominală (mai ales infinitiv și supin): Pentru a
ajunge aici este nevoie de muncă. Ne-au trimis la livadă la cules cireșe.
2) adverb: Pentru aceasta ne-am întors acasă.
3) nominal prepozițional: De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Am făcut-o în
interesul tău.
4) propozițional:
a) conjuncțional (prototopic): Ca să faci ceva ai nevoie de echipă.
b) relativ: S-a dus pentru ce avea de cumpărat.
c) juxtapus: ...aleargă să se înfățișeze dinaintea fetei, doar-doar ar face-o să-i iubească.
d) metadiscursiv: Am să vă aduc un exemplu simplu ca să nu pomenesc și de altele.

Complementul circumstanţial condițional

Exprimă condiția de a cărei îndeplinire depinde desfășurarea procesului. Se redă prin:

1) gerunziu: Făcând abstracție de toate acestea, actul medical era ireproșabil.
2) Adjectiv sau participiu: Singură, nu se duce în excursie: se plictisește...
Invitat, ar veni în siguranță.
3) adverb (altminteri, astfel, altfel, așa; în caz contrar, (numai) în felul acesta). Astfel,
altfel, așa au și întrebuințări modale.
 A trebuit să fug, altminteri muream înjunghiat.
Vino cu noi, căci astfel [dacă vei veni – semnificație condițională] vei petrece mai bine
timpul.
4) nominal prepozițional: Cu un sacrificiu relativ neînsemnat, s-ar putea îmbunătăți situația
tuturor.
Se utilizează frecvent locuțiunile prepoziționale: în cazul, în condițiile, în ipoteza, cu
condiția; în caz de.
5) propozițional:
a) conjuncțional (prototopic): Dacă ar bârfi numai persoane oarecare, situația nu ar fi atât
de gravă. Conjuncții și locuțiuni conjuncționale utilizate: dacă, de, când, fără să. În regentă pot
apărea corelative: atunci, apoi: Dacă n-ai nimic de obiectat, atunci pleacă.
b) relativ: În locul cui a vorbit, eu nu aș fi spus nimic.
d) eliptic: Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că de nu, acolo îți
putrezesc ciolanele.
e) metadiscursiv: Aș pleca, dacă nu aveți nimic de spus.
f) independent (de tip afectiv): Te crede moșul, nepoate, dar când ai ști cu ce greutate se
capătă [atunci te-ai mira – propoziție regentă elidată]
În plan semantic avem:
1. Condiționale propriu-zise (prototopice) care exprimă:
a) condiția sigură (cu verbe la indicativ): Dacă nu ți-i drag..., apoi degeaba se străduiește.
b) condiția realizabilă (cu verbe la conjunctiv prezent și condițional prezent): Să știe el
[Dacă ar ști el] că am venit aici, m-ar omorî.
c) condiția ireală (cu verbe la conjunctiv trecut, condițional trecut și imperfect cu valoare
condițional trecut): Dacă aș fi auzit vestea, ți-aș fi spus.

Complementul circumstanţial concesiv

Regentul și concesivul redau două situații despre care vorbitorul crede/apreciază că nu sunt
compatibile.
Deși îi atrage atenția, nu observă.
La munte a fost bine, deși prea frig.
CCC se redă prin:
1) forme verbale nominale (gerunziu, infinitiv): Știind că nu vom ajunge la un numitor
comun, ne-am despărțit. (Chiar) fără a înțelege prea bine condiția problemei, a rezolvat-o.
2) adjective, participii: Chiar plecat demult din țară, nu a uitat obiceiurile noastre. Mi-e
drag ca ochii din cap/ Și nu l-aș da nici mort.
3) adverbe: totuși, tot, în niciun caz, nici în ruptul capului, cu toate astea, vrând-nevrând,
cu voie, fără voie: Atunci eu, cu voie, fără voie, plec spre casă. Chiar și așa, securitatea avea o
evidență clară a trecutului fiecăruia dintre ei.
Aici adverbul are funcție discursivă similară locuțiunii cu toate astea/acestea.
 4) nominale precedate de prepoziții (cu tot, cu toată, cu toți, cu toate, cu orice; indiferent
de; împotriva, în ciuda, în contra, în pofida, contrar; (chiar și) fără): Cu tot efortul, (tot) n-am
reușit nimic. Indiferent de condiția ei socială, femeia nu avea dreptul să poarte podoaba. Chiar și
fără ei, s-ar fi rezolvat totul.
5) propozițional:
a) conjuncțional (deși, chiar dacă/de, cu toate că, măcar că/să, chit că, de bine ce, că, dacă,
de „deși”; (și) fără să; indiferent dacă, indiferent de/că): Soarele, că e soare, și nu poate încălzi
toată lumea. Știi bine că și fără să vrei tu, Victor tot va pleca din Chișinău.
b) relativ (cât/oricât, oricum, indiferent ce, oricum (ar fi), oricare): Cât e baba de bătrână,
tot dorește voie bună.
c) juxtapus: Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-nchipui:/ Joace unul și pe patru/Totuși tu
ghici-vei chipul. Eu, am, n-am clienți acasă, la 11 fix mă-ntorc din târg.
d) eliptic: Deși bolnavă, a venit la întrunire. Cât de mică picătura, și tot găurește piatra.
e) metadiscursiv: [Spun că ]E cam ciudat, deși pe cine interesează părerea mea.
În plan semantic avem:
1. concesive prototopice:
a) concesive propriu-zise (cu verbe la indicativ): Chiar dacă o înțelege, tot nu o poate
ajuta.
b) concesive realizabile, ipotetice (cu verbe la conjunctiv, condițional și prezumtiv): Să fi
dezvăluit secretul, și tot nu m-ar fi crezut. Chiar de-ar ști că n-are dreptate, tot n-ar recunoaște.
Chiar dacă Ana o fi procedând greșit, tot nu există nicio scuză să fie bârfită.

Complementul circumstanţial consecutiv

Exprimă rezultatul desfășurării unei acțiuni/proces, care presupune un anumit grad de

intensitate. Pentru a realiza CCC este necesară îndeplinirea unei condiții: termenul regent al CCC
trebuie să conțină o evaluare intensivă redată prin adverbe sau adjective la superlativ: atât de, așa
de, într-atât, în așa grad, la asemenea, la astfel de: Sunt atât de obosită, încât nu pot face nimic.
Modificatorul evaluator poate rămâne subînțelese: Strigă [atât de tare], încât nu pot face nimic.
CCC se redă prin:
1) forme verbale nominale (infinitiv prepozițional, gerunziu sau supin cu prepoziția de –
rar): E suficient de inteligent pentru a înțelege. S-a emoționat tare, începând să strige. Era
frumoasă de neînchipuit.
2) nominal cu prepozițiile de, spre, până la: S-a emoționat până la lacrimi. Spre marea
uimire a mea, am fost acceptat. CCC redat prin substantive prepoziționale are de regulă o
structură fixă: de minune, de moarte, până la sânge etc.
3) propozițional:
a) conjuncțional introdus cu conjuncțiile încât, de, că, să, (pentru) ca... să: Era gheața
groasă de un cot de mergeau și căruțele pe ea. Și tot ce făcea îl prindea ș-avea haz că o lume
întreagă se minuna de el.
b) relativ introdus cu cât: A luat cu el mâncare cât să-i ajungă pentru câteva zile.
 În plan semantic avem:
1. consecutive reale, prototopice (cu verbe la indicativ):
2. consecutive realizabile, ipotetice (cu verbe la conjunctiv, condițional și prezumtiv):
Consecutivele de obicei se izolează cu excepția a două cazuri:
1. când în regentă se utilizează modificatorul prea, iar verbul-Predicat din consecutivă este
la conjunctiv: Era prea târziu ca să mai puteam ieși undeva.
2. când consecutiva se introduce prin de și stă imediat după verbul-Predicat din regentă: A
strigat de ne-am speriat cu toții.