Modulul 7: Complementele circumstanţiale ( de loc, timp, mod)

COMPLEMENTELE CIRCUMSTANŢIALE

Complementele circumstanţiale arată împrejurările (circumstanţele)

desfăşurării unei acţiuni, existenţa unei însuşiri, a unei calităţi.
Complementele circumstanţiale sunt de mai multe feluri:
 de loc;
 de timp;
 de mod:
 de cauză;
 de scop;
 condiţional;
 concesiv;
 consecutiv – studiate în ciclul gimnazial, la care adăugăm spre informarea
cititorilor următoarele complemente:
 sociativ;
 instrumental;
 de relaţie;
 opoziţional;
 cumulativ;
 de excepţie.

7.1.COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC. PROPOZIŢIA

CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC

7. 1.1.COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC

Arată împrejurarea legată de locul desfăşurării acţiunii exprimate de verb.
Acest raport este exprimat sub diferite aspecte:
- locul propriu-zis (unde?):
„O doină plânge sus pe culme” (O. Goga –Doina)
„Văzu pe Otilia în trăsură cu doi cai albii...”
- punctul de plecare (de unde?):
A venit acum o oră la Oradea.
- limita spaţială (până unde?):
Aleargă până la blocul din faţă.
- spaţiul străbătut (de unde? până unde?):
„Tot umblând noi din şcoală în şcoală...mâine, poimâine ne trezim
nişte babalâci”. (I. Creangă – Amintiri din copilărie)
 Complementele circumstanţiale de loc se exprimă prin excelenţă prin
adverbe de loc şi locuţiuni adverbiale de loc: acasă, acolo, afară, aici, aiurea,
alături, aproape, ba pe aici, ba pe acolo de-a lungul, înăuntru, încolo, în jos, în
sus, oriunde, pe colo şi pe dincolo etc.
Exemple:
Se întoarce acasă.
Afară este mai cald.
Prietenii pot fi întâlniţi pretutindeni.
Nicăieri nu e mai bine ca acasă.
Complementele circumstanţiale de loc mai pot fi exprimate prin:
- substantiv comun în cazul acuzativ precedat de prepoziţii:
„Zvonul prin livezi coboară” (G. Topârceanu)
- substantive proprii: Mâine plec la Oradea.
- substantiv în cazul genitiv precedat de prepoziţii ca înaintea, înapoia,
dedesubtul sau de o locuţiune prepoziţională – în faţa, în spatele, în stânga, în
josul etc.:
Avionul zboară deasupra norilor.
Maşinile erau înaintea blocului.
Ne-am plimbat în jurul stadionului.
- substantiv în cazul dativ: Calul se opri locului.
- pronume personal şi pronume personal de politeţe:
Treci azi pe la mine.
La dumneavoastră a nins azi?
- numeral cardinal: Urc la patru. Am fost pe la cei trei.
- numeral colectiv: Ne ducem pe la tuspatru cu colindul.
7.1.1.1.Topica: complementul circumstanţial de loc stă de obicei după cuvântul
determinat.
Punctuaţia: în mod obişnuit nu se desparte prin virgulă.
OBSERVAŢIE!
Să nu se confunde complementul direct cu complementul circumstanţial de loc
introdus prin prepoziţia „pe”:
Am pus carnetul pe masă. (Ccl)
Nu primesc pe nimeni. (Cd)
Complementul circumstanţial de loc poate avea nuanţă de timp:
S-au întâlnit pe drum.

7.1.2.PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL)

Are funcţia de complement circumstanţial de loc pe lângă un verb din

propoziţia regentă şi arată locul unde se petrece acţiunea verbului din regentă.
Răspunde la întrebările: unde? pe unde? Până unde? încotro?
Merge / încotro îl mână vijelia. (CL)
Du-te / pe unde vrei. (CL)
Ne-am îndreptat / spre cine ne cheamă. (CL)
Faţa pământului se usca / pe unde trecea. (CL)
Se introduce prin:
- adverbe relative unde, de unde, încotro;
- compusele nehotărâte ale acestora oriunde, orişiunde, oriîncotro:
Ai să mergi / unde s-a dus şi el. / CL
Ori pe unde ai colinda / Să nu uiţi de ţara ta. / CL (folclor)
Poţi să pleci / oriunde vrei. / CL
Pe acolo va veni / pe unde e drumul bun. /CL
Imaginea lui te urmăreşte / oriîncotro te-ai îndrepta. CL
Notă! Când propoziţia circumstanţială de loc este introdusă prin pronumele
nehotărâte sau relative amintite, ea poate avea nuanţă de propoziţie completivă
indirectă:
Mă îndrept / spre cine îmi iese în cale. (încotro? spre cine?)
7.1.2.1.Topica şi punctuaţia:
CL stă în general după regentă şi nu se desparte prin virgulă de aceasta. Când se
află înaintea regentei se desparte prin virgulă.
Unde mi-ai spus, / acolo m-am oprit.

7.2.COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP. PROPOZIŢIA

CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP

7.2. 1. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP

Complementul circumstanţial de timp este partea secundară de propoziţie
care arată momentul, durata sau frecvenţa unei acţiuni. Răspunde la întrebările:
când? De când? până când? cât timp? El arată:
- durata: Alergăm toată ziua.
- timpul: „De cu seară şi până după miezul nopţii am stat numai într-o fumăraie”
(I. Creangă – Amintiri din copilărie).
- frecvenţa: „...făcuse de trei ori avere şi de trei ori i-o măturase puhoiul
năvălirilor străine.” (Gala Galaction – La Vulturi)
Complementul circumstanţial de timp poate determina:
- verb: „Umbla astfel de ceasuri întregi.” (V. Voiculescu – Copacul lui Iuda)
- adjectiv: Atent în cursul experienţei, observi reacţii chimice.
- interjecţie: Iată acum rezultatele voastre.
Complementul circumstanţial de timp poate fi exprimat prin
următoarele părţi de vorbire:
- substantive sau echivalentele acestora precedate de prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale şi prin sintagme – către, din, de la, în, după, prin, până la, în timp
de, în vreme de, în curs de, în cursul etc.:
După sesiune s-a dus în vacanţă.
„Dar nici altă bucurie n-a ţinut multă vreme.” (I. Slavici – Budulea Taichii)
„Era trudită după două zile de umblat călare.” (M. Sadoveanu – Baltagul)
- substantiv în cazul genitiv precedat de prepoziţii
– înaintea sau de o locuţiune prepoziţională – în vremea, în cursul, în timpul etc.
În cursul verii am fost în multe excursii.
El a sosit înaintea profesorului.
- adjectiv: A jucat şah de mică.
„Încă de mic te cunoşteam pe tine!” (M. Eminescu – Luceafărul)
- verbe la modurile nepersonale – gerunziu şi infinitiv precedate de prepoziţiile
până, înainte de sau supin:
Înainte de a scoate soba afară, vorbi.
Dormind visase că a plouat.
La cules de struguri fetele cântă.
- adverbe sau locuţiuni adverbiale de timp cu sau fără prepoziţii, cum ar fi:
acum, alaltăieri, altădată, aseară, astă-noapte, atunci, când, cândva, dupămasă,
dis-de-dimineaţă etc.
Astăzi mă duc la şcoală.
Din când în când mai vine pe la noi.
De mâine n-am să te mai văd.
- adverbe provenite din substantive – noaptea, ziua, duminica, lunea, iarna,
vara etc.:
Vara este foarte cald.
Duminica ieşim la plimbare.
Ziua plouă, noapte ninge.
Notă! Complementul circumstanţial de timp poate avea uneori nuanţă de loc:
Mai ţii minte ce-am hotărât la şedinţă? (când? unde?)
„...cuprins de ameţeală, pe loc cade jos...” (pe loc – îndată) (I. Creangă, p.210)
7.2.1.2.Topica şi punctuaţia: poate sta înaintea, dar şi după cuvântul determinat.
„Ziua ninge, noapte ninge...” (V. Alecsandri – Iarna)
De obicei, se desparte prin virgulă complementul circumstanţial de timp exprimat
prin verb la mod gerunziu, aşezat la începutul propoziţiei:
Citind ziarul, am aflat lucruri interesante.
Urcând (pe munte) l-am întâlnit pe profesor.
7.2.2. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP
(TEMPORALĂ)
 Îndeplineşte funcţia unui complement circumstanţial de timp pe lângă un
verb (locuţiune verbală), adjectiv, adverb sau interjecţie.
„Când călătorii s-au oprit în cel dintâi popas de prânzişor, / vatmantul Agapie a
venit iar în preajma măriei-sale, la sfat de drum.” (M. Sadoveanu – Nicoară
Potcoavă)
Propoziţia temporală, determinând acţiunea din regentă, exprimă trei
raporturi principale:
- de anterioritate (acţiunea se desfăşoară înaintea celei din regentă):
Am plecat / după ce ne-am luat rămas bun. / CT
- de simultaneitate (acţiunea din subordonată se desfăşoară în acelaşi timp cu cea
din regentă):
Când vor fi alegerile / o să vină să ne ceară votul. /
În timp ce vizitam expoziţia / maestrul dădea autografe. /
- de posterioritate (acţiunea din subordonată se petrece după acţiunea din
propoziţia regentă):
De îndată ce a intrat în sală / spectacolul a început. /
Când s-a prins de veste / flăcările cuprinseseră magazia. /
Propoziţia circumstanţială de timp se introduce în frază prin:
- adverbe relative când, de când, până când, de pe când, pe când, de cum etc.:
Când a văzut asta (CT) / nora împăratului s-a mai liniştit. /
Mai bine să lupte / până când i-o plesni inima în piept (CT). /
De cum se crapă de ziuă (CT) / i se aude gura până în capătul
străzii /
- adverbe nehotărâte: oricând, orişicând:
Oricând sunt liber (CT) / joc fotbal. /
Îl găseşti la birou / orişicând îl chemi la telefon. /
- conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: după ce, îndată ce, în timp ce, imediat
ce, înainte să, ori de câte ori, până să etc.:
Până să prindă grănicerii vestea (CT) / ei trecură Dunărea.
În timp ce pepenii se vindeau pe rupte (CT) / intrară controlorii peste noi. /
De câte ori vine / bunica le aduce dulciuri. /
Nu trebuie să te bucuri / înainte să-ţi cunoşti rezultatele. /
Notă! Când vorbitorul insistă asupra comunicării, circumstanţiala temporală se reia
printr-un corelativ: Când vreau eu, (CT) / atunci plec. /
- următoarele locuţiuni conjuncţionale introduc numai propoziţii circumstanţiale
de timp: după ce, imediat ce, îndată ce, înainte ca să, îndată ce, până ce, până să,
ori de câte ori.
- subordonata temporală poate avea nuanţă de:
a) condiţională: „De treci codrii de aramă, / de departe vezi albind...” (când? cu
ce condiţie?)
b) cauzală: Nu pot să mă bucur / când eşti neascultător. (când? din ce cauză?)
Topica şi punctuaţia: propoziţia circumstanţială de timp stă înaintea sau după
propoziţia regentă:
Când sfârşiră / băiatul era roşu la faţă. /
Vin / după ce ieşim din tură . /
Propoziţia circumstanţială de timp se desparte prin virgulă de regenta ei când
stă înaintea ei şi nu se insistă asupra ei. Nu se desparte prin virgulă când stă după
regentă. Intercalată între termenii regentei, circumstanţiala de timp se izolează prin
virgulă de aceasta:
Cerul, îndată ce a stat ploaia, s-a înseninat.
7.3.COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD. PROPOZIŢIA
CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD

7.3.1. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD

Este complementul circumstanţial care arată modul (felul) în care se
desfăşoară acţiunea unui verb, cum se înfăţişează o calitate, o însuşire, arată
calitatea şi cantitatea.
Complementul circumstanţial de mod poate determina un:
- verb la un mod predicativ sau nepredicativ:
La dulgherie acum se pricepe bine.
„Doamne, coniţă, frumoasă mai sunteţi! făcu Ileana în extaz,
aducându-i halatul şi văzând-o goală-goluţă.” (Rebreanu, p. 96)
Eu mi-am pus bine gura la cale. – determină o locuţiune verbală
- interjecţii predicative:
„...şi zvârr! de vreo două trei ori cu bulgări după mine” (I. Creangă –
Amintiri din copilărie, p.32)
- adjective: „Uite-l mă căciulă, frate / Mare cât o zi de post” (G. Coşbuc – Poezii)
- adverb: „Soarele aproape de deal, se uită de-a lungul câmpiei, / Mare cât roata
de car şi-n tocmai ca stogul când arde” (G. Coşbuc – Poezii, p. 62).
Complementul circumstanţial de mod poate fi exprimat prin:
- substantiv în cazul acuzativ precedat de o prepoziţie sau de un adverb de
comparaţie – ca, decât:
Bucureştiul este mai mic decât Berlinul.
A fost întâmpinat ca un rege.
- substantiv în cazul dativ, precedat de prepoziţia conform, potrivit:
Trenul a sosit conform (potrivit) graficului.
- pronume în cazul acuzativ precedat de o prepoziţie sau de un adverb de
comparaţie (ca, decât):
El e silitor ca tine.
Aceştia sunt mai buni decât ceilalţi.
- numeral: Munceşte înzecit. Ei merg câte doi. Îl joci în doi, în trei.
- verb la infinit cu prepoziţia fără sau supin:
Venea plângând.
A intrat în clasă fără a saluta.
- adverb sau locuţiune adverbială:
S-a dat de-a berbeleacul.
Învaţă cu luare aminte.
Învaţă bine.
- interjecţii: Merge lipa-lipa.
Felurile complementului circumstanţial de mod:
După nuanţele exprimate, pot fi stabilite trei categorii de complemente
circumstanţial de mod:
a) modal propriu-zis:
„Mi-am pus bine gura la cale” (I. Creangă – Amintiri din copilărie).
Curge apa gârlă.
Venea spre casă alegând.
„Eu atunci fac huştiuluc în baltă” (I. Creangă – op.cit.)
b) modal de comparaţie:
„Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ape” (M. Eminescu – Scrisoarea III)
Este mai înalt decât tine.
Gesticula ca apucată.
„...pe loc cade jos şi adoarme mort” (I. Creangă, p.210)
c) modal-cantitativ: sub această categorie pot fi grupate complementele
circumstanţiale care pot exprima calitatea, cantitatea, distribuţia, progresia,
succesiunea:
Am învăţat cu cinci lecţii mai mult.
„Stelele răsărind una câte una în veşnicia albastră, vărsau argint în
rouă.” (E. Camilar, p.180)
„Jiiţ ...şi buf, unul peste altul...” (Delavrancea, p.291)
Valurile fuseseră înalte de zece metri.
Notă! A nu se confunda complementul circumstanţial de mod cu elementul
predicativ suplimentar, parte secundară de propoziţie cu dublă subordonare. Când
pe lângă verbe ca a alerga, a se apropia, a se duce, a găsi, a se întoarce, a merge,
a păşi etc. se află ca determinant un adjectiv, acesta are dublă subordonare: faţă de
verb şi faţă de substantiv cu funcţie de subiect sau de complement circumstanţial
cu care se acordă.
A se compara:
Studentul gândeşte profund.
unde cuvântul profund este complementcircumstanţial de mod determinând verbul
gândeşte
şi
Băiatul zace-n pat bolnav.
unde adjectivul bolnav are o însuşire referitoare la verbul zace, dar şi la
substantivul băiatul, adjectivul bolnav fiind EPS.
7.3.1.1.Topica şi punctuaţia: complementul circumstanţial de mod stă înaintea şi
după cuvântul determinat. Nu se desparte prin virgulă de cuvântul regent.

7.3.2.PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD

(CM)
Propoziţia modală arată felul în care se desfăşoară acţiunea din regentă sau
cum se prezintă o calitate, o împrejurare.
„...apoi fugi încoace spre mine / cât îi putea. / (I. Creangă – Harap Alb)
După felul în care se desfăşoară acţiunea sau se prezintă însuşirea din
propoziţia regentă, se disting trei tipuri principale de propoziţii modale: modală
propriu-zisă, modală comparativă şi modală de măsură cantitativă).
7.3.2.1. Propoziţia modală propriu-zisă se introduce prin adverbe relative cum,
precum, după cum, fără să, cât:
„Şi împăratul, după cum s-a hotărât CM / pe toţi ia tăiat.” (I.
Creangă, p.152)
Am să fac / precum doreşti tu. / CM
Povăţuieşte-o / cum o fi mai bine. / CM
A plătit-o / cât a vrut. / CM
Mă ridic / fără să mă uit în jur. / CM
7.3.2.2. Propoziţia modală comparativă arată că în aprecierea felului acţiunii se
stabileşte o comparaţie între subordonată şi regentă:
a) comparaţia propriu-zisă (comparaţia se face printr-o acţiune reală);
b) comparaţia condiţională (acţiunea este ireală, ipoteitică);
a) Propoziţia modală comparativă propriu-zisă se introduce prin adverbele cum,
precum sau locuţiunile conjuncţionale aşa cum, dup cum:
Venea / cum vine un stol de păsări. / CM
Cum îţi vei aşterne / aşa vei dormi. /
O văd cu părul despletit alb / cum îi varul. / CM
Era nerăbdătoare / aşa cum eşti tu acum. / CM
b) Propoziţia comparativă modală condiţională se introduce prin locuţiuni
conjuncţionale ca şi cum, ca şi când, parcă, de parcă, întocmai cum etc.:
Ca şi cum i-ar fi venit o înfiorare de spaimă / căprioara se ridică.
Înfiorate ele scurmă mereu / ca şi când ar căuta o comoară.
El ne privea încrucişat şi nedumerit / parcă atunci căzuse printre noi.
Au pornit deodată din toate părţile / de parcă ar fi fost mai mulţi.
7.3.2.3. Propoziţia modală de măsură arată măsura în care se desfăşoară acţiunea
verbului din regentă (I. Rizescu, 1959, p.359).
„Cu cât oastea se apropia / cu atât Petre striga / cât îl ţinea gura.”
(L. Rebreanu – Răscoala)
Pe măsură ce vântul bătea / arşiţa se domolea.
Propoziţia modală de măsură poate fi introdusă prin locuţiunile
conjuncţionale şi adverbele cât, cu cât, de cât, până cât, pe măsură ce şi se
construieşte cu modul
indicativ.
Notă! Trebuie să facem distincţie între propoziţia circumstanţială de mod şi
propoziţia predicativă – să se reţină verbul copulativ din regentă care cere o
propoziţie predicativă.
Să comparăm:
Competiţia a fost / cum se poate vedea. / PR
Competiţia a fost organizată / aşa cum ne-am aşteptat. / CM
Să nu se confunde propoziţia modală introdusă prin adverbul relativ cum cu
subordonata atributivă introdusă prin acelaşi element subordonator:
A efectuat exerciţiul / cum s-a recomandat. / CM
A efectuat exerciţiul în modul / cum i s-a recomandat. / AT (care
mod?)
7.3.2.4.Topica şi punctuaţia: în topica directă, propoziţiile modale stau în urma
regentei. Când se insistă asupra ei, ea poate să preceadă regenta:
Fără să vrea / Ionel a spart cana.
Vom pleca / cum ai făcut şi tu.
CM se desparte de obicei prin virgulă de regenta ei. Nu se desparte prin virgulă
când corelativul aşa stă înaintea adverbului relativ cum:
A acţionat aşa / cum a fost sfătuit. / CM