Sunteți pe pagina 1din 10

Elemente de conţinut evaluare la EN.

Clasa a VII-a

Pentru SUBIECTUL I, partea A:

- Capacitatea de înţelegere şi de operare a textelor la prima vedere (cum poate răspunde


elevul la câteva întrebări pe baza textelor suport, cât de bine le-a înţeles, cât de mult a
fost atent la detalii etc.) – exerciţii de tip grilă sau Adevărat/Fals;

- Noţiuni teoretice care permit încadrarea textului în genul epic (tiparul narativ sau cel
descriptiv);
*ex.: O trăsătură a tiparului narativ este prezenţa naratorului obiectiv/subiectiv. Acesta
povesteşte/narează la persoana a III-a/I, aşa cum reiese din secvenţa ,,...” (citat cu pron. şi
verbe la p. III/I).

- Noţiuni teoretice aferente genului dramatic (rolul didascaliilor – aduc informaţii despre
decor, elemente spaţio-temporale, jocul actorilor, caracterizarea de personaj, anunţarea
terminării scenei/actului etc.) sau liric (figuri de stil – comparaţia, personificarea, epitetul,
inversiunea, repetiţia, enumeraţia, metafora);
*Rolul didascaliilor este de a aduce informaţii despre decor. De exemplu, din
secvenţele ,,...”, ,,...” şi ,,...”, se observă că ... (ex.: locuinţa lui X este sărăcăcioasă/bine
îngrijită/că locuinţa aparţine unui pasionat de tablouri etc.).
*O figură de stil este personificarea ,,norii alergau pe cer”. Aceasta arată rapiditatea cu
care se deplasează norii, fiind asemănătoare cu cea a omului atunci când aleargă.
*Dacă se cere extragerea a două figuri de stil, pe care să le numească, se răspunde astfel:
,,albastra zare” – inversiune
,,negru ca abanosul” – comparaţie
*Dacă se cer două elemente de versificaţie, se poate vorbi despre rimă şi măsură – ex.:
Un prim element de versificaţie este rima îmbrăţişată. Un alt element de versificaţie este
măsura de 8 silabe.
*Grijă mare la cerinţă! Dacă se specifică ,,în două – trei enunţuri, scriem două – trei
enunţuri separate, nu o frază cu două propoziţii. Un enunţ începe cu majusculă/literă
mare şi se termină cu un semn de punctuaţie (ex.: cu punct).
*Dacă avem de identificat trăsătura unui personaj dintr-un fragment dat, ţinem cont de
şablonul:
,,O trăsătură morală a personajului X este ... . Caracterizarea indirectă a acestuia/acesteia
reiese din secvenţa ,,....”, unde se observă că ... (comentez puţin).
Sau
,,O trăsătură morală a personajului X este .... . Caracterizarea directă este realizată de
narator, care specifică faptul că este/are ,,...”, ,,...”, ,,....”.
-pot vorbi atât despre o trăsătură morală, cât şi despre una fizică; depinde ce ne cere
cerinţa

- Identificarea unei teme comune celor două texte (ex.: şcoala, familia, prietenia, sportul,
natura, iubirea, trecerea timpului, creaţia, relaţia dintre bine şi rău, moartea, lectura, jocul,
arta sau condiţia artistului, tehnologia, justiţia, viaţa la ţară, cunoaşterea, relaţia dintre om
şi animal etc.)
*O temă comună celor două texte este ... . În primul text, ...(explic cum apare tema)... . În
cel de-al doilea text, ...(explic cum apare tema)... .
*Nu fac rezumat, ci doar arăt cum este ilustrată tema. Mă refer doar la
elementele/secvenţele necesare în acest sens.

- Tema apare în întreg textul, pe când elementul de conţinut poate fi doar într-o porţiune a
textului. El poate fi un lucru, un obiect, o idee etc.
*Tema: şcoala; element de conţinut: profesorul / Tema: iubirea; element de conţinut:
lacul

- Exprimarea unei opinii în relaţie cu textul suport


*În opinia mea, ...(cerinţa PRO sau CONTRA; ex.: ,,educaţia este importantă pentru
oameni/educaţia nu este importantă pentru oameni”)..., deoarece ... (argumentul;
ex.: ,,contribuie la formarea personalităţii umane”)... . De exemplu, în textul 1/ în
textul ,,...” de X, autorul povesteşe cum ...(rezumăm situaţia în care apare citatul;
ex.: ,,profesorii l-au ajutat pe A să se descopere pe sine, ce îi place şi ce îl defineşte), aşa
cum reiese din secvenţa ,,...” (citat).
*Doar şablon: În opinia mea, ...cerinţa Pro SAU Contra, deoarece ...argument... . De
exemplu, în textul 1/ în textul ,,titlu” de Autor, autorul povesteşte cum ..., aşa cum reiese
din secvenţa ,,...”.

- Asocierea unui text la prima vedere cu unul studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, în funcţie de o valoare culturară comună/o valoarea morală comună/un
personaj similar/prezentând asemănări şi deosebiri etc. (în general, se cere în funcţie de o
valoare culturală comună)
*valori culturale: familia, prietenia, educaţia, religia, justiţia, copilăria, tradiţiile şi
obiceiurile, sportul, explorarea/cunoaşterea, patriotismul, pacea, interesul pentru istoria
naţională etc. (ceea ce există în fiecare ţară, dar este înţeles sau realizat diferit)
*Fragmentul extras din ,,...” de X poate fi asociat cu ,,...” de Y. O valoare culturală
comună este ... . În primul text, ...(cum apare evidenţiată valoarea)... . În cel de-al doilea
text, ...(cum apare evidenţiată valoarea)... .
*Şablonul este aproape la fel ca la exerciţiul 7, unde se cere identificarea temei şi
ilustrarea ei în fiecare text.
*Are material PDF cu exemple de texte pentru principalele valori culturale.
Pentru SUBIECTUL I, partea B:

- Fonetica (vocală, semivocală, consoană, diftong, triftong, hiat)

- Îmbogăţirea vocabularului (derivare, compunere, familia lexicală, câmpul lexical)

- Categorii semantice (sinonimie, antonimie, polisemie, omonimie, paronime; sens propriu,


sens figurat)

- Modurile şi timpurile verbale (indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ,


gerunziu, infinitiv, supin, participiu)
*În general, trebuie să identifice într-un fragment dat 3 verbe aflate la moduri/timpuri
diferite, pe care le va preciza.

- Cazurile şi funcţiile (Nominativ, Acuzativ, Dativ, Genitiv, Vocativ; subiect, nume


predicativ, atribut, complementul direct/prepoziţional/indirect, circumstanţialul de
timp/loc/mod/cauză/scop)
*Dacă nu trebuie să identifice 3 verbe la moduri/timpuri diferite, se poate cere
identificarea a trei substantive/pronume în cazuri diferite/având funcţii diferite, pe care le
va preciza.

- Gradele de comparaţie ale adjectivelor (pozitiv; comparativ de


superioritate/inferioritate/egalitate; superlativ relativ de superioritate/inferioritate sau
superlativ absolut de superioritate/inferioritate)
*greu; mai geu/mai puţin greu/ la fel de greu; cel mai greu/cel mai puţin greu sau foarte
greu/foarte puţin greu

- Tipurile de pronume şi adjective pronominale (personal, de politeţe, reflexiv, posesiv,


demonstrativ, relativ, interogativ, de întărire, nehotărât, negativ)
*Are schemă printată cu ele

- Construirea a două enunţuri cu două cuvinte date, care să îndeplinească o anumită funcţie
sintactică.
*Şabloane: NP – Subiect + este + cuvântul
CD – a vrea + cuvântul
CP – a se gândi la + cuvânt
CI – a da + cuvântul
AT – substantiv + cuvântul (substantivul se poate identifica prin
următoarea formulă: mă gândesc ce are sau din ce este format respectivul lucru; de ex.,
dacă am cuvântul ,,soare”, mă gândesc că are o formă, raze, lumină ş.a.m.d., de unde pot
aplica şablonul astfel: RAZELE + soarelui şi formez propoziţia ,,Razele soarelui mă
mângăie pe faţă.”)
*cuvântul din cerinţă apare la forma din dicţionar, fie la singular, fie la plural; el poate
suporta modificări dacă va fi trecut la Dativ sau Genitiv (cum a fost cazul de mai sus
cu ,,soare”), însă nu avem voie să îl trecem la plural dacă e la singural sau invers.

- Construcţia pasivă presupune transformarea subiectului din c. activă în complement de


agent şi a complementului direct în subiect. Ex.: Ana mănâncă mărul – Mărul este mâncat
de către Ana.
*În c. pasivă, predicatul este format din A FI + participiul verbului (este + mâncat). Când
fac transformarea, verbul A FI trebuie să respecte modul şi timpul predicatului din c.
activă. Similar, în sens invers (Maşina e trasă de tractor – Tractorul trage maşina)

- Tipurile de enunţ:
*asertiv (cu punct), interogrativ (cu semnul întrebării), exclamativ (cu semnul
exclamării), imperativ (o poruncă, folosirea unui verb la modul imperativ); propoziţie
afirmativă sau negativă (verbul are adverbul de negaţie ,,nu”).

- Tipurile de coordonare (juxtapunere – cu virgulă/ joncţiune – cu conjuncţie copulativă


- ,,şi”, ,,nici”; disjunctivă - ,,sau”, ,,ori”; adversativă - ,,dar”, ,,însă”; concluzivă - ,,deci”)

- Corectitudinea gramaticală (la ex. 8, trebuie să alegem forma corectă a cuvintelor/să


punem un verb la un anumit mod sau timp/să facem acordul de genitiv de
tipul ,,casa ...ale cărei... geamuri” etc.), să trecem un substantiv la forma corectă de plural
(ex.: membru - membri), să adăugăm articol, să punem virgule, să adăugăm cratime, să
eliminăm pleonasmul (ex.: ,,a revenit iar” – rescriu propoziţia fără cuvântul ,,iar”) etc.
*Corectarea enunţurilor implică corectarea oricăror greşeli de ortografie şi de punctuaţie
posibile. În general, există 3 sau 6 greşeli, deoarece exerciţiul are 6 puncte, câte un punct
sau două per greşeală.

- Tipurile de subordonate (atributiva, completivele, circumstanţialele). Funcţionează la fel


ca funcţiile sintactice, deci propoziţia răspunde la aceeaşi întrebare.
*Regulă: identific verbele, apoi element de relaţie, pe urmă despart fraza; găsesc
principala şi pun întrebările corespunzătoare ca să răspundă celelalte propoziţii
subordonate.
*Ca să-mi fie mai uşor, contrag propoziţiile secundare la un cuvânt sau la ,,asta”/,,ăsta” şi
după pun întrebarea.
Ex.: Dana îi spunei Mariei 1/că va pleca.2
Dana îi spune Mariei asta. Ce îi spune? Asta: c.d. – Completivă directă
- Regulile de folosire a virgulei (înaintea conjucţiilor adversative; într-o enumeraţie;
înainte de ,,deoarece”; izolează apoziţiile de tip ,,Ana, perietena mea, a venit”; când avem
informaţii suplimentare între subiect şi predicat; când încep propoziţia cu informaţii de
timp/spaţiu şi urmează subiectul, de tipul ,,În vacanţă, Ana pleacă la bunici”; izolează
vocativul – ex.: ,,Ano, vino aici!”; gerunziu sau participiu aşezat la început de propoziţie
– ex.: ,,Plecând, a trântit uşa” etc.)

Pentru SUBIECTUL II:

1. Rezumatul

- respectarea cronologiei acţiunilor

- extragerea ideilor, fără preluarea detaliilor nesemnificative

- singurul mod de expunere este naraţiunea (fără descrieri)

- folosirea indicativului, timp prezent, perfect compus (uneori şi imperfect); de preferat,


indicativul, prezent

- se foloseşte limba standard, fără regionalisme, jargon, argou etc.

- vorbirea directă se transformă în vorbirea indirectă (NU scriu ,,-Ce scrie în carte? A întrebat
Ana”, CI ,,Ana l-a întrebat despre carte, iar el i-a răspus”)

- folosirea persoanei a III-a

- fără substantivele în Vocativ şi interjecţii

- nu este permisă prezenţa cuvintelor ,,autor”, ,,narator”, ,,acţiunea” (nu e analiză, ci sintetizarea
unei informaţii)

- nu se folosesc citate din text

- precizăm toate personajele importantele (pe numele lor)

- rezumăm tot textul, nu doar începutul, mijlocul sau sfârşitul

2. Compunerea

- tiparul narativ: acţiuni, verbe de mişcare


- tiparul descriptiv: figuri de stil, descrieri, detalii, imagini vizuale

- tiparul dialogat: replici

- tiparul explicativ: explicaţii/indicaţii despre cum se foloseşte ceva, un regulament (NU descriu
cum arată ceva, ci explic cum funcţionează)

*ex: Se introduc rufele în cuva maşinii de spălat şi se adaugă detergentul. După aceea, se
selectează programul dorit. Cât timp maşina spală rufele, nu este necesară intervenţia.

- tiparul argumentativ: are conectori specifici (vezi şablonul pentru exprimarea opiniei); se aduc
argumente şi exemple pentru susţinerea unei idei (,,Cred că...”, ,,În opinia mea, ...”, ,,Spre
exemplu, ...” etc.)

3. Caracterizarea de personaj

- date de identificare a personajului (nume, vârstă, ocupaţie, origine etc.)

- portretul fizic şi moral (2 trăsături morale pot reieşi din caracterizarea indirectă, iar portretul
fizic poate fi tratat la caracterizarea directă)

- caracterizarea directă (aduc citate şi comentez; ţin cont de ce e scris mai sus)

- caracterizarea indirectă (aduc citate şi comentez; ţin cont de ce e scris mai sus)

- valoarea pe care o transmite personajul

- o altă valoare (identificată de elev) cu care asociez valoarea pe care a transmis-o personajul

4. Pagina de jurnal

- Formula de adresare: ,,Dragă jurnalule,”, scrisă pe mijlocul rândului, după care las un
rând liber
- Scriere la pers. I
- Verbe la prezent sau perfect compus
- Se prezintă idei, emoţii, stări, senzaţii
- Dacă mi se dă data în cerinţă, o scriu înaintea textului, pe primul rând, în dreapta
- Primul paragraf trebuie să atragă puţin atenţia (ex.: ,,Nu o să crezi ce mi s-a întâmplat!
Abia aştept să îşi poveste ce am păţit astăzi la şcoală!”)
- În ultimul paragraf, ne despăţim de jurnal, cu promisiunea de a reveni să-i mai povestim
ce ni s-a mai întâmplat (ex. ,,O să revin să îţi scriu ce se va mai întâmpla şi mâine” Până
atunci, mă duc să mă mai joc cu prietenii mei”)

5. Scrisoarea

- Localitatea, data în dreapta, sus


- Formula de adresare ,,Dragă ... ,”
- Primul paragraf cuprinde scopul, intenţia scrierii scrisorii
- Încheierea prevede o concluzie a celor relatate
- Intercalăm sentimente, emoţii, trăiri prin poveste
- Formula de încheiere ,,Cu drag, ...”

6. Textul argumentativ

În opinia mea, ...cerinţa Pro sau Contra..., deoarece Argument1 + Argument2.


În primul rând, ...dezvolt Argument1 la modul general, fără referire la situaţia din
text... . De exemplu, în textul ,,...” de X, autorul povesteşte cum ...situaţia în care apare
citatul... . Acest lucru reiese din secvenţa ,,...citat...” .
În al doilea rând, ...dezvolt argumentul adus de mine... . De exemplu, ...dau un
exemplu cultural sau din viaţa de zi cu zi... .
În concluzie, ...reiau cerinţa Pro sau Contra, întrucât Argument1 + Argument2.

*Argumentul1 pe care trebuie să îl expun în primul paragraf, apoi să îl dezvolt în al


doilea, la ,,În primul rând” trebuie să vină din text. Recitesc textul şi încerc să extrag de
acolo argumentul general. După aceea, abia la ,,De exemplu”, spun titlul, autorul şi
povestesc situaţia din text, la care adaug un citat relevant.
*Argumentul2 pe care trebuie, de asemenea, să îl expun în primul paragraf, dar pe care îl
dezvolt abia la ,,În al doilea rând” este un argument gândit de mine, care nu mai are
legătură cu textul. De asemenea, exemplul este gândit tot de mine şi poate fi cultural
(cazul unui sportiv, unui scriitor, cazul dintr-o operă literară etc.) sau o situaţie din viaţa
de zi cu zi (ex.: ,,elevii care au activităţi extraşcolare tind să fie mai creativi” / ,,tinerii îi
pot învăţa pe vârstnici tehnologiile moderne, iar vârstnicii îi pot educa asupra respectului
în societate” etc.).

MODEL

Text:

Textul 2
Aviația românească a apărut pe la 1910-1911 prin mintea și efortul a trei bărbați: Aurel
Vlaicu, Mihail Cerkez și George Valentin Bibescu. [...] Cei trei nu au colaborat pentru a crea – cu
mijloacele modeste ale fiecăruia – ceva solid; dimpotrivă, s-au concurat. Faptul este explicabil:
erau trei oameni încăpățânați și fiecare își dorea să fie el cel care pune bazele locomoției
aeriene. Clienți erau însă puțini... [...]
La început, Aurel Vlaicu părea a fi marele câștigător. Sosise la București în toamna anului
1909, venind de la Binținți, satul natal de lângă Orăștie. Cu ajutorul lui Octavian Goga, devenit
un poet respectat în Vechiul Regat, a fost primit în lumea bună. Avea calitățile pe care chiar și
musafirii zilnici ai cafenelelor – cusurgii de felul lor – le idealizau: era inteligent, harnic și cinstit.
În plus, era transilvănean. Destul de repede a obținut promisiunea guvernului că va fi sprijinit să
realizeze un avion. [...] Urma să fie primul aparat de zbor construit în România.
Vlaicu și echipa pe care și-a format-o au muncit la aeroplan vreo șase luni. La începutul
verii anului 1910 au început testele pe dealul Cotrocenilor. [...] La 17 iunie 1910, Aurel Vlaicu a
zburat și a intrat în istorie. Data a rămas memorabilă [...]. Altceva însă, legat de trecutul lui
Vlaicu, este important pentru cartea de față. Sora lui, Valeria, zburase deja! Se întâmpla cu un an
în urmă, pe izlazul de lângă satul transilvănean Binținți, lipit de apa Mureșului. Aurel – căruia cei
din familie îi spuneau Orel – avea douăzeci și șapte de ani și era inginer mecanic. Absolvise, în
1908, cursurile Universității Tehnice din München și se angajase la uzina de automobile Opel din
Rüsselsheim. Ar fi putut avea acolo o carieră strălucită, destul de repede remarcându-se prin
câteva invenții care au îmbunătățit performanțele motoarelor. Era însă obsedat de zbor și era
convins că îi poate concura, de la egal la egal, pe marii pionieri ai aviației universale. Era un
entuziast, dar îi lipsea pragmatismul*. Pur și simplu a pierdut din vedere faptul că tatăl său,
Dumitru Vlaicu, se înglodase în datorii la o bancă din Orăștie pentru ca fiul să-și poată face
studiile în străinătate. Speranța bătrânului că Orel va achita creditul s-a năruit când el a venit
acasă și l-a anunțat că nu mai pleacă până când „nu va da gata mașina de zburat”.
Cu ajutorul lui Ion, fratele său, a meșterit un planor din lemn, lung de unsprezece metri.
Bineînțeles, pasărea – cum îl numeau sătenii, în lipsa unui cuvânt mai sofisticat – a stârnit
senzație. Plini de mândrie, frații Vlaicu au scos mașinăria la marginea satului pentru încercări, în
văzul tuturor. Pentru a o ridica, era nevoie ca aceasta să prindă mai întâi viteză. Neavând motor,
au legat-o cu funii și mai mulți tineri (mai târziu au apelat la cai) au alergat, trăgând-o după ei. A
fost un succes, planorul ridicându-se la vreo douăzeci de metri. Iar Valeria, care avea cam cinci
ani, a asistat la aceste zboruri...
Mult mai târziu, când Valeria Vlaicu avea aproape șapte decenii, harnicul jurnalist și autor
de cărți de aviație, V. Firoiu, a mers în satul ei și a înregistrat pe bandă magnetică povestea: „...
într-o zi am ajuns, plângând și zbenguindu-mă, chiar lângă fratele meu, badea Orel, și l-
am rugat să mă lase să zbor și eu. El m-a prins cu amândouă mâinile și, înălțându-mă până la fața
sa, m-a sărutat și m-a așezat pe scăunelul din mijlocul trupului păsării. [...] M-a legat fedeleș, să
nu cad cumva, mi-a strâns băsmăluța, înnodându-i capetele sub bărbie [...]. Și s-au pus pe
alergat flăcăii, iar eu, zgâlțâită, m-am simțit de parcă m-aș fi aflat într-o luntre pe apa Mureșului.
Pluteam. Jos îi vedeam pe ai mei mici, așa cum nu-i mai văzusem niciodată până atunci! Eram pe
deasupra pomilor și mă legăna pasărea aceea, în fuga ei fără picioare, și fără ca măcar să dea din
aripile pe care le ținea întinse fără clintire... Apoi am văzut că se apropie iarba și... gata, iar o
zdruncinătură zdravănă și m-am simțit trasă pe roți...
A venit în goană badea Orel și m-a dezlegat, m-a sărutat și m-a întrebat de mi-a fost frică
cumva.
Eu i-am răspuns că de ce să-mi fi fost teamă? Iar el, punându-mă din nou, m-a mai
întrebat: dar tu ce ai simțit, Valerică, acolo sus, în văzduh?
— D-apăi, m-a dăinat*, bade Orele!, i-am răspuns eu, râzând, că era bine... Dar eu mai
vreau, mai vreau sus, că-i bine acolo!, am strigat.”
Sorin Turturică, Aviatoarele României
*pragmatism – atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație
(numai) eficacitatea, utilitatea practică
*a se dăina – a se balansa, a se legăna

Cerinţă: Crezi că studiile sunt importante sau este suficient talentul pentru a avea succes?
Scrie un text argumentativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să susţii răspunsul la
întrebarea de mai sus prin două argumente, valorificând textul 2 şi experienţa personală
sau de lectură.

În opinia mea, studiile sunt importante pentru a avea succes, deoarece creează o
bază teoretică pe care oamenii o pot folosi în profesia lor sau asigură profesionalismul în
cadrul domeniului în care îşi desfăşoară activitatea.
În primul rând, învăţătura primită la şcoală, la liceu sau la facultate asigură o bază de
cunoştinţe pe care oamenii o pot folosi fie pentru calitatea muncii lor, fie pentru a face
experimente sau pentru a descoperi lucruri noi. De exemplu, în textul ,,Aviatoarele
României” de Sorin Turturică, autorul povesteşte cum Aurel Vlaicu, alături de fratele său,
Ion, a construit primul planor. El a folosit cunoştinţele învăţate în cadrul Universităţii
Tehnice din München, care i-au asigurat succesul. Acest lucru reiese din secvenţa ,,A fost
un succes, planorul ridicându-se la vreo douăzeci de metri’’.
În al doilea rând, studiile efectuate într-un anumit domeniu oferă oamenilor
cunoştinţele necesare pentru domeniul în care lucrează, astfel încât să poată lucra în
calitate de calificaţi şi să poată atinge profesionalismul. De exemplu, un doctor care a
studiat într-o facultate şi a continuat să citească diverse cărţi din domeniu este un doctor
calificat şi capabil să vindece chiar şi oamenii care prezintă complicaţii medicale.
În concluzie, studiile sunt importante pentru atingerea succesului, întrucât asigură
baza teoretică pentru exercitarea profesiei şi realizarea de experimente, dar şi
profesionalismul cu care cineva îşi desfăşoară activitatea profesională.

7. Mesajul textului (liric)

Mesajul textului cuprinde totalitatea ideilor şi sentimentelor pe care le are un


autor despre lume. La nivelul poeziei, acesta este transmis prin intermediul limbajului
expresiv.
La nivelul poeziei ,,...” de X, mesajul textului este .... . Tema poeziei este ...., care
se află în strânsă legătură cu mijloacele artistice, precum figuri de stil şi imagini artistice.
Un element component peisajului ... (din natură, de toamnă, acvatic etc.) este ... .
Acesta generează o atmosferă ... (feerică, sumbră, romantică, de basm etc.) şi ...
(comentez). Un alt element component peisajului este ... .Imaginea semnifică ... .
O figură de stil identificată în text este ... (comparaţia, enumeraţia, personificarea
etc.) ,,...o citez...”. Aceasta semnifică .... . O altă figură de stil este ... ,,...” .
O emoţie/Un sentiment pe care o/îl transmite poezia este .... . Acesta este
evidenţiat prin ... (comentez). Un exemplu care susţine această emoţie/acest sentiment se
regăseşte în versul ,,...” / versurile ,,...”.
În concluzie, mesajul poeziei ,,...” este ... . Acesta apare evidenţiat atât prin
elementele componente peisajului, cât şi prin figurile de stil şi emoţia/sentimentul
transmis.

S-ar putea să vă placă și