Rezumatul textului „Cum e lumea”

de Veronica D. Niculescu
Într-o dimineață de august, un pui de urs de la grădina
zoologică din Sibiu este trezit din somn de un fluture.
Zborul insectei îi oferă ursulețului iluzia libertății și parcă
ar vrea să o urmeze. Gratiile metalice ale cuștii în care
se află îl readuc însă repede cu picioarele pe pământ.
La un moment dat, pe cărările grădinii își face apariția
îngrijitoarea, care le hrănește pe animale. Bianca, puiul
de urs botezat astfel grație gulerului alb rar întâlnit la
specia sa, primește o pară, după care rămâne din nou
singură și, cu gândul la fluture, visează la lumea de
dincolo de cușcă.
În mod inexplicabil, Bianca reușește să iasă din cușcă și
să pornească pe urmele fluturelui. Aventura sa din acea
dimineață de august îi poartă pașii prin Parcul Sub Arini,
apoi pe malul pârâului Trinkbach, după care ajunge în
oraș.
Între timp, vestea că un urs a scăpat de la Zoo Sibiu se
răspândește cu repeziciune. Mara Dumitrescu este
sunată de mama ei, care o sfătuiește să nu își
părăsească locuința. În ciuda avertismentelor, tânăra
merge să își facă pașaportul, deoarece, în curând, va
participa la un festival de poezie organizat în Serbia.
În același timp, Bianca rătăcește pe străzile orașului și
constată cu surprindere că oamenii locuiesc de
bunăvoie în cuști.
Ajunsă în curtea Direcției Generale de Pașapoarte, Mara
Dumitrescu realizează că se află în fața unui pui de urs.
Încolțită de polițiști și de jandarmi cu armele încărcate,
Bianca încearcă în zadar să găsească o cale de scăpare.
Înțelegând pericolul, Mara se transformă în scut uman
pentru puiul aflat în pericol. În ultima clipă, tânăra
reușește să oprească asaltul puștilor și să îi salveze viața
ursulețului care nu voise decât să vadă cum e lumea.