Povestirea Cum e lumea este un text inedit, ce prezintă o zi din viața unui pui de

urs aflat la grădina zoologică, loc în care se și născuse. Datorită gulerașului alb, pe
care nu-l au decât puțini urși bruni, primește numele Bianca. Într-o zi obișnuită,
ursulețul își găsește un nou partener de joacă, un fluture roșcat, cu aripi pestrițe,
neobișnuit de mare, care poposise pe un ciulin, dar acesta se află dincolo de gratii.
Ursulețul se simte singur și, plictisit, lovește cu labele o roată de cauciuc atârnată
de-o sfoară. Autoarea păstrează un stil lejer, de un calm pe care-l simți cu fiecare
rând parcurs. Personaj episodic, îngrijitoarea uită ușa cuștii deschisă și Bianca,
mânată de o chemare tainică începe să alerge pe urmele fluturelui către ”un departe
mai plin de promisiuni”. Ursulețul aleargă îmbătat de fericire pe marginea lacului,
prin pădure, ieșind de pe o alee, intrând într-un parc, ascunzându-se în tufișuri,
făcând tumbe și sorbind roua adunată în scobiturile buturugilor groase. Naratorul
întrerupe firul narativ inițial și introduce un fir narativ nou. Autoarea surprinde
într-o scriitură lejeră și nepretențioasă, un carusel al trăirilor unei ființe
necuvântătoare. Plecarea de-acasă pe urmele unui fluture se transformă în Breaking
news. Vestea că un urs se află în libertate, în centrul Sibiului, circulă cu rapiditate
și oamenii, cuprinși de panică, se închid în casele lor. Mara Dumitrescu, aflată în
drumul către Direcția Generală de Pașapoarte, se trezește în bătaia puștilor ațintite
spre ursuleț. Înțelegând situația, Mara, personaj profund uman, găsește forța să
apere puiul de urs cu trupul ei firav, rostind ceea ce era atât de evident, ”E doar un
pui!”. Tot pui este și Mara, personaj construit ca o oglindă a dorinței timpurii de
explorare a ursulețului. În cel mai tensionat moment, Bianca își dorește ”să fugă
pe unde a venit…să se întoarcă lângă mamă”, iar Marei ”gândul îi zboară dintr-o
dată la mama.” Este emoționantă trecerea mulțimii de la starea de panică și de
furie, la starea de mirare. ”Urletele mulțimii se transformă în vorbe, apoi vorbele-n
șoapte, șoaptele-n răsuflări de ușurare.”
Dacă cititorului adult, textul îi creează o stare de bine, finalul reușind să-l
surprindă, prin amestecul de aventură și suspans, micului cititor, aflat la vârsta
marii impresionabilități, textul i se oferă ca o emoție de neuitat.
 Textul narativ literar prezintă întâmplări, desfășurate într-o ordine cronologică.

Înlănțuirea este procedeul de juxtapunere, de legare a secvențelor aceluiași fir

narativ într-o ordine cronologică a întâmplărilor. Trecerea de la o secvență la alta
se poate face prin alăturare sau prin utilizarea unor formule: apoi, când, după
aceea, după un timp, imediat, după, la un moment dat, în cele din urmă.
Alternanța este procedeul prin care două fire narative sunt prezentate ca
desfășurându-se în paralel. Naratorul împletește cele două șiruri de întâmplări
întrerupând un fir narativ pentru a-l continua pe celălalt. În trecerea de la un fir
narativ la altul, naratorul poate utiliza expresii precum: în același timp, în acest
timp, pe când se întâmplau acestea.

Textul narativ literar « Cum e lumea », de Veronica Niculescu are două planuri
narative care se intersectează: destinul puiului de urs și prezența Marei, care
salvează puiul de urs.

Trăsăturile textului narativ:

-sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul naratorului, a
personajelor, care participă la o acțiune.
-sunt prezente personajele: principale (ursul Bianca și Mara), secundare
(îngrijitoarea), episodic (mama Marei și o bătrână), figurant (un bărbat mustăcios)
și personajul colectiv (funcționarii, jandarmii, politistul, doi oameni cu pușca)
-principala instanță a comunicării o constituie naratorul (care este obiectiv), care
relatează întâmplările la persoana a III-a, lucru reieșit din prezența unor indici
morfologici: verbe la persoana a III-a ,,intră, ,,vede, ,,încremenește, ,,spune,
pronumele la persoana a III-a: ea și lui.
-cronotopul- indicii spațiali (în toată grădina, prin fiecare cușcă, prin parc, la Zoo
Sibiu) și temporali (dimineața devreme, după un timp, în clipa următoare, în
septembrie, la opt și jumătate, cândva)
-acțiunea se desfășoară cronologic (pe momentele subiectului)
Expozițiunea - acțiunea începe într-o dimineață, într-o grădină zoologică, unde un
pui de urs a fost trezit de aripile unui fluture, poposit pe un ciulin. Îngrijitoarea
hrănește animalele și îi dă acestuia o pară gustoasă, care-i aduce un moment de
fericire. Puiul de urs rămâne singur căutând fluturele ce zboară liber ,,departe’’-
este lumea despre care crede că există dincolo de cușca lui, de unde vin sunete,
mirosuri, ființe. Acel loc ,,departe’’, ,,de dincolo’’, visat al unei lumi diferită
de ,,lumea de aici’’, strâmtă, în cușcă-este lumea fluturelui, a zborului.
Intriga -îngrijitoarea uită să închidă poarta, iar puiul de urs, Bianca, pleacă din
parcul Zoo în lume pe urmele fluturelui, în lumea speranței, în căutarea unui nou
început.
Desfășurarea acțiunii
Puiul de urs descoperă splendoarea lumii de dincolo, a misterului, a altei vieți, fără
zăbrele: lacul, rațele, copacii, iarba. Vede fericirea, libertatea. Povestirea este
întreruptă (alternanța) de dialogul unei mame îngrijorate, care a urmărit o știre la
TV despre un urs ce umblă pe străzile Sibiului. Fiica sa, Mara, dorește să ajungă la
Pașapoarte și apoi la serviciu, la biblioteca la care lucrează și nu ia în seamă
atenționarea mamei.
Punctul culminant
Redă agitația de la pașapoarte, oamenii strigă și apar oamenii de ordine și
vânătorii. Mara îl vede pe puiul de urs neajutorat, ghemuit într-un ghiveci cu
mușcate, căutând o scăpare. Gândurile acestuia sunt redate cu repeziciunea scăpării
a reîntoarcerii în cușca unde este în siguranță.
Deznodământul
Mara, cu propriul trup, salvează puiul de urs, iar acesta rămâne să privească
petalele mușcatelor purtate de vânt.

Temele textului sunt singurătatea, iubirea față de animale, dar și dorința de

cunoaștere a unei lumi aparte.
Titlul ,,Cum e lumea'' este lipsit de punctuație și poate fi interpretat ca o
exclamație dezamăgitoare a unei ființe, care probabil și-a zis că în loc să aibă o
viață perfectă într-un loc zăbrelit, mai bine să-și ia libertatea și să o transforme într-
o aventură, să meargă înainte să cunoască o altă lume. De asemenea, poate fi și o
întrebare, care ne îndeamnă la dorința de a cunoaste.