Test romana

Apozitia:
În gramatica limbii române, apoziția este, în sens restrâns, un atribut
substantival, în cazul nominativ, indiferent de cuvântul determinat. Altfel
spus, este un cuvânt sau o construcție mai largă care reia, explică și detaliază
un alt cuvânt.

Întotdeauna, apoziția este izolată în text de termenul explicat prin semne de

punctuație, ceea ce înseamnă că structura este una binară. Apoziția va fi plasată în
mod obligatoriu după bază, niciodată în altă poziție. Structura are următoarea
formă:

Bază (termenul ce este explicat) + semn de punctuație (obligatoriu) + apoziție .

Ce este apoziția? Exemple de apoziții

Ca semne de punctuație pot fi folosite virgula (înainte și după apoziție),
cratima/liniuța de pauză (înainte și după apoziție) și două puncte (în fața apoziției).
În vorbirea curentă, apoziția este de regulă întreruptă de pauze scurte, înainte și
după.

Ca termen suplimentar pentru a marca apoziția putem folosi adverbul explicativ (și
anume, adică, respectiv, etc.).

Apoziția poate fi de două feluri:

 apoziție simplă: exprimată printr-un singur substantiv, comun sau propriu, sau
printr-un pronume sau numeral (ex.: „Noi, românii, avem nevoie de pașaport
pentru a merge în SUA”;
 apoziție dezvoltată: exprimată printr-o îmbinare de cuvinte, și anume un
substantiv și unul sau mai multe atribute (ex.: „Eu sunt Vasile Ionescu, șeful
de echipă”.
În același timp, apoziția se poate exprima și prin adjective, verbe la moduri
nepersonale sau prin adverbe (ex.: „Paștele 2021 va fi în ziua de 2 mai, adică de
azi în cinci zile”.
De reținut faptul că numele și prenumele, precum și apelativele moș, nea, tanti,
etc. inițial au fost apoziții, însă ulterior au devenit forme sudate și se analizează ca
un întreg.

Alte exemple:
Andrei, copilul timid, a reușit să-și înfrângă temerile.

Alina, prietena mea care și-a pierdut cerceii, este foarte supărată.

Noi, angajații companiei, avem câteva beneficii substanțiale.

Voi, bărbații, nu înțelegeți nevoile femeilor.

Atributul:
Daca ar fi sa definim atributul, am spune ca este partea secundarã de propozitie
care determinã un substantiv sau

un substitut al acestuia (pronume sau numeral cu valoare

pronominala).

in functie de partea de vorbire prin care se exprimã, atributul poate fi:

1. ATRIBUT ADJECTIVAL

2. ATRIBUT SUBSTANTIVAL

3. ATRIBUTUL PRONOMIMAL

4. ATRIBUT VERBAL

5. ATRIBUT ADVERBIAL

6. ATRIBUT INTERJECTIONAL

1. Atributul adjectival se exprimã prin:

• adjectiv propriu-zis la orice grad de comparatie (Aveti o casa foarte frumoasa.);

• adjectiv provenit din participiu (Angajatii cautati de noi se afla în strainatate);

• adjectiv provenit din verb la gerunziu (Se mai vad doar cosurile fumegânde.);

• adjectiv provenit din adverb (N-am mai auzit asa cantec)

• adjectiv pronominal (Aceste fete se ocupã de orga concursulul.;

• locutiune adjectivala (Echipa noastra este formata din oameni de treabã.);

• numeral cu valoare adjectivala (Trei elevi au fost absenti.).

Atributele adiectivale exprimate prin adiective pronominale implicã o serie de

diferente fatã de atributele pronominale în genitiv. in cazul atributelor adjectivale,
cazul substantivului si al adjectivului pronominal este acelasi (pictura mea, pictura
aceasta, fiecare picturà, nicio picturà etc.), pe când in cazul atributelor pronominale
cazurile sunt diferite

(pictura alor mei, pictura acestora, pictura fiecàruia, pictura niciunula etc.).

Atributul adjectival exprimat prin adjectiv provenit din adverbul astfel se grupează
împreună cu prepoziția de prin care este legat de substantiv: Ea este o astfel de
persoană.

2. Atributul substantival poate fi:

• genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv (Mărimea pantalonilor este
M.);

• prepozițional, exprimat prin substantiv în cazul acuzativ cu prepoziție (Avea o

casă de piatră.) sau cu locuțiune prepozițională (Atitudinea față de părinți este una
pozitivă.):

– substantiv în cazul genitiv cu prepoziție (Reacția împotriva atacantului este de

condamnat.) sau cu locuțiune prepozițională (Sfoara din jurul parcului este
groasă.);

-substantiv în cazul dativ cu prepoziție (Reușita mulțumită muncii l-a înveselit.):

• în nominativ, exprimat prin substantiv (Profesorul Ionescu este dirigintele meu.);

în dativ fără prepoziție, apărut într-o constructive modernă (Acordarea de burse

studenților reprezintă o motivație.) sau într-o construcție mai veche şi populară, în
care atributul determină un substantive nearticulat care denumeşte grade de rudenie
sau atribuții sociale (El este domn Moldovei.).

Atributul substantival în nominativ este o funcție sintactică nouă în Gramatica

limbii române din 2005. Acest atribut determina numai substantive articulate
hotărât si nu se desparte prin virgula de regent: profesorul Popescu, oraşul
Timișoara, romanul Mara etc.

3.Atribut pronominal:
genitival, exprimat prin pronume în genitiv (Îmbrăcămintea ei este neadecvată.);

• prepozițional, exprimat prin

-pronume în cazul acuzativ cu prepoziție (Una dintre ele a câștigat.) sau cu

locuțiune prepozițională (Concursul împreună cu voi este mai interesant.);

-pronume în cazul genitiv cu prepoziție (Protestul contra lor a avut succes.) sau cu
locuțiune prepozițională (Avionul din fața mea este gigantic.);

-pronume în cazul dativ cu prepoziție (Reuşita mulţumită lor a uimit publicul.):

• în dativ fără prepoziție, apărut în construcții moderne (Oferirea de medalii

acestora a fost o încurajare.), în construcții mai vechi (Mihai este unchi aceleia.), în
construcții cu un clitic personal, pe lângă substantive sau adjective (Albu-i păr va fi
vopsit.) sau cu un clitic reflexiv, foarte rar (În mâna-și ținea toate dorințele).

Numeralul cu valoare pronominală poate fi:

• atribut genitival: Vom asculta părerile celor trei.

• atribut prepozițional, cu numeralul în aceleaşi cazuri ca substantivul şi

pronumele.

Numeralul cu valoare substantivală este atribut în nominativ.

Atributul pronominal în dativ fără prepoziție, exprimat prin clitic al pronumelui

personal sau refIexiv, nu trebuie confundat cu complementul posesiv. Acest atribut
se ataşează unui substantiv, de obicei articulat hotărât (A scris cu mâna-i
documentul.), sau unui adjectiv antepus care preia articolul hotărât de la substantiv
(Brunetele-i bucle se arată.). Cliticul este subordonat doar substantivului când este
atribut (mâna lui, buclele sale). În cazul complementului posesiv, este vorba de o
dublă subordonare, atât față de verb, cât și față de substantiv (Şi-a spălat
pantalonii., şi-a spălat sieşi; pantalonii săi).

3.Atributul verbal
Se poate exprima prin verb sau locuțiune verbală la:

• infinitiv cu sau fără prepoziție (Decizia de a pleca nu-mi aparține.);

• supin (Mașina de spălat s-a defectat.);

• gerunziu (Am văzut peste tot fețe surâzând.).

Atributele verbale pot fi determinate de complemente sau circumstantiale: Visul de

a vedea pictura se va implini. (pictura este complement direct); Visul de a merge
acolo a fost îndeplinit. (acolo este circumstantial de loc).

4. Atributul adverbial
Se poate exprima prin:

• adverb cu sau farã prepozitie (Plecarea acasa l-a inveselit.

• Casa de acolo este a mea.):

• locutiune adverbialã (Venirea din când în când s-a dovedit a fi de prisos.).

5. Atributul interjectional
in constructii cu valoare exclamativa, poate apãrea si atributul interjectional (Halal
prieten ti-ai ales!)

atributivaaaaa:
PROPOZITIA SUBORDONATA ATRIBUTIVA (AT)

DEFINITIE
- este subordonata care indeplineste in fraza functia sintactica de atribut pe langa
un substantiv sau substitut al acestuia din propozitia regenta:

Am urmat sfatul dat. (atribut)

Am urmat sfatul 1/(pa care) ni l-ai dat. 2/ (atributiva)

INTREBARI

care? , cat? , cate? ,

ce fel de? , al (a, ai, ale) cui?

TERMENI REGENTI

substantiv: El este baiatul1/ (pe care) l-am cautat.2/

pronume: Acela 1/ (care) invata2/ stie1/.

- numeral: Al doilea, 1/ (care) a intarziat2/ a avut mai mult de asteptat1/.

ELEMENTE DE RELATIE

a. pronume relative: cine, care ce, cat, cel ce:

Primeste premiul elevul 1/ (care) e silitor. 2/

Am urmat sfatul 1/ (ce) mi l-ai dat. 2/

b. pronume interogativ: Asculti muzica 1/ (pe care) ai ascultat-o si ieri? 2/

c. adverbe relative: unde, cat, cum, cand, incotro Nu se stie ziua1/ (cand) a
plecat. 2/

Nu cunosc locul 1/ (unde) merge. 2/

d. adverbe interogative: Nu cunosc locul 1/ (unde) merge? 2/

d. conjunctii subordonatoare: ca, sa, ca sa, daca: A luat hotararea 1/ (sa) vina. 2/
Intrebarea 1/ (daca) vine 2/ si-a pus-o si el. 1/

e. locutiuni subordonatoare conjunctionale: de sa, cum ca, pana sa:

Intr-una din zile 1/ (pana sa) plec in concediu, 2/ m-a vizitat Ionescu. 1/

ELEMENTE CORELATIVE nu are elemente corelative, nici elemente de relatie

specifice.

TOPICA: - postpusa: Stiu raspunsul intrebarii1/ (pe care) i-a adresat - o. 2/

- intercalata (cu conditia sa urmeze termenului regent): Ziua 1/ (in care) m-a
vizitat 2/ mi-o amintesc si acum. 1/

PUNCTUATIE: daca este determinativa (neizolata) nu se desparte prin virgula, iar

daca este explicativa (izolata) se desparte prin virgula de regenta ei. Atributiva
explicativa intercalata se izoleaza prin virgule de regenta ei

FIGURI DE STIL
DENUMIREA DEFINIŢIA EXEMPLE
EPITETUL Este procedeul artistic care - "viforniţa
constă în alăturarea unui păgână"
cuvânt pe lângă un substantiv - "harnici unde"
sau un verb pentru a - "pace adâncă"
exprima însuşiri - "fluturi
deosebite, neobişnuite aşa şăgalnici şi berbanţi"
cum se reflectă în fantezia
scriiorului
COMPARAŢIA Este procedeul artistic - "faţa-i roşie ca
prin care se alătură doi mărul"
termeni pe baza unor însuşiri - "şi ca o taină
comune, cu scopul de a călătoare "
evidenţia caracteristicile unora - "ca marmura
dintre ei de albă răsari"
PERSONIFICAREA Este procedeul artistic - "trunchii vecinici poartă
prin care se atribuie însuşiri suflete sub coajă"
omeneşti unor, fiinţe, lucruri,
 abstracţiuni
- "Urlă câmpul şi de
tropot"

-"uriaşii munţi care atîtea

uile frământaseră şi
sloboziseră"
METAFORA Procedeu poetic care constă în -"Noaptea, dumbrava este
substituirea unui termen cu o împărăţie fermecată"
sens propriu prin altul cu sens
figurat, pe baza unor asemănări -" jăraticul norilor",
între cei doi termeni, pentru a "panglica potecilor"
evoca imaginea obiectului
comparat -"picior de plai", "raze de
aur", "lacrimi de
mărgăritare"

-" Deodată, o suliţă de foc

stăpunse perdeaua de
codri."(Al.Vlahuţă)

-" Eu nu strivesc corola

de minuni a lumii"
(L.Blaga)
ANTITEZA Este procedeul artistic -"Au nu-nţelegi tu
prin care se pun în contrast doi oare/Cum că eu sunt
termeni, reliefându-se reciproc nemuritor şi tu eşti
caracteristicile lor muritoare"

-"Fata babei era slută,

leneşă, ţâfnoasă şi rea la
inimă.Fata moşneagului
era frumoasă, harnică,
ascultătoare şi bună la
inimă"
HIPERBOLA Este procedeul artistic care -"în pieptul ei ardeau
constă în mărirea exagerată a toată pădurea"
trăsăturilor unei fiinţe , lucru,
fenomen - "bătăile inimii erau
bolovani încinşi"
 - "Şi vorba-i e tunet,
răsufletul ger"
ENUMERAŢIA Este procedeul artistic care -"Ulmi şi brazi se
constă în înşiruirea mai multor clătinau"
termeni de acelaşi fel , cu
scopul de a atrage atenţia - "Codrul clocotea de
asupra aspectelor descrise sau zgomot şi de arme şi de
a faptelor bucium"
INVERSIUNEA Este procedeul artistic care -" Într-o sălbatică
constă în forţarea ordinii splendoare"
obişnuite a cuvintelor în
propoziţie, cu intenţia de a - "mândra glăsuire a
obţine efecte poetice deosebite pădurii de argint"

- "se împrăştie a
duşmanilor şiraguri"
REPETIŢIA Este procedeul artistic care - "Ard satele române, ard
constă în folosirea succesivă a holdele-n câmpii"
aceluiaşi cuvânt (sunet, grup
de sunete, construcţii) pentru a - "Maneo, Maneo, fiară
reliefa o idee, un sentiment, o rea"
imagine
- "Greuceanu merse,
merse, merse cale lungă"