EXCEPTII GRAMATICA

1.Adverbe predicative-nepredicative
-numarul adverbelor predicative este foarte restrans si arata siguranta necesitatea,
posibilitatea, iminenta: desigur, fireste, de buna seama, bineinteles, aproape, mai.
Ex: Fireste ca sunt de acord.
-sunt considerate predicative daca sunt urmate de conj ca si introduc o subiectiva.
-nu accepta in fata lor auxiliarul predicativ a fi. Ex: Poate ca a sosit- (e) poate ca
a sosit
-adverbele aparent predicative urmate de conjunctia ca sau sa au a fi eliptic.
Ex:Sigur ca voi veni-(e) sigur ca voi veni.

2.Ce-pronume, adjectiv, adverb

-valoarea originala a lui ce este de pronume interogativ, dar trecut in vorbire

indirecta devine pronume relativ.
-pentru aflarea functiei sintactice trecem propozitia directa la indirect. Ex; Ce s-a
intamplat?-Nu stiu ce s-a intamplat-subiect.
-tot pronume relativ este „ce“ in gruparile ceea ce, cei ce, cele ce, tot ce etc.
-urmat de un substantive obligatoriu nearticulat, “ce” se transforma in
adjective(interrogative, relative)
-proba acordului se poate face prin inlocuirea lui “ce” cu “cati, cat, cate”. Ex:Nu
stii ce problem are?-Nu stii cate problem are?
-aparut in fata unor adjective sau adverbe „ce” echivalent cu „cat de” sau cu
„foarte” devine adverb. Ex:Ce departe stai! Sau antepus unui verb cu sensul de
„cat de mult, cat de bine”. Ex:Ce se mai agita!

3.Cum-NP,CCM, element predicativ suplimentar

-este nume predicativ cand este in prezenta unui auxiliar predicativ si se verifica
prin inlocuirea lui „cum” interogativ cu raspunsul obtinut pe pozitia lui „cum”.Ex:
cum e prietenul tau?-prietenul meu e inteligent.
-daca verbul este predicativ „cum” devine CCM, verificarea se face tot prin
substituire: Cum se va descurca? Se va descurca bine.
-Cum ti-ai gasit colegii? A)CCM: usor, cu greuu, anevoie. B)Element
suplimentar:sanatosi, veseli, suparati.
´-„cum” echivalent cu „fiindca”, „deoarece” s-a transformat in conjunctie cauzala si
nu are F.S. ex: Cum timp mai avea s-a dus la un film.

4.Al meu etc.-adjectiv posesiv/pronume posesiv

-toate posesivele cu al cand stau pe langa un substantiv si nu sunt legata de acestea

printr-o prepozitie sunt adjective.
-nu exista adjective posesive cu articolul alor.
-prezenta unei prepozitii intre intre posesiv si substantiv exclude adjectivul: Un
copil ca al tau nu mai exista.
-adjectivele posesive cu al pot fi considerate variante conditionate contextual:
1. Adjectivele posesive sunt antepuse substantivelor acestea din urma fiind
obligatoriu nearticulate enclitic: ai vostri tineri.
2. Adjectivele posesive sunt postpuse substantivului:
-nearticulat enclitic: Un copil al meu.
-articulat enclitic, dar intre substantive si adj posesiv se mai afla un
cuvant:Prietenul acela al tau. Fata cea mica a ta.

5.Un/O-numeral cardinal/adjectiv nehotarat/articol nehotarat.

-Un/o este numeral cardinal cu valoare adjectivala cand:

1. Serveste la numarare si este in opozitie cu alte numerale exprimate: Un elev
vine, doi pleaca.
2. Apare pe langa substantive care denumesc unitati de masura, spatiu, timp,
greutate, valoare etc:A cumparat un kg de mere.
3. Este precedat de unele adverbe de mod ce exprima restrictia, aproximarea,
precizia: numai, cel putin, doar, macar un elev.
4. Este insotit de adjectival singur.
5. Accentuat in vorbire: am cumparat o carte
6. Cate un, cate o- numeral cu val. Adj.
7. Unii unele nu sunt numerale(numeralele un o nu au plural).
-este adjectiv nehotarat cand se afla in opozitie cu pronumele nehotarat altul, alta
sau cu adj alt, alta: Un creion rosu si altul verde. Sau cand face parte din
sturctura negativa: nici un, nici o.
-este articol nehotarat in celelalte situatii ramase si cand apare in fata pron. Neh.
Altul: Un altul, o alta.

6.Lui-articol hotarat/pronume personal

-Ca articol, lui insoteste intodeauna un substantiv, iar pronumele lui tine locul unui
substantiv.

7.Niste-Articol nehotarat/ adjective nehotarat

-este articol nehotarat cand apare pe langa substantive la plural in cazurile N si Ac:
Niste oameni, niste fete.
-este adjective nehotarat pe langa substantive la singular si are sens cantitativ
partitiv(o parte din, un pic de) si apare pe langa subst care denumesc materii si
substante defective de plural: niste apa, vin, carne.
-nu exista pronume nehotarat niste.
-In fata unui substantivla singular niste nu poate fi articol intrucat niste la singular
este un o.

8.Cel, cea cei, cele-Articol demonstrativ/Pronume demonstrative

-Ca articol poarta denumirea de adjectival sau demonstrative intrucat sta de regula
in fata unui adjective sau numeral. Aceste criteriu il individualizeaza si exclude
valoarea de pronume.
-adjectivul sau numeralul pot insoti la randul lor un substantive: Au sosit cele trei
vagoane. Cei harnici au fost premiati.
-tot articol este cei in structura cei cativa.
-articolul demonstrative se cuprinde in analiza adjectivului sau numeralului si nu
are f.s. individuala.
-articolul substantivizeaza adjectival sau numeralul si preia functiile sintactice ale
acestuia: cei harnici=subiect.
-tot articol este cel in structura superlativului relative: cel mai bine si in locutiunile
adv de tipul: cel mai tarziu, cel mai mult, cel putin
-este pronume in orice situatie care difera de cele de mai sus, cele mai frecvente
fiind:
1. Urmat de prepozitie si substantive sau adverb: cei din casa
2. In constructia cei dinauntru.
3. In grupurile pronominale cel ce si cel care.
4. Poate devein adjective mai rar in combinatie cu un subst pe care il determina
si se acorda: Pe cel deal.

9.Cuvinte cu sens temporal-adverbe/substantive

-partea de vorbire prin care se exprima lexical timpul este adverbul de timp:azi,
maine, odinioara, altadata, candva etc.
-sens temporal au si anumite subst., acelea care denumesc timpul in general:
vreme, timp, zi, noapte, luna, an, perioada, moment, iarna.
-se transforma in adverbe de timp substantivele care denumesc partile
zilei(dimineata, seara, ziua, noaptea), zilele saptamanii si anotimpurile. Ca
adverbe ele trebuie sa se supuna urmatoarelor restrictii:
1. Sa fie articulate cu articol hotarat enclitic.
2. Sa fie la nr. Singular.
3. Sa nu aiba determinant pe langa ele: Seara se culca, lunea sunt liber,
toamna se Numara bobocii.
-poate aparea greseala inversa, aceea de a le interpreta ca adverbe si in alte situatii,
mai ales cand sunt insotite de determinant: am stat in casa toata iarna, citeste
toata noaptea, vara viitoare merg la mare.
-prezenta unui adjective exclude calitatea adverbiala.

 Lui, ei, lor sunt intodeauna pronume.

10.Complement indirect/ complement direct.

-exista patru trasaturi care fac complementul direct, daca una dintre acestea este
incalcata atunci complementul este indirect:
 1. Verbul este tranzitiv=CD. Nu contati pe mine(intr.=CI) si L-au cautat pe
gigel(tranz.=CD). Verbelor intranzitive le le sunt asimilate si unele
constructii cu a fi:Mi-e ciuda, masina cumparata, Sunt suparat, e furios.
2. Pe langa regent nu apare un alt CD.ex: Nu da doi bani pe tine(a da-
tranz.=CD dar „bani“=CD deci „pe tine“=CI)
-cand pe apare langa CI se exprima prin subst. care denumesc obiecte si
raspund la intrebarea: pe ce?
-propozitia pe este echivalenta cu pentru, contra, in schimbul, in cazul unui
CI.
-in situatia in care apar 2 complemente cel fara pe va fi direct iar cel cu pe
indirect.
3. Regentul nu trebuie sa fie reflexive. Ex:S-a suparat pe mine(a supara-tranz.,
nu are alt CD dar se este pronume reflexive deci CI)
4. Regentul nu trebuie sa fie la diateza pasiva. Ex:Vina a fost data pe mine(a
da=tranz., nu are alt CD, nu are diateya reflexive dar a fost data-diateza
pasiva deci CI).

11.CCL-CD/CI

-Complementul este de loc si nu direct atunci cand se incalca una dintre cele 4
restrictii si exista posibilitatea inlocuirii intrebarii cu “unde”.
-CCL contruit cu pe pare in general pe langa verbe de miscare sau de stare
intransitive, reflexive passive sau care au deja un CD: Au aparut niste pete pe
tine.
-in cazul CI, daca intrebarea poate fi inlocuita cu unde atunci complementul este
de loc.

12.Verbe tranzitive/ verbe intransitive

-verificarea tranzitivitatii unui verb se face prin 2 mijloace:

1. Proba complementului direct exprimat prin pronume personal(ma te il
ne va ii): a citi-o citesc(tranz) a veni-ma vine(intrz)
-sunt intransitive de regula verbele de miscare(a merge, a alerga), de stare(a
fi, a exista, a sta), de devenire(a devein, a ajunge)
 -sunt aproximativ intransitive auxiliarele predicative(a fi, a parea) si verbe cu
forme unipersonale insotite de dativ(a-I trebui, a-I da prin cap).
-vb. A ajunge poate fi intranzitiv cu sensul a sosi, a devein, a fi sufficient si
tranzitiv cu sensul a-l prinde din urma.
2. Contextual cineva…ceva: a lucra(cineva lucreaza ceva)tranz. A
trebui(cineva trebuie ceva) intranz.
-pron reflexiv in dativ imi iti isi, nu are nici o legatura cu tranzitivitatea.

13.Subiect/complement direct.

-prin continutul grammatical: subiectul este agentul(autorul) actiunii iar CD

pacientul(obiectul):cineva(S) face(actiunea) ceva(CD)-Zapada a acoperit
pamantul.
-de regula, subiectul este antepus verbului iar CD postpus-Alcoolul produce
diabet.
-doar CD poate fi substituit de un pronume personal neaccentuat(il,o,ii,le):
Litoralul asteapta turistii-litoralul ii asteapta.
-cand in propozitie apare doar una dintre cele doua parti de propozitie se aplica
legea prioritatii subiectului fata de CD.
Situatii:
1.S-a rupt o creanga-S(nu are alt subiect)
2.A rupt o vreanga.CD(are alt subiect)
-interjectiile pred tranz au deja subiect si introduce un CD(iata, iaca, uite, na,
poftim).
-adesea de interpreteaza gresit ca S pronumele personal in D(mie, tie, imi, iti).
Dativ nu are S.
-pentru a verifica functia de subiect in situatiile de topica inversata acestea se pun
in forma normal:Ii plac sporturile-Sporturile ii plac.

14.Participiu/supin

-supinul accepta prepozitia iar participial o refuza.

15.Verbe predicative/ verbe auxiliar predicative.

-fiind harnic-poate fi si NP
 A deveni.
-aproape intodeauna este auxiliar predicative cu sensurile:a se transforma, a
se preface in, a ajunge sa fie.. ex:Gigel a devenit sofer.
-impersonal:incepe sa devina
-ca verb predicative apare foarte rar, in context filosofice:In univers nimic
nu e static, ci totul devine.
 A se face
-acest verb poate fi la auxiliar predicative doar la diateza reflexive(a se face)
pasiva(a fi facut) sau cu pron. Refelciv in dativ (a-si face). Si in expresiile: a
se face galben, a se face span.
-este verb predicative cand are unul din sensurile:
-a se produce, a se fabrica:Vinul se face din struguri.
-a fi posibil:Cum se face sa nu stii asta?
-a se intampla:Ce s-a facut cu el?
-a se parea:Se facea ca eram la mare.
-a se desfasura:se facea o vale lunga.
 A ajunge
-prin sinonimie cu a devein:Copilul acesta va ajunge cineva.
-prin opozitie cu a fi:Ai ajuns in mintea copiilor si expresia a ajunge rau.
-e verb predicatin cu sensurile de a ajunge, a sosi, a fi sufficient:A ajuns
mai devreme, N-a mai ajuns trenul, Nu-I ajunge niciodata timpul.
 A iesi
-auxiliar predicative cand e sinonim cu a devein: a iesit biruitor.
-verb predicative cu celelalte sensuri: A iesit din casa, inca n-au iesit
ghioceii.
 A ramane
-cu unul din sensurile: a pastra o calitate-A ramas profesor, a dobandi o
calitate-Ai ramas repetent, a ramas asistent la catedra.
-verb predicative:cu sensul fundamental de a sta pe loc.
-impersonal, sinonim cu a urma: ramane sa vedem.
 A parea
-deosebirea se face sintactic:
Auxiliarul predicativ: Tu pariun ominteligent, pareau ca nu se intereseaza de
copii lor, Solutia imi oare rezonabila.
-Verbul predicativ se remarca prin reflexive: Se pare ca va ploua sau
impersonal Imi pare ca te lauzi cam mult.
-in constructia imi pare bine, a parea este auxiliar.

16.Acordul subiectului cu predicatul.

-Pron. Neh sau negativ-acord singular;Fiecarea a venit(nu au)
-subst. collective cu sens de singular:Stolul de cocori a ajuns (nu au)
-subst collective care exprima cantitatea(majoritatea etc) au ambele timpuri
de accord permis:Majoritatea a ajuns si majoritatea au ajuns.
-daca termenii sunt legati prin “si” acordul se face la plural: Baiatul si fata
zambesc.
-cand apare “ci” acordul de faca cu termenul care ii urmeaza: Nu el ci ele
vor pleca.
-Cand sunt legati prin sau acordul se face la singular.
-cand subiectele au nr diferite acordul se face la plural: Seful sau subalternii
au terminat treaba.
-cand termenii au personae diferite prioritatea o are I apoi II: eu, tu si ea
venim la voi. Tu si Mihaela sunteti la biserica.
-cand subiectele sunt intarite de expresii acordul e la singular:Frumusetea si,
mai ales, credinta ei a contat in incercare.
-Cand avem un raport negativ, verbul copulariv este la singular:Nici Vasile,
nici Ioan nu este curios.
-vorbitorul in acord cu majoritatea la pers I: Toti clujenii suntem implicate.
-vorbitorul este in dezacord pers II: toti clujenii sunteti implicate.
-vorbitorul este neimplicat pers a III a: toti clujenii sunt implicate.

*Adjectivul in V are f.s de A adj.

17.Contra(impotriva) prepozitii cu genitive/acuzativ

-prepozitiile imprejurul impotriva contra, sunt propozitii cu G atunci cand se
afla pe langa un subst. sau pronume.
-posesivele mea si tau, in ciuda prepozitiilor nu sunt in genitive. Casa
mea(Ac,N)-Casei mele(G,D)
-aceste posesive sunt adj. nu pronume.
*nici cand se repeta este conjunctie, cand nu adverb(variaza)