MINISTERUL EDUCAȚIEI

COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTĂ „GEORGE APOSTU” BACĂU

SECŢIA ARTE PLASTICE

LUCRARE TEORETICĂ PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢĂ PROFESIONALĂ
DE GRADUL IV
SPECIALITATEA PICTURĂ
2022 - 2023

ÎNDRUMĂTOR PROIECT / LUCRARE CANDIDAT

PROF. DR. ADRIANA BUSUIOC BUTNARU LORENA GEORGIANA
 CUPRINS

I. CURRICULUM VITAE
Participări și premii obţinute la olimpiade și concursuri internationale, naționale, județene,
expoziții, tabere si simpozioane de specialitate……… ...................................pag.2

II. TEMA LUCRĂRII DE PICTURĂ

2.1Argument....................................................................................pag.4
2.2 Incursiune în istoria compoziției. .................................................pag.5
2.3 Partea teoretică a compoziției……...............................................pag.9
2.4 Jean Metzinger……………………............................................. pag.14
2.5 Marea pisică...............................................................................pag.15
2.6 Demersul lucrării de pictură........................................................ pag.17
2.7 Etapele de lucru pentru realizarea lucrării.....................................pag.17
a. Propuneri
b. Schițarea
c. Transpunerea pe suport a schiței
d.Accentuarea petelor mari
e.Aplicarea petelor principale de culoare
f.Formă finala

III. BIBLIOGRAFIE/SITOGRAFIE
Cărți și articole de referință......................................................... pag.23

1
 I. CURRICULUM VITAE

BUTNARU LORENA GEORGIANA

Date biografice: născută pe 15 iulie 2004 în Vaslui, județul Vaslui / Adresă: strada Buciumului,
bl. 4, sc. B, ap. 7./ Tel:0753952616 / Email: lorena.butnaru62442@gmail.com
Studii: 2019 - 2023 Colegiul Naţional de Artă „George Apostu” Bacău, clasa a XII-a, secţia arte
plastice, specialitatea pictură

PARTICIPĂRI ȘI REZULTATE OBȚINUTE LA:

 Olimpiade:
2022: PREMIUL I – istoria artei și arhitecturii - Olimpiada Judeţeană de Arte Vizuale,
Arhitectură şi Istoria Artelor, Colegiul Naţional de Artă „George Apostu” Bacău
2022: Premiul de participare-istoria artei si arhitecturii- Olimpiada Nationala de Arte Vizuale,
Arhitectura si Istoria Artelor, Timisoara.
 Concursuri naționale:
2022: MENȚIUNE –fotografie- Concursul Regional de artă fotografică „Pasărea Maiastră”
editția a XIII-a, organizat de Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși” Petrila (martie)
2022: DIPLOMĂ DE PARTICIPARE - fotografie – Concursul „Povestiri din Urbea Veche-
Intrări Monumentale” ediția a XIV-a, organizat Liceul de Artă „Balasa Doamna” Târgoviște
(aprilie)
• Concursuri interjudeţene, judeţene şi locale:
2021: PREMIUL I - Concursul de idei grafice cu tema „Semne-simbol la hotarele județului
Bacău în viziunea tinerelor talente”, organizat de Județul Bacău în parteneriat cu Colegiul
Național de Artă „George Apostu” Bacău (septembrie-decembrie)
2022: MENȚIUNE – Concursul de ex-libris cu tema „Traian Vuia – Zborul, un vis împlinit”
ediția a XXV-a, organizat de Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” Onești
• Voluntariat:
2022: DIPLOMĂ DE PARTICIPARE – PandemiArt acronim P-ART, în cadrul programului
Erasmus+, Colegiul Naţional de Artă „George Apostu” Bacău (noiembrie)
• Expoziții de grup:

2
2020: Expoziția proiectului „Bacăul în arta tinerilor”, interiorul casei memoriale George
Bacovia, organizat de Colegiul Național de Artă" George Apostu" Bacău (noiembrie)
2020: Expoziția de felicitări de Crăciun „Mail art de sezon”, Galeria Colegiului Naţional de
Artă "George Apostu" Bacău (decembrie)
2021: Expoziție de grup –pictură pe pânză- tema „Autoportret”, Galeria Online a Colegiului
Național de Artă" George Apostu" Bacău (mai)
• Tabere de creație:
2022: DIPLOMĂ DE PARTICIPARE – Arts Summer University ediția a X-a, organizat de
Asociația studenților Universității de Artă și Design Cluj Napoca (august)
• Lucrări personale publicate în cărti, reviste, cataloage:
2020: Broșura de promovare turistică a orașului Bacău „Bacăul în arta tinerilor”, editura
Ateneul scriitorilor
• Diplome de merit:
2020: PREMIUL II – Pentru rezultate foarte bune la învățătură, purtare exemplară și
implicare în activitățile școlii și ale comunității
2021: PREMIUL II - Pentru rezultate foarte bune la învățătură, purtare exemplară și implicare
în activitățile școlii și ale comunității
2022: PREMIUL II - Pentru rezultate foarte bune la învățătură, purtare exemplară și implicare
în activitățile școlii și ale comunității

3
 II. TEMA LUCRĂRII DE PICTURĂ

2.1 ARGUMENT

Lucrarea de atestat pleacă de la premisa simplității și capacițății de a transmite multe prin

imagini puține. încadrată în categoria figurativ abstractului și minimalismului, paleta cromatică
devine automat restrânsă, rezumându-se doar la griuri și o singură culoare, în cazul meu roșul.
Proiectul pe care urmează să îl disec a prezentat o adevărată provocare, o lupta cu pensule în loc
de săbii și încheiată cu un tratat de pace între artă și artist.

Prin lucrarea teoretică prezentă urmează să înșiruiesc pașii ce au dus la finalizarea

proiectului, istoria din spatele tehnicilor picturale abordate, viziunea personală dar și parcusul
meu artistic de-a lungul anilor și sper că în final, sinteza dintre toate cele enumerate anterior să
sublinieze experiența artistică acumulată pe parcursul celor patru ani de liceu.

Privind înapoi la lucrarea practică de atestat, caut să înșiruiesc cronologic conceptele de la

care am plecat. Dar îmi dau seama că a prezenta astfel lucrurile este o dovadă de ipocrizie, pentru
că inspirația creatoare nu vine la chemare si nu se așterne în fața foii de hârtie dictând ordinea
pașilor către compoziția ideală. Creația plastică este un concept abstract, stimulat în general de
simetire, lăsând rațiunea în plan secund, privind astfel lucrurile se poate întelege de ce înșiruirea
mea este ambigua și simt nevoia aici să îl parafrazez pe Goya: somnul rațiunii nu naște monștri,
ci doar eliberează trăirile reprimate, doritoare să se dezlănțuie pe suprafața pânzei.

Acum că am oferit un context pe care îl găseam indispensabil întelegerii geniului creator,

cred că ne putem avânta în străfundurile lucrării. Compoziția prezintă un singur centru de interes,
personajul fiind distorsionat sub forma unui cerc. Figura se identifică cu sexul feminin si pe
lânga aspirația mea de a relaționa cu personajul în cele mai mici detalii, alegerea este una
simbolică, dorind ca lucrarea să fie un omagiu adus feminitații. Astfel, trupul deloc bine
individualizat al femeii este contorsionat sub forma unei sfere, făcând referire la interpretările lui
4
Freud din Introducere în psihanaliză, mai exact la simbolul femeii în vis, pe lângă o varietate de
obiecte, Freud denumește orice se încadrează în forma unui cerc, un simbol al femeiescului. De
asemenea, lucrarea se încadrează și în reprezentarea grafică a yin si yang, o sinteză dedicată
armoniei dintre bine si rău.

2.2 Incursiune în istoria compoziției.

Urme ale unor noțiuni de compoziție în artă se remarcă încă de la începuturile primitive
ale acesteia, astfel în paginile următoare vom face o călătorie în istoria compoziției plastice din
perioada Egiptului antic până la cubism.
Una dintre primele civilizații care a implementat unele noțiuni de compoziție a fost cea
egipteană. Picturile lor murale au avut ca scop preamărirea faraonului1 și urmau un cod strict de
reguli vizuale și semnificații. Trebuie menționat aici că arta înainte de ceea ce numim noi
începutul civilizației occidentale, era de obicei numită primitivia, iar termenul face referire la
lipsa de pregătire a artiștilor. Lucru cât se poate de evident atunci când ne gândim, că până înainte
de perioada artei grecești, pictura servea la alte scopuri decât cele estetice sau predominant de
natură religioasă. Aceasta compoziție primitivă se remarcă prin lipsa plasticitații și a perspectivei
liniare, astfel, nu a existat nicio încercare de a crea iluzia de profunzime în picturi.

Acești artiști primitivi tind să creeze imagini pe baza a ceea ce știu, așa cum fac, de
obicei copiii, și nu la fel de mult pe ceea ce văd. Există puțină suprapunere a formelor pentru a
indica poziția în spațiu sau pentru evidențierea fundalului, formele sunt adesea plasate vertical
una peste alta. Nu există nicio varietate în modul de construcție a figurilor2 , de exemplu, în
frizele egiptene; toate figurile sunt văzute din profil - chiar și picioarele unui personaj cu portretul
din față, are picioarele executate din lateral, contrar anatomiei. Există puține contraste de lumină
si întuneric pentru a indica tridimensionalitatea; compoziția se bazează pe un model
bidimensional, simplu. Imaginile nu au fost extrase din studii dupa natură - ci mai degrabă din
memorie sau din idei preconcepute despre aspectul unei imagini. Scopul acestor compoziții este
de a spune o „poveste” sau de a promova un punct de vedere politic sau religios, de multe ori,
mai degrabă decât să implice considerații pur estetice.

1
https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/arta-in-egiptul-antic
2
Istoria artelor si a arhitecturii, editura Art, 2005
5
 Grecii au fost următoarea civilizație majoră după egipteni, care au devenit preocupați de
acuratețea anatomică si au avansat în plan compozițional, predominant în scultpură. În această
perioadă istorică, picturile murale au devenit mai preocupate de estetică, de redarea idealurilor și
mai puțin de constrângerile ideologice și au început să aiba reprezentări tridimensionale, deși
redate în continuare într-o manieră decorativă. Estetica greacă s-a ocupat de ordine, rațiune,
armonie și ideal, iar aceste virtuți s-au dezvoltat predominant în sculpturile lor, care întruchipau
perfecțiunea pură, inspirată din formele naturii. De asemenea, se consideră că grecii au dezvoltat
sectiunea de aur.3
Primele forme ale compoziției așa cum o cunoaștem astăzi au apărut în Italia la sfârșitul
secolului al XIII-lea, în pictura lui Giotto. În picturile lui se remarcă începuturile perspectivei și
tridimensionalității, pictura începea să capete un aspect prestabilit și armonios. Se prezentau
forme puternic individualizate, simple, grupuri de personaje aranjate echilibrat cu restul lucrării.
Fiecare compoziție transmite mai mult decât un mesaj, acum face apel la emoție. Se remarcă și
liniile de ghidare amintite în partea anterioară a lucrării, care ne direcționează privirea către un
punct anume din tablou. Întreaga suprafață a operei devine o fereastră prin care se percepe spațiul
„real”.
În Renaștere, accentul este pus mai mult pe om decât pe Dumnezeu. La flamanzii din
nord se observă interesul pentru realism, imitația naturii și simbolismul obiectelor din viața de zi
cu zi, aceștia considerând lumea fizică o oglindă a adevărurilor divine. Inovațiile se țin în lanț,
apar culorile în ulei, perspectiva atmosferică ce ajută la accentuarea senzației de adâncime. Se
schimbă și statutul artistului din Italia, acesta nemaifiind perceput ca un simplu meșter.
Perspectiva liniară apare tot în acest moment, iar ea ține seama de felul în care ochiul uman
percepe spațiul și modificările suferite de obiecte, pe măsură ce distanța și poziția privitorului față
de ele se schimbă4. Știința a venit în ajutorul artiștilor, deoarece s-a acordat mai multă importanță
acurateței imaginilor. A existat un interes pentru figura nudă și corectitudinea ei anatomică;
începând de asemenea să se folosească clarobscurul pentru a indica volumul și ca element
unificator în compoziție (eliminând barierele liniilor de contur dintre forme). Armoniile culorilor
au început să fie studiate, iar artiștii au început să facă studii preliminare pentru compunerea
operelor de artă. De asemenea, apare pentru prima dată folosirea de forme geometrice pentru a
compune și stabiliza compoziții, cum ar fi triunghiul.

3
Rene Ginouves - Arta greacă, editura Meridiane, 1992
4
http://www.galeriadearta.com/dictionar/perspectiva-lineara-398.htm
6
 Pictorul Tițian a început să lase pe suprafața picturii, la vedere, într-o manieră
neterminată, niște urme de pensula individuale, permițând acelor semne să devină elemente
compoziționale. În manierism, arta a devenit mai emoționantă, ca reacție împotriva preciziei
Renașterii, cu forme și perspectivă exagerate, ca la El Greco. Pictura barocă a adus începutul
compoziției care se axează pe gesturi, unde există o mișcare compozițională amplă, cu aspect
curbiliniu. Rembrandt a început să facă studii de culoare și lumină, în loc să deseneze formele și
să le completeze. A instaurat o opoziție între linie si formă. Aceasta mișcare a adus picturii un
aspect uniform.
După baroc și rococo, s-a instalat stilul neoclasicist, cu o întoarcere la ordinea, logica și
armonia Greciei și Romei Antice, precum și întoarcerea la subiectele clasice. S-a pus accent pe
structura geometrică, precum și pe compozițiile în triunghi. De asemenea, naturile moarte ale lui
Chardin conţineau această aranjare atentă a formelor, curbelor şi liniilor. În secolele al XVIII-lea
și al XIX-lea, academiile neoclasiciste s-au dezvoltat în Europa, prezentându-și ideile, regulile și
procedurile pentru pictura corectă, lucrând în ateliere dupa modele de ipsos și eventual modele
umane. Acest lucru a condus în cele din urmă la un stil de pictură steril, preambalat și a fost
mișcarea împotriva căreia impresioniștii s-au răzvrătit la mijlocul secolului al XIX-lea.5
După această revoluție artistică, lucrările vor traversa un parcurs îndelungat de noi
inovații începând cu Manet a cărui pictură nu mai este o fereastră către lume, ci o suprafață plană
care are propria sa realitate, expresivitatea reiese din pensulație, culoare si compoziție. El i-a
influențat pe tinerii impresioniști Monet și Renoir să picteze nu doar subiecte istorice sau clasice
într-un cadru precum atelierul, ci să lucreze modele din viață, în aer liber, cu nuanțe separate de
culoare lăsate ca atare și nu amestecate între ele, să pictează viața contemporană, nu cea trăită cu
secole în urmă.6 Compoziția pentru Manet era încă usor premeditată, dar pentru Monet și Renoir,
compoziția a fost decisă la fața locului, într-un mod spontan, intuitiv, fără studii preliminare și cu
mai puțină influentă din tehnicile de pictură convențională. Aspectul de „schiță neterminată” a
devenit acum produsul final de artă, iar pictura era considerată ca având o realitate picturală
proprie, independentă de realitatea exterioară, în sens abstract. Astfel, lasă și părți din lucrare
„neterminate”, iar această calitate de nefinisat, devine o declarație expresivă și un principiu
estetic, fragmentar și poetic, lăsând privitorul să termine imaginea în mintea lui.

5
https://www.bl.uk/restoration-18th-century-literature/articles/neoclassicism
6
https://www.britannica.com/biography/Edouard-Manet
7
 Apoi, a venit și Cezanne. El a îmbinat lipsa formei caracteristică impresionismului cu
structura geometrică a picturilor clasice, creând un nou tip de spațiu, care conține elemente din
compoziția renașcentistă cu perspectivă sa liniară folosind iluzia distanței și spațiul modern, plat.
Această combinare a celor două tipuri de spațiu provoacă o mare tensiune, putere si armonie în
opera sa, de asemenea, este cauza distorsiunilor în imaginea obiectelor și perspectivei. Fiecare
urmă a pensulei este asemenea unei cărămizi în construirea formelor și a picturii, astfel având un
model ritmic care contribuie la perfecțiunea picturală. Lucrările sale sunt exemple extraordinare
de energie disciplinată. În ele, viziunea interioară a artistului este mai importantă decât
observarea „corectă” a naturii.
Odată cu această noțiune a picturii plate, a venit și conceptul că pictura nu mai este o
fereastră cu vedere spre adâncimea spațială iluzorie (ca în Renaștere), ci pur și simplu o suprafață
plană. Astfel, ajuns să fie pusă la îndoială și noțiunea de figură versus fond. Anterior, în tablou
exista „figura” sau obiectul și spațiul din jurul obiectului, cunoscut înainte ca fundal. Noua
revelație în pictură constă în valorificarea egală a celor două componente, ceea ce înseamnă că
fiecare parte a pânzei este egală în ceea ce privește importanța și spațiul, în pictura modernă.
Odata cu această idee, obiceiul tradițional de a avea un singur centru de interes, sau zona cea mai
proeminentă și definită într-un tablou a fost abandonat treptat, în favoarea întregii suprafețe. O
altă evoluție care a avut loc oarecum simultan a fost utilizarea culorii pentru a organiza o pictură,
mai degrabă decât utilizarea tradițională a relațiilor tonale (lumină și întuneric).
În finalul acestui capitol se remarcă secolul al XX-lea, cu nenumăratele sale idei noi, cu
arta abstractă în opera lui Kandinsky fiind considerată o forma alterată a realității vizibile; ori
absența totală a asemănării cu realitatea fizică, dar este propria realitate a artistului. Ne oprim
acum la punctul relevant din istoria artei, ce a servit ca sursă de ispirație în conceperea lucrării de
atestat și anume cubismul. Cubismul este o mișcare artistică de avangardă, care a revoluționat
pictura și sculptura europeană. În opera de artă cubistă, obiectele sunt analizate, descompuse și
reasamblate într-o formă abstractă - În ciuda aparențelor, cubismul nu reprezintă distrugerea
realismului, el pune sub semnul îndoielii doar realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem.
Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut și nici unicul posibil - el este doar rezultatul
pur al convenției. Mișcarea a fost inițiată de Pablo Picasso și Georges Braque și li s-au alăturat,
Albert Gleizes, Robert Delaunay, Henri Le Fauconnier, Juan Gris și Fernand Léger si cel a carui
lucrări mi-au oferit tema: Jean Metzinger.

8
 2.3 Partea teoretică a compoziției

Compoziția este modul în care este compusă o pictură și modul în care elementele
acesteia lucrează împreună pentru a forma un întreg coerent, ea este cheia succesului unei opere
de artă în transmiterea mesajului și a unei unificării a elementelor, creând un aspect plăcut vizual.
Compoziția este o parte importantă a fundației picturilor pe care le găsim atât de convingătoare și
atractive. Un tablou bine compus este concis și interesant, un tablou în care toate elementele par
să funcționeze în perfectă armonie. Folosind astfel compoziția, lucrarea va arăta ca o pictură
închegată, mai degrabă decât ca un aranjament pe bucăti. Precum afirma Robert Henri:„O
compoziție bună este precum un pod suspendat - fiecare linie adaugă putere și nu cere nimic în
schimb. Nimeni nu se poate considera artist până în momentul în care vizualizează imaginea în
minte înainte de a o picta și este sigur de metoda și compoziția sa,,7
Astfel spus, urmează să înșiruiesc câteva elemente ce alcătuiesc compoziția și să le
dezvolt pe cele regăsite în lucrarea mea:
a) Linia: în artele plastice, este o suprafață care are una din dimensiuni (lungimea)
mult mai mare față de cealaltă dimensiune (lățimea).
Teroretic, linia ia naștere prin deplasarea pe o suprafață a unui punct într-o
anumită direcție linia este creată deplasând un vârf de pix, penița, creion, pensulă,
cărbune etc. după o anumită direcție. În acest caz instrumentul de lucru determină
grosimea liniilor (subțiri, medii, groase).

b) Forma: în general forma este aspectul exterior al unei figuri, determinată de

limitele fizice ale acesteia. Figura perceptuală se poate modifica odată cu
orientarea ei spațială sau cu cea a mediului ambiant. Când percepem o figură o
interpretăm conștient sau inconștient, ea reprezentând forma unui conținut și fiind
forma vizibilă a conținutului, determinată de regulile intrinseci ale structurii care
dau cheia nevăzută a configurațiilor formale ale sistemului reprezentat de
fenomene, obiecte, procese, indiferent de natura lor.

7
Robert Henri, The Art Spirit, editura Digireads, 2019
9
 c) Culoarea: Culoarea este realitatea subiectivă generată de interacțiunea a trei
factori: ochiul, lumina și suprafața obiectului. Culoarea se percepe numai în
prezența luminii naturale (solare) sau artificiale.
De asemenea, se remarcă printre aceste elemente teoretice si principiile artei:
 Ritmul
 Echilibrul
 Accentul
 Gradația
 Armonia
 Varietata
 Mișcarea
 Proporțiile
Mai departe, trebuie admis faptul că compoziția în desen, asemenea oricărui mijloc de
organizare în pagină, respectă anumite teorii, reguli si tehnici, eu am enumerat mai jos câteva
dintre cele mai relevante:
1. LINIILE DE GHIDARE-sunt linii sugestive care direcționează atenția
în jurul unui tabou.
Ele pot fi linii reale sau linii
sugerate, care nu există fizic, dar
sunt doar evocate. Ca exemplu am
atașat pictura lui John Singer
Sargent, care ne sugerează să ne
mutăm privirea spre locul în care
privește personajul.

John Singer Sargent, Paul Helleu pictand

10
2. SECȚIUNEA DE AUR- numită și proporția divină – este o adevărată formulă magică
care seduce privitorii de secole. Pentru pictori,
arhitecți sau sculptori, raportul de aur în artă
exercită o putere de fascinație, Astfel, estetica,
proporțiile armonioase și frumusețea au fost
adesea confundate de-a lungul istoriei artei.
Secțiunea de aur, definită și de litera φ (phi),
este cel mai grăitor exemplu. Această formulă
matematică este considerată de unii drept o
regulă universală a frumuseții. Cu o proporție
egală cu x²=x+1, secțiunea de aur în artă
înfăptuiește o relație echilibrată care stârnește
admirație în ochii privitorilor. Mai exact, este
vorba despre obținerea unui raport precis între
diferitele părți ale unei opere, ale unei imagini

Raffaello
Madona Sanzino,
cu sticletele-Raffaello
Madona cu sticletele.
Sanzino 1 sau ale unui obiect. Valoarea acestui număr
este 1,61803398874989482045.8 In fotografia
atașată se poate observa aplicarea secțiunii de aur peste pictura lui Raffaello Sanzino.

3. REGULA TREIMILOR-
această regulă susține că o
imagine poate fi împărțită în
nouă părți egale, prin două linii
imaginare orizontale
echidistante și două linii
imaginare verticale
echidistante. Cele patru puncte
formate la intersecțiile acestor
linii imaginare pot fi folosite la
Rembrandt, Lectia de anatomie.

8
https://blog.artsper.com/en/a-closer-look/golden-ratio-in-art/
11
 alinierea subiectului sau elementelor ce alcătuiesc compoziția fotografiei. Partizanii
acestei tehnici susțin că alinierea elementelor compoziției după aceste puncte creează mai
multă tensiune, energie și interes comparativ cu simpla centrare a subiectului sau
elementului în imagine.9

4. REGULA NUMERELOR
IMPARE- susține că obiectele sau
personajele care apar în compoziție
în număr impar sunt mai interesante
și par mai naturale decât cele
prezentate în număr par. Motivul
principal fiind că numerele pare pot

Gerrit van Honthorst, Intermitentul. crea senzația de simetrie exagerată.

Cred că după cele prezentate mai sus, conceptul de compoziție începe să capete contur și
profunzime, dar pentru a-l înțelege în întregime trebuie să apelăm la capacitățile cognitive.
Astfel, ochiul nu explorează uniform suprafața unui tablou, reacționează diferit la natura
componentelor imaginii, la orientarea liniilor de forță care orientează suprafața, ca și la formele
pe care le descoperă. Artistul poate conduce ochiul privitorului. Se înțelege deci extraordinara
putere pe care o poate avea artistul când compune lucrarea sa.

Ultimul aspect pe care aș vrea să îl discut cu privire la partea teoretică a compoziției este schema
compozițională, de la principalele structuri geometrice ale imaginii și adăugând schemele
compoziționale, putem realiza un număr infinit de compoziții. Schemele compoziționale le putem
grupa în câteva mari categorii: compoziții bazate pe orizontala, diagonala sau veritcala imaginii
sau bazate pe diferite forme geometrice (triunghi, trapez, forme circulare, spirale).

9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regula_treimilor
12
Compoziția bazată pe orizontala imaginii invită ochiul să parcurgă imaginea longitudinal fără
obstacole, liniștit. Acestea sunt compozitii care dau impresia de calm, liniste, serenitate, dar pot
ușor cădea în monotonie atât timp cât nici o verticală sau oblică nu o va revendica.

Compoziția pe verticala imaginii este mai ritmată, mai activă, dar tot greu de
urmărit datorită reticenței naturale a ochiului față de mișcările verticale. De asemenea,
prea multe elemente situate pe verticală alăturate fără nici o legătura între ele dau
impresia lipsei de unitate de aceea sunt și foarte puține imagini pe verticală.
Compoziția pe diagonala imaginii este un compromis ideal pentru plictisul orizontal și
rupturile abrupte ale verticalei. Compozițiile pe verticală sunt amenodinamice, ele evită
ochiul să alunece de-a lungul pantei
naturale a diagonalei, astfel ele sugerează
ușor ideea de mișcare, de cadere sau de
ridicare în funcție de diagonala
descendentă sau ascendentă pe care se
compun elementele din imaginea noastra.
Trebuie să fim atenți însă că diagonala
noastră, compoziția, sa nu se confunde,

Extazul Sfântului Francisc, Caravaggio san să nu se suprapuna exact cu diagonala

naturală a suprafeței pentru a nu despărți în mod

simetric compoziția. Este de preferat să deplasăm
ușor diagonala în susul sau în josul cadrului.
Compozițiile circulare se organizează mai rar pe
centrul geografic al imaginii. Compoziția circulară
apare atunci ca o compoziție solemnă dar foarte
rece. Din contră, dacă deplasăm punctual central
înafara punctului geometric compoziția va fi
descendentă, punct de întâlnire al axelor și al
diagonalelor imaginii.
Compoziția în triunghi va fi descendentă dacă Judith decapitând Holofernes – Artemisia
Gentileschi
avem de-a face cu o imagine a cărei elemente sunt

13
 aleatoriu aruncate în toate direcțiile, cel mai bine este să le grupăm, să le adunam în forme
geometrice simple. Pătratul cu 4 laturi obligatoriu paralele cu cadrul imaginii va genera o
compoziție simetrică regulată lipsită de viata. Din contră, triunghiul de orice fel nu
prezintă aceelași dezavantaj deoarece cel puțin 2 din laturile sale nu sunt paralele cu
laturile cadrului. Compozițiile bazate pe triunghi sunt des folosite, compoziția fiind mult
mai vie. Pe lângă acestea mai putem pune trapez, spirale, etc.10

2.4 Jean Metzinger

Jean Dominique Antony Metzinger a trăit între 1883-1956 și a fost un membru important
al mișcării cubiste, colaborând cu ceilalți fondatori ai acesteia, pentru a-și contura convingerile și
pentru a obține o popularitate printre practicanții stilului. Artistul a scris Du cubisme cu Albert
Gleizes (franceză, 1881-1953), un eseu semnificativ care definește teoriile și fundamentele
mișcării, pe lângă alte lucrări scrise despre contemporanii săi și despre pictura modernă.11

Metzinger și-a petrecut tinerețea la Nantes înainte de a se muta la Paris la vârsta de 20 de

ani pentru a lucra ca pictor. În timp ce încerca să se întrețină ca artist, a făcut cunoștință cu alți
creatori, precum Robert Delaunay (1885-1941) și Raoul Dufy (1877-1953). Inovațiile
avangardiste ale Fauvistilor și neoimpresioniștilor l-au influențat foarte mult pe Metzinger, în
special lucrările lui Georges Seurat (1859-1891). Cu toate acestea, relația sa cu Pablo Picasso
(1881-1973) a fost cea care i-a inspirat cu adevărat trecerea la stilul cubist. A scris chiar un
articol despre abordarea lui Picasso față de această mișcare.

Prin intermediul legăturilor sale, artistul a devenit membru al grupului Section D'or,
cunoscut și sub numele de Grupul Puteaux, un colectiv de cubiști care și-a câștigat renumele
pentru expoziția lor din 1911 de la Salon des Indépendants.12 Până în 1912, Metzinger era
considerat unul dintre principalii susținători ai stilului cubist și a început să scrie pe larg despre

10
https://emptyeasel.com/2018/10/08/7-steps-to-a-stronger-composition/
11
http://www.artnet.com/artists/jean-metzinger/biography
12
https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Metzinger#Cubism
14
acest subiect. Ideea sa conform căreia lucrările cubiste respingeau viziunea tradițională asupra
subiectului, orientându-se în schimb spre perspective multiple ale unui obiect ca modalitate de a
descrie cu adevărat realitatea, a fost esențială pentru înțelegerea publică a mișcării, deoarece
artiștii cubiști căutau un înțeles mai profund în compozițiile lor geometrice.

Suportul artiștilor din Section D'or s-a schimbat radical după Primul Război Mondial,
mulți dintre artiști modificându-și stilul pentru a reflecta mișcările emergente neoplasticism,
Futurism și, mai târziu, Dadaism. Metzinger a continuat să lucreze și a murit la Paris la 3
noiembrie 1956. El este cunoscut până în prezent pentru contribuțiile sale importante in
domneniul artei cubiste.
De asemenea, dintre lucrările sale se remarcă: Le Goûter, cunoscut și sub numele de Ora
ceaiului, Violonistul, Femeie în oglindă si cea care mi-a servit drept reper in realizarea
atestatului: Marea Pisică
În final, pasiunea artistului este vizibilă în toate operele sale, în efortul dedicat mișcării
cubiste dar și în propriile cuvinte: Toată arta durabilă nu este niciodată altceva decât o expresie
matematică a relațiilor care există între ceea ce este înăuntru și ceea ce este in exterior, între
sine și lume.13

2.5 Marea pisică

La baza lucrării de atestat se află o creație a

lui Jean Metzinger, care a servit drept sursă evidentă
de inspirație, prin tipul de compoziție, cromatică și
simbolistică. În urma unor procese de metamorfoză,
Pisica lui Metzinger capătă în lucrarea mea chip de
femeie, comparație potrivită, luând în calcul
caracteristicile comune ale celor două. Marea pisică
parcurge mai multe versiuni ale aceleiași compoziții,
care variază din punct de vedere cromatic și al construcției.

13
Anne Gantefuhrer-Trier, Cubism, editura Taschen, 2015
15
 Se remarcă astfel, prima variantă a lucrării care prezintă o cromatică restrânsă ce constă în
nuanțe de verde, variații de oranj, roșu, și griuri, predomină împarțirile geometrice iar liniile de
contur sunt vizibile. Creația înfățișează imaginea unei pisici poziționată în formă de semicerc pe
un scaun, acoperind un pliant si urmărind o molie.
Următoarea versiune este și mai limitată
cromatic, predominând tot un contrast complementar
galben-violet care sugereaza indrăzneala și încrederea.
Acest lucru se datorează în primul rând efectului
galbenului. Galbenul este cunoscut ca fiind o culoare
provocatoare și veselă, o culoare a optimismului, a
încrederii și a siguranței. Atunci când este așezat alaturi de violet, se adauga contrastului o nuanță
de autoritate, conturând astfel o fire antitetică, ludică dar și autoritară. În această versiune a
lucrării, deși înca geometrizată, chipul si trupul sunt mai bine individualizate, dispare din cadru
scaunul, ea stând acum pe o forma greu identidicabilă, dar care duce cu gândul la o o draperie, de
asemenea, imaginea fluturelui se metamorfozeaza intr-un cerc ce contine un romb.

Ultima versiune a lucrarii combina toate

elementele prenzente in structura celor doua
anterioare: doua contraste complementare
respectiv roșu-verde, albastru-oranj, nuanțe de
griuri, gemetrizare, scaunul, draperia, cercul care
înlocuiește fluturele, toate formând o compoziție
bine individualizată, închisa, în cerc, cu un singur
personaj.

Pe lânga elementele de compoziție asemanatoare ăntre lucrarea de atestat si cea a lui Jean
Metzinger, o mare asemanare se remarcă în plan smbolic, ea prezintă drept element central pisica,
acest simbol este foarte eterogen, intre tendințele benefice și malefice; lucrul acesta se poate
explica pur și simplu prin atitudinea ei, deopotrivă blânda și ascunsă. Metamorfozarea pisicii în
femeie pleacă din credintele japoneze, unde animalul este considerat de rău augur și se spune că
ar fi în stare să ucida femeile și să le ia înfățișarea. De asemenea, Egiptul Antic o venera, în chip
de pisică divină, pe zeita Bastet, ca pe o binefăcătoare și ocrotitoare a omului. Ea este

16
reprezentată în numeroase opere de arta cu un cuțit în labă, retezând capul șarpelui Apophis,
balaurul întunericului, personificare a dușmanilor Soarelui, care încearcă să răstoarne luntrea
sacră în timpul trecerii ei prin lumea subpământeană. Aici, pisica simbolizează forța și
sprinteneala felinei, pe care zeița tutelară o pune în slujba omului pentru a o ajuta să își biruie
dușmanii ascunși, întruchipează astfel în concordanță cu femeie, rolul protectorului, un rol
matern.14

2.6 Demersul lucrării de pictură

Titlu: Chypre15
Categorie:Compoziție cu personaje
Dimensiune:1.8m x 1.4m
Suport:Perete
Tehnica de lucru:Picură murală

2.7 Etapele de lucru pentru realizarea lucrării.

a.Propuneri:

Versiunea digitală
14
Jean Chevalier, Dictionar de simboluri, editura Polirom, 2009
15
În mitul nașterii Afroditei, frumoasa Zeiță a Iubirii iese goală din apa din jurul Ciprului.
17
 Prima variantă a lucrării a fost realizată digital, în programul Paint Tool SAI și
traversează o varietate de alternative până să atingă forma finală, prezentată mai sus.
Cromatica este restrânsă, respectându-se tema propusă: griuri și o culoare la alegere. Pata
picturală este bine evidențiată, pentru a ușura procesul de reproducere a volumului pe
suprafața mare.
Versiunile anterioare tratau diferit atât problema cromatică cât și cea compozițională,
predominând mai multe detalii, atat în portret cât și în fundal.
b.Schițarea:

Schița în creion

Liniile ce alcătuiesc schița au fost realizate cu creioane cu mină moale pe o suprafață de

carton de 2x2 m, formată din 4 planșe cartonate de 50x50 cm lipite între ele, care urmau să
servească drept șablon pentru reproducerea picturii pe suportul perete.

18
 Se remarcă ulterior hașurarea unor porțiuni din schița, strategic alese pentru reproducerea pe
suport.

c.Transpunerea pe suport a schiței:

Pregătirea suprafeței

19
 Peretele a fost curățat și vopsit acoperindu-se imperfecțiunile și porii. Vopseaua folosită a
fost cea din gama San Marco, aceeasi vopsea a fost utilizată și în restul procesului de realizare a
picturii murale.

Atașarea șablonului

Șablonul realizat anterior a fost prins cu ajutorul benzii adezive de hârtie pe suprafața
finisată a peretului, încadrat în centru.

d.Accentuarea petelor mari:

20
 Golurile lăsate în șablon au fost umplute cu o nuanță de gri mai deschisă decât peretele.
Deși imaginea lăsată în urma șabonului pare neclară, ea oferă posibilitatea de modificare pentru
aspectele considerate neplăcute după o privire de ansamblu aruncată asupra lucrării

e.Aplicarea petelor principale de culoare:

Procesul de pictură

Înainte de a descrie mai departe evoluția lucrării aș vrea să ofer o definiție stilului de artă
abordat: Atunci când relația lucrării de artă este una de identificare fizica cu suportul, adică cu
zidul, vorbim de o decorație murală, ea este de asemenea un domeniu plastic condiționat de
suport, de instrumentele utilizate, de pigmenți, lianți și alte materiale aplicate.16

Aplicarea petelor de culoare a fost un proces mai anevoios pe suportul mare decât în
varianta digitală, dar pas cu pas forma a început să capete contur înaintând încet dar sigur către o
formă finală reușită.

f.Forma finală:

16
https://artincontext.org/what-is-a-mural/
21
 Lucrarea finalizată

Lucrarea capătă un aspect dinamic, cu nuanțe predominante de roșu, variații ale acestuia
și accente de alb.
La finalul acestei disectii, se poate afirma că tema lucrării este bine individualizată, așa
cum segerează titlul, Chypre, care face referire și la parfumul istoric, un parfum care a notat
evoluția feminitații și a noilor drepturi de emancipare.17
Astfel, după parcurgerea atestatului mi-aș dori să închei prin intermediul unui citat care
rezumă perfect viziunea despre creație și creator: Savantul construiește modele conceptuale care,
cu puțină știință, vor reflecta esența a ceea ce el dorește să înțeleagă despre un fenomen dat. Dar
el știe că nu poate exista o reprezentare complexă a unui caz individual. El știe, de asemenea, că
nu este nevoie să repete, în copie, ceea ce există deja. Artistul, la rândul său, folosește categoriile
de formă și culoare pentru a fixa în particular un lucru cu semnificație universală. El nu dorește,
și nici nu poate, să egaleze unicul.18

17
Federico Kukso, Odorama. Istoria culturală a mirosului, editura Savoir-Vivre, 2022
18
Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală, editura Meridiane, 1979
22
III. BIBLIOGRAFIE

Cărți:
MIHAELA BULIGA-Istoria artelor și a arhitecturii, editura Art, 2005
RENE GINOUVES - Arta greaca, editura Meridiane, 1992
ROBERT HENRI-The Art Spirit, editura Digireads, 2019
ANNE GANTEFUHRER-TRIER-Cubism, editura Taschen, 2015
JEAN CHEVALIER-Dictionar de simboluri, editura Polirom, 2009
FEDERICO KUKSO- Odorama. Istoria culturală a mirosului, editura Savoir-Vivre, 2022
RUDOLF ARNHEIM-Arta și percepția vizuală, editura Meridiane, 1979

Site-uri și articole web:

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/arta-in-egiptul-antic
http://www.galeriadearta.com/dictionar/perspectiva-lineara-398.htm
https://www.bl.uk/restoration-18th-century-literature/articles/neoclassicism
https://www.britannica.com/biography/Edouard-Manet
https://blog.artsper.com/en/a-closer-look/golden-ratio-in-art/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regula_treimilor
https://emptyeasel.com/2018/10/08/7-steps-to-a-stronger-composition/
http://www.artnet.com/artists/jean-metzinger/biography
https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Metzinger#Cubism
https://artincontext.org/what-is-a-mural/

23