BIBLIOGRAFIE

1. Adăscăliței, Vasile. Istoria unui obicei – Plugușorul. Iași: Junimea, 1987.

2. Avram, dIftimia. Etnopedagogie aplicată, formarea orientărilor axiologice la preșcolarii
mari. Cluj-Napoca: Eurodidact, 2006, 183 p.
3. Băieșu, Nicolae. Poezia populară a obiceiurilor calendaristice. Chișinău: Știința, 1975.
4. Băieșu, Nicolae. Obiceiurile și folclorul sărbătorilor de iarnă (Tipologie. Corpus de texte
etnografice și folclorice). Vol. I. Chișinău: Tipografia centrală, 2014.
5. Băieșu, Nicolae. Obiceiurile și folclorul sărbătorilor de iarnă (Tipologie. Corpus de texte
etnografice și folclorice). Vol. II. Chișinău: Tipografia centrală, 2014.
6. Bârlea, Ovidiu. Folclor românesc. Vol.I. Chișinău: Editura Minerva, 2011.
7. Berlogea, Ileana. Teatrul și societatea contemporană. București: Editura Meridiane, 1985.
8. Bilțiu, Pamfil. Poezii şi poveşti populare din ţara Lăpuşului. Bucureşti, Editura Minerva,
2019.
9. Botezatu, G. Folclorul haiducesc în Moldova. Chișinău: Știința, 1967.
10. Burada, Teodor. Istoria teatrului în Moldova. Chișinău: Hyperion, 1991.
11. Cantemir, D. Descrierea Moldovei. Chișinău: Cartea Moldovenească, 1975.
12. Capcelea, Valeriu. Tradițiile naționale: continuitate în dezvoltarea generațiilor. Chișinău:
Evrica, 1998.
13. Capcelea, Valeriu. Esența și rolul tradiției în existența socială. Chișinău: ARC, 2011.
14. Cimpoi, Mihai. Teatrul popular “pe viu”. În: Miracolul scenei în arta populară. Chișinău:
Profesional Service, 2011.
15. Ciubotaru, Ion. Teatrul popular. În: Dicționarul general al literaturii române. București:
Univers Enciclopedic, vol.5, 2004.
16. Cojocaru, Nicolae. Tradițiile la cultul creștin. Suceava: Lidana, 2004.
17. Colac,Tudor. Familia: valori și dimensiuni culturale. Chișinău: Universul, 2005.
18. Densuseanu, Ovid. Folclorul cum trebuie înţeles”. În „Viaţa nouă”, Bucureşti, 1966.
19. Filip, Iulian. Miracolul scenei în arta populară. Teatrul popular din Basarabia și Bucovina
de Nord: Afirmarea dramaticului și poetica sincretică. Chișinău: Profesional Service,
2011.
20. Florea, Mihai. Scurtă istorie a teatrului românesc. București: Editura Meridiane, 1970.
21. Ghinoiu, Ion. Sărbători și obiceiuri românești. București: Delion, 2003.
22. Granaci, Lidia. Educaţia prin joc. Teorie şi practică. Chișinău: Editura Epigraf, 2010.
23. Hașdeu, B.P. Introducere la: Legendele şi basmele românilor, Ghicitori şi proverburi, de
P.Ispirescu. București: Editura Minerva, 2012.
24. Hâncu, A. Teatrul popular în atenția folcloristicii din RSSM. În: Limba și literatura
moldovenească, 1968, nr. 1.
25. Mandea, Nicolae. Teatralitatea. Un concept contemporan. București: UNATC press,
2006.
26. Marian, Simion Florea. Sărbătorile la români, I-II. București: Editura Fundației Culturale
Române, 1994.
27. Niță-Cocieru, Mariana. Evoluția reprezentațiilor de artă dramatică tradițională. Revista de
Arheologie, Antropologie și studii interdisciplinare, nr. 1, Chișinău, 2019.
28. Nunta la români. Antologie din poezia ceremonialului nunţii. Bucureşti: Editura Minerva,
2017.
29. Pamfile, Tudor. Sărbătorile la români. Studiu etnografic. București: Editura Saeculum I.
O., 2018.
30. Rachieru, Adrian Dinu. Iulian Filip şi „poezia grafică”. În: Poeţi din Basarabia.
Bucureşti-Chişinău: Editura Academiei Române şi Editura Ştiinţa, 2010, 336 p.
31. Rusnac, Eugen. Teatrul Românesc în Basarabia. Autoreferat. Chișinău, 1966.
32. Sava, D. De la spectacole contemporane la obiceiuri străvechi. Cluj-Napoca: Editura Casa
Cărții de știință, 2019.
33. Scarlat, Iustin. Obiectiv al culturii teatrale. Realități culturale, nr.1, Culegere de articole,
revistă a Ministerului Culturii și Centrului Național de Creație Populară. Chișinău:
Editura Grafema Libris, 2003.
34. Scarlat, Iustin. Teatrul pentru copii-unitate de instruire artistică. Culegere de articole
Realități culturale. Chișinău: Grafema Libris, 2003.
35. Scarlat, Iustin. Spre memoria trecutului. Teatrul folcloric. Chișinău: Editura Tipografia
Centrală, 2001.
36. Suceveanu, Arcadie. Izvoare ale tămăduirii, În: Folclor din ţara fagilor. Chișinău:
Hiperion, 1993.
37. Ştefan, M., Educaţia extracurriculară. București: Editura Pro Humanitate, 2001.
38. Ştefănucă, Petre. Datini şi creaţii populare. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2006.
39. Ştefănucă, Petre. Datini şi creaţii populare. Text ales şi stabilit, studiu introductiv, note şi
comentarii de Grigore Botezatu. Chişinău: Ştiinţa, 2008, p. 338.
40. Vetișanu, Vasile. Deschideri filosofice în cultura tradiţională. București: Editura
Eminescu, 1989.
Bibliografie electronică:

41. https://moisilbrasov.ro/wp-content/uploads/2020/01/Revista-A-fost-odata...2017-1.pdf?
fbclid=IwAR0sF2SvOGluKeBwT3g-IvPBNuVi5yICUPZUVQ-
tLfohWPCTPOBPRXXPloY#page=12
42. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Educatia_dincolo%20de%20granitele
%20scolii.pdf?fbclid=IwAR00xv2emh0rZvxf9i7FPHLcscYVVaUfw-
NOvNOVbnNwzUXWcwXNgS_XdQI
43. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/57-62_21.pdf?fbclid=IwAR3ce2saafNW-
SXOPib-RUS_A6GsVTjQ-WT0ThPnIx0m3UVyND06OUPbdRg

44. Hâncu, A. Genurile și speciile folclorului românesc. Chișinău: Editura „Grafema Libris”,
2003.
45. Băieșu, Nicolae. Folclor românesc de la este de Nistru, de Bug, din nordul Caucazului.
(Texte inedite). Vol. I. Chișinău: Elan Poligraf, 2007.
46. Ollănescu, D. C. Teatrul la români. București: Editura Eminescu, 1981.
47. Buzilă, Varvara. Salvgardarea patrimoniului cultural imeterial. În Revista de Știință,
Inovare, Cultură și Artă „Akademos”, nr. 2. Chișinău: 2010.
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ŞI ARTE PLASTICE
FACULTATEA ARTĂ TEATRALĂ, COREGRAFICĂ ȘI MULTIMEDIA
CATEDRA MANAGEMENT ARTISTIC ȘI CULTUROLOGIE

TEATRUL POPULAR CA MIJLOC DE EDUCAȚIE ÎN ȘCOLILE

DE ARTE

Teză de master
Proiect de cercetare

Program de master PATRIMONIUL CULTURAL ȘI MANIFESTĂRI ARTISTICE

Conducător științific: CRĂCIUN CLAUDIA,

doctor în pedagogie,
profesor universitar

Autor: SACOVSCHI LILIA

Chișinău, 2023
 CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................

CAPITOLUL I. Teatrul popular. Definiții terminologice și geneză.

1.1............................................................................................. Definiții terminologice și geneza

teatrului popular din Basarabia.

1.2. Clasificarea și elementele constitutive ale teatrului popular.

CAPITOLUL II. Teatrul popular – formă artistică și educativă de reprezentare a vieții.

2.1. Activitatea instituțiilor de culturalizare din raionul Dubăsari la etapa actuală.

2.2. Studiu de caz cu privire la importanța folclorului (teatrul popular) în procesul de

culturalizare și educație.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI....................................

BIBLIOGRAFIE...................................................................

ANEXE....................................................................................
 Structura lucrării.

Teza este alcătuită din introducere, două capitole, concluzii și note bibliografice. În
introducere este argumentată actualitatea temei și importanța studierii acesteia, este menționat
gradul de cercetare, sunt formulate scopul și obiectivele investigației.

Primul capitol „TEATRUL POPULAR. DEFINIȚII TERMINOLOGICE ȘI

GENEZĂ” încearcă să demonstreze explicit originea teatrului popular, importanța tradițiilor și
obiceiurilor populare, răspândirea și funcționarea lor.

Al doilea capitol, intitulat „TEATRUL POPULAR – FORMĂ ARTISTICĂ ȘI EDUCATIVĂ

A VIEȚII” are ca scop cercetarea exploatării în mod eficient al teatrului popular în societatea
contemporană și în procesul educativ al elevilor din Școlile de Arte.

„Teatrul popular în viața culturală a raionului Dubăsari.” Are la bază un studiu de caz a
tradițiilor și obiceiurilor redate în dramatizările populare, din localitățile raionului Dubăsari.

2.1.1.

Datinile, obiceiurile și tradițiile sunt elemente fundamentale în cultura unui neam, a căror
importanță a fost dovedită de-a lungul istoriei în menținerea și dezvoltarea identității culturale.
Prin urmare, este crucial să cultivăm conștiința copiilor cu privire la apartenența lor la cultura
națională, care este valoroasă prin diversitatea sa unică. Prezentul nu poate fi evaluat în mod
corespunzător fără a lua în considerare trecutul, deoarece acestea două împreună reprezintă o
garanție pentru viitor. De la vârsta foarte fragedă, copiii încep să acumuleze cunoștințe,
deprinderi și noțiuni, iar în perioada preșcolară se formează premisele unor calități morale,
sufletești și spirituale. Acest proces de formare și educație începe în cadrul familiei și continuă în
colectivitatea preșcolară și școlară, urmărindu-se dezvoltarea lor în cadrul societății.

„Tradiţiile, transmise din generaţie în generaţie (poveţe, sfaturi, folclor literar în general)
şi prin practica tradiţională (obiceiuri şi datini), sunt nu numai o dovadă a preocupării poporului
nostru pentru perpetuarea fiinţei naţionale, ci şi un nesecat izvor de inspiraţie pentru pedagogia
cultă.

Prin cunoaşterea tuturor formelor de folclor accesibile nivelului de înţelegere al copiilor

şi prin abordarea lor în activităţile instructiv-educative se poate manifesta admiraţia şi preţuirea
faţă de valorile culturale ale poporului.” [2, p. 39]
 Folclorul nostru reprezintă o valoare inegalabilă și incontestabilă, punând o amprentă a
istoriei poporului. Este important să nu permitem evenimentelor și timpului modern să afecteze
și să influențeze neglijarea sau uitarea acestuia. Datinele, povestirile, muzica și poezia reprezintă
arhivele popoarelor, iar cu ajutorul lor putem reconstitui trecutul lor îndepărtat. Teatrul popular
este o formă de folclor care îndeplinește funcții importante în societate.

Folclorul în general este mijloc și conductor ai diverselor influențe ce reglementează și

determină conduita umană. El formează particularitățile normative și condițiile în care se
dezvoltă comportamentul unui popor. Spre exepmlu creațiile populare sunt canale prin care se
efectuează influența socială, sau ele înseși se realizează prin aceste canale de reglementare ale
formelor și mijloacelor extrinseci și intrinseci. Folclorul la fel ca și tradițiile au continuat să
exercite până în prezent, după părarea lui V. Capcelea, o serie de funcții importante cum ar fi:
funcția reglementatoare, de transmitere a experienței, socială, funcția educativă,
informative și integrativă. [13]

Consider că pentru a sistematiza funcțiile sociale ale folclorului, trebuie să pornim de la

obiectivele fundamentale ale acestuia, care reprezintă o punte de legătură între trecut, prezent și
viitor, și care au rolul de a transmite valorile fundamentale ale umanității de la o generație la alta,
precum și de a reglementa relațiile și comportamentul social al oamenilor. Astfel, putem
identifica o serie de funcții concrete ale folclorului, care reflectă cele mai importante aspecte ale
influenței sale reglementative asupra relațiilor sociale, prin intermediul comportamentului
personalității sau al grupului social.

Funcția reglementatoare a folclorului a fost una dintre primele care a apărut, deoarece
timp îndelungat acesta a reprezentat singurul mijloc de reglementare a relațiilor dintre oameni în
societate. Atunci când folclorul este asimilat și interiorizat de către indivizi, acesta se transformă
în factori intrinseci ai reglementării normative, cum ar fi autoconștiința și autoevaluarea,
sistemul motivațional, înțelegerea și direcțiile de acțiune.

În perioada regimului totalitar comunist, funcția de reglementare a fost neglijată complet,

deși aceasta a fost exercitată cu succes timp de secole. Această neglijare a dus la apariția unor
fenomene negative care au afectat relațiile dintre oameni. În această perioadă, accentul s-a pus pe
discontinuitate și s-a negat existența trecutului, iar lumea nouă a trebuit să fie ruptă de
paradigmele trecutului. Toate reflexele morale acumulate de-a lungul timpului au fost anihilate
sub presiunea represivă a regimului totalitar, prin injectarea fricii și prin distrugerea personalității
fiecărui individ. Această politică a dus la o derută a indivizilor, până la punctul în care, având
ocazia de a face o alegere liberă, mulți au ales totalitarismul. Asta este consecința reflexelor
impuse și create de un regim, care a avut ca scop anihilarea identității naționale, și crearea unui
„om nou” manipulat de concepții necunoscute poporului nostru, care iși mai au impactul tocmai
și în generațiile de astăzi. În prezent, calitățile spirituale ale omului sunt plasate în centrul
atenției, iar ponderea creației populare ar trebui să crească, deoarece aceasta reprezintă coloana
vertebrală a conștiinței naționale și cel mai eficient mijloc de reglementare a relațiilor sociale și
naționale. Folclorul contribuie la reglementarea relațiilor dintre generații, deoarece conține
norme de conduită bazate pe un profund sentiment axiologic. El poate fi considerat o sursă
esențială a umanismului, care caracterizează toate actele de cultură și civilizație ale poporului
moldav, al cărui spirit este adesea caracterizat prin ospitalitate, generozitate, o acută conștiință
morală a binelui, aprecierea oamenilor după demnitate, cinste, onoare și patriotism. Această
umanitate se manifestă prin blândețe și fraternitate, dar și prin curaj, neînduplecare și fermitate.

„Printre funcțiile importante ale folclorului, se găsește și funcția de transmitere a

experienței sociale, reglementarea și reproducerea relațiilor sociale. Această funcție se regăsește
în viața socială prin existența continuității, folclorul îndplinește rolul de legătură ce asigură
succesiunea generațiilor umane. Transmiterea experienței cu ajutorul folclorului este cu putință
datorită existențe concomtente în cadrul societății a generațiilor ce înlocuiește una pe alta.
Folclorul integrează noile generații în formele relațiilor sociale, eliberând noii indivizii de la
necesitatea de a acapara încă odată ceea ce au realizat strămoșii noștri. Această funcție are ca
scop justificarea modulurile de trai, crezurile și codurile sociale. Aceste ansambluri au nevoie de
justificare pentru a fi putea acceptate de societate, iar de obicei cele mai importante surse de
justificare sunt tradițiile, și anume manifestate prin expresia „întotdeauna așa a fost”, „oamenii
întodeauna au crezut asta”, chiar și cu riscul paradoxului, fără temei și illogic, de a acționa la fel
din singurul motiv ca și alții au facut la fel mai dedemult.„ [18, p.21]

Funcția educativă a folclorului își are un aport deosebit încă din frageda copilărie, și se
manifestă pe întreaga contuitate a vieții indivdului. Personalitatea are urmări ale infulenței
folclorului, care contribuie la determinarea mentalității, simțuri, felul de percepere a realității,
emoțiile și comportamentul în sine.

Fiecare individ percepe lumea într-un mod unic, în funcție de mentalitatea pe care a
acceptat-o și în care s-a dezvoltat. Această modalitate de percepere se înrădăcinează în conștiința
individului, conferind vechime și o anumită istorie modului său de a fi și de a trăi. Obiceiurile
familiei au o mare putere de asimilare a valorilor vieții umane, fiind considerate etaloane de
măsură a binelui din punct de vedere estetic. În cultura poporului moldav, obiceiurile sunt bazate
pe cultul muncii, al harniciei și al înțelepciunii celor mai în vârstă, fiecare membru al familiei
având un rol specific. Prin intermediul acestor obiceiuri, are loc elucidarea unui anumit mod de
conduită socială, formarea concepțiilor și procesul de asimilare a individului în procesul de
continuitate națională, având în vedere memoria socială. Prin respectarea tradițiilor și
obiceiurilor populare, nu doar ne integrăm în comunitate, ci devenim și mai conștienți de propria
noastră personalitate. Încă din copilărie, asimilarea folclorului național este esențială pentru
procesul de dezvoltare personală, deoarece ne ajută să ne identificăm cu comunitatea și să
adoptăm normele de comportament, ideile morale și convingerile patriotice. Această activitate
educativă este crucială pentru a ne ajuta să ne formăm propriul caracter și să dezvoltăm abilități
personale și deprinderi bine stabilite.

Educația, reprezintă un proces de inițiere a individului în ambianța generațiilor înaintale,

al însușirii ideilor și concepțiilor vitale, a normelor și tipurilor de activitate social-utilă.
Persoanele care fac parte din sistemul funcționării folclorului au parte de o educație în
conformitate cu necesitățile sociale esențiale fără a observa acest lucru, într-un mod simplu, în
mod firesc.

O altă funcție importantă a folclorului, reprezintă funcția de informare, care garantează

un anumit mod de comunicare, de legătură între oameni. Rolul acestei funcții se manifestă prin
intermediul ansamblului de ritualuri și obiceiuri, sărbătorilor și ceremonii, ce conțin un caracter
de masă și se bazează pe principiul colectivismului. Ele relatează momente esențial decisive din
viața omului și distinge legătura indispensabilă dintre personalitate și societate. Individul care
viețuiește într-un mediu social concret este obligat să respecte folclorul acestui popor.

O altă extrem de importantă a folclorului o constituie funcția integrativă. Având rolul de

a asigurarea unitatea și solidaritatea grupurilor și instituțiilor, precum convețuirea și colaborarea
dintre indivizi, normele tradiționale un factor esențial de aranjare normative și de integrare
socială a indivizilor în structurile societății. Ea manifestă unitatea socială a comunității naționale.
„Funcția dată indică despre faptul că tradițiile nu numai că „obligă”, ci și „unește” oamenii de
comunitatea dată. Însă, cu un mare regret putem să constatăm că acele perioade de tristă faimă a
neamului nostru, a avut ca rezultat reducerea din aria funcționării folclorului național și a
micșorat la minim posibilitatea de acțiune a funcției integrative. Pentru a avea loc procesul de
integrare a tinerii generații în contextul social și național autohton, ete nevoie ca să fie înfăptuită
schimbarea orientării conștiinței individuale de la valorile străine culturii noastre autohtone, ceea
ce ar asigura atât procesul continuității, cât și viitorul nostru. Revenirea la folclorul național al
poporului nostru este un imperativ, nefiind deloc ușor de realizat, din cauză că generațiile tinere
nu știu mai nimic de strămoșii lor, nici de unde li se trag rădăcinile. Mihai Kogălniceanu remrca
că „Neavând istorie, fiecare popor ne-ar putea zice: „Originea ta este necunoscută, numele tău
nu-ți aparține, mai puțin pământul pe care locuiești”.[13, p.95]

În prezent, este foarte necesar ca procesul educativ să se axeze pe cultul istoric, fiindcă
„un popor care nu-și prețuielte trecutul, nu se încălzește și nu se însuflețește de aminitrea dulce a
faptelor mari din istoria sa, de amintirea luptelor ce le-a purtat pentru apărarea bunurilor sale cele
mai scumpe, se poate privi ca o masă de indivizi pe cale de a se desființa cu totul, pierzându-și
conștiința că fac arte dintr-o națiune; un astfel de popor a renunțat la viitorul său și va fi bună
pradă spre a fi subjugate și exploatat de alt popor”. [10, p. 76]

Dragostea pentru folclor, istorie, cultura, tradiție, și pământul natal naște sentimente
naționale și patriotice. Iubirea neamului reflectă mărinimia și măreția poporului, fidelitatea lui
față de prietenia dintre oameni și popoare, aspirația spre libertate, grija de plaiul natal, mândria
față de trecutul glorios.

Spre exemplu, luptele pentru păstrarea integrității poporului român care au fost purtate de
Ștefan cel Mare, și-au găsit expresie în folclor, proverb, zicători, și în special în teatrul popular.
În cadrul teatrului popular, un loc aparte revine înscenărilor unde eroii principali răzbună
poporul – haiducii Nujor, Novac, Pintea, Jianu etc. Acestea sunt bijuterii ale folclorului care
inspira sentimente patriotice și democratice, ce aduc aminte despre timpurile glorioase, dar grele
din istoria înaintașilor noștri. Tânăra generație trebuie crescută în spiritul acestor idealuri, și să
nu uite că strămoșii noștri dea lungul anilor, in condiții anevoioase, dar cu deminitate au creat
folclorul, tradițiile, obiceiurile românilor. Aplicarea acestor tradiții poate aduce o contribuție
esențială în educația pentru patrie. Întâmplările din trecut au făurit strări psihice și emoționale ,
care s-au răsfrâns și consolidat în anumite calități ale oamenilor transformându-se ulterior într-o
caracteristică a eului nostru național. Tradițiile istorice ale poporului nostru sunt astăzi o
necesitate. Această cerință însă este destul de greu de înfăptuit, deoarece copiii noștri nu știu mai
nimic de unde li se trag rădăcinile și cine le sunt strămoșii lor direcți. Ocupația sovietică a
înlăturat adevărul istoric și a răspândit minciuna, fenomen resimțit mai ales în regiunea de Est a
Republicii Moldova, în special regiunea din stânga Nistrului, din care face parte și raionul
Dubăsari.

Solidarizarea societăţii, reactualizarea spiritului de apartenenţă la spaţiul cultural al

Republicii Moldova, stimularea spiritului creativ al tuturor comunităţilor pe fundalul conservării
valorilor moştenite, la fel ca şi atingerea altor obiective majore trasate pentru sporirea coeziunii
sociale şi pentru consolidarea statalităţii, se pot realiza prin reconsiderarea domeniului
patrimoniului cultural imaterial, care are resurse latente, teoretic inepuizabile, nevalorificate
suficient.

Patrimoniul cultural imaterial se păstrează în mediul lui tradiţional de existenţă,

preponderent în memoria oamenilor vârstnici, dar şi în cea a altor categorii de vârstă sensibile,
prin educaţie, la tradiţie; este transmis din generaţie în generaţie, asigurând circuitul viu al
valorilor între creatorii, purtătorii şi utilizatorii lui. [47, p. 48]

Generațiile trecute au considerat întotdeauna importantă educarea gustului estetic prin

promovarea și valorificarea tradițiilor naționale.

Creația artistică populară este o sursă bogată de valori educative care sunt transmise prin
intermediul teatrului popular. Aceste valori sunt încorporate în țesătura operelor artistice, care
reflectă tradițiile și obiceiurile populare și transmit mesaje despre viața, cultura și istoria
comunității. Este important ca aceste valori educative să fie expuse copiilor în sistemul de
învățământ extracurricular. Astfel, copiii pot fi expuși la cultura și tradițiile populare, pot învăța
despre valorile morale și sociale, despre cooperare și respectul față de ceilalți, și pot dezvolta o
apreciere pentru frumusețea și diversitatea artei populare.

Pentru a cultiva moștenirea spirituală a poporului român în rândul copiilor, este esențial
să le oferim libertatea de a înțelege și aprecia valorile culturii noastre profunde. Prin intermediul
educației prin teatru, copiii pot deprinde un gust estetic și pot fi expuși la mostre de creație orală,
care să le inspire și să le dezvolte creativitatea. În același timp, este important să alegem cu grijă
materialul etnofolcloric adecvat pentru dezvoltarea lor intelectuală, astfel încât să poată deveni
personalități demne de un neam care a muncit enorm la salvgardarea identității lor naționale.

Rectorul UNATC „I. L. Caragiale”, Nicolae Mandea spune: „Teatrul este o componentă
extrem de activă în educația contemporană și, dacă metafora cea mai potrivită lumii
contemporane este aceea a „lumii ca teatru„, atunci înseamnă că procesul educațional trebuie,
printre altele, să se bazeze pe această idee, pe care să reușească s-o de-construiască, pe de-o
parte, dar și să o re-construiască în diferite componente ale procesului de educație.”
 2.2. Studiu de caz cu privire la importanța teatrului popular, ca mijloc de educație a
copiilor în Școlilor de Arte.

„Dacă un popor își abandonează folclorul, e ca și cum și-ar abandona actul de naștere,
pierzându-și identitatea. De aceea se impune mai mult ca oricând să se cunoască foarte bine de
către elevi specificul local în materie de viață spirituală. Acest act educative ar avea implicații
majore pe termen lung, cultivând nu doar gustul estetic, ci și acel sentiment al legăturii cu
pământul natal.”

Lara Lisnic

Sociologia și etnografia reprezintă două științe complementare în studierea societății și a

comportamentului uman. Sociologia se concentrează pe analiza structurilor sociale și a relațiilor
dintre indivizi, grupuri și instituții, în timp ce etnografia se concentrează pe studiul culturilor și a
practicilor sociale ale unor grupuri specifice. Împreună, aceste două abordări ne permit să
înțelegem mai bine dinamica socială și culturală în care se desfășoară interacțiunile umane și să
identificăm factorii care influențează comportamentul și percepțiile oamenilor.

Un aspect esențial al cercetării sociologice este cercetarea de teren. Cercetarea de teren

reprezintă o metodă esențială în sociologie, deoarece permite cercetătorilor să obțină informații
direct de la subiecți, în contextul în care aceștia trăiesc și interacționează. Această metodă
implică observarea directă a comportamentului uman, interacțiunilor și practicilor sociale,
precum și interviuri și discuții cu subiecții, pentru a obține o perspectivă mai amplă asupra
fenomenelor sociale și a factorilor care le influențează. Cercetarea de teren poate fi utilizată într-
o varietate de contexte, de la studiul comunităților locale și a grupurilor sociale, până la
investigarea problemelor sociale majore. Această metodă permite cercetătorilor să obțină o
perspectivă detaliată asupra modului în care oamenii trăiesc și interacționează în diferite contexte
sociale și culturale, și să identifice factorii care influențează comportamentul și percepțiile lor. În
plus, cercetarea de teren poate fi utilizată în combinație cu alte metodologii, cum ar fi anchetele,
analiza documentelor sau interviurile, pentru a obține o perspectivă mai amplă și o înțelegere mai
complexă a problemelor sociale.

Există o conexiune puternică între cercetarea de teren în sociologie și studiul folclorului

și etnografiei. Toate cele trei domenii implică observarea și înțelegerea comportamentului uman,
a practicilor sociale și culturale, și a modului în care acestea sunt influențate de factori sociali și
istorici.

În acest sens, etnografia și folclorul se aseamănă prin faptul că ambele domenii se

concentrează pe studiul culturii populare și tradițiilor transmise de la o generație la alta.
Etnografia se concentrează în principal pe studiul obiceiurilor, tradițiilor și modului de viață al
diferitelor grupuri etnice sau comunități, în timp ce folclorul se concentrează pe studiul
poveștilor, miturilor, cântecelor și dansurilor tradiționale. În ceea ce privește teatrul popular,
acesta este un aspect al folclorului, deoarece se bazează pe reprezentarea și transmiterea
poveștilor și legendelor tradiționale prin intermediul spectacolelor de teatru.

Teatrul are o istorie multiseculară. Arta nu este supusă timpului, de altfel și teatrul în
toată varietatea sa niciodată nu este uitat. Mai mult decât atât, actualitatea acestui gen de artă este
într-o strânsă legătură cu necesitățile contemporanităţii, pentru că teatru este o oglindă a vieţii
noastre. Teatrul are o mare importanţă socială pe lângă cea pedagogică, pentru că poate educa,
dar şi informa. În cazul când vorbim de artă la general, de implicarea copiilor în procesul creativ,
avem în vedere activitatea artistică care oferă copilului posibilitatea de explorare a lumii din jur
și a universului lăuntric. Tocmai de asta mi-am ales ca temă de cercetare „Teatrul popular ca
mijloc de educație în Școlile de Arte”.

Luând în vedere toate particularitățile, am efectuat o cercetare sociologică pentru

locuitorii zonei de Est a Republicii Moldova, și anume raionul Dubăsari. Eșantionul cercetării
constituie 102 persoane, dintre care 60 sunt respondenți, iar 42 sunt experți în domeniu cultural
și artistic din localitățile Coșnița, Cocieri și Corjova. Datele colectate sunt prezentate în tabelul

de mai jos:

Tabelul 1. Date socio-demografice ale respondenților

 Categorie de vârstă Respondenți (%)

16-24 ani 16%

25-35 ani 29%

36-55 ani 46%

56+ ani 9%

Nivel de studii Respondenți (%)

Medii incomplete 10%

Medii 5%

Medii de specialitate 25%

Superioare 60%

Ca metodă fundamentală de cercetare a fost aplicată ancheta sociologică pe bază de

interviu, utilizând două ghiduri de interviu standardizate:
a) pentru experți (Casa de Cultură, Școala generală, Școala de Arte, Biserica, Biblioteca);
b) respondenți din așa domenii ca: educație, construcții, APL, Tehnologii informaționale,
securitate publică, deservire socială.

Tabelul 2. „Ați fost vreodată membru al unui cerc dramatic?”

Răspunsul respondenților Procentaj

Da 58%

Nu 42%

La întrebarea oferită respondenților: „Ați fost vreodată membru al unui cerc

dramatic?”, 58% din numărul total de respondenți au răspuns că au fost membrii cercului
dramatic, iar 42% nu au frecventat niciodată acest cerc.

Tabelul 3. „Ați vizionat vreodată o piesă de teatru?”

Răspunsul respondenților Procentaj

Da, de mai multe ori 47%

 Răspunsul respondenților Procentaj

Nu, niciodată 53%

Din păcate, respondenții, chiar daca au fost membri ai unui cerc dramatic, au dezvoltat
mai puțin, în continuare, interesul față de arta dramatică. Astfel, răspunsurile la întrebarea „Ați
vizionat vreodată o piesă de teatru?”, sunt următoarele: 47% din respondenți au vizionat piese
de teatru, pe când 53% nu.

Tabelul 4. „ Activează teatrul popular în localitatea Dvs.?”

Răspunsul respondenților Procentaj

Da 71%

Nu 0%

Nu știu 29%

71% dintre respondenți cunosc despre activitatea teatrului popular, majoritatea fiind
persoane cuprinse cu vârsta între 25-55 ani, din domeniul învățământului, administrativ și
deservire socială. 29% au răspuns că nu posedă cunoștințe despre activitatea teatrului popular,
acestea fiind persoane cu vârsta cuprinsă între 16-24 ani și fac parte din rândul respondenților cu
studii medii incomplete și cei din domeniul IT și construcții.

Cei 71% din rândul respondenților, care cunosc despre activitatea teatrului popular, au
specificat și denumirea acestuia, în întrebarea următoare: „Dacă ați răspuns varianta „Da”,
specificați, vă rog, denumirea colectivului”. 20% nu cunosc răspunsul.

Tabelul 5. Practicarea obiceiurilor de iarnă. Experți.

Obiceiul de iarnă Procentaj

Ghicitul în noaptea de Sfântul Andrei 1%

Colindatul 41%

Steaua 4%

Uratul 27%
 Obiceiul de iarnă Procentaj

Plugușorul 21%

Sorcova 3%

Teatrul popular de Crăciun 0%

Teatrul popular de AnulNou/Sf. Vasile 0%

Jocurile cu măşti antropomorfe și zoomorfe 3%

Tabelul 6. Practicarea obiceiurilor de iarnă. Respondenți.

Obiceiul de iarnă Procentaj

Ghicitul în noaptea de Sfântul Andrei 2%

Colindatul 40%

Steaua 3%

Uratul 25%

Plugușorul 20%

Sorcova 2%

Teatrul popular de Crăciun 1%

Teatrul popular de AnulNou/Sf. Vasile 0%

Jocurile cu măşti antropomorfe și zoomorfe 7%

Interesându-mă despre obiceiurile și tradițiile de iarnă care se mai practică în localitățile

din raionul Dubăsari, atât respondenții, cât și experții au răspuns aproximativ cu același
procentaj. Cei din rândul specialiștilor în domeniu consideră că cel mai răspândit obicei este
Colindatul, oferindu-i 41%. 27% au votat Uratul, 21% au ales Plugușorul, mai puțin este
practicat obiceiul Stelei – 4%. Sorcova și Jocurile cu măști antropomorfe și zoomorfe, doar 3%,
Ghicitul în noaptea de Sfântul Andrei – 1%, și deloc nu este practicat Teatrul popular de Crăciun
și Teatrul popular de Anul Nou.
 Răspunsurile respondenților sunt aproape de părerile experților, astfel, Colindatul a fost
ales ca cel mai răspândit obicei – 40%, 25% consideră că este practicat Uratul și 20% -
Plugușorul. Persistă Jocurile cu măști antropomorfe și zoomorfe – 7%, 3% din respondenți au
ales obiceiul Stelei, iar câte 2% a acumulat Ghicitul în noaptea de Sfântul Andrei și Sorcova.
1% a răspuns că se mai practică Teatrul popular de Crăciun și deloc Teatrul popular de Anul
Nou.

Tabelul 7. Cunoașterea obiceiurilor de primăvară – vară.

Obiceiuri de primăvară-vară Procentaj

Paparuda, Păpăluga 52%

Caloianul, Scaloianul, Păpuşică de gunoi 6%

Drăgaica sau Sânzienele 33%

Cununa sau Iepurele 9%

La întrebarea: „Care dintre următoarele obiceiuri de primăvară-vară cunoașteți?”,

observăm că 52% din respondenți, cu vârsta cuprinsă între 25-35 ani, cunosc despre obiceiul
Paparuda, Păpăluga. 33% posedă cunoștințe despre Drăgaica sau Sânzâiene. Un număr
semnificativ de mic, 9% din rândul celor intervievați, ai căror vârstă se poziționează în categoria
36-56+, cunosc despre Cununa sau Iepurele. Puțini respondenți cunosc despre obiceiul de Paști:
Caloianul, Scaloianul, Păpușica de gunoi, numărul acestora fiind de 6%, din categoria de vârstă
36-55 ani.

Tabelul 8. Organizarea/participarea la obiceiurile de primăvară – vară.

Obiceiuri de primăvară-vară Procentaj

Paparuda, Păpăluga 47%

Caloianul, Scaloianul, Păpuşică de gunoi 12%

Drăgaica sau Sânzienele 33%

Cununa sau Iepurele 8%

 Majoritatea experților au fost implicați în organizarea/participarea la obiceiurile de
primăvară-vară, precum: Paparuda, Păpăluga – 47%, Drăgaica sau Sânzienele – 33%. Mai
puțini la obiceiul Caloianul, Scaloianul, Păpuşică de gunoi – 12% și 8% la Cununa sau Iepurele.

Tabelul 9. Implicarea instituțiilor în promovarea tradițiilor și obiceiurilor.

Instituțiile Procentaj

Casa de Cultură 35%

Școala generală 16%

Școala de Arte 38%

Administrația Publică Locală 7%

Biserica 3%

Muzeul satului 1%

Instituțiile care se implică activ în promovarea tradițiilor și obiceiurilor din raionul

Dubăsari, menționate de respondenții experți, sunt în mare parte Școlile de Arte – 38% și
Casele de Cultură – 35%. Școala generală se implică mai puțin -16%, iar Administrația Publică
Locală, doar 7%. Instituțiile precum, Biserica a acumulat 3%, iar Muzeul satului doar 1%.

Mai mult de jumătate din respondenți consideră că cel mai mult se implică în
promovarea tradițiilor și obiceiurilor, Școlile de Arte, care au acumulat 53%, Casa de Cultură -
21%, Administrația Publică Locală a acumulat 16%, iar Școala generală s-a ales cu 8%.
Procentajul atestat la respondenți, denotă faptul că foarte puțin se implică Muzeul satului și
slujitorii de cult a bisericii, care au acumulat câte 1%.

Tabelul 10. Teatrul popular în manifestările artistice.

 Manifestările artistice Procentaj

Concerte 35%

Festivaluri 16%

Acțiuni de caritate 38%

Expoziții 7%

Altele 3%

Teatrul popular își are prezența la mai multe manifestări artistice, așadar, la întrebarea:
„Selectați manifestările artistice la care participă teatrul popular din localitatea Dvs.” 55%
din procentajul maxim, pe care l-au acordat respondenții experți, a fost pentru Concerte. 23%
din experți au răspuns pentru evoluarea teatrului popular la Festivaluri. 13% au ales Acțiunile de
Caritate, la care se implică teatrul popular. Doar 8% au menționat participarea teatrului în cadul
Expozițiilor. Varianta de răspuns „Altele”, s-a ales cu 1%.

Tabelul 11. Importanța teatrului popular.

Criterii Procentaj

Evidenţiază localitatea prin activitatea sa 24%

Întărește spiritul patriotic 10%

Dezvoltă sentimentul unității de neam 22%

Sunt transmise valorile culturale 8%

Dezvoltă spiritul muncii în echipă 13%

Ajută la socializare și comunicare eficientă 5%

Dezvoltă patrimoniul cultural/spiritual al localității 11%

Contribuie la dezvoltarea educației estetice 7%

În scara de apreciere, la întrebarea: „ Cum credeți, care este importanța teatrului

popular?”, 24% din rândul respondenților au poziționat Evidenţierea localității prin
intermediul teatrului popular ca fiind cea mai importantă trăsătură, 22% au optat pentru
Dezvoltarea sentimentului de neam, 13% sunt de părerea că importanța teatrului popular constă
în Dezvoltarea spiritului muncii în echipă, 11% au ales varianta Dezvoltă patrimoniul
cultural/spiritual al localității, 10% optează pentru Întărirea spiritului patriotic, trăsătura Sunt
transmise valorile culturale, a acumulat 8%, mai puține răspunsuri au fost pentru Contribuția
teatrului popular la dezvoltarea educației estetice – 7% și pe ce cel mai mic nivel se află
varianta de răspuns: Ajută la socializare și comunicare eficientă – 5%.

Tabelul 12. Percepția experților asupra contribuției teatrul popular la educația estetică
și morală a tinerei generații

Contribuția Procentaj

Foarte mult contribuie 74%

Mult 26%

Puțin 0%

Nu contribuie 0%

La întrebarea: „Cum credeți, contribuie teatrul popular la educația estetică și morală

a tinerei generații din localitatea Dvs.?” 74% din experți au răspuns că teatrul popular
contribuie foarte mult la educația estetică și morală a tinerei generații, iar 26% au răspuns că
acesta contribuie mult.

Tabelul 12. Percepția experților asupra importanței folclorului în procesul educativ al

copiilor în Școlile de Arte.

Importanța Procentaj

Da, este important 100%

Puțin important 0%

Nu este important 0%

100% din răspunsurile experților optează pentru ideea că folclorul este o știință
importantă în procesul educativ al copiilor din Școlile de Arte.
 Tabelul 12. Percepția experților asupra implicării organului administrativ în
organizarea evenimentelor ce țin de promovarea și valorificarea tradițiilor și obiceiurilor.

Implicarea Procentaj

Da 88%

Da, dar insuficient 12%

Nu se implică 0%

88% dintre respondenții experți din satele Coșnița și Cocieri susțin că Organul
administrativ local/raional contribuie și se implică suficient în organizarea evenimentelor
ce țin de promovarea și valorificarea tradițiilor și obiceiurilor, iar 12% au răspuns cu „Da,
dar insuficient”, aceștia fiind reprezentanții domeniului culturii din satul Corjova.

Tabelul 12. „Cum credeți, interconexiunea artei și educației contribuie la păstrarea și

promovarea tradiției?”

Contribuția Procentaj

Da, contribuie 100%

Mai puțin contribuie 0%

Nu contribuie 0%

Unul dintre scopurile cercetării a fost să identificăm dacă interconexiunea artei și

educației contribuie la păstrarea și promovarea tradiției. Astfel, constatăm că atât
respondenții, cât și experții sunt 100% de părerea că „Da, contribuie”.

În urma analizei datelor obținute în urma cercetării, putem trage următoarele linii
concluzive:

Mai mult de jumătate din respondenți, 58%, au fost membrii unui cerc dramatic, însă doar
47 dintre ei au avut plăcerea și interesul, în continuare, față de arta dramatică, vizionând piese de
teatru.

Majoritatea respondenților, 71%, cu vârsta cuprinsă între 25-55 ani, manifestă interes
pentru teatrul dramatic din localitate și i-au specificat denumirea. Ceilalți, 29% de respondenți,
nu posedă cunoștințe despre activitatea teatrului popular, acestea fiind persoane cu vârsta
cuprinsă între 16-24 ani.

Coincide procentajul răspunsurilor experților și respondenților la întrebarea „Care dintre

următoarele obiceiuri de iarnă se practică în localitatea dumneavoastră?”. Cel mai mult practicat
fiind Colindatul, Uratul și Plugușorul. Mai puțin sunt practicate Jocurile cu măști antropomorfe
și zoomorfe, obiceiul „Steaua” și Ghicitul în noaptea de Sfântul Andrei. Nu se practică deloc, în
raionul Dubăsari, Teatrul popular de Crăciun și Teatrul popular de Anul Nou.

Se constată carențe la aspectul cunoașterii obiceiurilor din ciclul sărbătorilor de

primăvară-vară, în rândul tinerilor. Mai mult de jumătate din respondenți, 52%, cu vârsta
cuprinsă între 25-35 ani, posedă cunoștințe despre obiceiul de primăvară-vară „Paparuda,
Păpăluga”. Cei mai vârstnici, cunosc și despre alte obiceiuri din acest ciclu: 33% posedă
cunoștințe despre Drăgaica sau Sânzâiene, 9% din rândul celor intervievați cunosc despre
Cununa sau Iepurele. Puțini respondenți cunosc despre obiceiul de Paști: Caloianul, Scaloianul,
Păpușica de gunoi, numărul acestora fiind de 6%. Majoritatea experților au fost implicați în
organizarea/participarea la obiceiurile de primăvară-vară, precum: Paparuda, Păpăluga, ceea ce
ar putea desemna că acest obicei predomină mai mult. Drăgaica sau Sânzienele – 33%. Mai
puțini și în rândul experților s-a făcut referire la obiceiul Caloianul, Scaloianul, Păpuşică de
gunoi, la Cununa sau Iepurele, aceste obiceiuri fiind puțin de tot reprezentate în manifestări.

Cea mai implicată instituție în promovarea tradițiilor și obiceiurilor s-a constatat a fi

Școala de Arte, după care se poziționează și Casa de Cultură. Respondenții experți din satul
Corjova nu simt sprijinul și implicarea Administrației Publice Locale ca promotor al tradițiilor,
aceasta acumulând doar.

Respondenții au poziționat Evidenţierea localității prin intermediul teatrului popular ca

fiind cea mai importantă trăsătură, iar pe ce cel mai mic nivel se află varianta de răspuns: Ajută
la socializare și comunicare eficientă.

Toți experții participanți la cercetare constată că teatrul popular contribuie foarte

mult/mult la educația estetică și morală a tinerei generații din localitate. Teatrul popular are un
important rol în dezvoltarea, educarea, formarea personalității elevilor din Școlile de Arte, pe
plan afectiv, cognitiv, estetic, fiind totodata un mijloc de promovare a folclorului, în această
ordine de idei, 100% din răspunsurile experților optează pentru ideea că folclorul este o știință
importantă în procesul educativ al copiilor din Școlile de Arte.
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Analiza materiei efectuată în lucrarea de față ne permite să face următoarele concluzii:

 Tradițiile și obiceiurile reprezintă o comoară de valori și învățăminte pe care le moștenim

de la strămoșii noștri. Folclorul este vocea care le aduce la viață, iar prin păstrarea lor, ne
asigurăm că nu vom uita niciodată cine suntem și de unde venim.
 Teatrul popular reprezintă o formă de artă care se bazează pe tradiții și obiceiuri locale,
fiind un element important al culturii și patrimoniului cultural al unei comunități sau
națiuni. Acesta contribuie la păstrarea și promovarea tradițiilor și valorilor culturale
specifice unei comunități.
 Este bine cunoscut faptul că folclorul este afectat de instabilitate, iar transmiterea orală a
acestuia duce la modificări în funcție de preferințele și imaginația celui care îl
reinterpretă. Odată cu dezvoltarea societății și schimbarea contextului socio-cultural, se
produc modificări în conținutul și structura formelor de cultură tradițională. În creația
populară, o temă sau un motiv poate fi îmbunătățit prin repetare sau, dimpotrivă, poate
pierde valoarea sa inițială.
 După analizarea repertoriului formelor de teatru popular actuale, se poate observa că
majoritatea reprezentațiilor dramatice din sfârșitul secolului al XIX-lea au devenit
manifestări etnosociale populare, motivând cercetătorii interesați de acest gen de creație
populară să considere această perioadă ca fiind ultima etapă de consolidare a artei
dramatice tradiționale. Trăsătura definitorie a teatrului popular tradițional actual constă în
faptul că toate manifestările dramatice prezintă cam aceleași caracteristici esențiale și un
nivel de dezvoltare asemănător, indiferent de modul în care au apărut și de vechimea lor
istorică. Actualizarea continuă, ciclică, aduce modificări în textele inițiale și replicile
personajelor, care uneori nu sunt cele mai potrivite pentru un text tradițional, precum și
schimbări în recuzită, confecționarea măștilor și a inventarului necesar, care în timpul
reprezentației se abat de la tradiție din cauza apariției și circulației materialelor moderne
de confecționare, ceea ce nu întotdeauna prezintă autenticitate.
 Teatrul popular deține un potențial educativ destul de mare. El are menirea fundamentală
de formare și dezvoltare a personalității, de formare a gândirii cognitive și de dezvoltare a
creativității. Tot el sădește în sufletele noastre spiritul omeniei, și dezvoltă o serie de
calități moral-pozitive.

 Fiecare generație este obligată să își aprofundeze cunoștințele cu privire la valorile

spirituale ale națiunii sale și să își onoreze înaintașii. Așa cum spunea Cicero, ignoranța
față de evenimentele petrecute înaintea nașterii noastre ne condamnă la o existență
infantilă.

 Raionul Dubăsari se remarcă prin existența unei moșteniri culturale și istorice bogate,
precum și prin diversitatea sa etnică și culturală impresionantă. Poziționarea sa strategică,
pe malul Nistrului, a atras de-a lungul timpului diverse popoare și culturi, ceea ce a
contribuit semnificativ la dezvoltarea sa culturală. Tradițiile și obiceiurile locuitorilor
raionului Dubăsari reprezintă o parte importantă din patrimoniul cultural al acestei zone
și sunt promovate prin intermediul instituțiilor de culturalizare.

 Teatrul popular poate juca un rol important în formarea și dezvoltarea elevilor din școlile
de arte, deoarece această formă de artă implică o abordare autentică și originală a
tradițiilor și obiceiurilor locale. Studiul teatrului popular poate ajuta elevii să înțeleagă
mai bine cultura și patrimoniul cultural al comunității care provin, precum și să dezvolte
abilități artistice și de interpretare.
 Organizarea mai multor manifestări artistice, spectacole dramatice, expoziții și implicarea
instituțiilor care puțin contribuie la promovarea teatrului popular (ex.: Muzeul satului, prin
expoziții ce cuprind tematici specifice obiceiurilor, ritualurilor și practicilor tradiționale.)
Montarea spectacolelor folclorice ce țin de Teatrul popular de Crăciun și cel de Anul Nou,
precum și obiceriurile de primăvară – vară, pentru promovarea teatrului popular din raion.

 Cercetarea de teren efectuată în raionul Dubăsari a relevat importanța teatrulu popular în

procesul educațional și nivelul de perpetuare a tradițiilor și obiceiurilor din regiune,
subliniind importanța promovării acestora și a implicării comunității în activitățile
istituțiilor de culturalizare. Este crucial să continuăm să depunem eforturi pentru a
conserva și promova folclorul prin intermediul teatrului popular în raionul Dubăsari,
astfel încât să putem asigura perpetuarea identității culturale și naționale în viitor. În acest
sens, cercetările în domeniul teatrului popular ar trebui să fie susținute și dezvoltate într-
un mod continuu, iar descoperirile lor ar trebui integrate în programele educaționale și
 culturale, astfel încât să putem împărtăși și transmite următoarelor generații bogăția și
valoarea acestui patrimoniu cultural imaterial.

 Este necesară reorientarea activităţii instituţiilor culturale, instituţiilor de cercetare şi a

celor educaţionale spre asumarea unor responsabilităţi concrete în procesul complex de
promovare a valorilor patrimoniului cultural imaterial în rândul copiilor. Familiarizarea
elevilor cu teatrul popular în Școlile de Artă permite cunoaşterea perlelor neamului. Una
din sarcinile principale ale instituţiilor este familiarizarea copiilor cu cele mai frumoase
creaţii artistice prin intermediul cărora copiilor li se educă dragostea pentru literatură, li
se formează anumite calităţi morale, li se comunică cunoştinţe elementare despre mediul
înconjurător, viaţa oamenilor şi a naturii, li se formează o atitudine corectă faţă de
frumos, de neam, de istorie, în genere, care contribuie la dezvoltarea competenţei de
comunicare.