Curente antropologice:

Mutaționismul
Еlabоrat: Sacоvschi Lilia
Verificat: Lazarev Ludmila
 Definiții
O Noțiunea de mutație a fost elaborată în anul 1901 de către Hugo de
Vries care este autorul teoriei mutaționiste.

O Mutația poate fi definită ca fenomenul prin care se produc modificări în

materialul genetic, modificări ce nu sunt provocate de recombinarea
genetică sau de segregare. Ele pot apărea în mod spontan și atunci sunt
denumite mutații naturale, sau pot fi induse experimental, fiind deci
vorba de mutații artificiale. Între aceste doua tipuri de mutatii nu sunt
deosebiri de ordin calitativ.

O Mutațiile pot fi definite (E.Mayr-1963) și ca "modificări

discontinue cu efect genetic". Ele pot afecta diferite unități ale
materialului genetic. Pe această bază pot fi clasificate în : mutații
genetice, când afectează genele, mutații cromozomiale, care
afectează cromozomii și mutații genomice, în cazul în care intreg
genomul este afectat.
 Idei de bază
ale mutaționismului:
O Hugo de Vries - Teoria mutaţiilor (1901), Specii şi varietăţi şi
geneza lor prin mutaţii (1906) - În locul gradualismului
susținut de Darwin, de Vries introduce conceptul de mutație în
salturi. Ca reacție la stresul exercitat de mediul înconjurător,
pot apărea mutații radicale la indivizi, chiar în generația care
succede, astfel apărând noi specii. .
O Crearea unei noi rase umane prin gruparea umană a genelor
sau apariția supraomului - Brooke Worth, Robert Enders;
O Mircea Eliade - Ideea progresului continuu şi a
evoluţiei cumulative: dezavuate;
O Transformările esenţiale ale vieţii s-ar efectua brusc, prin
“mutaţii”.
 Motivul antropologic al
omului-mutant
O Brooke Worth şi Robert Enders - The nat ure of Living Things – considerau că, sub o

influenţă încă misterioasă, gruparea umană a genelor poate cunoaşte o mutaţie

spectaculoasă, rezultând o nouă rasă umană, dotată cu puteri intelectuale superioare.

– De exemplu, copiii-minune îşi pierdeau de obicei calităţile o dată cu trecerea la vârsta

adultă.

– Faptul s-a schimbat: copiii devin adulţi-minune, cu o capacitate intelectuală de 30 de

ori mai mare decât a unui om normal bine dotat. Stresul, maladiile psihomotorii şi

cancerul nu-i ating. O dată cu această realizare, se reactivează şi mitul antropologic al

mutantului.
 O Mitul antropologic al mutantului
se întemeiază pe influenţa specială pe care

următorii factori o pot avea asupra omului

actual:

O tehnicile mentale;

O produse chimice care activează memoria, reducând la “0”efortul;

O noua teorie a informaţiei;

O exploziile atomice.
 Motivul antropologic al
omului-mutant
O Mitul omului-mutant în opera lui Mircea Eliade,
„Tinereţe fără bătrâneţe.”

• Mutaţia speciei umane şi apariţia supraomului!

 Distrugerea de popoare şi civilizaţii, transformarea unei

părţi a planetei în pustiu - preţul pentru a termina cu
trecutul şi a forţa apariţia supraomului.
 Omul viitorului
O Frecvenţa mutaţiilor genetice ar putea fi o cale

O P. Luth vede omul viitorului apărând în sute de ani.

O Portretul-robot al acestuia ar fi următorul: faţa mică, ascuţită, cu

chelie, ochi mici, bătrâncios, cu simţul mirosului atenuat şi
afectivitate redusă.
 Omul viitorului
O E. Lott şi A. Wercinski consideră că o nouă
specie umană ar putea să apară în următorii
40.000 de ani.

O Charles Darwin era mai sceptic, stabilind termenul

la 1.000.000 de ani.
 Omul viitorului
O Rezerva oamenilor de ştiinţă este motivată şi
de necesitatea unor anume condiţii, absolut
esenţiale, pentru noul model uman:

O – să apară un număr important de mutaţii

genetice;
O – genele care au suferit mutaţii să fie în
măsură a se transmite urmaşilor fără a fi
“marcate” de genele normale.
 Clonarea
O Clonarea, ca posibilitatea apariției omului-mutant.
 Oaia Dolly-
primul animal clonat.
În 1997 s-au clonat două oiţe, Dolly şi Polly, ambele animale
rezultând în urma unei combinaţii între ADN-ul animal şi cel uman,
astfel încât s-a obţinut o oaie producătoare de lapte matern uman.
 Concluzie:
O• Teoria mutaţionismului a avut un larg ecou
în lumea biologilor şi a fost amplu dezvoltată
prin contribuţia cercetătorilor. Aceasta a
generat numeroase cercetări care au confirmat
existenţa mutaţiilor la plante şi animale şi au
contribuit la elucidarea lor.
Bibliografie:

O Pierre Bonte, Bonte Izard. Dicționar de

etnologie și antropologie.
O Nicu Gavriluță. Antropologie socială și
culturală. Iași: POLIROM, 2009.
O Sorin Pribac. Orientări și curente în
antropologia culturală. Timișoara, 2004.