1. Bună ziua, onorată asistență!

Pentru a-mi începe discursul, vreau să-l

citez pe actorul Eduard Șișu, care spunea: „Teatrul rămâne un instrument de
bază, capabil să desăvârșească educația celor mici prin rolul și specificul său
inegalabil.” Un citat, care în linii mari are tangență directă cu subiectele pe care
le abordez în lucrarea mea de masterat, care este intitulată „Teatrul popular ca
mijloc de educație în Școlile de Arte”.
2. Această lucrare are ca scop investigarea modului în care folclorul și
teatrul popular sunt integrate în procesele de cultură și educație din estul
Republicii Moldova și anume, raionul Dubăsari, analizându-se impactul lor
asupra dezvoltării și păstrării identității culturale și naționale.

Lucrarea mea se concentrează pe evidențierea tradițiilor, obiceiurilor și

folclorului național prin intermediul teatrului popular, care au fost neglijate și
puțin cercetate până acum. În prezent, este important să evaluăm stadiul actual al
conservării acestor elemente culturale și să le valorificăm în scopuri etice,
estetice, morale și pentru a stimula resursele creative.

Teatrul popular este parte componentă a culturii țării noastre și respectiv, este un
factor important în educația elevilor Școlilor de Arte. Teatrul popular
îndeplinește un rol etic și estetic deosebit de important.

Primul capitol „TEATRUL POPULAR. DEFINIȚII

TERMINOLOGICE ȘI GENEZĂ demonstrează explicit specificul, definirea
și originea teatrului popular, importanța tradițiilor și obiceiurilor populare,
răspândirea și funcționarea lor. Sunt prezente clasificarea și elementele
constitutive ale acestuia, indicând diferite portretizări și mișcări de personaje.
 Al doilea capitol, intitulat „TEATRUL POPULAR – FORMĂ
ARTISTICĂ ȘI EDUCATIVĂ DE REPREZENTARE A VIEȚII” are ca
scop scoaterea în evidență a activității instituțiilor de culturalizare din raionul
Dubăsari, menționând elementele de patrimoniu cultural imaterial și material și
cercetarea exploatării în mod eficient a teatrului popular în societatea
contemporană și în procesul educativ al elevilor din Școlile de Arte. Teatrul
popular în procesul de culturalizare și educație în Școlile de Arte din localitățile
raionului Dubăsari, are la bază un studiu de caz privind importanța tradițiilor și
obiceiurilor redate în dramatizările populare.

Concluziile: formează principalele concluzii și rezultate ale lucrării,

evidențiind importanța și rolul folclorului, al teatrului popular în procesul
educațional.

Bibliografie: Această secțiune este formată din sursele bibliografice

utilizate în cadrul lucrării, acestea fiind 46 la număr.

Anexe: Prezintă anexe care conțin rezultatele cercetării de teren și

pozecare demonstrează prezența teatrului popular și activitatea instituțiilor de
culturalizare din raionul Dubăsari, menționate în această lucrare.

3. În lucrarea dată, am avut drept scop identificarea elementelor

distinctive ale folclorului și teatrului nostru tradițional, precum și evaluarea
impactului lor asupra proceselor educaționale. În vederea realizării scopului, am
stabilit următoarele obiective:
4. În calitate de bază metodologică a studiului, am utilizat: observația
participativă, metoda analizei și sintezei, metoda comparativă, studiul empiric
ș.a.
Lucrarea se bazează pe datele istorice și etimologice privind teatrul popular
și pe atitudinea cercetătorilor față de acesta, urmărind concepții, definiții și
viziuni asupra acestei componente a patrimoniului cultural imaterial. În
 centrul cercetării se află rolul, caracterul, funcțiile și valoarea folclorului în
educație și formarea identității naționale.

Locul în care se dezvoltă și contextul istoric în care se află au o influență puternică

asupra procesului de evoluție al teatrului folcloric.

Am apelat la moștenirea transmisă prin scris de către primii istorici-cronicari:

Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce și ulterior Dimitrie Cantemir, care au
valorificat în mod deosebit materialele tradiționale istorice, inclusiv legende
istorice și tradiții din familiile boierești.

O contribuție semnificativă în promovarea culturii folclorice a fost adusă de

Constantin Negruzzi, Alexandru Hajdău și Constantin Stamati. Marele poet,
scriitor și folclorist Vasile Alecsandri a afirmat că prin teatrul popular, poporul și-a
manifestat geniul poetic.

Printre contemporanii noștri, se regăsesc personalități precum: Iulian Filip, G.

Bostan, S. Nucă, N. Băieșu, V. Cirimpei, M. Vătăvu și mulți alții.

5. Teatrul popular este o formă de artă teatrală adresată publicului larg, fiind
accesibilă și ușor de înțeles pentru toate categoriile sociale. Această formă de
teatru se bazează pe tradiții și obiceiuri locale și este influențată de cultura și
istoria comunității din care provine.

Etnologul Vasile Adăscăliței a definit conceptul de teatru folcloric, identificând

vechimea sa milenară și comparându-l cu practici similare din alte culturi
tradiționale.

Primele mențiuni ale prezenței unor elemente minime de artă teatrală în epoca
feudală pot fi găsite în lucrările cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce, precum și în cronicile anonime.
Studiul definițiilor și genezei teatrului popular din Basarabia a relevat o varietate
de elemente culturale și istorice care au contribuit la dezvoltarea și evoluția acestei
forme de artă. Geneza teatrului popular basarabean poate fi urmărită încă din
perioada medievală, când în regiunea Basarabia existau obiceiuri și tradiții
populare care implicau reprezentații teatrale. Aceste reprezentații aveau loc în
cadrul diferitelor sărbători și evenimente sociale, precum nunți, botezuri sau
hramuri de biserică.

- La o clasificare mai detaliată a teatrului popular din Basarabia se opreşte

folcloristul Iulian Filip, care propune rezumativ următoarea structură:
„I. Jocuri (cu măşti zoomorfe): «Capra», «Căluţul», «Ursul», «Vulpea» ş. a.;
II. Alaiuri (fără subiecte închegate; completări şi transformări ale
obiceiurilor hăiturii şi colindei): «Nunta ţării», «Malanca», «Gaia»,
«Paparuda», «Făt-Frumos», «Brumărelul» ş. a.;
III. Piese (cu subiecte închegate) – 1) tradiţionale: a) voiniceşti
(«Novăceştii»), b) haiduceşti («Jienii», «Bujorenii» ş. a.), v) istorice
(«Movila lui Burcel»); 2) contemporane: «Partizanii», «Anul» ş. a.”

6. Patrimoniul cultural reprezintă partea ereditară a culturii, care se regăsește în

prezent sub formă de vestigii atât materiale, cât și imateriale. Punerea în
valoare a patrimoniului cultural și a rolului său pentru viitorul societății este de
o importanță crucială, iar această sarcină este asumată de către instituțiile de
cultură din cadrul unităților administrativ-teritoriale ale statului. În raionul
Dubăsari, casele și centrele de cultură, bibliotecile, muzeele și școlile de artă
reprezintă pilonii pe care se bazează activitatea de culturalizare a comunității.

La momentul actual, reţeaua instituţiilor de cultură din raionul Dubăsari este

constituită din: ▪ 11 case de cultură; ▪ 11 biblioteci publice; ▪ 6 biblioteci publice
pentru copii; ▪ 4Instituţii de învăţământ artistic; ▪ 2 Muzee de Istorie şi Etnografie
naturală; ▪ 1 casă raională de cultură; ▪ 1 bibliotecă publică raională.
- În raionul Dubăsari, un număr de 21 de formații artistice de amatori au
confirmat titlul onorific „Model”. Acestea sunt considerate a fi exemple de
excelență în domeniul culturii, fiind recunoscute pentru calitatea și valoarea
activităților lor culturale.
- În raionul Dubăsari activează 4 instituții de învățământ artistic, cum ar fi școlile
de arte. Aceste instituții își propun să ofere elevilor oportunități de a-și dezvolta
abilitățile artistice și de a-și explora pasiunile într-un mediu sigur și stimulativ: -
Școala de Arte com. Coșnița; - Școala de Arte com. Cocieri; - Școala de Arte s.
Corjova; - Școala de Arte s. Doroțcaia.
- Școlile de artă își îndeplinesc obiectivele formative prin oferirea de cunoștințe în
arta profesională tinerilor. Rolul acestor instituții în promovarea valorilor
universale umane și în păstrarea identității naționale este inestimabil, deoarece
conceptul de cultivare culturală derivă din cultura educațională a ființei umane,
în sensul de educare a acesteia.

STUDIU DE CAZ

Teatrul are o mare importanţă socială pe lângă cea pedagogică, pentru că

poate educa, dar şi informa. În cazul când vorbim de artă la general, de implicarea
copiilor în procesul creativ, avem în vedere activitatea artistică care oferă copilului
posibilitatea de explorare a lumii din jur și a universului lăuntric.

Luând în vedere toate particularitățile, am efectuat o cercetare sociologică

pentru locuitorii zonei de Est a Republicii Moldova, și anume raionul Dubăsari.
Eșantionul cercetării constituie 102 persoane, dintre care 60 sunt respondenți, iar
42 sunt experți în domeniu cultural și artistic din localitățile Coșnița, Cocieri și
Corjova.

În urma analizei datelor obținute în urma cercetării, putem trage următoarele

linii concluzive:
 În concluzie, putem constata că teatrul popular contribuie foarte mult la educația estetică
și morală a tinerei generații din localitate.Teatrul popular are un important rol în dezvoltarea,
educarea, formarea personalității elevilor din Școlile de Arte, pe plan afectiv, cognitiv, estetic,
fiind totodata un mijloc de promovare a folclorului, în această ordine de idei, folclorul este o
știință importantă în procesul educativ al copiilor din Școlile de Arte.