VALENȚE INSTRUCTIV-EDUCATIVE ALE MUZEULUI

ȘCOLAR

Suciu Olivia Florentina

Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu”Brad

Muzeul școlar, cercul de creație literară, plimbarile - multiplele lor valențe

instructiv-educative
„ Istoria ca obiect de învățământ, are o importanță deosebită, în formarea personalității
intelectuale, morale și estetice, prin conținutul bogat de cunoștințe, abundența de fapte,
conținutul de idei și sentimente trăite de o comunitate din cele mai vechi timpuri și până în
prezent.
Istoria înarmează copiii cu cunoștințe generale, naționale și locale mai ales prin
elementele de istorie locală. Vorbind de istoria locală ajungem la cea mai pragmatică
modalitate de învățare a istoriei locale, prin muzeul școlar”.
Muzeul școlar este adevăratul „laborator” de învățare a istoriei. Foarte multe școli și-
au amenajat „ colț muzeistic ”, „ centru de documentare istorică” sau „ muzeu școlar ”.
Indiferent de forma, numele sau conținutul expozițiilor respective trebuie să accentuăm rolul
formativ al acestor puncte muzeistice. Lucrând la amenajarea unui muzeu, fiind preocupați
permanent de îmbogățirea unui muzeu, studiind individual sau în grup în muzeul școlar, prin
activități formale sau extrașcolare, prin cercuri de istorie sau vizite de documentare, elevii
învață multe lucruri specifice istoriei.
Muzeul istoric, școlar sau comunitar prezintă istoria unei comunități începând cu cele
mai vechi timpuri, sau cu primele atestate.
Dacă elevii sunt contributori la realizarea muzeului, ei vor cunoaște bine, toate sursele
de documentare istorice : surse arheologice, epigrafice, numismatice, toreutice ( înscrisuri și
desene pe ceramică și lemn), arhivistică, publicistică, etnografie, folclor, obiceiuri și tradiții
locale, superstiții despre ghinion și noroc, toponime, hidronime și produse meșteșugărești.
Referitor la conținutul unui muzeu fără a face categorisiri exhaustive se poate afirma
că există muzee istorice, etnografice, de științele naturii, de mineralogie, de construcții arhaice
și diversitatea este nenumărată.
Pe lângă cunoștințele acumulate atât în lecțiile de istorie, desfășurate în muzeu cât și
cele extrașcolare desfășurate în muzeu, elevii trăiesc emoția unor momente semnificative din
viața comunității sau a neamului.
Personalitățile de marcă din istoria unei comunități sau din „ Istoria românilor ” crează
în mintea și sufletul vizitatorilor adevărate simțăminte patriotice de stimă, valoare, față de
eroii neamului românesc (Plevna, Mărășești), faptele de vitejie ale acestora, iubirea de glie,
priceperea în conducerea luptei, curajul, devotamentul, voința, însușiri umane cu care pot fi
înarmați vizitatorii unui muzeu.
„ Alte activități folosesc ca mijloc de învățare, în muzeu „ lectura explicativă ” pentru
a dezvolta abilitățile și competențele de citire și interpretare a textului. S-au făcut exerciții și
activități de citire explicativă a documentului din 1495, despre voievodatul din Șomoșcheș, s-
au citit scrisori locale, precum cea a lui Ioan Memetea, trimisă din America, în 1948, rudelor
din Șomoșcheș. S-au studiat ziarele locale apărute în Șomoșcheș cu prilejul „ Întâlnirilor cu
fiii satului ” : Satul natal (1993), Satul natal (1997 ), Satul românesc nr.1,2,3, din 2000, editate
de Protopopiatul Ineu și adresate tuturor comunităților bisericești din zonă.
 Alte activități de lectură explicativă s-au făcut în Arhiva Școlii Primare Șomoșcheș și
Arhiva Parohiei Ortodoxe Române din Șomoșcheș. Participanții au descoperit date interesante
din istoria școlii și a bisericii, au învățat să citească și să interpreteze limbajul vremii, au
învățat să selecteze noțiunile cheie din istoria locală și națională. Elevii și dascălii din
Șomoșcheș au pregătit informații și culegeri folclorice din Șomoșcheș :„ Șezătoare din
Șomoșcheș ”, „ Nuntă în Șomoșcheș ” și „ Sărbătoarea recoltei în Șomoșcheș ”.
Pe baza activităților din muzeu și din cercetările proprii, din familie și comunitate
elevii din Șomoșcheș au întocmit portofolii pe diferite teme : „ Eroii din Șomoșcheș ”,
„ Veteranii din Șomoșcheș ”, „ Vrednici preoți ai Șomoșcheșului”( Eutimie Novac, Simion
Bulcu și Teodor Titeu) și „ Dascăli nemuritori ai Școlii Șomoșcheș” (Teodor Daul, Mihai
Vesa și Ioan Tau).
Alte activități practice s-au derulat sub formă de „perigheze”( căutări pe teren) în
zonele în care au existat așezări umane sau Cetatea de la Dâlboci. Elevii au descoperit
frumusețea și tainele arheologiei.
Cercul de creație literară
Indiferent de numele sau de conținutul pe care îl vizează activitatea extrașcolară a
grupului de elevi cu aptitudini literare, cu pasiunea cititului și a creației, modul de exprimare
este specific literaturii și comunicării și de aceea poate fi întâlnit sub titulatura de : „ Cercul de
literatură”, „ Cercul de poezie ”, „ Cercul de creație dramatică ”, „ Cercul micilor nuveliști ”,
etc. .
Așa cum am subliniat mai sus participanții la cercul de creație literară sunt iubitori de
literatură, sunt cititori împătimiți, sunt copii talentați la versificație, sunt copii cu o bogată
imaginație și care prin exercițiul creației individuale sau colective crează poezii, scenete,
eseuri, compuneri tematice, articole jurnalistice, articole pentru gazeta de perete, într-o
sintagmă generală „ crează mici opere de artă literară ”.
„ Firește că există o „ artă a scrisului ”, care presupune și o anumită tehnică. Însușirea
acestei tehnici, perfecționarea ei implică anumite exerciții comparabile cu „ gamele ” în
însușirea muzicii. Dar natura acestor exerciții ale artei scrisului nu ține numai de redactare sau
de „ scrierea frumoasă ”. Ea presupune și exersarea observației, cultivarea sensibilității
estetice și artistice, a imaginației și a gândirii și, mai ales, a autoexprimării.
De aceea considerăm că dezvoltarea mijloacelor de expresie literară, trebuie să
constituie un proces de cizelare și nuanțare a mijloacelor de exprimare, în strânsă legătură cu
autenticitatea și interesul celor ce urmează să fie comunicate.
Poate părea paradoxal, dar ni s-a impus adevărul că inițierea în tainele compunerii,
epice, lirice, dramatice nu constă atât în exercitarea unei arte a scrisului ci mai mult în
combaterea banalității, a superficialității sentimentelor și a gândirii, în stimularea viziunilor
personale. Lipsa de vervă a stilului, platitudinea, inconsistența sau incoerența exprimării
trădează mai ales carențe ale resurselor interioare. În acest fel orice creație literară este o
formă de cultivare a mijloacelor de autoexprimare. În mod spontan, prin autenticitatea, prin
prospețimea ei, vorbirea copilului capătă adesea aceste atribute estetice.Dar, din momentul în
care se transformă din vorbire orală în redactare scrisă, ea își pierde de multe ori atributele
spontaneității și expresivității, căpătând tendința de șablon. Iată de ce una din preocupările
esențiale ale activităților de cerc literar trebuie să fie aceea de a forma, a stimula și a valorifica
autenticitatea. Fiecare poezie creată de elevi, fiecare compunere sau reportaj trebuie privit
prin prisma autenticității.
Virtual, orice om evoluat, inteligent și sensibil, care a trăit o anumită experiență,
socială, familială, de grup și a filtrat-o printr-o receptivitate estetică bogată, are ceva de
comunicat și ar putea-o face în chip valoros. O societate constituită din asemenea
individualități, capabile să recepteze dar și să comunice infinita varietate a existenței, fie pur
și simplu prin memorii, jurnale intime, sau documente autobiografice ( ca produse ale
creativității ) ar reprezenta un peisaj psihologic extrem de nuanțat și de pasionant. Omul
dezvoltat sub raport estetic ar putea cuprinde deci, în mod firesc și fără „ să profeseze ”
literatura, o sferă infinit lărgită a trăirilor umane și ar putea comunica infinit mai bine și mai
profund cu semenii săi. Pe cea mai înaltă treaptă a unei asemenea educații estetice
generalizate, oamenii ar fi feriți de neajunsurile plictiselii, ale singurătății, ale
incomprehensiunii și ale incomunicabilității .
Sintetizând activitatea creativă specifică literaturii, din perspectiva cultivării educației
estetice și morale subliniem următoarele obiective urmărite:
-autenticitatea trăirii afective, ca treaptă inițială a reacțiilor estetice și factor decisiv în
exercitarea educației estetice ;
- stimularea spontaneității și originalității în receptare și expresie – importanța
individualizării în procesul educației estetice ;
-cultivarea creativității și stimularea imaginației, condiție și rezultat al educației
estetice ;
-unitatea esențială a procesului educației estetice prin artă și diversitatea modalităților
de realizare prin distingerea limbajului specific fiecărei arte ;
-raportul dialectic dintre instrucție și dezvoltare, în cadrul educației estetice,
predominantă fiind funcția formativă asupra celei informative ;
- legătura necesară între dezvoltarea însușirilor estetice și ansamblul dezvoltării
intelectuale și afective ale personalității ”.
Plimbările și valențele lor instructiv educaționale
Așa au devenit plimbările, excursiile, vizitele didactice, lucrările practico-aplicative,
cercurile de elevi, consultațiile și meditațiile, olimpiadele școlare, competițiile artistice și
sportive ca forme extrașcolare, complementare, educației și instrucției ”.
„ Nicolae Iorga spunea „ Drumeția te învață mai mult decât 10 biblioteci la un loc ”.
Plimbarea este modalitatea de a face scurte deplasări pe jos. Ea poate fi numită drumeție de
proporții reduse, prin intermediul căreia copiii depun un minim efort fizic. Pentru copii
plimbările reprezintă o formă atractivă de petrecere a timpului liber, ele sunt organizate de
obicei, cu scopul evident de a-i determina pe copii să petreacă o perioadă de timp în aer liber.
În plus, se dă copiilor posibilitatea de a cunoaște nemijlocit viața și lumea din jur.
În cadrul plimbărilor se realizează următoarele posibilități :
-să se familiarizeze cu împrejurimile grădiniței/sau școlii, cartierului sau zonei,
satului sau zonei din împrejurimile școlii ;
-să observe natura și schimbările ei, în diferite anotimpuri ;
- să cunoască anumite obiective (plante, animale, ecosisteme, puncte
geografice, forme de relief) pe viu, despre care au învățat teoretic în sala de clasă-
grupă ;
- să se comporte civilizat pe stradă, respectând regulile de circulație, ecologia și
igiena personală ;
- să respecte regulile și instrucțiunile date de cadrul didactic însoțitor.
Temele plimbărilor care pot fi planificate și desfășurate cu preșcolarii/școlarii mici,
pot fi de genul : „ Toamna în cartier” ; „ Primăvara în parc și-n grădini ”; „ Iarna în orașul
meu ”; „ Să ne cunoaștem cartierul ”; „ Satul meu natal ”; etc.
Obiectivele și conținutul plimbărilor, sunt legate de cele mai multe ori de activitățile
de cunoaștere a mediului, prevăzute în programele preșcolare și școlare, încercând să
realizeze acea relație intrinsecă dintre cunoștințele teoretice și realitatea practică, obiectivă. În
cadrul plimbărilor atenția copiilor este concentrată asupra realității, în mod direct prin
observare și constatare elevii descoperă insectele care își caută hrană, primele păsări
călătoare, primele flori de primăvară, munca în grădini sau livezi, primăvara sau toamna,
munca pe șantierele de construcții, zborul unui avion, circulația autovehiculelor și a pietonilor
într-o intersecție, etc.
Procesul poate fi inversat, dar și îmbogățit astfel încât, cunoștințele dobândite în
timpul plimbărilor să fie valorizate cu succes în cadrul activităților, din domeniul „ om și
societate” sau în cadrul altor domenii precum educația muzicală : „ Melcul, Mi-am luat unelte
”; „ Educarea limbajului :- memorizare „Primăvara ”de Nicolae Labiș ; „ Educație pentru
societate – convorbire „ De ce iubim plantele, animalele și insectele ?” ;
Viața de zi cu zi dovedește că educația și instrucția, adică formarea personalității
umane nu se termină în momentul ieșirii copilului pe poarta instituției de învățământ, ci ea
continuă, pe stradă, în parc, în alte unități de cultură, alături de părinți, colegi, prieteni,
oameni de cultură și artă precum și formatori de opinie, din presă și televiziune.