SCENETĂ: POVESTEA UNUI ELEV LENEȘ (adaptare)

PERSONAJE:
 POVESTITOR
 PROFESOARA
 LENEŞUL
 ELEVI

POVESTITORUL: TOMA BIANCA

Cică era odată, … undeva… nu ştiu să vă spun unde şi nici nu cred că asta să
aibă mare importanţă.
Cică era un băiat căruia nu-i era deloc dragă şcoala. Era atât de leneş, încât
nici ghiozdanul nu şi-l ducea singur. Văzând că nu se dă pe brazdă, colegii hotărâră
să-l osândească la şcoală pe viaţă ca nu cumva să molipsească şi pe vreunul dintre
ei… şi aşa se aleg vreo câţiva elevi din clasă, se duc la banca trândavului, îl umflă
pe sus ca pe un bolovan fără minte şi hai cu el la direcţiune!
Aşa procedează ei, elevii silitori şi cuminţi!
Pe coridor se întâlnesc cu o doamnă profesoară cu suflet. Doamna, văzând
mogâldeaţa târâtă de colegi, întreabă mirată:

PROFESOARA: IANCU ALEXANDRA

– Ce faceţi, dragi copii? Încotro? Se vede că elevul pe care îl duceţi este
bolnav, sărăcuţul! Îl duceţi la cabinetul medical, nu-i aşa? (elevii se opresc)

ELEV 1: OPREA MIHAELA

– Da de unde, doamna profesoară! Să ierte preabuna dumneavoastră faţă, dar
acesta-i cel mai leneş elev pe care l-a avut vreodată şcoala noastră şi nu-i de crezut
că mai poate avea pereche pe lume. Ne-am sfătuit toţi colegii clasei şi mergem cu
el la director să ne scape dânsul de un asemenea exemplu.

PROFESOARA: IANCU ALEXANDRA

– Aoleu, dragi copii! Păcat de el sărmanul să fie pedepsit aşa de tare, ca un
câine fără de lege! Mai bine mi-l aduceţi mie în clasă că eu am mai avut câţiva ca el
şi i-am lecuit pe toţi prin muncă, perseverenţă dar, mai ales cu ajutorul colegilor
care i-au susţinut şi încurajat!
ELEV 2: CHIRILĂ MARIUS

– Iată peste ce noroc ai dat, mă, leneşule, mâncate-ar repetenţia să te

mănânce! Urâciunea elevilor! Ridică-te repede şi mulţumeşte doamnei profesoare
că te primeşte în clasa dumneaei şi nu te lasă pe mâna noastră să îţi arătăm noi ce
înseamnă şcoala!

ELEV 3: AFTANACHE EMANUELA

– I-auzi, mă! Poate aşa, cu ajutorul doamnei, se leagă ceva şi de tine că pe
noi tare ne-ai mai chinuit şi mult am mai fost pedepsiţi din cauza ta! Bine-a mai zis,
cine-a zis: “Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea. Cine stă şi trândăveşte, are tot
aşa!”

ELEV 4: HRISCU ANDREI

– Hai, hai! Dă răspuns doamnei că doar n-o să stea toată ziua după tine, te prinzi?

ELEVUL LENEȘ: FAZAKAȘ ALEXANDRU

– Daaa… la dumeavoastră în clasă îmi face cineva temele? Învaţă cineva în
locul meu?

PROFESOARA: IANCU ALEXANDRA

– Ce-a zis?

ELEV 5: OPINCĂ IONUȚ

– Întreabă dacă o să înveţe cineva în locul lui şi dacă o să-i facă altcineva
temele!?
PROFESOARA: IANCU ALEXANDRA
– Doamne fereşete-mă! Aşa ceva n-am mai auzit! Dar el nu poate să şi le
facă singur??!

ELEV 1: OPREA MIHAELA

– Auzi, leneşule! Te prinzi să-ţi faci temele singur, ori ba?
Te prinzi să te strădui a învăţa?

ELEVUL LENEȘ: FAZAKAȘ ALEXANDRU

– Ba, io dragii mei la aşa corvoadă nu m-oi înhăma! Vai lene mi! Chiar
nimeni nu poate înţelege că sufăr de boala grea a lenei şi degeaba îmi căutaţi leacul
că nu-l veţi afla.

ELEV 5: OPINCĂ IONUȚ

– Doamna profesoară, degeaba încercaţi să stricaţi orzul pe gâşte. Credeţi că
noi n-am încercat să-l aducem pe calea cea dreaptă şi vrem să scăpăm de el aşa,
fără luptă?! Ce credeţi?! Toţi elevii clasei au încercat din răsputeri: unul să-l ajute
la română, unul la matematică, altul la franceză şi engleză, ca să reuşească să ţină şi
el ritmul cu noi. Ce să vedeţi! Ne-am luptat cu morile de vânt mai ceva ca Don
Quijote! Doar lenea-i cucoană mare, seamăn pe lume nu are!

PROFESOARA: IANCU ALEXANDRA

– Dragii mei, dacă-i aşa ce să mai zic? Faceţi voi cum credeţi că este mai
bine atât pentru voi, cât şi pentru el!

TOȚI ELEVII (IN COR)

– Haideţi, la direcţiune cu el ! Exmatricularea te aşteaptă!
POVESTITORUL: TOMA BIANCA
Şi l-au dus elevii cei silitori pe leneş la director punându-şi speranţa în acesta
că îl va lecui de trândăvie.
Şi iaca aşa au scăpat elevii de “oaia cea neagră”, dar şi elevul cel leneş de
elevii cei silitori şi cuminţi. Mai poftească şi alţi elevi ca acesta în școala noastră
dacă le doreşte inima şi nu cunosc povestea…
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea unora ce de lene suferă.
Şi-am încălecat pe-o căpşună şi credeţi că ce v-am spus nu-i minciună!