SECRETARA/ DACTILOGRAFA

Secretara: - Da! Da, sigur că da, am să-i comunic. Bună ziua! (cantă) la la
la....
Directoarea: -Păi bine, domnișoara secretară, se poate? Te-am rugat pe
dumneata să scrii mailurile mai importante. Şi dumneata ce faci? Ce, ce
frază e asta? „În încheiere menţionăm domnule director, că noi considerăm
comanda anulată pe dumneavoastră la fel. Ca întotdeauna vă salutăm
prietenește!”. Asta-i punctuaţie, frate? „Considerăm comanda anulată.”
Punct. Şi apoi de la capăt. „Pe dumneavoastră, la fel ca întotdeauna, vă
salutăm prietenește!” Şi de fiecare dată scrii în felul acesta: Se poate?!
S: -Ah! Vă rog să mă iertaţi doamna director. Eu am, am să încerc... o să
mă străduiesc...
D: - Fii atentă, fii foarte atentă, domnișoară! Păi, ia, gândeşte-te! Ce s-ar
întâmpla dacă dumneata ai vorbi aşa cum scrii? Ei! Ce-ar ieşi dacă ai vorbi
folosind punctuaţia aşa, ca-n rapoartele sau e-mailurile pe care le scrii la
calculator...
S: - Să vorbesc aşa cum scriu?
D: - Da!
S: - Eh! Ar fi ceva...
D: - Rău.
S: - Pfff.. (Directoarea pleacă.)
Inspectoarea: - Bună ziua!
S: - Bună ziua!
I: - Domnișoară secratară, pot vorbi cu doamna director?
S: - Doamna director e ocupată la telefon. Vorbeşte singură. Aţi venit?
I: - Ce-aţi spus?
S: - Singură aţi venit?
I: - Ah! Da, da, da. Singură, singură. Fii, te rog, amabilă şi dă-mi un scaun.
S: - Ah, da! De ce nu mi-aţi spus, v-aş fi dat afară. Plouă.

1
I: - Da’ de ce să mă dai afără, domnișoară?
S: - Nu, afară plouă! Poftiţi scaunul!
S: - De fapt, ştiam că doamna director trebuie să se ducă la Centru şi
speram să-i vină numele. Dumneavoastră, vă rog.
I: - Ce-ai, ce-ai zis?
S: - Numele dumneavoastră, vă rog. Trebuie să vă anunţ şi poate vă
primeşte ieri. Au fost de fapt audienţele.
I: - Să mă primească ieri?
S: - Nu, ieri au fost de fapt audienţele, dar poate vă primeşte şi azi în cap.
De listă v-am pus.
I: - E! Nu, nu! Nu pricep nimic, nu înţeleg...
S: - În cap de listă v-am pus.
I: - Domnișoară secretară, fii te rog amabilă, dă-mi pe directoare, pe
contabilul şef, pe administratorul cantinei, pe oricine.
S: - Domnul administrator e în curtea din spate. Taie un om. Lemne.
I: - Taie un om!?!
S: - Nu! Taie un om lemne şi dânsa îl supraveghează.
I: - Ia, ascultă, domnișoară! Dumneata crezi că eu am venit aici să mă
îmbolnăveşti de inimă?
S: - Ah!
I: - Te rog foarte mult să o anunţi pe doamna director că o caută
inspectoarea Alexandra Petrescu.
S: - Doamna’ Petrescu, dumneavoastră sunteţi? De ce n-aţi spus? O anunţ
imediat. Vă rog să aşteptaţi două săptămâni. Sunt de când trebuia să
veniţi.
I: - Două, să aştept două săptămâni?
S: - Nu! Două săptămâni sunt de când trebuia să veniţi, da’ eu abia acum
am aflat că dumneavoastră sunteţi într-o parte. Am şi eu dreptate.
I: - Cum sunt?
S: - Of! Într-o parte am şi eu dreptate.
2
(Apare Directoarea)
Directoarea: - Ce este? Ce s-a întâmplat?
I: - Soro dragă, secretara asta a dumitale m-a îmbolnăvit. Dă-mi repede un
calmant să-mi treacă trenul. Pleacă peste un sfert de oră şi-aş vrea să
prind ultima cursă şi mai ales gara e departe şi te rog să-mi dai maşina să
mă duc în lume! cu toată povestea asta din provincie că eu am vrut să
trimit pe altul.
D: -Stai, stai, stai soro! Că nu înţeleg nimic. Ce-ai spus?
I: - Ce-am spus, ce-am spus? Parcă eu mai ştiu ce-am spus! Poftim! Ă, ă,
ă, am început să vorbesc ca ea.
S: - Doamna director! Am uitat să vă anunt. Fratele dumneavoastră a
telefonat arde.
I: - Ce face?
D: - Lasă, lasă! Mai departe?
S: - Arde de nerăbdare să vă vadă.
D: - Perfect. Mersi!
I: - A! A!