Cafea la pachet

- Nu-mi pasă că nu știu... . Mi se pare neplăcut.

Fețele de masă albe și tricotate. Da, alb. Clasici. Fara culori, da.
Să vedem... este o nuntă, nu o petrecere pentru copii.
Ce zici de dalii? Bine, sună-mă mai târziu.

*
- Buna ziua. O cafea cu lapte, te rog.
- Alicia.
- Javi. Buna ziua.
- Ce mai faci?
- Foarte bun.
- Și tu?
- Bine, bine, foarte bine acolo... Și ce? foarte ocupat?
- Mult. Da... ei bine, mă pregătesc pentru nunta mea.
- Da, deja... mi-au spus deja... că te căsătorești...
- Da.
- Felicitări…
- Mulțumesc …
- Unu treizeci…
- Da. Alerg pentru că mă grăbesc...
- Pleci acum?
- Da…
- Stai puțin, nu? De ce nu ai cafeaua cu mine?
- Bine …

*
- Cum este mama ta?
- OK este ok. A fost operată la genunchi în urmă cu o lună.
- Oh, chiar aşa?
- Da, dar e foarte bine.
Ei bine, el încă mă întreabă despre tine din când în când...
- Dă-i un sărut pentru mine.
- Da…
- Și... cum e totul? Cum e munca?
- Foarte bun! Ei bine, m-au făcut șef de departament.
- Oh, chiar aşa?
- Da.
- Excelent!!!
- Da.
- La dracu '! În sfârșit!!
- În sfârșit! Sunt foarte fericit. Pentru că cred că sunt foarte bun la asta.
- Excelent! E grozav, sunt foarte fericit.
O meriți…
- Da mulțumesc.
- Excelent…
- Ei bine... si ce faci?
- … eu…? Nu o să crezi... Am renunțat până la urmă...
- Dar... lucrezi în tipografie? …
- Da...
- Cu tatăl tău?...
- Da…
- Ei bine, e greu de crezut, da...
- Știu deja... deja.
-
- Nu? Ai spus mereu că ar fi imposibil...
- Pentru ca tu să vezi.
- Si ce s-a intamplat?
- Păi... am petrecut un an rătăcind prin lume și... când m-am întors acasă nu aveam nimic...
trebuia să lucrez... Și de când la momentul scrierii nu am reușit să trăiesc... bine...
Dar haide... nu e chiar așa de rău... eh?
- Ei bine, cine avea să spună?
- Asta nu e tot.
- Nu?
- M-am oprit din fumat.
- Nu!
- Ha…
- Oh, chiar aşa?
- Asta e mult mai greu de crezut.
- îți spun deja. Au trecut 6 luni.
- Ei bine, te felicit.
- Mulțumesc…
… Și cum rămâne cu nunta?
- Când?
- Pentru aprilie…
- Sfântul Gheorghe...
- Da.
- Clar …
- Sunt foarte fericit... chiar...
- Mulțumesc foarte mult.

*
- Ești cu cineva?
- Da…
- … Și eu o cunosc?
- Nu..., ce e!
Am cunoscut-o în Chile... Un globetrotter ca mine...
- Ah, ce romantic...!
- Și de unde este?
- Din Buenos Aires.
- Dar... dar a venit să locuiască aici din cauza ta?
- Da.
- Ei bine... Trebuie să fie foarte îndrăgostită...
- Ei bine... asta spune ea.

*
- Și... și Marcos, ce mai face?
- Nu era de vină... Javi...
- Nu știu... Te vei căsători cu el, nu?
- Ei bine..., știai ce vreau...
- A avea copii…
- Nu. Ai o familie... și fii fericit...
Și nu ai încercat niciodată să te pui în locul meu...
Mai mult, cred că nu ești făcut să trăiești în cuplu, Javi... pentru că totul ți se pare un
sacrificiu...
- Omule... când te fac să te simți vinovat că faci ceea ce-ți place... ei bine, da... totul pare un
sacrificiu, desigur.
- Ei bine, trebuie să plec.
- Stai, Alicia... Scuze...
- Să nu ajungem din nou supărați! Nu știm cum să încercăm să avem o relație normală?
Va fi mai ușor pentru toată lumea... Plus... asta este.. A trecut mult timp...
- 2 ani. Nu, nu e atât de lung...

*
- Mi-a fost dor de tine…
- Te-am sunat de 1000 de ori...
- Ei bine..., ..asta nu ne mai este de mare folos acum...
- Nu, nu acum.
- Ei bine... hai să încercăm să ne înțelegem... nu? cum ai spus acum...
Pentru că va fi cel mai ușor pentru toată lumea...
- Esti fericit?
- Și tu?
- Eu... trebuie să-ți spun ceva...
*
- Buna ziua.
- Ce mai faci?
- Bun.
- Uite pe cine am găsit? Este Alice.
- Oh ce mai faci? Am auzit multe despre tine!
Cât de rece!!!
- Cu te simți azi?
- Bun.
- Ei bine, eu... Acum chiar trebuie să plec. Încântat de cunoştinţă. Și fie ca totul să meargă
foarte bine!
- Mulțumesc.
- Să fii foarte fericit!

- Alicia!

Muzică

- Spune-mi.
- Dar de ce? Daca mi-au placut...
Nu, sunt... sunt bine... Pur și simplu nu înțeleg de ce nu pot avea dalii în ziua nunții mele. Nu-
mi pasă că nu este momentul...