FENOMENUL LITERAR AL MOMENTULUI,

CREAT ONLINE Şl DEVENIT BESTSELLER INTERNATIONAL

 (. / ste prim a dată când zbor cu avionul şi recunosc că sunt
_p u ţin agitată. Mă aşez şi cuplez centura de siguranţă.
Mama se aşază lângă m ine cu u n zâm bet com pătim itor:
—L in işteşte-te, draga mea! în curând ajungem la M iami.
5 ore şi ?3 de m in u te ca să străb aţi ţara de la u n ocean la
celălalt. Mai exact, în total, 3 757 de kilom etri.
5 ore şi ^3 de m inute ca să faci praf şaisprezece ani d in viaţă.
Şi toate astea p en tru o idioată de slujbă.

Cu doar cincisprezece zile în urm ă, viaţa mea era perfectă:

aveam doi p rieten i foarte buni, o grăm adă de cunoscuţi, eram
invitată la toate petrecerile de sâmbătă seara, şi aveam o familie...
ca toate celelalte. Serios, ce-aş fi putut să-m i doresc mai mult?
Până când, în tr-o vineri după-am iază, mă întorc acasă după
şcoală şi îm i dau seam a că urm ează să se întâm ple ceva îngrozi-
lor. De câte ori trebuie să-m i dea o veste proastă, p ărin ţii m ei
îmi pregătesc u n tort de ciocolată de consolare, iar când am intrat
In casă m -a întâm pinat exact arom a de tort de ciocolată.
Las geanta la in tra re şi m ă duc direct în bucătărie, u n d e
o găsesc pe m am a lângă aragaz.
- Bună, mam ă, îi zic.
“ Bună, scum po, nu te -a m auzit când ai intrat.
Se vede în privirea ei că ceva nu e bine.
6 Cristma Chipen

—S-a în tâm p lat ceva? o în tre b eu.

—Nu, de ce?
—Te p o rţi p u ţin ... nu ştiu... ciudat.
—Nu. E totul în regulă, draga m ea. C inăm cam în tr-o oră.
—Bine, până atu n ci m ă duc s ă -m i fac o rd in e în cam eră,
zic eu, după care ies d in b u cătărie şi urc rep ed e scările spre
cam era mea.
Mă duc la calculator şi p u n n işte m uzică. Misery Business
a celor de la P aram ore se aude la volum m axim , iar eu mă apuc
să fac curat, în c ercân d , p rin tre altele, să nu mă m ai gândesc
la p ro stu l acela de Set. Am fost îm p reu n ă opt luni... E groaznic
să afli că băiatul pe care îl iubeşti te înşală. Ce idiot!
Vocea m am ei îm i în tre ru p e şiru l gândurilor:
—La masă!
In bucătărie, m am a, tata şi Kate sunt deja aşezaţi la locurile
lor. Mă aşez şi eu şi abia aştep t să bag ceva în gură, p e n tru că
su n t lihnită.
Tăcerea d in bucătărie este d e -a d rep tu l je n a n tă şi ciu d ată,,
p e n tru că de obicei vorbim m ult.
—Ştiţi, îm i place m ult la noua m ea şcoală, zice sora m ea ca
să rupă tăcerea.
Kate are paisprezece ani şi a in tra t de curând la liceu.
O bserv că m am a şi tata se uită unul la altul. Fac u n schim b
de priviri ciudate şi p ar îngrijoraţi. După care tata încuviinţează
din cap şi m am a pricepe d in zbor. Oare ce se întâm plă?
—Fetelor, trebuie să vorbim cu voi despre u n lucru im portant.
0 , nu! Ştiam eu!
—Tatălui vostru i s -a oferit u n post m ai b u n la M iam i şi tre -
buie să ne m utăm acolo. Plecăm în două săptăm âni, ne zice ea.
N u -m i vine să cred! Nu poate fi adevărat! Nu se p o ate...
Ne m erge aşa de b in e în Los Angeles! Avem o casă frum oasă,
p rieten i m ulţi, poate că nu e chiar grozav la şcoală, dar colegii
sunt m inunaţi, iar m am a şi tata câştigă foarte bine.
—Dar ne m erge foarte bine aici! zic eu.
My Di l e mma is You 7

Tata m ă priveşte, stră d u in d u -se să -ş i păstreze zâm betul.

—Aşa e, Cris, ştiu, d ar nu pot refuza. Jo h n Dallas are în c re ­
d ere în m in e şi m ă vrea alătu ri de el, ca să gestionez n işte
afaceri im p o rtan te . Dar g â n d e şte -te ce veţi câştiga tu şi Kate:
0 casă de două ori m ai m are, o şcoală fantastică, u n d e veţi avea
p arte de educaţia p otrivită, p rie te n i noi şi o grăm adă de alte
lucruri! Şi apoi, M iam i e u n oraş foarte frum os, o să vedeţi!
—Cine e John Dallas? în treab ă Kate.
—Un p rie te n b u n d e -a l n o stru , d in facultate, şi şeful tatălui
vostru, răsp u n d e m am a. F etelor, su n t sigură că o să vă placă
la Miami!
—Nu e vorba de asta, mamă! in terv in eu. Şi d e -a r fi cel m ai
frum os oraş d in lum e, toţi p rie te n ii m ei su n t aici!
—Da, toţi p rie te n ii n o ştri su n t aici! in sistă Kate.
—Aşa e, d ar p rie te n ii vin şi pleacă, şi sunt sigură că o să vă
faceţi alţii noi.
Nu pot să -m i cred urechilor! Abia îm i m ai stăpânesc furia.
( !um pot fi atât de in sen sib ili?
Nu vreau alţii noi! izbucnesc în cele d in urm ă, cu lacrim i
în ochi. Şi nu vreau să plec de lângă Gass şi Trevor! Ştii foarte
Iii ne cât suntem de u n iţi. Nu pot trăi fără ei!
Ei, gata, Gris, exagerezi! Există in te rn e t. Veţi putea păstra
legătura în tr - u n fel.
Aşa încheie m am a m ereu discuţiile: găsind cea m ai sim plă
soluţie la orice problem ă, dar eu ştiu foarte bine că e greu să întreţii
1r laţi i la distanţă. Cum o să fie să trăiesc fără Cass şi Trevor? Să nu
li văd în fiecare zi, să nu le îm părtăşesc fiecare experienţă?
Şi apoi Set... S peram că voi avea tim p să rezolv lu c ru rile,
să far în aşa fel încât să se întoarcă la m in e...

In schim b, totul s -a sfârşit.

Şi iată-m ă aici, în avionul ăsta b lestem at, care m ă va duce
d ep arte de toate lucrurile care dau sens vieţii m ele. De ce t r e ­
buie să fie totul atât de greu?
8 C r i s t i n a C h i per i

Stau lângă geam şi sim t cum avionul se pune în m işcare şi

accelerează. Ne deplasăm tot m ai repede, la n sâ n d u -n e în ain te
*

ca u n proiectil. îm i ţin resp iraţia în tim p ce ne d esp rin d em de

la sol. N u -m i vine să cred! C hiar se în tâm p lă... 0 forţă m ă ţin e
lip ită de scaun şi sim t u n gol în stom ac. M i-e team ă, dar, în
acelaşi tim p, recunosc, încerc u n fio r de plăcere.
Nu ştiu cum , d ar reuşesc să -m i fac curaj să privesc pe geam .
Sub noi se în tin d e Los A ngelesul aşa cum nu l-a m m ai văzut
niciodată: u n grilaj de lin ii şi form e geom etrice to t m ai în d e ­
părtate. Nu recunosc nim ic d in oraşul m eu.
Ceva îm i sp u n e că vor fi cele m ai lungi cinci ore d in viaţa
m ea... Privesc î n j u r şi mă concentrez pe doi copii care călăto­
resc cu p ă rin ţii lor: au vreo p atru şi, respectiv, cinci ani, şi p ar
foarte bucuroşi şi lin iştiţi, ca şi cum zborul cu avionul a r fi cel
m ai natural lucru d in lum e p e n tru ei.
Sim t o oarecare invidie faţă de ei. Zâm besc u şo r şi în c h id
ochii, sp erân d să m ă relaxez şi să adorm p u ţin , în pofida tă ră ­
boiului pe care îl fac cei doi.
A

I n tr - u n sfârşit ad o rm şi în cep să visez. E unul d in tre cele

m ai ciudate vise pe care le -a m avut vreodată: plâng şi îm b ră ­
ţişez u n băiat. Nu îi văd clar trăsătu rile, dar observ u n detaliu:
poartă u n cercel în urechea dreaptă. Un fel de sem ilună.
Nu ştiu cine e, to tu şi am o senzaţie ciudată, ba ch iar su n t
sigură, că îl cunosc d in to td e a u n a . S -a r p ă re a că şi el suferă
îngrozitor, d ar oare de ce?
îşi m işcă buzele ca să vorbească, şi e foarte ciudat, p e n tru
că îm i zice doar:
—T rezeşte-te, scum po!
A

II privesc m irată şi deschid im ed iat ochii.

E m am a.
—A m ajuns la M iam i, m ă an u n ţă ea.
 /

ă aşez d in nou d rept în scaun, îm i în tin d picioarele

şi b raţele şi îm i decuplez centura de siguranţă ca
să mă pot ridica. Abia aştept să cobor cu picioarele pe păm ânt.
A parent, to ţi p asag erii îşi doresc acelaşi lu cru ca m in e şi
hc înghesuie spre ieşire. Poate că şi ei sim t că se sufocă... Kate
nu pare să aibă vreo problem ă: trece glonţ pe lângă m in e, îşi
croieşte loc p rin m ulţim e ca să coboare şi, când nu o m ai văd,
Îmi dau seam a că p ro b a b il a şi reu şit. Aş vrea să am m ăcar
o fărâm ă d in sig u ran ţa ei de sine şi d in capacitatea ei de a se
adapta la situ aţii noi. A p rim it veştile despre tra n sfe r m ult m ai
bine ca m ine şi acum aş putea spune ch iar că e fericită.
După aproxim ativ o oră n e -a m recuperat bagajele, am ieşit
In sfârşit d in aero p o rt şi acum încărcăm valizele în tr - u n taxi.
I\u, m am a şi Kate ne înghesuim pe bancheta d in spate, în tim p
ce tata se aşază în faţă.
Privesc p rin geam oraşul care se derulează în faţa o ch ilo r
mei şi care va deveni curând casa mea: zg ârie-n o ri, ocean, p a l­
m ieri, plaje, vile şi d in nou ocean.
Vom locui în M iam i Beach, ia r acesta e singurul lucru care
nu - mi displace câtuşi de p u ţin . Iubesc m area şi sp er să îm i pot
p rtrece toate după-am iezile pe plajă.
Străzile pe care le străb atem su n t p lin e de tin e ri de vârsta
m n , care se dau cu skateboardul, cu rolele sau se duc la plajă
10 Cristina Ctiiperi

în b erm u d e şi cu placa de su rf la subraţ. Trebuie să recunosc că

nu pare deloc u n loc rău, m ai ales în această perioadă a anului.
S per d in tot sufletul să reuşesc să îm i fac p rie te n i d in p rim a
zi de şcoală. încă de m ică am su ferit m ult d in p ricin a tim id i­
tăţii. Mă sim ţeam invizibilă şi nu înţelegeam că, de fapt, eu mă
izolam de ceilalţi. D in fericire însă, i-a m avut alături de m ine
pe Gass şi pe Trevor. A poi, în p rim u l an de liceu, m i-a m dat
seam a că treb u ie s ă -m i schim b atitudinea: m i-a m făcut curaj
şi am învăţat să relaţionez cu oam enii. De fapt, acum am m ulţi
p rieten i. Ah, pard o n , aveam m ulţi p rieten i.
T axim etristul frânează b ru sc şi m ă lovesc de scaunul d in
faţă.
—C are-i problem a? izbucnesc eu.
Şoferul scoate capul pe fereastră.
—Băieţi, data viitoare u ita ţi-v ă în a in te să tre c e ţi pe roşu!
Puteam să dau peste voi! strigă el.
Mă aplec şi eu să văd cu cine vorbeşte şi observ u n grup m ic
de tineri; unul dintre ei îi râde în faţă taxim etristului ca u n cretin.
Aş zice că su n t d e -o vârstă cu m ine. Trei b ăieţi şi o fată,
îm b răcaţi la m odă şi foarte drăguţi. Cine ştie? Poate m erg la
aceeaşi şcoală la care voi m erge şi eu. Sper că nu... N -aş vrea
să -m i fie colegi.
Taxim etristul îşi cere scuze că a frân at brusc şi o ia d in nou
d in loc. Trecem pe lângă u n parc şi ne adâncim în tr - u n cartier
p lin de case enorm e. Aici ne oprim , iar tata începe să descarce
valizele.
Mă uit în jur. Peste tot, doar vile enorm e, cu piscine şi g ră ­
d in i in cred ib ile, şi toate au cel p u ţin două etaje. Sim t m irosul
m ării, aşa că plaja nu poate fi p rea departe.
—Aici stăm noi?! în tre b eu, arătând spre supervila d in faţa
noastră.
Tata încuviinţează, iar eu răm ân cu gura căscată. A runcasem
deja o privire pe S treet View, dar nu m i se păruse aşa de m are.
My D i l e m m a is You 11

dim potrivă... Are două etaje, p iscin a se vede deja de aici... şi

abia aştept să o folosesc!
—Uau! exclam eu.
Kate îşi ia g en ţile d in zbor şi aleargă en tu ziasm ată sp re
in trare.
—D ă-te la o p arte, tată!
Eu şi m am a o u rm ăm şi, când d eschidem uşa, răm ân efectiv
cu gura căscată. C hiar în faţa n o astră se iveşte u n hol lum inos,
cu o uşă de sticlă care dă spre grădină, iar grădina este orientată
spre ocean. In p artea dreaptă se văd nişte scări care duc la etaj.
I n stânga, în schim b, se află u n salon cu două uşi m ari de sticlă
prin care se ajunge direct în grădină.
Totul este decorat cu m ult gust, în stil u ltram o d ern , şi este
îngrijit până în cel m ai m ic detaliu. I n tr - u n colţ al în c ăp erii
zăresc coletele sosite de la Los Angeles, cu p u ţin ele lu cru ri care
au supravieţuit d in vechea n o astră viaţă.
l.as valizele la in trare şi urc scările ca să văd etajul. Uau, câte
camere! In tru în toate: o încăpere cu un perete în treg d in sticlă,
cu vedere la ocean, o baie enorm ă şi patru dorm itoare. Fiecare
ca meră are baia proprie, dar nici una nu e pe gustul meu. Sunt ori
prea mari, ori prea mici, plus că urăsc să cobor scările la prim a
oră a dim ineţii, aşa că mă duc d in nou la parter, să văd dacă nu
gANCHC vreo cam eră jos.
Din fe ric ire , o găsesc, şi p a re p e rfe c tă p e n tr u m in e .
Arc m ărim ea potrivită, iar de la fereastră se vede piscina, p is ­
cina noastră.
Cum te sim ţi, scum pa m ea? mă în tre a b ă m am a in trâ n d
In cam eră.
Rine... cred, îi răspund.
Vrei să dorm i aici? m ă în tre a b ă ea, p rivind în jur.
Da, pot?
Hi neînţeles, îm i zice zâm bind.
Mă uit d in nou în ju r , ca să văd cum să -m i aranjez lucrurile.
12 Cristina Chiperi

—Nu uita că luni în cep i şcoala! Profită de azi şi de m âine ca

s ă -ţi aranjezi lucrurile, draga m ea, m ai spune m am a, stric ân -
d u -m i ziua si-a sa stricată.
* *

—Ah, da... şcoala... m u rm u r eu şi m ă duc să -m i iau valizele,

pe care le târăsc spre noua m ea cam eră.
Nu am m anuale, nu ştiu u n d e au ajuns cu program a, nu ştiu
nim ic. V enind în octom brie, după ce au început deja cursurile
şi s-a u form at clasele, n u -m i va fi deloc u şo r să m ă integrez.
La sfârşitul serii am te rm in at de aranjat lucrurile, iar cam era
aduce acum ceva m ai m ult cu m ine decât în u rm ă cu câteva ore.
Nu arată rău, cu toate că vechea m ea cam eră d in Los A ngeles
era foarte diferită.
Scot d in tr-u n dosar câteva fotografii pe care le -a m im prim at
în ain te să plecăm . Iau scotch-ul şi m ă apuc să le lipesc pe dulap.
Asta a fost făcută la ziua de naştere a arogantei ăleia de Giuly:
eu şi Gass zâm bim şi su n tem m u rd are de frişcă. în seara aceea
făcuserăm u n tărăboi uriaş, dar n e -a m d istrat foarte tare. Cass
îm i d ăd u se u n b râ n c i c h ia r când m am a s ă rb ă to rite i trec ea
pe lângă noi cu tortul, iar eu m -a m ciocnit de ea. Tortul a zburat
p rin aer şi a aterizat în capul invitaţilor. S -a p o rn it u n război
în care frişca şi p an d işp an u l au aterizat peste tot, iar eu şi Gass
n e -a m făcut o poză, ca s-o avem am in tire.
I n tr - o altă fo to g rafie s u n te m eu şi T revor îm b ră ţiş a ţi.
Zâmbesc. Ce n -a ş da acum p e n tru o îm b răţişare de la p rieten u l
meu!
Pe asta, în schim b, am făcut-o chiar ie ri după-am iază, după
ore. E u n selfie cu noi tre i pe banca noastră. Mi se pare că a t r e ­
cut o veşnicie de atunci, şi to tu şi s -a u scurs d o ar douăzeci şi
p atru de ore. O chii m i se um plu de lacrim i.
Cass e foarte tristă; d in tre noi trei, ea a fost cea m ai afectată
de vestea că m ă m ut. Nu m i-a m im aginat că o să reacţioneze
aşa de urât. E dificil p e n tru toată lum ea, d ar poate că ei i-a fost
ceva m ai greu. M i-a d ăru it p an d an tiv u l pe care îl p o rt la gât.
My Di l e mma is You 13

jum ătate d in tr-o inim ioară, iar cealaltă jum ătate e la ea, „ca să
ne am in tim că ne ap arţin em u na alteia".
Trevor a făcut o faţă foarte am uzantă când şi-a dat seam a că
a fost exclus d in cadou. Dar Gass n e -a su rp rin s cu u n alt dar:
trei b răţări cu iniţialele noastre, GCT.
Ca să ne am in tim că su n tem şi vom fi m ereu cei tre i m u ş­
chetari, n e -a spus ea chicotind.
Apoi, când n e -a m despărţit, p rieten a m ea m -a strân s tare
i ri b raţe, de parcă n - ar mai fi vrut să - mi dea drum ul, şi m - a implo -
rat printre lacrim i:
Cris, nu mă părăsi, te rog!
A fost cel m ai trist m o m en t din viaţa mea.
Trevor, în schim b, nu a plâns, d ar avea ochii um ezi şi ştiu
cA suferea.
Mă aşez pe pat, îm i iau celularul şi mă uit la alte fotografii.
I >upă care le trim it u n m esaj am ândurora: „M i-e d o r de voi".
 rom a in ten să a clătitelo r pufoase p ro asp ăt făcute
A

m ă trezeşte blând d in som n. în cerc să am ân t r e ­

zirea, ţin ân d pleoapele închise şi in sp irân d adânc m irosul d e li­
cios şi fam iliar.
Când mă hotărăsc în sfârşit să deschid ochii, îm i ia câteva
clipe să îm i dau seam a unde mă aflu.
Atrasă de parfum ul clătitelor, am un singur obiectiv: să m erg
în bucătărie.
A junsă în d re p tu l u şii, îi găsesc pe m am a, tata şi Kate la
m asă, aşezaţi pe aceleaşi locuri pe care le ocupau în b u c ă tă ­
ria n o astră d in Los A ngeles. Nici n -a i zice că ne aflăm la m ii
de k ilo m e tri d ista n ţă . Mă aşez şi eu, a ş te p tâ n d u -m i p o rţia
de fericire.
—Te-ai trezit bine, draga m ea? Cu ce vrei să m ănânci clăti­
tele? mă în treab ă m am a.
—Bună dim ineaţa, m am ă, da, m ulţum esc. Cu ceai, îi răspund
eu zâm bind.
M ama îm i dă ceaiul, iar eu suflu în el, să -l răcesc.
—Gustă puţin, zice tata şi îm i în tin d e o farfurie cu fabuloasele
lui clătite cu sirop de arţar.
Sunt sigură că num ai el ştie să le facă aşa bune.
După m icul deju n mă pregătesc să m erg pe plajă. Mă învârt
p u ţin p rin cartier, căutând u n indicator, dar nu găsesc nim ic.
My D i l e m m a is Yo u 15

In cele d in urm ă îi cer in fo rm aţii u n ei doam ne care, d in fe r i­

cire, îm i arată strada pe care treb u ie să o apuc.
După câteva m in u te, p alm ierii devin to t m ai deşi, ia r t r o ­
tuarul fream ătă de o am en i de toate v ârstele care se dau pe
skateboarduri sau pe patine cu rotile, şi în sfârşit văd oceanul.
Odată ajunsă pe plajă, îm i aranjez prosopul pe nisip, îm i dau
|os pantofii şi m ă în tin d la soare. Mă sim t chiar bine şi încep
k;i cred că, poate, viaţa aici nu e chiar atât de scârboasă, când,
d m tr-o d a tă , mă loveşte ceva în b raţ. Mă ridic brusc şi îm i dau
|us ochelarii de soare p lin i de nisip.
Un tip se apropie în fugă. Are ochii m ai albaştri ca cerul şi
părul castaniu ciufulit de vânt.
Scuze, e vina lui Cam, îm i zice el, lu â n d u -şi m ingea.
Ah, nu, stai liniştit! Nu face nim ic, îi răsp u n d eu, sc u tu ­
ra ndu mă de nisip.
l ipul zâm beşte şi m ă m ăsoară d in p riv iri p re ţ de câteva
nccundc.
Ne mai vedem !
I ncuviinţez d in cap şi îi zâm besc la rândul m eu, în tim p ce
el da să plece.
b in e în ţeles, acest „Cam “ ar fi putut să fie m ai atent! Sunt
plina de nisip. A poi... ce ruşine! Nu îm i place deloc să v o r­
bi mi cu băieţi pe care n u -i cunosc; nu ştiu niciodată cum să mă
com port cu ei.
II urm ăresc cu p riv ire a pe tip u l cu ochi a lb a ştri şi îl văd
tutori â n d u -se la grupul lui de p rieten i.
| ii r ca mi se pare că su n t cei de ieri, care au trecu t pe roşu!
Ma iu ţin d d in nou şi în c e rc să m ă relaxez, leg ăn ată de
«uiiriul v alu rilo r, d ar n u reu şesc să reg ăsesc m agia pe care
o nimţiHcm cu câteva m in u te în a in te. Poate m i-a r p rin d e b in e
iilţlc hlm pping... Ce altceva m i-a r rid ica m ai b in e m oralul?
IJH, In plus, nu îm i displace ideea de a -m i cum păra h ain e noi
p ru t i u şcoală.
16 Crisîina Chiperi

îm i strân g lu cru rile şi m ă în d re p t spre ceea ce îm i pare a fi

cen tru l oraşului, dacă e să mă iau după n u m ăru l de m agazine
şi d u -te -v in o -u l co n tin u u de oam eni.
In tru în F orever 21, mă u it în ju r şi găsesc ra p id câteva
haine tră s n e t. Gând ies d in m agazin, m ă sim t m ulţum ită: în
geantă am tre i tric o u ri, o rochie şi două p erech i de leggings.
Mai treb u ie doar să m ă h o tărăsc ce-o să p o rt m âine, în p rim a
zi de şcoală! în c e rc să -m i im aginez posibile com binaţii, ca să
nu las totul pe ultim ul m in u t, cum fac m ereu. M erg ab so rb ită
de gânduri, iar un tip pe skateboard dă peste m ine şi mă tr â n ­
teşte la păm ânt.
Ce zi o fi azi? Ziua în care toată lum ea se ciocneşte de Gris?
—Scuze, îm i zice im ediat skaterul.
îm i rid ic p riv irea să văd cine e. Pare cam de o v ârstă cu
m ine, are părul blond ciufulit şi ochii de un căprui p u r şi s im ­
plu superb.
a

îm i ia geanta de jos, se ridică şi m i-o înm ânează.

—Scuză-m ă. T e-ai lovit? Eu... se blochează când p riv irile
ni se întâlnesc.
—A m m ... stai lin iştit, sunt bine.
Iau geanta şi îi zâm besc.
—Da... b in e... A tunci... m urm ură el, tre c â n d u -şi m âna p rin
păr.
Dar ce-a păţit? Mă înşel oare sau e jenat?
—Matt! E totul în regulă? strigă cineva a p ro p iin d u -se de noi.
E acelaşi tip care a venit să -şi ia m ingea pe plajă. Hei, iarăşi tu?
în treab ă el am uzat, recu n o scân d u -m ă.
—Da, e totul în regulă. Vă cunoaşteţi? se m iră tipul blond.
—Nu, dar adineauri, Gam a lovit-o cu m ingea, îi explică tipul
cu ochi albaştri.
Râd am ândoi.
Nu îm i place deloc situaţia. în cep să m ă sim t ciudat şi nu mi
se pare deloc distractiv.
My D i l e m m a is You 17

—îm i pare bine, eu sunt Nash, adaugă tipul, în to rcân d u -se

spre m ine.
—Gris, zic eu, zâm bind forţat.
—N u te -a m m ai văzut pe aici. Eşti nouă în zonă? mă întreabă
tipul pe care cred că îl cheam ă M att.
—Da, m -a m m utat ieri.
în cerc să -m i păstrez calm ul şi să nu in tru în panică.
A tunci sp er să te revăd curând; su n t sigur că u n o ra le -a r
plăcea să te aibă în preajm ă, continuă Nash, lo v in d u -1 pe spate
pr am icul lui. H aide, Matt! Cam, Taylor şi p rin ţesa ne aşteaptă.
Ciao, Gris, m ă salută tipul blond.
C iao... îi ră s p u n d , zâm b in d p u ţin je n a tă , şi îi p riv esc
m d c p ărtân d u -se.
I )e ce păţesc eu chestii d in astea? Ge e în neregulă cu m ine?
Nimic nu îm i m erge b in e de când am ajuns în oraşul ăsta!
Şi. ca şi cum nu ar fi fost de aju n s, pe d ru m u l sp re casă mă
m iăccsc. R euşesc să găsesc d in nou stra d a d o ar cu aju to ru l
mim poliţist.
în tru c â t d im in e a ţa a fost p lin ă de e v en im en te, h o tărăsc
n[\ mu petrec după-am iaza —ultim a liberă în a in te de începerea
tu ulii fie m arginea piscin ei m ele. Nu există lucru m ai plăcut
t a aresta pe tot păm ântul!
In pirul m eu, totul e verde şi tăcut; in tr-a d e v ă r relaxant.
Şl lotuşi, nu mă pot opri să nu mă în treb ce se va întâm pla anul
iii'cnIji la noua şcoală... în ch id ochii şi mă concentrez pe liniştea
11111 pirul rneu, ca să îm i reduc gândurile la tăcere.
I la ide, term ină! strigă brusc o fată.
Ma ini orc să văd ce se întâm plă, dar nu e nim ic grav: su n t
dom doi îndrăgostiţi care se u rm ăresc chicotind pe strada care
Itoco pr lângă grădina noastră.
El pare Ibarte drăguţ, cu u n corp chiar frum os. Ea are părul
Iilnni I, Iu ng şi ondulat, şi e îm brăcată cu haine de culoare fucsia din
t'Np paiul n picioare. Mă ia durerea de cap d o aru itân d u -m ă la ea!
18 Cristina Chiperi

Mi se strân g e in im a când îi văd cât de fe ric iţi su n t şi îm i

a m in te s c cum e ra m eu şi Set la în c e p u t. Ie şe a m d e s e o ri
îm p reu n ă, ne p etreceam serile u itâ n d u -n e la film e şi ne d is ­
tra m grozav.
A poi Sindy n e -a invitat la p etrecerea de ziua ei de naştere.
Eu hotărâsem să nu m ă duc, d ar Set a p referat să treacă pe acolo,
ca să -şi petreacă seara cu colegii d in echipa de rugby. In tr-u n
final, m -am dus şi eu, căci Gass se sim ţea rău şi îm i ceruse să vin
să o iau de acolo. G ăutând-o, l-a m găsit pe Set în baia fetelor,
făcându-şi de cap cu o ţipă.
Păreau foarte absorbiţi unul de celălalt... Şi acum m ă în treb :
oare de cât tim p dura povestea asta?
D in clipa aceea, totul s -a te rm in at. S-a te rm in at cu noi.
Mă întorc din nou în prezent. Soarele a ajuns la asfinţit şi ştiu
că m âine va fi o zi foarte grea. Mai b in e m ă duc în casă. N u -m i
doresc decât să m ă bag sub pătură şi să iau o pauză câteva ore.
 o
o
a de obicei, dim ineaţa soseşte prea devrem e şi alarm a

r răsună în toată cam era.

Nii vreau să mă dau jos d in pat, aşa că o program ez peste zece
inim ile, ca să m ai dorm puţin.
<iând sună d in nou, îm i bag capul sub p ern ă să îm i acopăr
inerţiile, dar lum ina care vine d in sp re uşă mă trezeşte definitiv.
( !u ochii pe ju m ătate în c h işi, văd în prag silu eta m am ei.
I ,ii început nu reuşesc să în ţeleg ce îm i zice, d ar apoi cuvintele
el i Amină foarte lim pede.
I!şl i tot în pijam a?!
Nu i înţeleg n elin iştea... Care o fi problem a?
Mfl ridic in capul oaselor, iau celularul şi m ă u it la oră.
O, nu! D răcovenia asta, în loc să am âne alarm a cu zece
inim ile, a am ân at-o cu treizeci! O să întârzii ch iar în prim a zi
de rjcnala!
Sar din pat şi apuc p rim ele haine pe care le găsesc în dulap.
( IAl hm p avem la dispoziţie? în tre b în tim p ce - m i trag u n
II Icnii pr m ine.
Zcer m inute. M işcă-te repede!
Includ ghiozdanul, fug la baie să m ă m achiez p u ţin şi ies
vaIvAMc ) din casă. Mama m ă aşteaptă deja în m aşină.
( lAt n d r departe? în tre b eu în tim p ce îm i cuplez centura.
Aproximativ cincisprezece m inute cu m aşina.
20 Cristina Chiperi

—Sau ch iar douăzeci şi cinci, la cum e traficul, adaugă Kate,

care m erge şi ea la aceeaşi şcoală.
—Nu mă ajuţi, îi spun eu, săgetând-o cu privirea.
A jungem după exact un sfert de oră, ne dăm jos repede d in
m aşină, iar m am a ne urează o zi bună.
—Ne vedem acasă! îm i strigă Kate şi o ia la fugă spre cei
din prim u l an.
O urm ăresc cu privirea în tim p ce se îndepărtează, după care
mă în to rc şi m ă u it la clădire: e în sp ă im â n tă to r de enorm ă!
R espir adânc şi in tru pe poartă.
In curte, îm i croiesc d ru m p rin tre elevii care aşteaptă să
in tre. U nii fum ează, m ulţi stau singuri, alţii sporovăiesc a n i­
m aţi. P robabil că arăt în g ro zito r sau că p ar u n ex tra terestru :
am im presia că toate privirile sunt în d rep tate asupra mea, ceea
ce m ă face să devin foarte agitată. O biectivul m eu era să fiu cât
m ai p u ţin vizibilă, d a r m ă tem că am eşuat lam en tab il...
Sună clopoţelul, şi elevii p o rn esc spre sălile de clasă. Voi
p ie rd e cel p u ţin douăzeci de m in u te d in p rim a oră ca să m ă
în tâln esc cu directoarea.
Mă apropii de o ţipă roşcată care stă singură şi o în treb p o li­
ticos unde se află biroul directoarei. Sperând că nu ş i-a bătut
joc de m ine, mă în d re p t în direcţia pe care m i-a sugerat o şi,
aşa cum m i-a spus, ajung în faţa u n ei uşi de u n alb orbitor.
Bat la uşă şi intru.
—Bună ziua.
—Bună ziua. Bănuiesc că eşti eleva cea nouă, mi se adresează
d irectoarea zâm bind.
încuviinţez cu tim iditate.
—Cristina Evans, corect? mă întreabă ea, uitându-se pe o foaie
de hârtie.
încuviinţez d in nou.
—Sora ta a trecu t pe aici cu exact cinci m inute în urm ă. Râde
pe sub m ustăţi. Te rog, ia loc.
My D i l e m m a i s Y o u 21

Mă aşez tăcută în fotoliul pe care m i l-a indicat.

—Bun venit la şcoala noastră, dom nişoară Evans! Am verificat
cursurile pe care le-ai frecventat în Los Angeles şi, dacă nu in te n ­
ţionezi să -ţi modifici planul de studii, vei continua să le urm ezi
şi aici. Cum ştii, c u rsu rile au în c e p u t de m ai b in e de o lu n ă
şi îm i imaginez că nu îţi va fi uşor să recuperezi. Dar n u -ţi face
griji, sunt sigură că te veţi obişnui repede şi că te veţi sim ţi bine.
Mi ar plăcea să fiu la fel de optim istă ca ea şi chiar sp er să
.tibă dreptate.
Se aude o bătaie la uşă şi cineva in tră în încăpere, iar eu recu ­
nosc im ediat ochii albaştri incredibili.
D om nişoară Evans, el este N ash G rier, spune directoarea
zâm bind. îţi va arăta şcoala şi îţi va face cu n o ştin ţă cu colegii
de l;i ora de engleză.
bă m ân efectiv fără cuvinte. Iarăşi el!
I )upă câteva m inute, eu şi N ash ieşim d in biroul directoarei,
la te uită cu cine mă întâlnesc d in nou! Ai să înveţi aici!
r xc la mă el amuzat. Păi, atunci, bine ai venit la şcoala care îţi va
d ini ruge viaţa! Râde pe sub m ustăţi şi începem un tu r scurt al clă-
blrii: sălile de curs, biblioteca, cantina, cafeneaua, infirm eria.
Am term in at turul turistic! mă anunţă Nash la u n m om ent
dai Am vizitat doar o m ică p arte d in in stitu ţie , dar e tim p u l
mi m ergem la oră. N ai vrea să ratezi ora de engleză!
I mi face cu ochiul.
( lăţi su n tem în clasă?
Patru sute, glum eşte el.
Poarte am uzant, zic eu m im ând un zâm bet.
Suntem douăzeci şi şapte, zice el, în tim p ce străb atem u n
n u Iilor plin de dulăpioare roşii. Ah, în ain te să m ergem la oră,
«N ţi iirAl dulăpiorul tău. E cel cu n u m ăru l 67!?. Poţi folosi ce
pui olfl vrei.
NhnIi hc întoarce, iar eu introduc data mea de naştere. O voi
ni liimhu mai târziu cu una m ai bună.
22 Crlstlna Chiperi
X

D upă câţiva m e tri, ciocănim la o uşă şi in tră m în tr - o sală

cu siguranţă p rea m are p e n tru douăzeci şi şapte de elevi. Sunt
băn ci cu u n sin g u r loc, ceea ce nu îm i place deloc.
—Bună ziua, dom nule G rier. Ea e eleva cea nouă? în treab ă
profesorul.
N ash încuviinţează şi se aşază în banca lui. Răm ân singură,
lângă catedră, în tim p ce o clasă în treag ă de n ecu n o scu ţi m ă
m ăsoară d in cap p â n ă -n p icio are, ia r eu îm i d o resc să in tru
în păm ânt. Mă uit la colegii m ei. P rin tre ei îl recunosc pe M att,
skaterul de ie ri dim ineaţă, şi im ediat m ă sim t p u ţin m ai bine.
—Bine, copii, v-o prezint pe noua noastră colegă. Se num eşte
C ristina Evin, zice profesorul.
—Evans, îl corectez eu.
Mă în tre b cum poţi greşi u n n u m e aşa de com un.
—Ah, da, Evans.
Ia u n pix şi îşi notează ceva în catalog.
Câteva fete se uită la m in e şi râd; n u în ţeleg de ce. C red că
u n a d in tre ele e b lo n d a care se h ârjo n e a ie ri cu iu b itu l lângă
casa m ea.
—Bine, C ristin a, p o ţi să te aşezi în faţa lui C am eron, zice
proful.
Păcat că n u ştiu cine este acest Cam eron.
—C hiar acolo.
A

îm i arată spre al treilea rân d , iar eu mă duc să m ă aşez.

Stau destul de aproape de Nash, iar M att e în cealaltă p arte
a clasei, în ultim a bancă. Mă în to rc să mă u it la el şi îl su rp rin d
h o lb â n d u -s e la m in e. îm i zâm beşte, ia r eu îi fac cu m âna.
A

îm i face şi el cu m âna.
Mă b u cu r că am colegi pe care îi ştiu m ăcar d in vedere.
Profesorul reia lecţia pe care in tra re a n o astră a în tre ru p t-
—Pssst! Hei! şopteşte tipul d in spatele m eu.
Mă în to rc, sp erân d ca proful să nu îşi dea seam a, şi m ă t r e ­
zesc faţă în faţă cu u n tip cu ochi de u n căprui in ten s, lum inoţ^
My D i l e m m a i s Y o u 23

şi profunzi, şi u n ch ip pe care m i se pare că l-a m m ai văzut

pe undeva... Sunt aproape sigură că e acelaşi tip care era ie ri
cu blonda. Are o p riv ire m agnetică şi rân jeşte m aliţios.
- Ai ceva pe cap, îm i zice el.
Fac ochii m ari, în sp ăim ân tată.
- Ce anum e?! în tre b eu agitată.
D om nişoară Evans, nu ştia m că eşti atât de avansată cu
program a. Hai, poţi răsp u n d e, m i se adresează profesorul.
Abia acum îm i dau seam a că su n t cu o m ân ă pe sus. S unt
pe punctul de a m ă face de râs, o sim t. E vident că idiotul acela
şi ii bătut joc de m in e şi deja îl urăsc.
Ă ăăm ... îl aud pe tip u l d in spatele m eu cum râde. Am uitat
ce voiam să spun, îm i p are rău, m ă scuz eu.
Profesorul îşi în to arce p riv irea spre ceilalţi elevi şi rep etă
întrebarea.
Sunt foarte furioasă, dar, d in fericire, reuşesc s ă -m i p ă ş ­
ire* calm ul şi să n u îl în ju r pe c re tin u l care co n tin u ă să râdă
In apatele m eu.
Imi dau însă seam a că N ash îl fixează cu privirea şi clatină
illn cap a reproş.
Prefer să mă concentrez pe lecţie şi să îm i iau n o tiţe, p e n tru
Ci, din câte se pare, su n t m ult m ai în u rm ă cu program a decât
credeam.
 4

n u ltim e le câteva ore am luat n o tiţe co n tin u u , aşa că

/ su n etu l clo p o ţelu lu i care a n u n ţă pauza de p rân z este

o u şu rare p e n tru m ine şi m ai ales p e n tru m âna mea.
In urm ătoarea oră, p re fe r să răm ân aici, ca să fiu sigură că nu
m ă p ierd şi că nu încurc sala.
Toţi sporovăiesc şi râd, ia r eu aş vrea să îi am pe cei m ai b u n i
p rie te n i ai m ei lângă m ine.
—Ciao, îm i zice o fată, apropiindu-se de banca mea.
Are părul lung şi ondulat, u n chip dulce şi u n zâm bet d e -a
dreptul dezarm ant.
—Ciao, răsp u n d eu.
—îm i pare bine, eu su n t Sam.
—Cris.
îi zâm besc la rân d u l m eu şi îi strân g m âna.
A

—îm i pare rău p en tru ce s -a întâm plat. Am văzut ce ţi-a făcut

fratele meu, Cam eron. Trebuie să îl ierţi, e u n cretin, glum eşte ea.
—Stai lin iştită, nu contează.
- Ba da. Se aşază în banca d in faţa m ea. De când îşi petrece
tim pul cu grupul de vipere, C am eron a devenit insuportabil, aşa
că te avertizez: stai d ep arte de Susan şi de am icele ei.
—Tu şi fratele tău sem ăn aţi m ult, zic eu.
De fapt, seam ănă foarte bine, dar sunt totuşi diferiţi: ea e sim ­
patică, iar el nu.
A
—Toţi ne sp u n asta. Dar, de fapt, se referă doar la înfăţişare.
In rest, ne co n sid eră foarte diferiţi.
My D i l e m m a i s Y o u 25

- în ce sens?
- în sen su l că la şcoală el e u n u l d in tre elevii p o p u la ri...
cu nu. Cam e căpitanul ech ip ei de fotbal şi visul m u lto r fete.
Stă d o ar cu b lo n d a şi am icele ei p e n tru că s u n t to a te n işte
piţipoance.
- Şi, evident, blonda este şefa m ajoretelor, n u -i aşa? întreb eu.
Exact, şi, d in păcate, um blă cu fratele meu. D racu’ îi pune...
Râdem am ândouă. Sam e ch iar drăguţă şi sim patică.
- Ce îm i p oţi spune d espre ceilalţi? în tre b eu curioasă, p r i ­
vi ud In ju ru l m eu.
Păi, C am eron n u e singurul tip p o p u lar d in şcoală. E u n
grup de ţipi foarte frum oşi de care su n t îndrăgostite toate tipele.
Ur exem plu, îlvezi pe cel de colo? răsp u n d e ea, arătân d u -m i-1
pe tipul cu ochi albaştri.
Nash? Pare sim patic.
îl cunoşti? m ă în treab ă ea su rp rin să.
Da, mai m ult sau m ai p u ţin . M i-a făcut tu ru l şcolii.
Mnmma m ia, ce norocoasă eşti! E cel m ai b u n am ic al fra ­
telui meu, d ar nu am vorbit niciodată cu el.
Nuni nişte băieţi ca oricare alţii.
Şl d esp re M att ce îm i p o ţi sp u n e? în tre b eu p riv in d u -1
imm 11 zâm beşte lui Nash.
De unde îl cu n o şti pe M atthew E spinosa? în treab ă Sam,
ridicând tonul.
Ieri dim ineaţă am dat o tu ră p rin m agazine şi s -a ciocnit
dllt greşeală de m ine.
Pata răm âne cu gura căscată.
- Nici nu îţi dai seam a ce norocoasă eşti! în şcoala noastră,
ftipidp doar visează să se atingă de ei, şi tu îi cunoşti pe to ţi tr e i...
* N u li cunosc, am v o rb it o singură dată cu ei. Şi, la o adică,
M locuieşti cu unul d in tre ei! Ce zici de asta?
** Da, şi -aş vrea să nu fie aşa, ră sp u n d e ea, p le c â n d u -şi
privirea.
26 Cristina Chiperi

Vreau să o în tre b de ce, d ar N ash ne în tre ru p e .

—Gris, zice el, zâm bind, văd că ţi-a i făcut deja o am ică.
Sam roşeşte.
—Da, zic eu şi îi zâm besc la rândul m eu.
—Vreţi să luaţi prânzul cu m in e şi cu M att?
Eu şi Sam ne u ităm una la cealaltă. Sam m ă im ploră din p r i­
viri şi înţeleg că nu am de ales.
—Sigur, răspund eu.
Mă ridic şi ieşim to ţi p a tru d in sală. Sim t p riv irile tu tu ro r
celor d in clasă a ţin tiţi asupra noastră.
Ne în d re p tă m spre cafenea să ne luăm sendvişuri.
—Ia te uită! Singur cuc, fără p rin ţesa lui! zice M att, chicotind.
Mă u it în aceeaşi direcţie ca el, ca să îm i dau seam a la ce se
referă. V orbeşte d esp re fratele lui Sam, care stă şi el la coadă.
—Ştii dacă el şi Susan au re u şit să se com bine? o în treab ă
N ash pe Sam.
—Nu ştiu, cred că d o ar nişte să ru tu ri şi atât, răsp u n d e ea,
in tim id ată de în treb area lui Nash.
—Uau, în seam n ă că e serioasă treaba! spune M att ironic.
Nu îi înţeleg.
—De ce su n teţi aşa m iraţi? în tre b eu.
—D eoarece C am eron se culcă cu toate tip ele m ai drăguţe,
de aceea. E ciudat că încă n - a făcut n im ic cu S usan. U ltim a
dată când l-a m văzut c o m p o rtâ n d u -se aşa ieşea cu Carly, r ă s ­
p u n d e M att.
D ar e treab a lui, nu?
Ne aşezăm pe o bancă d in grădină şi ne m âncăm sendvişurile.
—V ineri seara e p etre c e re a de ziua de n aştere a lui Susan.
V eniţi şi voi? în treab ă brusc Nash.
Nici m ăcar nu ştiu cum arată această Susan.
—Nu m -a in v itat, ia r Gris e nouă, ră sp u n d e Sam p e n tru
am ândouă.
—Veniţi cu noi. Sunt sigură că n -o s-o deranjeze, zice Nash,
My Di l e mma is You 27

- O, ba da, fii sigur că se va în fu ria, i-o întoarce Sam.

De ce? în tre b eu.
- Nu mă place.
Nici nouă nu ne place de ea! Hai, v en iţi cu noi! Nu vrem
ha ne petrecem seara ascu ltân d -o vorbind d espre cât e de f r u ­
moasă sau despre cât de b in e se sim te cu C am eron, zice M att
uitAndu se la m ine.
î n regulă, ră s p u n d eu. La u rm a u rm e i, n u e o idee rea.
A*« voi avea ocazia să cunosc p erso an e noi.
Alunei vin şi eu, zice Sam.
hun. Fiţi sigure că ne vom distra! exclam ă N ash, făcân -
du nr cu ochiul.
Ah, ah, ia uite cine vine, spune M att, în to rc â n d u -se spre

Ma întorc şi văd un grup de fete care se îndreaptă spre noi.

Mult, zice b lo n d a care conduce grupul. N ash, adaugă ea,
iKiînrAndu ne com plet pe m in e şi pe Sam. A re o voce foarte
r nrrvjiniA. Pun pariu că v eniţi v in e ri seara la petrecerea mea.
Malt nr uită la m ine, apoi se întoarce spre ea.
I la şi venim cu nişte p rieten e.
I )r rArid a venit, nu s a sin ch isit nici m ăcar să se u ite la noi
şt ic n i iionc că treaba asta m ă enervează puţin.
$1 cine sunt norocoasele? Să fie clar: nu vreau scandaluri
priit tiAlIr localului.
Vom veni cu ele două, zice N ash, arătân d spre noi.
Nuhmim r l ntoarce spre noi şi ne priveşte scârbită. Ea şi p rie -
iPliidn ri ne m ăsoară d in cap până în picioare.
Halde. vorbesc serios. Cu cine veniţi la p etrecere?
Cil r lr , confirm ă N ash zâm bind.
- Puftlm ? Cu ratatele astea? Face ochii m ari. Dar v -a ţi u itat
I» f ir ? Haide, Nash, d o ar nu v o rb eşti serio s că v en iţi cu Sam
M§IUm I Hpa cea nouă. Nu vă p u teţi în jo si în halul ăsta!
Nil rezist. O cunosc de nici două m in u te şi deja o urăsc.
28 C rişti na Chiperl

—C e-ai zis că suntem ? o în tre b eu, rid icân d u -m ă în picioare

şi p riv in d -o d irect în faţă.
—Eşti su rd ă? A m zis că su n te ţi n işte ratate, îm i răsp u n d e
ea, chicotind.
—Şi de ce am fi nişte ratate? Nici m ăcar nu ne cunoşti, i-o
în to rc eu.
Zâmbetul i se şterge de pe faţă şi devine încordată. Urăsc când
m ă judecă cineva fără să m ă cunoască.
—A rătaţi rău. A dică... u ită -te la tin e , scum pete, cum te -a i
îm brăcat, m achiajul...
I se citeşte în privire că su n t prim ele porcării care i-a u trecut
p rin cap.
Ea e îm brăcată cu u n tricou roz şi o fustă roz, e vopsită blond —
se vede după firele nou crescute —, iar faţa e şi m ai îngrozitoare:
co n tu r de ochi, ruj roz, fard, ca să n u m ai sp u n d espre stratu l
de fond de te n de o nu an ţă diferită de culoarea pielii.
—P refer să fiu eu în săm i decât să arăt ca o Bărbie n ereuşită,
îi zic eu, ia r fetele d in spatele ei râd pe în fu n d ate.
S usan se u ită la m in e cu gura larg căscată, după care se
întoarce cu o privire aprigă sp re colegele ei.
—Şi voi de ce râdeţi? le în treb eu pe cele d in spatele ei. Sunteţi
doar n işte clone. în locul vostru, n u aş fi atât de m ulţum ită.
Fetele se opresc brusc d in râs şi devin serioase.
—O să p lăteşti p e n tru asta, îm i zice Susan, în d e p ă rtâ n d u -se
verde de furie la faţă.
Mă aşez la loc, încercând să m ă liniştesc. U nele persoane m ă
calcă efectiv pe nervi.
—Uau! exclam ă N ash u im it. I-a i în ch is gura.
—Să nu m ai pleci de lângă m ine! îm i zice Sam.
—N -a m făcut n im ic special, ră sp u n d eu, re c ă p ă tâ n d u -m i
calm ul.
—N im ic special? Ştii cui i-a i în c h is gura? Susan e cea m ai
tem u tă ţip ă d in şcoală. Nu e deloc „nim ic special", zice M att.
My D l l e m m a i s Y o u 29

- E in suportabilă, declar eu.

- D e -a r crede to ţi ca tin e , ră sp u n d e N ash, c o b o râ n d u -şi
privirea.
Cu siguranţă, se referă la Cam eron, cel m ai b u n p rieten al lui.
Sună clopoţelul, a n u n ţân d sfârşitul pauzei şi începutul u lti­
m elor lecţii.
Plecăm d in g răd in ă şi ne în d re p tă m sp re sălile de clasă,
în a in te să in tru în sală, o văd pe S usan p lân g ân d la capătul
coridorului, consolată de iubitul ei. Cu siguranţă că i se plânge
de cele p etrecu te cu câteva m inute în urm ă, d a r n u m ă in te re ­
sează. C hiar nu reuşesc să îm i dau seam a cum de acel C am eron
e îndrăgostit de o ţip ă atât de superficială şi de antipatică.
Mă duc la locul m eu, în tim p ce p ro fu l in tră în clasă şi îşi
aranjează lucrurile p e catedră. In tră şi cei doi iubiţei, ia r Susan
t mi aruncă o p riv ire sum bră.
U rm ătoarele ore trec rep ed e, dar la sfârşitul zilei pot zice că
mâna m i-e d istru să definitiv de la atâta luat de notiţe. S unt însă
m ulţum ită de u n lucru: la aproape toate cursurile su n t îm p re ­
ună cu Sam, N ash şi M att. Am şi eu noroc o dată!
Sam se apropie de banca m ea zâm bind larg.
- Deci, ai supravieţuit p rim e i zile de şcoală?
- Da, încă trăiesc! îi răspund eu, aranjând caietele în ghiozdan.
Ieşim îm p re u n ă d in sală, p ălăv răg in d v ru te şi n ev ru te.
Pe co rid o r, C am eron tre c e pe lângă n o i şi o loveşte pe Sam
cu um ărul. Nu îi cere scuze şi trece m ai dep arte fără să se uite
m ăcar la noi. Expresia lui Sam se schim bă brusc şi în p riv irea
ei se citeşte o triste ţe profundă.
După ce m i-a m luat ră m a s-b u n de la noua m ea p rie te n ă cu
o îm b răţişare, o p o rn esc spre casă, lu â n d -o pe ceea ce sp e r eu
a fi o scurtătură. Dau roată şcolii şi observ în spatele ei tre i te re ­
n u ri de fotbal m ari.
- Hei, tu, aud în spatele m eu.
30 Cristina Chiperi

Mă în to rc im ediat şi îl văd pe C am eron care se apropie cu

paşi repezi de m ine.
—Noi doi tre b u ie să v o rb im , îm i zice el, a p u c â n d u -m ă
de u m e ri şi îm p in g ân d u -m ă la perete.
In clipa asta su n te m atât de a p ro p ia ţi, în c â t re s p ira ţiile
n o astre se confundă.
—G are-i p ro b lem a ta? D ă-m i drum ul! zic eu, zb ătân d u -m ă
să ies d in p rin so area lui.
Mă im obilizează ap ăsân d u -m ă şi m ai tare de zid. Mă priveşte
in te n s cu ochii lui profunzi, lă sân d u -m ă aproape fără cuvinte.
Cum îndrăzneşte să se com porte în felul acesta cu m ine? Mai
în tâi farsa şi apoi asta...!
—A scultă-m ă b in e ... zice el, ia r eu îm i cobor privirea spre
buzele lui. Dacă te m ai p o rţi u rât cu ea, o să ai d e -a face cu m ine.
îm i rid ic p riv irea spre ochii lui. Nu îm i dau seam a dacă glu­
m eşte sau vorbeşte serios.
—Despre cine vorbeşti? Despre snoaba aia? îl întreb eu, ironic.
—N u -i sp u n e aşa! Stai d ep arte de ea sau o s ă -ţi p ară rău,
ai în ţeles?
—Bine, cum vrei tu.
Mă priveşte fix p re ţ de câteva clipe, să vadă dacă m in t sau
nu. în cep e să m ă enerveze.
—A cum îm i dai drum ul? în tre b eu.
A

încuviinţează şi îşi slăbeşte strânsoarea.

După care se întoarce şi pleacă fără să m ai spună ceva, lăsân -
d u -m ă acolo, lângă zid, m a sân d u -m i u m e rii care m ă dor.
 5

r e repede trece tim p u l... P rim a m ea săptăm ână în M iami

Beach e pe sfârşite. E joi dim ineaţa şi, p en tru prim a dată
d r r And am ajuns aici, m -am trezit înainte să sune alarm a. Poate
cfl aHtăzi voi reu şi să ajung la şcoală la tim p . A r fi o adevărată
victorie.
K ora 6 :3 o şi to ţi cei d in casă încă dorm . Mă duc în b u că­
tărie şi p u n apă la încălzit p e n tru ceai, după care m ă în to rc
1n cam eră şi m ă u it la h ain ele d in dulap, alegând în tih n ă cu ce
nA mă îm brac.
Mă hotărăsc să inaugurez o p erech e de leggings cu m p ăraţi
dc la Forever 2,1 şi să p o rt u n u l d in tric o u rile m ele p referate:
un tricou m axi alb a stru cu g u ler b ărcu ţă, p rim it cadou de la
Gjihs când am îm p lin it şaisp rezec e a n i. Zice că are aceeaşi
nuanţă ca ochii m ei şi că îm i scoate în ev id en ţă p ă ru l b lo n d
cenuşiu.
i m i duc in stin ctiv m âna la gât şi pipăi pandantivul cu ju m ă-
liite de inim ă. Gass...
Nu am m ai v o rb it cu ea de m arţi seara. D oar câteva m inute
I»• chat, ca să ne auzim şi să facem schim b de poze. I - am trim is
câteva cu noua casă, cu cam era m ea şi cu piscina noastră fan tas-
t ică. Ea m i-a trim is nişte se lfie -u ri în care se strâm bă cu colegii
noştri de clasă. Ce nostalgie! I-a m pro m is că îi trim it poze de
la şcoală; să nu u it să fac câteva...
32 Cristina Chlperl

Acum, când su n t la m ii de kilom etri distanţă de Los Angeles,

îm i dau seam a cât de greu este să răm ân la zi cu evenim entele
d in viaţa p rie te n ilo r m ei. Poate că m i-a r fi fost m ai sim plu dacă
aş fi avut u n profil de Facebook, d ar nu ştiu ce să sp u n ... to t nu
vreau să îm i fac unul.
Cu Trevor, de exem plu, am schim bat d o ar câteva SM S-uri
scurte. R ăspunde la m esaje, d ar cu fraze m onosilabice sau te le ­
grafice: „Da“, „Nuu, „E totul în regulă", „Si m ie m i-e dor d tn “.
Nimic d in care să îm i dau seam a cum se sim te, ce m ai face... Dar
aşa e el: evaziv, zgârcit cu cuvintele. Com unicarea verbală nu e
punctul lui forte. Of, cât aş vrea să mă strângă acum în braţe!
Şuieratul ibricului îm i alungă gândurile m elancolice. Mă duc
repede în bucătărie şi savurez fără grabă m icul dejun copios.
La 7:3 o fix, eu şi Kate su n tem în m aşină, în d re p tâ n d u -n e
spre şcoală, şi după cincisprezece m in u te îm i caut deja d is p e ­
rată dulăpiorul. Ştiu că pare in cred ib il, d a r încă n u reuşesc să
m ă o rien tez b in e. Toate co rid o arele îm i p a r la fel, ia r p e re ţii
roşii care se intersectează m i se p a r to ţi identici. Până şi m in ie­
re le d u lă p io arelo r au o logică ciudată, aşa că d o ar p r in tr - u n
noroc îl găsesc pe al m eu.
Şi m ă tem că aceasta nu va fi ziua m ea norocoasă! La capătul
coridorului. Susan şi p rieten ele ei tocm ai ce au apărut de după
colţ şi se în d rea p tă sp re m ine.
O, nu, m ă tem că ziua m ea va deveni d e -a dreptul scârboasă!
După ziua de lu n i nu am m ai vorbit nici cu ea, nici cu iubitul
ei cretin . Am făcut exact ce m i-a spus el: am stat d eparte de ea.
Şi cu cea m ai m are plăcere.
Susan, în schim b, a continu at să mă săgeteze cu p riv iri pline
de ură, ia r eu am făcut to t posibilul să o ignor.
In plus, ori de câte o ri ne aflam la d o ar câţiva m e tri d istan ţă
u n a de cealaltă, sim ţeam cum G am eron m ă u rm ăreşte cu p r i ­
virea, pregătit să m ă p rin d ă pe p icio r greşit.
—Gris, m ă strigă Susan.
My D 11b m m a i s Y o u 33

- Nu e m om entul potrivit, la să-m ă în pace!

Trec pe lângă ea fără să m ă opresc.
- Voiam doar s ă -ţi sp u n că azi arăţi m ai rău ca de obicei, zice
ra, chicotind îm p reu n ă cu am icele ei.
Mă opresc, mă întorc, şi o m ăsor încet d in cap până în picioare.
- Să ştii că nu su n tem la bal, sp u n eu pe u n to n cât se poate
do neutru.
Astăzi e îm b răcată cu o ro ch iţă roz foarte scurtă, cu o fu n -
riiţâ roz în talie, şi e în călţată cu o p erech e de p an to fi albi cu
loc înalt.
Lui Susan îi p ie re zâm betul. A poi îl văd în sp atele ei pe
Cameron, în d re p tâ n d u -se spre noi. Nu vreau să am problem e,
aşa că îm i reiau căutarea.
Dau colţul şi vreo zece m etri m ai încolo îm i găsesc dulăpio-
A

rul. pe partea dreaptă. II deschid şi scot d in el cărţile şi caietele,

aA le p u n în ghiozdan. Mă concentrez pe ce să iau şi ce să las,
când sim t o bătaie uşoară pe um ăr.
Mă în to rc brusc, în sp ăim ân tată.
E Matt.
Hei, e totul în regulă? m ă în treab ă el.
Da, scuze, eram cu capul în nori.
t nchid dulăpio ru l şi îl văd zâm bindu-m i.
- Eşti pregătită p e n tru lecţiile de azi?
- Sigur, tu?
- Să zicem că da... Se u ită la telefon, să vadă cât e ora. Mai
uvrrn cinci m in u te. Vrei să vii cu m in e la N ash?
Cum să îl refuz dacă îm i zâm beşte aşa?
- Sigur, u n d e e?
- în cam era lui.
Aăă?
- H âm ... în cam era lui? în tre b eu, p u ţin confuză.
- Da, în arip a aceasta a şcolii sunt căm inele, iar N ash lo cu ­
ieşte aici, îm i explică el.
34 Cristina Chiperi

Uau! Cred că e fantastic să locuieşti in tr - u n căm in! Să fii pe

cont p ro p riu , fără p ă rin ţi cărora să le dai raportul, să te trezeşti
târziu dim ineaţa şi doar să cobori câteva scări ca să m ergi la o re !
U rcăm scările care duc la p rim u l etaj şi ajungem pe u n c o ri­
d o r identic cu cel de la p arte r, cu pardoseala d in bucăţi de gresie
m ici şi negre, p e re ţii de u n ro şu -în c h is şi m ulte u şi d in lem n.
Pare u n loc p rim ito r; îm i place m ult. Şi e ciudat când te g ân ­
deşti că ded esu b t su n t sălile de clasă.
Ne ap ro p iem de o uşă şi M att ciocăneşte de două ori.
C ând N ash d esch id e, ro şesc in sta n ta n e u : e la b u stu l gol
şi are d o ar o p erech e de boxeri pe el. Da, am avut m ai m u lţi
iubiţi, d ar nu l-a m văzut pe nici unul practic gol. Cel m ai in tim
m o m en t al relaţiei m ele cu Set a fost să ne săru tăm pe canapea,
la el acasă, în tim p ce îm i atingea pielea pe sub tricou.
—Nu eşti gata? în treab ă M att.
—Nu am auzit alarm a, răsp u n d e N ash, lu â n d u -şi u n tricou
pe el.
Eu şi M att in tră m şi răm ân em în picioare lângă pat, în tim p
ce el se îm bracă.
—Deci, Cris, m i-a zis C am eron că Susan i s -a p lân s de tin e,
chicoteşte N ash în tim p ce îşi p u n e cărţile în ghiozdan.
C am eron e cel m ai b u n p rie te n al lui, aşa că este evident că
i-a povestit totul cu lux de am ănunte.
—Da, ba ch iar a venit să m ă am en in ţe.
—Să te am en in ţe? în treab ă M att.
—Da, m -a sfătu it să stau d ep arte de Susan, altfel o să am
d e -a face cu el.
—Ce nem ernic! com entează M att.
—Stai liniştit! Cam are te n d in ţa să exagereze cu vorbele. Dar
nu ar fi în stare să se atingă nici m ăcar d e -u n fir de p ăr d e-al
tău, m ă lin işteşte Nash.
Se aude o bătaie în uşă, şi N ash se duce să deschidă.
My P i l o m m a is Y o u 35

1n prag stă u n tip foarte drăguţ, care seam ănă tare cu el. In tră
cm fulgerul în cam eră şi se duce d irect spre o încăpere care cred
rfl v. baia. După n ici cinci secunde iese de acolo, cu u n recip ien t
riud at în m ână.
Dacă m i-o m ai freci o dată, eşti u n om m ort! zice el, a ră ­
ţi) tul cu degetul spre N ash, şi iese furios d in cam eră.
IJ au!
Hayes, sunt m ai m are ca tine! Nu poţi să -m i spui ce să fac!
1i ni rigă Nash pe coridor, ca să fie auzit bine.
Zâmbesc.
Fratele tău? în tre b eu.
Da, d in păcate.
Sr aude clopoţelul, ia r M att se u ită la telefo n , să vadă cât
r cruHul.
F ir-ar!
Ieşim d in cam eră şi dăm buzna pe scări.
Sl rAbatem coridoarele în fugă, în tim p ce elevii care in tră în
nAIIIr de clasă se u ită ciudat la noi.
Matt şi N ash su n t clar m ai în faţă ca m in e, şi c h ia r dacă
încerc §fl m ăresc pasul ca să reduc d in d istan ţă, îi ajung doar
I ii fata sălii. Uşa e deja închisă.
La naiba, zice N ash tră g â n d u -şi resp iraţia.
Am întârziat? în tre b eu cu răsuflarea tăiată.
Matt încuviinţează, ia r pe m in e m ă cu p rin d e n elin iştea.
Batem la uşă.
Şl când te g ân d eşti că aju n sesem şi eu o dată devrem e la
şcomIA...
Nash deschide uşa şi in trăm .
 6
/l
__ / / ţi întârziat, se plânge profesorul.
/ / / In tru cu capul plecat, d ar observ cu coada o chiu­
lui că to ţi cei d in clasă au răm as cu gura căscată. Evident, sunt
u im iţi să m ă vadă cu N ash şi M att.
Ne d esp ărţim şi m ergem fiecare în banca lui. în a in te să m ă
aşez, p riv irea m i se intersectează cu a lui G am eron, care se uită
la m ine rân jin d .
Ce situaţie! F ir-a r să fie! E doar vina lui Nash, care nu a auzit
alarm a!
In tim p u l lecţiei, în cerc să fiu aten tă şi să îm i iau n otiţe.
Mă u it în ju r p reţ de câteva secunde şi privirea m i se in te rse c ­
tează cu a lui Sam. îm i face n işte sem n e ciudate şi îm i ia ceva
tim p să m ă p rin d că vrea să m ă u it în bancă, unde ţin celularul.
Ii m im ez n u m ăru l, ca să îm i poată scrie, şi o văd co n cen -
trâ n d u -s e pe telefonul ei. U n m in u t m ai târziu vibrează al m eu
şi deblochez ecranul ca să citesc ce a scris.
„Ce făceai cu cei d o i? “
Mă u it la p ro f şi, im ediat ce se întoarce cu spatele, vâr celu ­
larul în p en ar, ca să îi pot răspunde.
„Eu şi M att n e -a m dus după Nash, în cam era lui. Dar am stat
p rea m ult... şi am ajuns tâ rz iu .“
O privesc în tim p ce citeşte m esajul şi văd cum răm âne mască.
„Ce??? Ai fost în cam era lui N ash?!“
My D l l e m m a i s Y o u 37

Proful se întoarce d in nou spre clasă, ia r eu m ă prefac că îm i

iuu notiţe. Apoi, când îşi pleacă privirea ca să citească d in carte,
profit şi îi răsp u n d lui Sam la m esaj: „Da.“
„Cât noroc! Şi aţi făcut ceva?“ scrie ea im ediat.
De data aceasta, răm â n eu m ască. Ce a r fi tre b u it să fac cu
ci doi?
„Nu! C e-ţi trece p rin m in te ? !“ răsp u n d eu.
„Nu ştiu! Circulă zvonuri ciudate despre ei p rin şcoală.“
„ Mm m ... zvonuri ciudate. Dar ţie nu îţi pasă, de vrem e ce tot
Iţi place de N ash...
O văd cum roşeşte când citeşte SM S-ul. A poi clatină d in cap,
zâm bind.
„K aşa evident?"
„Doar p u ţin ..."
Nu se foloseşte celularul în tim p u l orei, şopteşte C am eron
In Npatele meu.
Nu mă în to rc să m ă u it la el, deoarece m ă tem să nu mă tre -
zmc iarăşi în tr-o situaţie jen an tă, cum s~a în tâm p lat luni, dar
vreau totuşi să îi răsp u n d .
Ar trebui să înveţi să îţi vezi de treaba ta! îi şoptesc eu pe
un Ion ferm.
Din fericire, proful e p re a co n cen trat să citească d in carte
cu voce tare şi n u m ă aude.
După p atru ore de le cţii in te rm in a b ile , clopoţelul su n ă şi
anunţă pauza de prânz. Mă ridic, iar Sam ajunge rap id la m ine.
Ţi -e foam e? în tre a b ă ea.
încuviinţez d in cap.
Vino cu m ine, îm i spune, şi ieşim d in sala de clasă.
Mă duce în tr - o în c ăp ere foarte aglom erată şi zgom otoasă.
In care nu am m ai fost p ân ă atunci. E p lin ă de elevi care stau
Im coadă în faţa autom atelor de m âncare şi băutură. Mă aşez şi
ru la coadă şi, când îm i vine rândul, aleg u n sendviş.
38 Cristina Chipert

Nici nu m ă în to rc b in e, că se apropie de m in e o ţipă cu u n

aer tim id . E scundă, cu p ăru l b ru n e t p rin s în două cozi, cu ochi
castan ii şi lim pezi şi p o a rtă o p erech e de ochelari de vedere
m ari.
—Aş putea s ă -ţi p u n câteva în tre b ă ri? m ă în treab ă ea şoptit.
Mă su rp rin d e p u ţin cererea ei, d ar încuviinţez d in cap.
—Cum te -a i cunoscut cu Nash şi M att?
Chiar dacă nu îm i dau seam a din ce m otiv este atât de curioasă,
hotărăsc să îi fac pe plac.
—Păi, să zicem că i-a m cunoscut pe plajă. A fost o în tâ ln ire
p u ţin ... m ă opresc când văd că scoate de nu ştiu u n d e u n c a r­
n eţel şi îşi notează to t ce spun.
—M m m ... ce faci? în tre b eu.
—Lexy, e inutil să îţi pierzi vrem ea cu ratata asta. Mai degrabă,
am eu o ştire num ai bună p en tru tine! Să o pui pe p rim a pagină,
ai înţeles? zice Susan, care apare de n icăieri în spatele meu.
—P rim a pagină? în tre b eu confuză.
—Da. Mă ocup de ziarul şi de s ite -u l oficial de bârfe al şcolii,
îm i explică tip a care p esem n e că se num eşte Lexy.
Nu pot să cred! îm i lua de fapt u n interviu!
—Deci, scrie to t ce îţi spun, îi zice Susan, p u n â n d u -se în tre
noi şi în cep ân d să turuie.
Mă în d ep ărtez să o caut pe Sam, m ai ales că n -a m nici u n
chef să o ascult pe Susan vorb in d pe la spate d esp re nişte p e r ­
soane pe care n ici m ăcar nu le cunosc.
Mă u it în ju ru l m eu, d a r nu o m ai văd pe p rie te n a m ea.
Rătăcesc pe coridoare, dar nu o găsesc nicăieri.
- T e -ai p ierd u t? în treab ă u n tip în spatele m eu.
—Cred că da...
—Eu sunt Carter, îm i pare bine, se prezintă el, zâm bindu-m i.
N e-am m ai văzut dum inică dim ineaţa, pe plajă.
De fapt, m i s -a părut că îl m ai văzusem, d ar nu reuşeam să îm i
dau seam a unde anum e.
My [ Xl i i m m a is Y o u 39

(Iris, zic eu, zâm bind. Deci eşti p rie te n cu Nash.

Da, îl cauţi?
1ncuviinţez d in cap.
Atunci, hai cu m ine, spune el, făcân d u -m i sem n cu m âna.
Ma duceam la el.
Strâbatem u n la b irin t de coridoare şi ieşim în grădină, unde
II vAci pe Nash, M att, C am eron şi u n tip b lo n d pe care n u l-a m
mai văzut până atunci. N ici u rm ă de Sam, dar, d in fericire, nici
d r Susan.
Hei. zice C arter, când n e -a m apropiat îndeajuns de grup.
fi salut pe toţi, şi tipul b lond se prezintă.
Jack, îm i pare bine.
Cri».
O parte stau pe jos, alţii pe bancă. Mă ap ro p ii de M att, mă
aşez IArigă el şi m uşc d in sendviş.
Deci, Cam, cu Susan...? în tre a b ă N ash.
Sr poate aşa ceva? E m usai să vorbească to t tim p u l d e s ­
pre ea şi iubitul ei idiot? Nu ar putea găsi n işte subiecte m ai
Itileresante?
Cam zâm beşte.
F, totul în regulă. 0 facem m âine, la p etrecerea de ziua ei.
P rietenii lui zâm besc şi îl felicită, de parcă ar fi pe punctul
de a face un lucru d em n de laudă.
Mă sim t uşor nelalocul m eu în m ijlocul acestor discuţii s tu ­
pide Intre masculi. Şi, sinceră să fiu, m i-e şi p u ţin scârbă de ele...
Adlctt, ce sens are să le povesteşti tu tu ro r că ai de gând să faci
dragoate cu iubita ta?
Deci, te -a i hotărât? Vii la p etrecere? m ă în tre a b ă M att.
Fir ar! Am u itat com plet să vorbesc cu p ă rin ţii m ei.
Aăă... sigur.
Sper să nu se p rin d ă că m in t.
- Super! Aşa vom putea să ne cunoaştem m ai b in e ... îm i zice
( îarter şi îm i face cu ochiul.
40 Cr i s t l na ChI pe f t

—C arter, calm ează-te, in terv in e M att, aru n c â n d u -i o p riv ire

piezişă.
—O -h o , cineva e gelos? glum eşte Jack.
M att il priveşte u rât şi nu m ă ab ţin să nu zâm besc d in p ricin a
reacţiei lui.
—M atthew E spinosa, să n u -m i spui că sim ţi ceva p e n tru tip a
asta! chicoteşte C am eron.
—Tipa asta are u n num e, idiotule! îi răsp u n d eu.
Tot îi m ai p o rt pică d in cauza felului în care m -a tra ta t luni.
—A, da, serios? îm i zice el ironic.
Se lasă tăcere, ia r eu m ă sim t je n a tă . V reau d o a r să plec
de acolo, dar, când dau să m ă ridic, N ash m ă opreşte.
—U nde pleci?
—Cât m ai dep arte posibil de el, îi răsp u n d eu, arătân d spre
C am eron.
—Oh, n e -a i face m ie şi lui Susan o favoare!
Aş răm âne doar ca să îl enervez, d ar n u vreau să îi acord atâta,
im p o rtan ţă.
—Cris, la să -1 în pace, zice N ash, clătin ân d d in cap.
—Da, Cris, la să -i pe to ţi în pace! Aşa a r fi cel m ai bine!
Mă în to rc şi îl privesc pe C am eron d rep t în ochi.
—îm i explici şi m ie ce am făcut de îţi su n t atât de antipatică?
îl în tre b eu.
—N um ele de Susan îţi spune ceva? răspunde el, p riv in d u -m ă
la rândul lui în ochi şi făcân d u -m ă să m ă în fio r.
—C ris, vorbesc serios, lasă -1 în pace! A re m in tea posedată
de v ipera aia. D iscuţiile cu el su n t o bătălie p ierd u tă.
—M ersi, am ice, e frum os să ştiu că eşti de partea mea! spune
C am eron ironic.
N asb se întoarce spre el şi îi aruncă o p riv ire u râtă, ca s ă -i
închidă gura, după care se concentrează d in nou asupra m ea.
—Stai dep arte de el, dacă ţii la sănătatea ta m intală!
My P l i e mma Îs You 41

C hicotim am ândoi.
- Ce drăguţi su n te ţi voi! com entează C am eron.
Nu 11 m ai suport. Ba m ai m ult, îl urăsc!
Pauza de prânz s -a în c h eiat şi ju r că m ă bu cu r să m ă în to rc
In clasă.
- Deci, n e -a m în ţe le s cu p etrecerea? m ă în tre a b ă M att.
- Nu, eu... Nu ştiu... Nu am chef să îm i petrec seara încasând
Inaulte de la C am eron şi iubita lui.
C hiar vorbesc serios. De ce a r tre b u i să m erg?
* Ce? Nu, n u , tre b u ie să vii! in s is tă el. In tră m în clasă.
Vorbim după aceea, zice el şi se duce la locul lui.
Intră şi C am eron şi fac to t posibilul să nu îi în tâln esc p riv i­
rea. C ontinui să cred că ostilitatea lu i faţă de m in e este com plet
nejuitificată. Ştiu că m -a m p u rtat u râ t cu Susan, d ar am făcut-o
doar ca să m ă apăr. N u p u te am să stau p u r şi sim p lu locului,
11cută şi lin iştită, în tim p ce ea se p u rta ca o n em ern ică faţă de
m ine şi de Sam!
Şl oricum m -a m hotărât: nu voi m erge la p etrecere. Nu are
sena să m erg şi este evident că n u voi fi b in e -v e n ită.
Ce bine a r fi fost să fie Cass şi Trevor aici... A r fi fost totul
m ult m ai sim plu. îm p re u n ă su n te m im batabili!
Sună clopoţelul şi ies rap id d in clasă, d o rin d u -m i u n sin g u r
lucru i să m ă în to rc cât m ai rep ed e acasă şi să în o t în piscină,
ca aA mă relaxez.
Pe co rid o r îi văd pe Sam şi pe N ash pălăvrăgind. C hiar m ă
bucur p e n tru ea.
Poate m ă înşel, dar, dacă m ă în tre b a ţi pe m ine, în tre ei doi
■ ar putea în firip a ceva... poate d o ar o frum oasă p rieten ie, sau,
cine ştie, poate şi altceva. L e -a r sta foarte b in e îm p reu n ă. Sam
are o strălucire aparte de fiecare dată când e lângă N ash. Ia r el
c foarte atent şi b lân d cu ea...
42 Crtstina Chlperf

Stau aşa, im a g in â n d u -m i diverse s c e n a rii cu ei, şi c h ia r

atunci m ă în tre ru p e Lexy, care se opreşte în fata m ea în arm ată
A

cu u n carn eţel şi u n pix. Încep să cred că m ă u rm ăreşte.

—Ce vrei? în tre b eu exasperată.
Sunt epuizată, aşa că nu am chef să pălăvrăgesc n ici cu ea*
nici cu n im en i altcineva.
—Dar tu şi M att su n teţi îm p reu n ă sau v -aţi d esp ărţit deja?
în treab ă ea brusc.
—P oftim ?!
-A

în treb area asta p u r şi sim plu m ă revoltă. De unde a m ai scos

şi povestea asta? Şi chiar dacă ar fi fost adevărat, de ce nu îşi vede
de treb u rile ei? Clatin d in cap, fără să îi răspund, trec pe lângă
Lexy şi ies în curte.
 7

in fericire, su n etu l clopoţelului încheie ultim a oră

( / y pe ziua de v in e ri şi p rim a m ea săptăm ână în această
0
ştuialA, iar eu su n t în tr - o dispoziţie foarte proastă.
Ir ri după-am iază, în tim p ce m ă întorceam spre casă, m i-am
luat celularul, ca să îm i p u n căştile şi să ascult m uzică şi, când
am deblocat ecranul, am văzut că aveam zece apeluri p ie rd u te.
Zece apeluri de la Trevor!
Am Încercat im ediat să îl su n înapoi, d a r evident că nu m i-a
răspuns. Tipic p e n tru Trevor! Ce enervant!
I -am trim is u n SMS: „S ună-m ă im ediat*, d a r n u m i-a r ă s ­
puns. Aşa că am su n a t-o pe Cass de m ai m ulte ori, d ar nici de la
pa n am p rim it nici u n sem n. Aşa că m i-a m petrecut restul serii
aşteptând să m ă sune u n u l d in tre cei m ai dragi p rie te n i ai m ei.
Sunt Îngrijorată şi am u n p resen tim en t îngrozitor. M i-e frică
nA nu se fi întâm plat ceva grav... D oar la asta m ă gândesc de ieri
după amiază.
I mi aranjez cărţile în dulăpior şi chiar atunci cineva m ă prinde
«le Încheietura m âinii. Mă întorc şi îl văd pe M att.
- Ai două m inute? Trebuie să vorbim .
- Am putea vorbi altundeva? îi răspund eu, uitându- m ă în jur.
Cu p u ţin tim p în u rm ă, am văzut-o pe Lexy d ân d târcoale
p r co rid o are cu u n ap arat foto în m ână şi, după în tre b ă rile
44 Cristina Chiperl

ciudate de ieri, nu aş fi vrut să îşi facă idei ciudate văzându-m ă

cu M att...
—Nu am m ulte de spus. Cred că ai în ţeles deja ce n em ern ic
e C am eron şi, că atu n ci când vine vorba de Susan, m ereu va
exagera. E ca şi cum ş i-a r p ierd e m inţile.
a

încuviinţez, în cercân d să îi evit privirea.

—Te rog, vino la p etre cere. Nu îi p o ţi p e rm ite să îţi strice
seara.
Clatin d in cap.
—Nu, Matt. Nu am starea necesară şi nu cred că m i-a r p rin d e
b in e să stau în tr - u n colţ, tristă şi singură, în tim p ce toţi ceilalţi
se distrează.
—Nu vei fi singură, vom fi şi eu, Nash şi ceilalţi băieţi.
C hiar nu ştiu cum să îl conving să nu m ai insiste.
—Şi, în plus, zice el, zâm bind cu subînţeles, dacă nu vii la p e tre ­
cere, i-a i face o favoare lui Susan. Ea chiar asta vrea: să nu vii.
Râd. M att e foarte drăguţ şi afectuos şi, în plus, acest u ltim
argum ent mă face să privesc lucrurile d in tr-o perspectivă nouă.
—Bine, zic eu, g â n d in d u -m ă la ce faţă va face Susan când
m ă va vedea.
M att zâm beşte şi m ă îm brăţişează.
—P etrecerea se ţin e în tr - u n local d in ce n tru , D rin k , îm i
şopteşte el şi m ă pupă pe obraz, după care pleacă.
Roşesc şi răm â n u lu ită în m ijlocul co rid o ru lu i. După care
îm i vin în fire, ies în curte şi m ă în d re p t spre casă.
—Griiis! aud pe cineva strig ân d în spatele meu.
Mă în to rc şi o văd pe Sam, care grăbeşte pasul spre m ine.
A

In spatele ei în să e C am eron.
Cum de sunt fraţi? Ea e bună şi adorabilă, iar el e exact opusul:
antipatic şi prost educat.
—Hei, Sam!
—Cris, sp u n e -m i că vei veni to tu şi la petrecere! M att zice că
poate te -a i răzgândit.
My li i l umi na is Y o u 45

l)a, am h o tă râ t că n u voi p e rm ite ca an u m ite p erso a n e

«Ji uni strice seara... îi ră sp u n d eu m ai ta re , ca să m ă audă şi
<Inmrron.
IJra! Ce frum os! Dacă vrei, trecem să te luăm cu m aşina,
lini propune ea.
Iţi ne, m ulţum esc!
Dacă te în to rci acasă pe jos, p u tem m erge îm p reu n ă, zice
i ti. zâm bind.
Sigur. Dar, b in eîn ţeles, doar dacă nu îl deranjează pe fra-
i» Ir iau, com pletez eu u itâ n d u -m ă la el.
1,1 mă priveşte la rân d u l lui şi zâm beşte, clătinând d in cap.
P refă-te că nu există, m ă încurajează Sam.
Ku şi Sam pălăvrăgim d esp re o m ulţim e de lu cru ri, şi d is-
i uţiilc cu ea îm i co n firm ă încă o dată că e o ţip ă fantastică.
I ii schim b, C am eron nu zice nim ic şi ne urm ează la câţiva paşi
<1nuanţă. Bănuiesc că în cetin eşte pasul in ten ţio n at, ca să nu fie
vii/,ut cu m ine sau cu sora lui.
I )eci, ştii deja cu ce te îm braci? în treab ă Sam.
Aărn... Mă gândesc cum să îi răspund. De fapt, nu num ai
i A nu in am gândit cu ce m ă voi îm brăca, dar, şi m ai im portant,
im A nu le-am spus p ă rin ţilo r m ei d espre p etrecere. Da, sigur.
Iu 7 n m int eu, fiin d destul de convinsă că ai m ei îm i vor da
perm isiunea să m erg: îi interesează doar să mă acom odez aici.
cu! Abia aştept! spune ea zâm bitoare.
Ajungem în faţa casei m ele şi peste gard o văd pe Kate, care
liumtft in piscină.
I )eci, pe diseară, îi sp u n lui Sam, zâm bind.
IV diseară, îm i zice ea plecând.
<lam eron a răm as câţiva m etri în u rm a noastră, iar mă g ră ­
besc spre uşă, ca să n u fiu nevoită să îl salut. Nu am de gând
sa vorbesc cu el.
Mei, aşteaptă! m ă strigă el.
Prea târziu... Mă în to rc.
46 Cristina Chlperl

—Ce vrei?
—T rebuie să îţi vorbesc, îm i sp u n e el pe u n to n serio s, la
câţiva paşi de m ine.
—Nu, ajunge, eu tre b u ie să îţi vorbesc! L asă-m ă în pace,
bine? Mă apropii furioasă de el, fără să îl las să m ai scoată v reu n
cuvânt. A m în ţeles, nu ţi- a plăcut cum m -a m p u rta t cu iubita
ta, o ştiu p rea b in e. Dar înţelege că încercam doar să m ă apăr!
Nu p u team să stau p u r şi sim plu...
—Şşşt! îm i sp u n e C am eron, p u n â n d u -m i degetul arătăto r
pe buze.
Mă în d ep ărtez brusc şi m ă u it la el.
—Ce naiba faci?
—Să te aperi?! D ar tu ai început să o ataci! îm i răsp u n d e el
repede.
Nu pot să cred!
—E u ?! Ea m -a atacat pe m in e ! A spus că su n t o ratată şi m ulte
alte lu c ru ri care m -a u enervat la culm e. în ţeleg că p e n tru tin e
şi Susan pro b ab il că e ceva norm al să îi faceţi pe alţii rataţi, d ar
c re d e -m ă că doare! Aşa că, te rog, s p u n e -i iu b itei tale să m ă
ignore şi să m ă lase în pace şi, dacă poţi, fă şi tu la fel! sp u n eu
d in tr-o suflare.
Mă p riv eşte p re ţ de câteva clipe. A poi clatin ă d in cap, îşi
trece m âna p rin p ă r şi pleacă furios.
îm i rid ic ochii sp re cer. Id io tu l acela crede toate p ro stiile
pe care i le spune iubita lui.
Mă în to rc spre grădină şi o văd pe Kate h o lb â n d u -se la m ine.
Privirile n i se încrucişează, ia r ea ş i-o întoarce im ediat pe a ei.
Ştiu foarte b in e că a văzut şi auzit to t şi su n t sig u ră că, m ai
devrem e sau m ai târziu, îm i va cere explicaţii.
In tru în casă şi m ă duc d irect în cam era m ea. P ornesc calcu­
latorul, p u n m uzică şi m ă trân tesc pe pat. Mă u it la celular: nu
am nici u n m esaj şi nici u n apel p ie rd u t de la Cass sau Trevor.
My U H b i n m a i s Y o u 47

tn rh ld ochii, în cercân d să m ă gândesc la ceva frum os, ca să mă

rrluxez şi să m ai atenuez d in furia pe care încă o sim t.
D upă-am iază prim esc p erm isiu n ea de a m erge la p etrecere,
nvldnnt în schim bul câtorva tre b u ri dom estice m icuţe.
I .a ora opt fix stau la m asă cu fam ilia.
Ştiu bine că nu are nici u n sens să iau cina în a in te de o p e tre -
nnrr, dar cum aş fi p utut să rezist pizzei făcute de m am a în casă?
Am cu n o sc u t fo a rte m u lte p e rs o a n e să p tă m â n a asta,
pnvn ateşte Kate.
P entru ea, to tu l p are u şo r. M utarea n u i- a com plicat viaţa
r AIţişi de p u ţin , ba dim potrivă. A re u şit să îşi facă o m ulţim e
d r prieteni şi a in tra t c h ia r şi în ech ip a de m a jo rete. A fost
turreu fiica perfectă.
Şi tu, Cris? m ă în treab ă tata.
O ar fi tre b u it să îi răsp u n d ? „ în afară de N ash, M atthew
şi Ham, to tu l m erge p ro s t. U nele p e rso a n e deja m ă d e te stă ,
deşi n am avut tim p să fac ab so lu t n im ic ca să generez atâta
iirfl, şi su n t sigură că şi p e tre c e re a d in seara aceasta va fi u n
drKaatru."
Aâm... e to tu l în regulă, ră sp u n d în sch im b . La şcoală
tnr rgr bine, iar colegii m ei su n t foarte b u n i şi săritori. Nici că se
p utra mai bine! adaug eu, după care iau o gură de pizza.
Katc se holbează la m in e, confuză. C red că ş i-a dat seam a că
li ir mai am spus nişte sco rn eli cât m in e de m ari. P ă rin ţii m ei.
I ii arhim b, zâm besc şi p a r să se b u cu re p e n tru m ine.
Ce veşti m in u n ate, draga mea! Ce frum os! Vezi că am făcut
bine că n e -a m m utat aici? zice m am a, strâ n g â n d u -i m âna tatei
şi fic â n d u -i cu ochiul.
Zâm besc ca să ascund tris te ţe a e n o rm ă care m ă încearcă.
Ml aş fi d o rit d in to t sufletul ca lu cru rile pe care le -a m spus
aA fin adevărate...
48 Cr i s t i n a Chi per l

Mă ridic, p u n farfu ria în chiuvetă şi m ă duc în cam eră să mS

pregătesc.
G otrăhăi p rin dulap ca să îm i aleg n işte h a in e , şi o ro ch ie
îm i atrage atenţia. E neagră, scurtă p ân ă la genunchi, cu decola
te u aco p erit cu voal. C red că s - a r potrivi. A poi îi cer m am ei
îm i îm p ru m u te o p erech e de p an to fi cu toc negri. N u îm i plac
deloc p an to fii în alţi, d ar tre b u ie să îi p o rt dacă n u vreau să p a ţ
u n gnom .
—Criiis! Ai face bine să te grăbeşti, e deja ora nouă şi patruzeci
de m inute! îm i strigă m am a d in salon. Probabil că p rieten ii tăi
te aşteaptă deja!
Oh, nu! E foarte târziu!
îm i te rm in m achiajul, dau buzna în cam eră ca să îm i iau
poşeta şi h ain a şi, când ies d in casă, văd o m aşină neagră deja
parcată pe alee. Nici nu m ă apropii b in e de ea, că geam ul d in
spate coboară şi o văd pe Sam, care îm i zâm beşte.
—Urcă! zice ea.
A

Mă aşez lângă ea. In stânga ei stă Matt, iar în faţă Nash, pe locul
pasagerului, şi G am eron la volan.
D em arăm în viteză^ G am eron conduce ca n e b u n u l, ia r eu
su n t foarte în sp ăim ân tată. Dacă o ţin e to t aşa, o să ne ciocnim
de ceva, su n t sigură de asta.
—Ai putea în c e tin i p u ţin ? în tre b eu.
Se face că nu m -a auzit şi, în loc să încetinească, accelerează.
E ch iar oribil.
—H ei, am ice, încetineşte! Dacă ne opreşte poliţia, te -a i ars,
zice Nash.
—Nu te băga şi tu! îi spune G am eron furios.
N ash se în to arce spre noi şi rid ică d in u m eri. M att ch ico ­
teşte, clătinând d in cap.
E o situaţie absurdă; G am eron pare să -ş i fi p ie rd u t m in ţile,
iar atm osfera e ciudat de încordată.
My l l l l n m m a Is You 49

Cnm. te rog, o p reşte-te! C hiar dacă te -a i certat cu Susan,

mi 1n«ram nă că tre b u ie să ne strici seara la toţi, in terv in e Sam
n i voc'e trem u răto are, d ar pe u n to n hotărât.
A uzind-o, C am ero n în c e tin e ş te în s fâ rş it şi o p riv e şte
încruntat pe Sam în oglindă.
( Ihlar a-a certat cu Susan?
Sam îşi coboară p riv irea şi îşi ascunde m âinile în m ânecile
lungi «Ir rochiei. Pare jen ată, ii p u n o m ână pe p icio r, ea m ă
privrşte, iar eu îi zâm besc.
( llnciaprezece m in u te m ai târziu , p arcăm în faţa in tră rii
Itilui D rink.
 8
m i dau seam a că n ici m ăcar n u i-a m lu at cadou lui

/ Susan, d ar nu îm i pasă. Cine se poartă aşa u rât nici nu

m erită cadou.
Ne dăm jos d in m aşină.
în faţa localului su n t foarte m ulţi tin e ri de vârsta noastră.
U nii fum ează şi m u lţi p a r deja b e ţi, c h ia r dacă p e tre c e re a
a în c ep u t de n ici zece m in u te.
G am eron o ia în a in te şi in tră prim u l.
—H aide, zice Nash.
In terio ru l localului D rink este decorat cu baloane roz şi albe.
Parcă am fi la o p etre cere a lui H ello Kitty. în c ep să am eţesc
de la atâta roz.
—S igur am n im e rit u n d e tre b u ie ? îm i a m in te ş te de ziua
de n a şte re a v e rişo a re i m ele, Tracy... care are zece a n i, zice
Sam p riv in d în ju r.
—De fapt, nu greşeşti, o aprobă N ash râzând.
Localul e p lin de oam eni, ia r d in tre toţi, recunosc im ediat
pe cineva: Lexy. Pare foarte concentrată să facă poze invitaţilor.
în spatele sălii e barul, în centru, ringul de dans pe care m ulţi
s-au dezlănţuit deja, iar m esele sunt pline de tin e ri care sp o ro -
văiesc şi beau.
—Ai chef să dansezi? m ă în treab ă M att.
My l i i l m n m a i s Y o u 51

I n scara aceasta nu am nici cea m ai m ică in ten ţie să joc rolul

Minimi frum oase, m otiv p en tru care îi accept invitaţia şi ne avân-
IAni In învălm ăşeală, lă sân d u -i singuri pe Nash şi pe Sam.
Începem să ne m işcăm pe ritm u l sp le n d id e i piese Habits
I Sin ►High) a lui Tove Lo, u n u l d in tre cântecele m ele preferate.
(!ând se te rm in ă m uzica, M att se apleacă î n t r - u n m od
cuiughios.
lini o feriţi o noarea u n u i alt dans? m ă în tre a b ă el, în tin -
nimlii mi m âna.
Propunerea lui ciudată m ă face să râd.
(Iu m are plăcere, îi răsp u n d eu, sim u lân d la rân d u l m eu
n mică plecăciune.
1lansăm pe o melodie lentă. Matt mă ţine cu m âna dreaptă de
II iipA Ini ie şi cu stânga de mână. Trupurile noastre sunt foarte apro -
pinir, l\ un m om ent foarte frum os, pe care, din păcate, îl strică
0 imagine îngrozitoare: în depărtare, îl văd pe Cameron, sprijinit
de 11 masă, bând cine ştie ce drăcovenie şi holbându-se la noi.
( !r mai vrea şi el? De ce nu e cu Bărbie a lui cea frum oasă?
Mă concentrez asupra lui M att, ca să u it privirea dură a lui
1lam cm n, şi îi văd buzele m oi m işcân d u -se, în tim p ce îm iş o p -
I r ţlr ceva de n e în ţe le s d in p ricin a m uzicii zgom otoase. Gând
nul apropii m ai tare u rech ea de el, reuşesc în sfârşit să înţeleg:
Kşti foarte frum oasă în seara aceasta,
li răspund cu u n „m ulţum esc" tim id şi co n tin u ăm să d a n -
Mflm. D intre to ţi tip ii pe care i-a m cunoscut până acum , el e cu
ni^uranţă cel m ai drăguţ şi m ai galant.
M ergem să m âncăm ceva? îm i pro p u n e el când se o preşte
muzica, z â m b in d u -m i şi ţin â n d u -m ă în co n tin u are de m ână.
Sigur, îi răsp u n d eu, ch iar dacă nu m i-e foam e deloc.
Nc apropiem de masa la care stau Nash, Sam, Carter, Cam eron
ţi iubita lui.
Cris, M att, aici eraţi, zice N ash, atrăgându-le tu tu ro r aten-
11ii jiHupra noastră.
52 Crislina Chiperi

Zâmbesc şi m ă aşez lângă Sam.

Susan m ă m ăsoară d in cap până în p icio are şi n ici m ăcar
nu în cearcă să o ascundă. E îm b răcată cu o rochie fucsia atât
de um flată, în cât pare o bezea în ea.
G am eron se apropie de ea, o cu p rin d e de după talie ca să
o tragă mai aproape de el şi îi şopteşte ceva la ureche. S -ar părea
că au reu şit să îşi rezolve pro b lem ele m ai rep ed e decât c re ­
deam . Ea încuviinţează şi se îndepărtează îm preună, lăsându-ne
în sfârşit în pace.
—Sam, pot să te în tre b ceva?
—Sigur, Gris, răspunde ea, d u cân d u -şi paharul la buze.
—De ce era furios G am eron?
C hiar sunt curioasă să ştiu ce anum e l-a ch in u it în aşa hal,
încât l-a făcut şi m ai m orocănos ca de obicei.
Mă priveşte cu subînţeles.
—De ce m ă în treb i?
A

îm i ridic privirea în sus şi pufnesc.

—Nu te gândi la ce e m ai rău! Sunt doar curioasă, zic eu, iar
ea zâm beşte.
—Ştiu, glum eam . L-a deran jat felul în care s -a p u rtat Susan
cu tin e. Să zicem că nu îi plac fetele care se com portă ca nişte
snoabe.
Cine ar fi zis? Nu cred că există persoană mai snoabă ca Susan
pe tot păm ântul, iar G am eron a ales-o tocm ai pe ea de iubită.
—Aţi vorbit? în treb eu, apucând u n p ah ar de pe masă.
C onţine u n lichid roz, sp er că n u are alcool.
—Ge? mă în treab ă ea, în cercân d să acopere muzica.
—Ţ i-a spus el? îi strig eu efectiv la ureche.
—Nu, l-a m auzit în tim p ce vorbea la telefon cu Nash.
Ah, poftim, m i se părea m ie ciudat să i se fi confesat surorii lui!
îm i iau poşeta şi m ă u it la apelurile de pe telefon. Deblochez
ecranul, şi in im a începe să îm i bată m ai tare.
My l i i l n i n m a is Y o u 53

I UKVOR: „Te sun în zece m in u te .“

Menajul e p rim it cu cinci m in u te în urm ă, aşa că ar fi m ai
|il nr Hă ies d in local, ca să răsp u n d când va suna. în c h id poşeta
şl mă în d rep t spre ieşire.
I, totul în regulă? m ă în treab ă M att.
I >a, aştept un apel şi aici nu pot vorbi.
Ir însoţesc. E p lin de ciudaţi p e-afară, zice el.
Mă Hurprinde tot m ai m ult.
M ulţumesc.
II zâm besc şi ieşim d in local.
Aşa ru m îm i im aginam , num ărul p erso an elo r d in faţa lo c a ­
lului I >rink s -a îm p ătrit. îm i croiesc d ru m p rin m ulţim e, ia r
Mall mă ia uşo r de m ână.
Nari nu apucăm să ne în d e p ă rtă m b in e , că începe să îm i
vilu rzr celularul şi răsp u n d im ediat.
Trrvor!
(!ri h, ce noroc că ai răspuns, zice el.
Nici nu îţi dai seam a cât de m ult mă bucur să te aud! Ce mai
Ifu l7 I Ir cc nu m i-a i răsp u n s la apeluri şi la m esaje?
I', tutui în regulă, îm i zice el.
Mă aştept să înceapă să îm i povestească cu lux de am ănunte
11 urni fac el şi Cass, dacă sunt ceva noutăţi, d ar el nu m ai zice
nim ic
Atât? „E totul în regulă"? De două zile m ă gândesc num ai
la voi! Am fost atât de în g rijo rată...
Nu firea am ce s ă -ţi spun. Sunt b in e, la fel şi Cass... m ai
mulI Mau m ai p u ţin , zice el.
( iurn adică m ai m ult sau m ai puţin? în tre b eu n elin iştită,
lîrv u t', dacă se în tâ m p lă ceva, tre b u ie să v o rb e şti cu m in e,
al înţrlrH ? Am în co n tin u are u n p re se n tim e n t ciudat.
( îriH, e totul în regulă, n u fi paranoică.
Hi ne, hai să organizăm u n apel video to ţi tre i, în w eek en d .
( \r zici? în tre b eu.
 54 Cristlna Chiperj

—E o idee bună. Vorbesc m âine cu Gass şi stabilim ce şi cum.

—Bine. Da, m ai bine ne auzim m âine, acum sunt la o p e tre ­
cere şi nu pot vorbi, îi răspund eu, am in tin d u -m i că M att e lângă
m ine şi probabil ascultă tot ce zic.
—H m m ... Asta înseam nă că te acom odezi. Mă bucur. Atunci,,
să te distrezi! Ne auzim m âine, zice el şi închide.
P un celularul în poşetă şi mă uit la M att.
—M ulţum esc că ai aşteptat.
—N -ai de ce. V orbeai cu iubitul tău? m ă în treab ă el jenat.
—Nu, e doar cel m ai b u n p rie te n al m eu. In trăm ? p ro p u n eu.
—Sigur, zice el zâm bind, apoi ne alăturăm celorlalţi în local.
Câteva ore m ai târziu plecăm de la p etrecere şi su n tem iarăşi
to ţi în m aşină.
T rebuie să recu n o sc că a fost o seară plăcută, cu excepţia
u n u i m ic in c id e n t care m ă te m că le -a s tric a t p e tre c e re a lui
Susan şi lui C am eron.
La u n m o m e n t dat, fără să vreau, m i-a m v ărsat b ău tu ra
pe rochia lui Susan. Dar ju r că nu am făcu t-o in ten ţio n at!
Ţ ineam p ah aru l în m ână şi v orbeam cu N ash, care stătea
lângă ea. O ţip ă beată m -a îm p in s, iar eu am alunecat în faţă,
vărsând cocktailul chiar pe rochia sărb ăto ritei.
Bineînţeles că Susan a profitat de situaţie. A izbucnit în lacrim i
şi a început să facă o criză de isterie, şi a ţin u t-o aşa toată seara.
a

îm i pare p u ţin , d ar doar p u ţin , rău de C am eron, care p ro b a ­

bil că a tre b u it să în d u re toate discursurile ei p ro ste şti despre
cât de n esu ferită su n t eu.
E ciudat că încă n u m i-a spus nim ic, d ar cu siguranţă o va
face im ediat ce răm ân em singuri.
—Ciao, Matt!
Eram atât de ab so rb ită de gânduri, că nu m i-a m dat seam a
că am ajuns deja în faţa casei lui.
Mţ hiltittima is You 55

11ia i nte să coboare d in m aşină, M att m ă sărută u şo r pe obraz

ţi Inn urează noapte bună.
/.Amhesc p u ţin ruşinată.
Noapte bună, răsp u n d eu.
NhhIi rhicoteşte im ediat ce C am eron se u rn eşte din nou din
tur, dar nu din cauza celor petrecute cu Matt. Râde pentru că e beat
i i lin 1\ distractiv să îl văd în starea asta, p en tru că, în afară de
lapiul râ râde fără motiv, m ai şi spune chestii care nu au logică.
I exem plu, în ain te să ieşim d in local, vorbea cu o ţip ă d es-
pie rât tir n ed rep t este că elefanţii nu ştiu să zboare. Evident,
i and I am luat de acolo, tip a m i-a m ulţum it.
( lânii am ajuns în faţa şcolii, Sam se oferă să îl însoţească
pe Niodi până în cam era lui, ca să se asigure că nu deviază de la
li aurii
(inia ia ră am ândoi d in m aşină şi îm i dau seam a că nesuferitul
de ( lînnrm n se holbează la m ine în oglinda retrovizoare. Mă uit
ţl eu la rl. iar el îşi întoarce im ediat privirea.
( le r?
f|ilIu c â vrea să îm i sp u n ă ceva d esp re in c id en tu l cu Susan,
dai iui a fost vina mea.
Se întoarce.
Nimic, zice el.
$liu că eşti supărat pe m ine d in cauza celor în tâm p late la
pe11 e r e re. dar a fost doar u n accident. Jur că nu a fost vina m ea.
Ah, nu? A tunci a cui? m i-o în to arce el.
Evident că nu ştie ce s - a în tâ m p la t, p e n tru că n u a fost
pir/rut.
Hinr, nu ştiu ce ţi-a povestit iubita ta cea ursuză, dar...
Are un num e, m ă opreşte el im ediat.
Smtan, mă corectez eu. Nu ştiu ce ţi-a zis, d ar te pot asigura
râ nu am făcut-o in te n ţio n a t, b in e? V orbeam , şi m -a îm p in s
o lipâ din spate.
56 Criştina Chiperl

Mă priveşte de parcă ar încerca să îşi dea seam a dacă m in t

sau nu.
—Nu te cred.
Se întoarce d in nou în faţă.
—Ce ţi- a spus iubi... Adică Susan? în tre b eu.
—Că te -a i apropiat de ea şi că, după ce ai vărsat băutura pe
rochia ei, ai in su ltat-o .
Pufnesc în râs.
—Şi tu ai crezut-o?
G am eron încuviinţează.
—A tunci ch iar că eşti im becil, zic eu.
N ici nu te rm in b in e fraza, că se d esch id e uşa şi Sam urcă
în m aşin ă şi se aşază lângă m in e. Mă u it la ea şi ob serv că e
schim bată: zâm beşte ciudat şi are p riv ire a m ai lu m in o asă ca
de obicei.
—Ce s -a în tâm p lat? în tre a b ă ea, de parcă a r şti că tocm ai
n e -a m certat.
—N im ic, răspunde G am eron şi p o rn eşte d in nou m aşina.'
Sam ridică d in u m e ri şi se întoarce spre m ine.
—Ai văzut ce nervoasă era Susan? zice ea.
A

încuviinţez d in cap.
—A r fi tre b u it să se ia de idioata aia beată care te -a îm p in s,
nu de tine! zice ea.
Mă u it în oglinda retrovizoare şi privirea m i se în tâln eşte cu
a lui G am eron.
—Aşa e, răsp u n d eu, h o lb â n d u -m ă în co n tin u are la el.
a

îm i m ut privirea de la el, ia r el accelerează.

A

In m ai p u ţin de zece m in u te su n tem în faţa casei m ele, iar

eu mă dau jos d in m aşină.
—M ulţum esc că m -a ţi adus, le spun, în a in te să în ch id uşa.
Noapte bună, S a m , adaug accentuând num ele p rie te n e i m ele,
ca să fie foarte clar că ei îi urez noapte bună, nu fratelu i ei.
 9

/ rri seară m -am întors acasă foarte târziu şi acum mă doare

/ 1ngrozitor capul. Din fericire, e sâmbătă şi nu avem şcoală.
Mfl ridic în şezut pe pat şi m ă u it la ceasul telefonului: i 3 :3o.
Am dorm it foarte m ult. Mă ridic şi, cu ochii m ijiţi, m ă îm ple -
llcmc Hpre baie.
I Imchid robinetul cu apă rece, o las să curgă puţin, apoi îm i
i Iiilt' privirea spre oglindă. A răt îngrozitor: sunt palidă, am părul
lncAlcil şi ochii încă um flaţi de som n.
lini fur m âinile căuş, iau p u ţin ă apă şi m ă spăl pe faţă. Mă
i n lrrm iir.
Apoi mă târăsc în sus pe scări. In d o rm ito ru l p ă rin ţilo r m ei,
iuti un sertar al dulapului, su n t o grăm adă de m edicam ente cu
dr um iliri greu de p ro n u n ţa t şi cine ştie ce p ro p rietăţi.
Marnă, ce să iau p e n tru d u rere de cap? strig eu astfel încât
ma iii Aaudă de aici, de sus.
I Arr re absolută.
Mumă! strig eu d in nou, dar nu p rim esc n ici u n răspuns.
Im din cam eră şi ascult. De fapt, în casă e o lin işte foarte
HtidntA. Probabil că s -a u dus să dea o tu ră de cen tru cu Kate.
Ma 1ntorc în cam era p ă rin ţilo r m ei şi mă u it la toate m edica­
lii*1id r In. pe rând, până îl găsesc pe cel de care am nevoie, apoi
rulinr tn bucătărie să iau m icul dejun.
 58

Celularul îm i vibrează pe masă, aşa că ating ecranul cu degetul

ca să citesc m esajul pe care tocm ai l-a m p rim it.
MATT: „Hei, Cris, e totul în regulă?“
Ieri seară am făcut schim b de n u m ere de telefon cu aproape
toţi, m ai p u ţin cu C am eron şi Susan, evident.
„Da, tocm ai ce m -a m trezit. ;-) T u?“ îi răsp u n d eu.
P un ceaşca în ch iu v etă şi m ă duc în cam eră să d esch id
fereastra şi să las să in tre un pic de aer proaspăt.
După câteva secunde p rim esc răsp u n s de la M att: „E totul
în regulă. Ai ch ef să vii la pista p e n tru sk a te ri? “
Pista p e n tru skateri? M -aş duce, dacă aş şti u n d e e.
„M m m ... A r fi frum os. Cine m ai v in e ? “
Sper să nu fie şi Susan, altm in teri va treb u i să m ă prefac că
am febră sau să inventez altă scuză ca să nu mă duc.
„Eu, Nash, Carter, C am eron şi Jack.“
Răsuflu uşurată, d ar îm i dau seam a că aş fi singura fată din
grup şi C am eron ar profita de ocazie ca să se poarte u rât cu m ine.
Trebuie să o conving neapărat pe Sam să vină şi ea.
„Pot să vin cu S am ?“ în tre b eu.
„Sigur! “ răsp u n d e im ediat.
„Vin! î - ) “
Dau fuga să m ă pregătesc. îm i trag rap id o p erech e de p a n ­
taloni scurţi pe m ine, u n trico u roşu cu m âneci scurte, ten işii
Vans roz şi o an u n ţ pe Sam.
* = _ _
_

îm i răsp u n d e rapid: „Vino la m in e acasă, plecăm de aici.

Locuiesc la capătul străzii ta le .“
P entru p rim a dată, văd casa lui Sam şi a lui C am eron: după
poartă, la capătul u n ei alei m ărginite de copaci, se înalţă o vilă
en o rm ă care aduce m ult a castel. E im p re sio n a n tă , ia r casa
n o astră păleşte p rin com paraţie.
„Sunt a fa ră .“ A păs pe Send şi, u n m in u t m ai târziu, Sam
străb ate aleea.
—Ciao, Cris!
My li l i n m i n a Is Y o u 59

Misia p en tru sk ateri se află în tr - u n parc d in S outh Beach,

Iii partea cealaltă a oraşului, aşa că h o tărâm să luăm autobuzul.
IV drum vorbim desp re o m ulţim e de lu cru ri. Ii povestesc
despre 1,08 Angeles, d esp re viaţa m ea de d in a in te, d esp re cei
mal huni p rieten i ai m ei, d esp re Set.
I Iau, atunci cred că locul ăsta ţi se pare de rahat, îm i zice ea.
tnruviinţez fără să îm i dau seam a.
Dar tu? în treb eu.
1**11nu am prea m ulte de povestit. Tot tim p u l am avut p u ţin i
pi teleni,
Serios? Dar fratele tău e unul d in tre cei m ai p o p u lari ţip i
dl ii şcoală! Sunt sigură că te -a p rezen tat p rie te n ilo r lui, zic eu.
Sam /ăm beşte tristă.
11AI, să sp u n em că eu şi C am eron nu su n te m foarte u n iţi.
I la, su n tem frate şi soră, locuim în aceeaşi casă, d ar n u p re a
vi ii l»l iii . d im p o triv ă... D eja e m ult dacă m ă salută d im in eaţa.
hiiMlrm ca doi stră in i, îm i zice ea, co b o rân d p riv irea. M ereu
ulii fost Foarte singură. Are lacrim i în ochi.
I >r fapt, în ain te să m ă cunoască, Sam n u -ş i petrecuse n ic i­
odată «impui cu N ash şi cu ceilalţi. Nu în ţe le g re la ţia ei cu
I nm cron, d ar e clar că suferă m ult.
1nil (iun m âna pe um ărul ei şi îi zâm besc.
Nu mai eşti singură. Acum m ă ai pe m ine.
() lacrim ă i se prelinge pe obraz şi m ă îm brăţişează.
M ulţum esc, îm i şo p teşte ea la u rech e. A poi se în d e p ă r­
t a t a şi se şterge la ochi cu m âneca de la h anorac. Mă în tre b
de cc n a îm brăcat aşa de gros, p e n tru că astăzi e foarte cald.
Traversăm oraşul, in tră m în Deco D istrict, apoi străb atem
I leran Drive. Nu p rea cunosc M iam i Beach, cu atât m ai p u ţin
aeraşi Aparte d in oraş, şi to t ce ştiu d espre el e doar ce am văzut
pr la lelevizor sau p rin reviste.
Am ajuns, îm i zice b ru sc Sam.
60

C oborâm d in autobuz şi in tră m în t r - u n p arc m a re p lin

de persoane care fac joggingşi de tin e ri care se dau cu patinele cu
rotile. După câteva m inute, vedem pista en o rm ă de skateboard.
E la doi paşi de plajă. R espir adânc aeru l p lin de sare. Soarele
străluceşte sus pe cer şi nu m ă m ai doare capul. C hiar cred ci
va fi o zi foarte frum oasă.
Ne u ităm în ju r după b ăieţi şi îm i atrage aten ţia u n skater
cu p ărul în ch is la culoare, care face n işte acrobaţii fantastice.
Când se opreşte, îm i dau seam a că e C am eron. în cazul acesta,
M att şi ceilalţi treb u ie să fie p rin zonă.
—U ite-i! exclamă Sam, arătând spre u n grup de b ăieţi aşezaţi
în cerc la u m b ra u n u i copac. Ne ap ro p iem de ei.
—...D a, la naiba, m -a m sim ţit ca d racu ’, povesteşte Nash.
M att se în to arce sp re m ine.
—Hei, aşezaţi-vă aici!
îi salutăm pe to ţi şi ne ducem lângă el.
—C ontinuă, îi zice Ja c k lu i Nash.
—Da, aşa... Deci, im ed iat ce am in tra t în cam eră am dat fuga
la baie şi am vom itat to t alcoolul d in m ine. N -am pus geană pe
geană toată noaptea şi ţiu îm i am intesc nim ic de la petrecere,
zero barat!
Se vede că a d o rm it p u ţin , are nişte cearcăne în sp ă im â n tă ­
toare. Dacă m ă gândesc m ai b in e, nu am m ai în tre b a t-o pe Sam
de ce era atât de fericită ie ri seara când s -a în to rs la m aşină
după ce l-a în so ţit pe Nash.
—Dar voi? în treab ă Nash.
—Eu m -a m sim ţit b in e, răsp u n d eu,
—Şi eu, zice M att.
—Ce caută ele aici? în tre a b ă C am eron în c ru n ta t, arătân d
sp re m ine şi spre Sam. Este evident su rp rin s şi enervat de p r e ­
zenţa noastră.
—L e-am invitat eu, ia r ceilalţi au fost de acord cu to ţii, zice
M att.
 61

Urci pot să o ch em şi pe S usan, i-o în to a rc e C am eron,

■♦ iiţând celularul d in b u zu n aru l p an talo n ilo r.
NmmIi se ridică imediat şi îl prinde de mână.
Nu l-a i auzit pe M att? Am fost cu to ţii de acord. Aşa că,
în ain te Hfl o suni, tre b u ie să ai c o n sim ţă m â n tu l m a jo rită ţii.
I!era ec e imposibil, ţinând cont că nimeni nu vrea să o vadă
pe Niinjim.
$1 p r ele vreţi să le vedeţi? în treab ă C am eron rapid.
| m cA nu am urât în viaţa mea pe cineva cum îl urăsc pe el.
I Im. Ele sunt p rieten ele n o astre şi su n t m ult m ai sim patice
drrAt Iubita ta, răsp u n d e Nash.
Dar nu vă d eran jează să s ta ţi cu astea două? în tre a b ă
I ianirrnn u itân d u -se la p rie te n ii lui.
I Ir ce? Ce nu e în regulă cu ele? se m iră C arter.
( iflinrron clatină d in cap şi se aşază pe jos.
Sunt sâcâitoare şi enervante.
Nani îşi tine privirea plecată, se sim te jenată şi nu zice nim ic.
1)11 n i niA sim t la fel şi hotărăsc că e tim p u l să plec, poate şi p e n ­
ii li i<A, dacă m ai răm ân, risc să îm i p ie rd calm ul. Mă ridic.
Mă Întorc acasă.
Vin cu tine, zice Sam în şoaptă, rid ic â n d u -se şi ea.
Matt ae ridică b ru sc şi m ă p rin d e de braţ.
lir ce? în treab ă el.
<ir aens are să răm ânem ? Nu am venit ca să ne in su lte el.
t iam rron nici m ăcar n u se uită la noi.
Fi un idiot. D aţi-i pace! V rem să răm âneţi, zice Matt zâmbind.
Sunt de acord, zice Nash.
)ack şi C arter încuviinţează.
M ulţum esc, băieţi! Nu, serios, su n teţi n işte p rie te n i ad e-
VAraţii E de ajuns să vină o oarecare şi vă lăsaţi convinşi în m ai
puţin de cinci secunde, exclam ă C am eron.
Put aă tl în ju r?
62 Cristina Chlperj

—C am ero n , te rm in ă . De ele n e place p e n tru că n u su n i

snoabe ca Susan şi, până acum . Gris e singura care i s -a îm p o ­
trivit, răsp u n d e Nash.
—Da, sigur, cum să n u ... O să vă schim baţi cu to ţii p ă re re i
despre Susan m ai devrem e sau m ai târziu, îi răspunde Cameron*
—Eşti convins? Adică, ch iar crezi că ne vei convinge că Susad
e m ai b u n ă decât pare? în treab ă Jack râzând.
C am eron încuviinţează d in cap.
—Baftă, amice! spune C arter.
—Cris, răm âi, zice M att p riv in d u -m ă.
Mă uit rapid la Sam şi îm i dau seam a că se aşteaptă să h o tă ­
răsc eu. Mă uit apoi la M att, încuviinţez şi mă aşez d in nou lângă
el. Sam face acelaşi lucru.
M -am înşelat: e o zi cât se poate de proastă.
 1 0

/ 1m crezut m ereu că skateboardul e u n sp o rt p licti-

y / sito r şi n e p o triv it p e n tru o fată. M -am în şe la t
Hitiiii nlr! F foarte distractiv şi accesibil p en tru toată lum ea. Sau,
11 | puţin, aşa m i se p are acum ... n u ştiu dacă d in cauză că.
Iii «fnrşit, după două ore, am re u şit să îm i m e n ţin ech ilib ru l
pi< piară hiiu p e n tru că îl am in stru c to r pe Matt.
F liuirtr răb d ăto r. Dacă aş fi fost în locul lui, m i-a ş fi zis
M h Fin Imită de la început. Sunt aşa de neîndem ânatică, încât
hi heliul hA mă co n sid er norocoasă dacă la sfârşitul zilei voi fi
priit imn un m etru cu am bele picio are pe placă. Şi poate că şi
Mtih crede acelaşi lucru, dar e p rea politicos ca să îm i spună.
I lupă scena de la în cep u t, G am eron nu s -a m ai p u rtat ca u n
iii m eni ir şi s a calm at. Acum se dă lin iştit cu placa şi execută
hi i ulmţli com plexe, pe care eu nu aş fi niciodată în stare să le
Im !n rele d in urm ă, s - a supus v o in ţei p rie te n ilo r lui şi nu
h mul suinii o pe Susan.
( Iris? mă strigă Matt, fluturându-m i o m ână p rin faţa ochilor.
Gr?
Fi im i prea concentrată să-lurm ăresc pe Gameron şi evoluţia lui.
Acum încearcă să te îm ping i p u ţin , iar eu te ţin să nu cazi.
Ne apropie de mine şi îmi pune mâinile pe şolduri ca să mă
NUnţlufl.
F rişu de drăguţ! Mă concentrez d in nou la M att şi la ce am
tir (Arul chiar acum .
 64 C r i ş t i na Chi pe r l

Mă rirc pe placă cu piciorul stâng, iar cu dreptul îm ping uşor

A

şi skate-ul se pune în m işcare. îm i ţin echilibrul cam jum ătate

de metru, după care mă dezechilibrez, pun piciorul jos şi mă opresc.
—Super! strigă Matt triu m făto r şi bate palm a cu m ine. Acum,
singură, fără ajutorul meu.
Prevăd deja o căzătură spectaculoasă.
—Stai oricum lângă m ine, să m ă prinzi dacă pic, îi răspund
eu, aproape im plorându-1.
Mă urc d in nou pe placă. R espir adânc, mă rog să nu mă fac
de râs şi îm p in g u şo r cu d rep tu l... sau cel p u ţin cred că îm ping
uşor. Skateboardul p rin d e viteză, eu fac tot ce pot ca să îm i ţin
echilibrul, dar în cele d in urm ă mă opresc în b raţele lui Matt,
care d in fericire e lângă m ine.
Sfârşesc deasupra lui. Mă strânge de talie, vârfurile n a s u ri­
lo r ni se ating şi ne p ie rd e m u n u l în ochii celuilalt.
Situaţia asta îm i pare cunoscută... De fapt, în tr - u n fel, to c ­
mai o căzătură cu skateboardul n e -a făcut să ne în tâln im prim a
dată, cu aproape o săptăm ână în urm ă.
—F ir-ar! ţipă u n tip din spatele m eu, stricând acest m om ent
m inunat.
Mă ridic şi m ă uit spre pista p e n tru acrobaţii.
C ând am căzut, sk a te -u l m eu ş i-a co n tin u a t p arcu rsu l şi
s -a o p rit în m ijlocul u n e i ram pe h a lf-p ip e , u n d e văd u n tip
în tin s pe jos şi ţin â n d u -se cu m âinile de u n genunchi.
0 , nu!
Dau fuga spre el şi îl ajut să se ridice. D in fericire, nu pare
să îşi fi rupt ceva.
A

—îm i pare rău.

—Nu face nim ic, stai liniştită! Voi supravieţui.
îşi ia sk ate-u l şi se îndepărtează şchiopătând.
Aud pe cineva râzând în spatele m eu.
—Eşti u n dezastru pe skateboard! A proape că l-a i ucis pe s ă r­
m anul băiat!
Tocmai ce m -a m făcut de râs şi C am eron, ca de obicei, nu
p ierd e ocazia de a m ă lua peste picior. Nu e nim ic de râs.
 65

I am cerut deja scuze... şi, oricum , nu e treaba ta, i-o tr â n ­

te m ru şi plec.
Nu II suport.
Mn întorc la M att.
( !red că skateboardul nu e de m ine, îi zic eu.
M mm... s - a r putea să ai dreptate. Râde, iar râsul lui c o n ­
tagios Îmi readuce b u n a dispoziţie. Să m ergem la ceilalţi.
Nc aşezăm pe jos. Sam pălăvrăgeşte cu Nash. Spre deosebire
de m in e . ea nici m ăcar nu a încercat să se urce pe skateboard şi,
liortnd cont de ce am păţit eu, cred că bine a făcut.
I >rri eşti d in Los A ngeles? m ă în treab ă Jack.
Încuviinţez d in cap.
Şi cum e acolo? Mă re fe r la oam eni, la şcoală...
Sil zicem că nu sunt fete ca Susan.
Ilrtd cu toţii.
I Iau! Vă im aginaţi cum a r fi o lum e fără Susan şi alte p e r-
mihiiic ca ea? zice C arter.
Ai li m inunat! spune Nash.
I'rnhahil că îi este greu să nu o în g h ită pe iubita celui m ai
Imim prlelen al lui.
I >r ce e Susan atât de populară? în tre b eu.
Tain bogat, m ulţi bani, h ain e scum pe, iese cu C am eron...
c«pllcfl Jack.
Inert nu am reu şit să îm i dau seam a de ce vrea fratele m eu
mH tir cu ca, zice Sam.
Şşşt. spune M att.
I a m crn n se apropie de noi şi p u n pariu că nu ar fi p rea fe ri­
cii «A mc audă vo rb in d aşa d esp re iubita lui.
I Ir spre ce vorbeaţi? în tre a b ă el.
NIturtii nu ştie ce s ă -i spună. Se lasă o tăcere jen an tă.
I Irspre faptul că e aproape ora şase şi treb u ie să m ă întorc
aciiai Arn o în tâ ln ire pe chat cu p rie te n ii m ei d in Los A ngeles,
*lc cu, rid icân d u -m ă în picioare.
I pflcat! îm i răsp u n d e iro n ic C am eron.
66 Cristina Chiperj

Mă prefac că nu l-a m auzit. Cei ca el nu m erită să li se acorde

atentie.
—Gris, vin cu tine! Şi eu trebuie să m ă întorc, îm i spune Sâni
zâm bind.
După ce i-a m salutat pe toţi, m ai p u ţin pe G am eron, evident,
ne în d re p tă m spre staţia de autobuz.
D upă ce coborâm , o apucăm sp re casă, ia r eu o însoţesc
pe Sam până la poarta casei ei.
—Deci, pe luni! mă salută ea, deschizând poarta. M ulţum esc
încă o dată că m -a i salvat de o după-am iază de singurătate.
—P en tru nim ic.
îi zâm besc la rândul m eu.
Se întoarce să in tre, d ar o opresc ca să o în tre b ceva.
—Hei, Sam, cum se face că ieri seară erai aşa de fericită după
ce l-a i în so ţit pe Nash?
îşi pleacă privirea.
—Deci? în tre b eu, observând că s -a îm bujorat.
—N a s h m -a ... m -a...
- T e - a sărutat? în tre b eu, em oţionată.
—Nu, nu.
Clatină d in cap.
Of.
—A tunci?
- M i - a spus că su n t fo arte fru m o asă şi, în a in te să in tre
în cam era lui, m -a pupat pe obraz.
Uau! E şi m ai bine decât m i-a m imaginat! Nash şi Sam ar face
o pereche foarte frum oasă...
—Dar... continuă ea. Urăsc când urm ează u n „d ar“; atunci se
n ăruieşte totul. Era beat şi a spus că n u îşi m ai am in teşte nim ic,
aşa că nu contează, spune ea tristă.
—Dacă ţi - a spus astfel de lu c ru ri în se a m n ă că le gândeşte
cu adevărat, cu atât m ai m ult p e n tru că era beat, o încurajez eu.
—Da, d ar n u îşi m ai a m in teşte n im ic... M ai b in e in tru în
casă. Se face târziu.
—Pe luni, îi zic eu în tim p ce Sam în ch id e poarta.
 //

/I
/ 1 larm a de la ceasul deşteptător devine din ce în ce mai
i / 1 enervantă şi mai îngrozitoare, exact ca viaţa m ea aici.
I mim te să mă m ut, m ergeam la şcoală aproape de bunăvoie.
V u m . In schim b, în an u m ite d im in e ţi e ca şi cum m -a ş duce
lit apA nzurătoare. Ia r d im in e a ţa aceasta e cu sig u ra n ţă u n a
•!l ut re ele.
Ml am p etre cu t d u m in ica în c h isă în casă, g ân d in d u m ă
Im I itihm hi la Trevor. In seara d in a in te , când m -a m în to rs d in
prtie. libia aştep tam să îm i văd p rie te n ii. A veam în tâ ln ire la
mim şuplr seara, dar, când am in tra t pe W eChat, Cass şi Trevor
i i hii n lliin e. Am aştep tat m ai b in e de o oră, d ar nim ic: nici
mi mn ilr p rieten ii m ei. Aşa că am încercat, în zadar, să îi su n şi
nii I neum nu îm i dau seam a dacă su n t furioasă sau în g rijo rată.
Nil şt Iu ee să cred...
Mul b i ne mă dau jos d in pat şi m ă pregătesc fără prea m ulte
i m ur olarii, p en tru că nu vreau să întârzii.
leu ln grăd in ă să o aştep t pe Sam. M i-a scris ieri seară să
nift în treb e dacă aş avea nevoie să m ă ducă ea şi am acceptat.
Nn volum să o m ai d eran jez pe m am a, care e deja foarte p rin să
11m munca.
Ma uit la telefon să văd cât e ceasul. Dacă Sam nu ajunge în
i luci m inute, o sun. Nu îm i p e rm it să în târzii şi azi.
68 Cristina Chiperl

în tre tim p, p rin faţa casei trece o m aşină m are, neagră, care
îm i atrage atenţia. Durează câteva clipe până să îm i dau seama
că la volan e C am eron.
M erge foarte încet, deoarece e aten t la celularul lui stupid,
D in fericire, trece pe lângă m ine fără să m ă observe.
Câteva secunde m ai târziu aud u n zgomot de scooter care s<i
apropie. Ies pe stradă şi Sam frânează la doar cinci centim etri
distanţă de m ine, la tim p să nu mă lovească.
—Cris, scuze că am întârziat! Hai, urcă! Pun p ariu că aju n ­
gem la şcoală în ain tea lui C am eron.
P reţ de o clipă cred că glum eşte, după care îm i dau seam a că
vorbeşte foarte serios.
—în a in tea lui C am eron? în tre b eu, p u n â n d u -m i casca.
—Da! Ţ in e -te b in e, zice ea im ed iat ce m ă aşez în spatele ei
Sam dem arează în tro m b ă, ia r eu m ă c h in u i să m ă ţin dfl
ea! Se streco ară rap id p rin tre m aşini, ia r la u n sem afor galben
îl depăşim pe C am eron.
Nu ştiu cum, dar reu şim să ajungem la şcoală vii şi'nevătă-
m ate. îm i bate in im a n e b u n e şte şi cred că n u voi m ai merge
n icio d ată cu sco o ţeru l cu Sam. Sau, şi m ai b in e , nu voi mai
m erge niciodată cu scooţerul. Punct.
—Uau, zic eu, d â n d u -m ă jos şi sco ţân d u -m i casca.
—E frum os, n u -i aşa? m ă în treab ă ea zâm bind.
—Da, d ar să nu o m ai faci!
Când in tră m în şcoală, clopoţelul încă nu a su n at, aşa câ
m ergem îm p reu n ă să îm i aranjez lucrurile în dulăpior.
- C r is !
0 , nu, aş recunoaşte vocea aia strid e n tă d in tr-o mie! Eu şi
Sam ne întoarcem .
—Susan, ce vrei? Nu p o ţi să m ă laşi în pace? în tre b eu.
—Voiam d o ar să te felicit. Bate d in palm e şi m ă priveşte
râ n jin d . Deci, m u lţu m ită lui M att, ai avut p a rte de cele cinci
m inute de p o p u laritate...
M ţ li ii ii in in a i$ Y o u 69

I u hI Sam ne u ităm u na la cealaltă. D espre ce vorbeşte?

Sa rnă feliciţi? în tre b eu.
Nu te face că nu înţelegi... Şi, oricum , n u te obişnui cu asta.
Mn priveşte sfidător, după care se răsuceşte pe tocuri şi pleacă,
IamAimIii mă oripilată.
I tattpre ce to t trăncănea? m ă în tre a b ă Sam.
MIii ic* din umeri.
N jirri nici cea m ai vagă idee, dar trebuie să vorbesc cu Matt.
t iit iid Hună clopoţelul, fugim în clasă; va treb u i să m ai aştept
pAnn vorbesc cu el. D e-a lungul coridorului, îm i dau seam a că
Iuţi mfl urată cu degetul şi se uită ciudat la m ine. Trebuie nea-
pAi mI un aflu ce s -a întâm plat.
t lAtul clopoţelul an u n ţă a doua oră, e ca şi cum aş auzi în g e -
III căni And. Mă m u t cu Sam în sala de clasă u n d e se ţin orele
i ! i< laln rlr, unde p ro feso ru l a în c e p u t deja să strig e catalogul.
Ne Ncii/Arn că am în tâ rz ia t şi ne aşezăm la lo c u rile n o a stre .
Al litru, din păcate, se află lângă fratele Dallas greşit.
I iii'cp nAiau notiţe, dar m ă în treru p e im ediat o biluţă de h â r-
II» ••Mm aterizează pe banca mea.
II deachid. E u n bilet.
„Mila, văd că n u ţi- a i p ie rd u t vrem ea! C am .” Ce n aib a...?
Il răHpund d u p ă câteva m in u te : „D esp re ce v o rb e ş ti? ”
M titirinlmr bine biletul şi îl arunc spre el, sp erân d să îi n im e -
im ii Iimiim . Nu m -a m descurcat niciodată la astfel de lucruri.
După cinci m inute, îm i răspunde: „M att... De fapt, ai înţeles
Il«1 Nil rrrd e a m că o să îţi declare ce sim te atât de curând şi m ai
« In •'* tu o mA accepţi. S unteţi u n cuplu cam ciu d at.”
|)p i'Aml am devenit eu şi M att u n cuplu?
„(lina tl s sp u s? ” îi scriu eu im ediat.
Nu put sA cred că circulă astfel de zvonuri p rin şcoală!
„Am rttlt In ziar. Deci e adevărat?”, răspunde el.
 70 C rişti na Chiperl

îm i vine să rup h ârtia în m ii de bucăţele şi să i le vâr pe gât

tip ei care se ocupă de ziar. Cine se crede? Cum poate scrie astfel
de lucruri?
„Şi dacă ar fi adevărat, nu e treaba ta “, îi scriu eu.
Mă enervez şi m ai tare când citesc răspunsul lui Cam eron:
„De fapt, ch iar n u e treab a m ea, ci a în treg ii şcoli!“
Rup foaia şi p u n capăt acestei conversaţii in u tile. Trebuie
neapărat să îi cer explicaţii lui M att.
In pofida pauzelor d in tre ore, s -a făcut miezul zilei şi încă nu
am reu şit să vorbesc cu el, aşa că atunci când clopoţelul anunţă
în sfârşit pauza de prânz dau fuga la Matt.
—De unde povestea asta că noi doi am fi îm p reu n ă? îl întreb
eu nerăbdătoare.
—Şi eu aş vrea să ştiu! C latină d in cap. Totul d in cauza unei
poze idioate în care ne îm brăţişăm .
Scoate u n ziar d in ghiozdan şi m i -1 arată: pe copertă suntem
noi doi. încep să o urăsc foarte tare pe Lexy.
—Nu pot să cred!
—Ce facem ? în treab ă Matt.
—V orbim cu Lexy şi o convingem să dezm intă totul în u rm ă -
torul num ăr.
M ergem în grădină, să o căutăm : de obicei pe acolo stă în
pauză. Sam, N ash, C arter, Jack şi u n tip cu u n batic albastru
stau pe iarbă. Dar nici u rm ă de Lexy: cine ştie pe unde o fi, în
căutare de noutăţi in cred ib ile. Ne ap ro p iem de grup şi m ă aşez
lângă Sam.
O bserv că lum ea continuă să se holbeze la m ine şi mă d e ra n ­
jează foarte tare.
—Dar ce-au p ăţit toţi? în treb eu, furioasă.
—Nu e u n lucru o b işn u it să ajungi pe co p erta ziarului cu
M att, răspun de Sam.
Nu în ţeleg de ce i- a r in te re sa pe u n ii asem enea idioţenii,
în plus, e o fotografie foarte banală, în care eu şi M att nu facem
nim ic deosebit.
My H i l n m n n a is Y o u 71

Tipul cu batic se prezintă.

Giao, eu su n t Taylor.
Irni pare bine, Gris, zic eu, zâm b in d u -i la rân d u l m eu.
O ricum , a fost fru m o s să n u o m ai vedem pe S usan pe
i uperlă, m ăcar o dată!

( Inm entariul lui mă face să zâm besc. D in câte se pare, tipa

ii i n m i i ii e sim patică nim ănui.
IU ukcsc să nu m ă m ai gândesc la povestea cu ziarul şi ne
p< h recm pauza de prânz v o rb in d desp re p ro fe so ri şi d esp re
ui m ăinarele teste, după care sună clopoţelul şi ne în d re p tă m
li« rn rr spre sala lui de clasă.
I naţiile să in tru în clasă, iau o carte d in dulăpior, in tro d u c
A

i nilul şi, când m ă în to rc, mă ciocnesc de u n tip . II sim t cum

mit i u p rin d e cu b ra ţe le , d a r nu am cu raju l să m ă u it cine e.
Mm ile ruşine.
Iun ridic privirea şi observ ochii profunzi ai lui G ameron. Ne
111 ivim unul pe celălalt p reţ de câteva clipe care îm i p ar infinite.
Scuze.
Mă îndepărtez de el.
Nu ţi face griji! E totul în regulă?
I >e când îi pasă lui G am eron dacă su n t bine?
AMia e prea de tot! aud în spatele m eu.
Mă înlnrc şi o văd pe Susan roşie de furie.
Kviiiik, eşti patetică! Mai în tâi inventezi povestea cu M att
i ii «rt iipingi pe p rim a pagină a ziarului, iar acum în cerci să îm i
Inii i ii li i Iu I! exclamă ea furioasă.
I'uftirn? Nu, doar am ... în cerc eu să îi explic, d a r Susan
mă In h rru p e .
(luni! Vei în ţe le g e c u râ n d cum fu n cţio n ează lu c ru rile
In (penala imta!
I Ir cr nu îm i iese nim ic cum treb u ie?
I mi pare sin cer rău, îi zic lui C am eron şi plec.
l a nl'ârşilul zilei grăbesc pasul ca să ies cât m ai repede d in
yi nală 1nHă co n tin u i să m ă sim t privită şi nu îm i place deloc
 12 C n s t i n a Chiperi

această senzaţie. Brusc, o văd pe Susan care vine sp re m ine

zâm bind ciudat.
—Trebuie să vorbesc cu tin e, zice ea.
0 , nu!
-Â ă m ... b in e, răsp u n d eu su rp rin să şi ne în d rep tăm spre
ieşire.
—Voiam să îm i cer scuze, zice ea.
Sunt şocată şi nu îm i vine să cred ce aud.
—Serios?
—Da. Cam m i a explicat ce s-a întâm plat mai devrem e. M i-a
spus că a fost doar un accident. îm i pare rău, zice ea zâm bind.
Nu ştiu de ce, dar nu îm i place deloc zâm betul acela.
—Bine, mă bucur că s-a u lă m u rit lu cru rile. Nu sunt genul
acela de fată.
—Ah, sigur, răspunde ea ca şi cum ar fi ignorat com plet ce
i-a m zis.
Ne oprim pe scări şi îi văd în spatele ei pe M att şi pe ceilalţi
băieţi, care se uită la m ine su rp rin şi, din curte.
Dar... să ne înţelegem , zice ea privindu mă direct în ochi,
cu o expresie ciudată. Povestea de pe copertă nu îm i place deloc.
Ştiu că tu i-a i povestit lui Lexy tâ m p e n iile alea ca să ajungi
în ziar. — M i-e frică de fata asta. — Şi să nu în cerci să negi.
Am înţeles ce vrei să obţii.
Aş vrea să îi explic că a înţeles greşit, dar Susan se apropie
brusc de m in e, cu o atitu d in e a m e n in ţă to a re , îşi pune m â i­
nile pe u m erii m ei şi m ă îm pinge cu p u tere. Mă îm pleticesc
în spate, iar greutatea ghiozdanului mă face să cad. Mă trezesc
în tin să pe scări, cu caietele şi cărţile îm p răştiate pe trepte.
—Şi acesta e doar începutul, Gris! Te voi face să îţi vezi lungul
nasului, să fii sigură de asta, îm i şopteşte Susan. Apoi se întoarce
şi pleacă.
M att şi Nash vin în fugă spre noi.
—Ce naiba ai în capul ăla? îi strigă Nash lui Susan.
My D i l e m m a i s Y o u 73

Eşti bine? m ă în treab ă M att şi mă ajută să mă ridic.

în cu v iin ţez şi m ă uit după Susan, care se în d e p ărtează ,
m mată de p rieten ele ei.
E o n em ern ică! Jur că, dacă nu o p ărăseşte C am eron...
Iiombăne N ash furios.
Ca şi când ş i- a r fi auzit n u m ele, C am ero n in tră pe uşa
principală.
Ce d racu ’ s -a întâm plat? în treab ă el, u itâ n d u -se la m ine
ni la Nash.
în tre a b ă -ţi iubiţica! Să vedem dacă de data asta are curajul
iu iţi povestească adevărul! ţip eu.
C am eron răm ân e tăcut, se u ită la N ash, apoi pleacă fără
ti.i mai spună vreun cuvânt.
Ii zâm besc lui M att, care m i-a strân s lucrurile şi îm i în tin d e
fdim /danul, în tim p ce îi văd v enind şi pe ceilalţi care au asistat
la scenă.
Ce s-a întâm plat? în treab ă Carter.
I ai făcut ceva? zice Taylor.
Din câte se pare, i-a m furat locul pe coperta revistei şcolii,
i ăupund eu furioasă.
I lai, te conduc acasă, zice Matt.
încuviinţez d in cap. Abia aştep t sa plec d in locul acesta
m fll hos.
I’i cţ de câteva m inute m ergem în tăcere, apoi mă întreabă:
Sigur eşti bine?
Mă doare doar p u ţin încheietura.
M.ill se opreşte, mă ia uşor de m ână şi îm i examinează braţul.
Nu e m are lucru. Va trece în câteva zile, da el sen tin ţa, pe
un Iun profesionist.
Si Iu de unde ştii? în treb eu, am uzată.
Sc pune din nou în m işcare.
I.ilal meu e medic-, m a învăţat m ulte lucruri. îm i face cu
ni Inul
 74

Ajungem în faţa casei, iar Matt mă priveşte tăcut, apoi zâmbeşte

—Nu ai avut p arte de zile p rea bune, n u -i aşa?
—Să zicem că nu m -a m sim ţit b in e-v en ită.
Zâm betul îi dispare şi devine brusc serios.
—Eu... uite ce e... ştiu că ne cunoaştem de puţină vrem e, dar
aş vrea să îţi urez oricum bun venit, îmi zice el, apropiindu-se uşor
*

înlem nesc şi inim a îm i bate cu putere. M att îm i pune o m âni

în talie, iar cu cealaltă mă m ângâie pe faţă. Apoi se apropie şl
îşi lipeşte buzele de ale m ele.
E d o ar u n săru t uşo r pe buze, care poate nu în seam n ă m art
lucru p e n tru unii, d ar în seam n ă foarte m ult p e n tru m ine.
Se îndepărtează, d ar răm âne to tu şi aproape de buzele mele,
—B u n -v en it... şopteşte el.
Nu su n t în stare de m ai m ult de u n zâm bet. M att e foarte
drăguţ şi se n u m ără p rin tre p u ţin e le p erso a n e care reuşesc
să m ă facă să mă sim t b in e în oraşul acesta blestem at.
—Pe m âine, îm i zice el.
—Pe m âine.
Am flu tu raşi în stom ac, mă sim t am eţită şi ră m â n pe loc,
u itâ n d u -m ă la M att cum se îndepărtează.
Gând reu şesc în sfâ rşţt să îm i v in în fire şi in tru în casă.
am u n zâm bet larg pe faţă.
Mă duc la m in e în cam eră şi m ă aru n c pe pat, în c e rc â n d
să retrăiesc m om entul acela m in u n at.
 f HiU! Griiis! Hei, Cris!
( Mă trezesc brusc. Kate mă strigă şi îm i scutură braţul.
No vi m u Mă mă trezesc şi am o senzaţie ciudată că de fapt nici
o Min dorm it... Când îm i ridic în sfârşit capul şi deschid ochii,
(ml Imcâteva m inute să în ţeleg u n d e m ă aflu.
Nu îmi vine să cred... Stau la b iro u l meu!
I !i IIIn! Ai exact zece m inute la dispoziţie să te pregăteşti!
Iml l<m celularul şi m ă u it la ceas: e 7:3o!
Mă ridic şi dau fuga în baie.
I li mi ! (m m de am reu şit să ad o rm pe cărţi?
Ici I după amiază nu reuşeam să învăţ. Cerul avea o frum oasă
otiHidA portocalie şi eu d o ar oftam şi m ă gândeam în tru n a la
«Ai ului lui Matt. Dar trebuia să învăţ, ca să ajung la zi cu p ro -
Hi miiim, aşa că după cină m -a m aşezat d in nou la birou. Inutil!
Am eoni Iouat să mă gândesc la Matt, la sărut, la ce s -a r fi în tâ m ­
pini şl uite aşa, fără să îm i dau seam a, probabil că am adorm it
• o capul pe cărţi. F ir-a r să fie!
I lupA douăzeci de m inute, eu şi Kate su n tem în m aşină, iar
MiMitiM goneşte spre şcoală.
Nuilt încordată, nu ştiu cum va fi când îl voi vedea d in nou
pc Matt. Şi dacă s -a răzgândit? Şi dacă ş i-a dat seam a că nu
vte* mA fie cu m ine? Poate că am în ţe le s greşit...
Dl o fericire, drum ul e lib e r şi ajungem la şcoală la doar zece
ml mile după în cep erea orei. A lerg sp re sala de engleză şi bat
76 Cristina Chiperi

la uşă. E obligatoriu să nu m ai întârzii! în ritm u l acesta, nu le

voi face niciodată o im p resie bună p ro fesorilor.
—P oftiţi. A, d o m n işo a ră Evans. Cum de aţi în târziat? m ă
în tre a b ă profesorul.
—D in m otive fam iliare, ră sp u n d eu şi m ă duc să m ă aşez
în banca mea.
Mă u it în ju r după Matt. îm i zâm beşte uşor. Sunt em oţionată.
Orele trec repede, d ar în pauzele d in tre ele reu şim doar să ne
privim scurt. Şi dacă am visat totul? O, D oam ne, m i-e frică.
Gând sună clopoţelul an u n ţân d pauza de prânz, Sam se apro -
pie şi m ă îm brăţişează.
—Ciao, Gris.
—Hei, Sam.
- S - a în tâ m p la t ceva grav? Mă re fe r la a z i-d im in e a ţă ...
în treab ă ea, p riv in d u -m ă cu aten ţie. P robabil că a sim ţit ceva
ciudat.
—Nu a sunat alarm a. Ridic d in u m eri şi râd.
îi vedem pe N ash, G am eron şi M att v enind spre noi.
M att se ap ro p ie de m in e fără să sp u n ă n im ic, îm i p u n e
o m ână pe talie şi m ă întoarce cu faţa spre el.
—Bună, şopteşte el la doar câţiva c e n tim e tri de buzele m ele.
Zâmbesc.
—Bună.
—E totul în regulă? Gum ţi- e în ch eietu ra?
—M ult m ai bine.
Apoi se apropie şi m ai m ult şi m ă sărută, făcân d u -m i ziua
m ai bună.
—D ar... tu ... v o i... cân d ... se bâlbâie Sam, gesticulând haotic.
—îţi povestesc m ai târziu, îi zic eu, încă em oţionată.
Sunt foarte fericită. M i-era atât de team ă, m i-e ra frică să nu
fi fost totul doar u n vis frum os, şi de fapt, e adevărat!
a

In ju ru l n o stru , b ăieţii au răm as cu gura căscată.

My D i l e m m a is Y o u 77
—Â ăm ... T rebuie să plec, zice C am eron şi se în d ep ărtează
im ediat.
—Felicitări, amice! spune N ash entuziasm at, bătând palm a
cu M att.
—Ce naiba a fost aia? în treab ă Susan.
0 , nu! Ce m ai vrea acum ?
Pare să îşi fi p ierd u t m inţile, vine spre noi şi chiar nu înţeleg
de ce e furioasă. D oar e cu C am eron. De ce o deranjează să mă
vadă cu M att?
—Ce bine că nu eraţi îm preună! zice ea.
M att pare la fel de confuz ca m ine.
—C are-i problem a? o în tre b eu.
—Ajunge! E prea de tot!
Se apropie de m in e cu u n aer am en in ţăto r, dar, d in fericire,
Matt se p u n e în tre noi, ca u n scut.
—Susan, ce naiba te -a apucat? o în treab ă el.
II fixează o clipă cu p riv irea, cu ochi sticlo şi. D upă care
hc uită la m ine şi îl îm pinge pe M att la o parte.
Nash o p rin d e de b raţ şi o opreşte.
—M att, d u -o de aici, zice el, arătân d sp re m ine.
M att încuviinţează şi m ă scoate d in clasă.
—De ce a reacţionat aşa? în tre b eu şocată.
M att nu zice n im ic şi m ă duce în g răd in ă, u n d e Taylor şi
Cam eron stau de vorbă.
—Răm âi aici, cu ei, şi m ă în to rc repede, îm i zice el.
—S p u n e-m i ce se întâm plă, in sist eu.
A

—Iţi explic totul m ai târziu.

Răm ân singură cu C am eron şi cu Taylor.
—Ce se întâm plă? în treab ă Taylor.
—Nu ştiu... Susan e d in nou furioasă pe m ine.
Zâmbesc am ândoi.
Stai aşa... C am eron zâm beşte?
—A r tre b u i să te duci să îţi lin işte şti iubita, îi zic eu.
78 Cfistina Chiperi

—Nu am de gând să îm i stric ziua d in cauza crizelo r ei de

furie! în plus, ar fi tim p u l să rezolve lu cru rile cu M att.
Acum su n t şi m ai confuză.
—Ce anum e ar tre b u i să rezolve cu M att? în tre b eu.
—Au fost îm preună, d ar s-a u d esp ărţit cu ceva tim p în urm ă.
C red că pe Susan o deranjează că tu eşti noua iubită a lui Matt.
—Şi tu n u eşti gelos? în treb eu.
—Mă iubeşte, su n t sigur de asta, îm i zice C am eron p riv in -
d u -m ă d rep t în ochi.
M att vine spre noi.
—D um nezeule m are, s p u n e -i să se calm eze, zice el, u itâ n -
d u -se la C am eron.
C am eron pufneşte şi se duce la Susan, care e cu câţiva paşi
în u rm a lui M att.
—Eşti o afurisită! Te urăsc! Vii de n icăieri şi în cerci să îm i
fu ri totul. R espectul celorlalţi, iu b itu l şi acum pe cel m ai b u n
p rie te n al meu! zice ea, plângând în hohote.
Nu m -a ş fi aşteptat niciodată să o văd pe Susan plângând.
—Susan, lin işte şte -te ! Exagerezi, in terv in e C am eron.
—C am eron, nu te băga! E în tre m ine şi ea!
O văd pe Lexy alearg ân d ra p id sp re noi, ca să facă poze.
Jur că, dacă aş putea, i-a ş lua aparatul acela idiot şi i l-a ş vârî
pe gât. Aici e u n dezastru, ia r ea face poze! E norm al aşa ceva?
Susan plânge în c o n tin u u , şi nu reuşesc să îi sp u n decât că
îm i pare rău. Nu ştiu ce altceva să spun, p en tru că nu am făcut,
de fapt, nim ic!
—Ajunge! Cris, hai să m ergem , spune Matt.
—Nu, Matt! A şteaptă... spune ea, plângând.
Se sm uceşte în continuare, în cercân d cu d isperare să se e li­
bereze d in strân so area lui C am eron, d ar nu reuşeşte.
Eu si M att ne în to arcem în clasă, iar eu răm ân tăcută. Nu ştiu
ce să zic. Situaţia cu Susan e chiar ciudată. Nu i-a m fost niciodată
atât de antipatică cuiva. îm i pare rău dacă i-a m distru s viaţa, dar
nu a fost cu in ten ţie.
My D i l e m m a is You 79

—H ei... ce e? în treab ă M att, rid ic â n d u -m i bărbia.

-A,

II privesc d irect în ochi.

—Poate că Susan are d rep tate. De când am venit, am p ro v o -
rat doar în cu rcătu ri, zic eu şi clatin d in cap.
—Nu, nu. Nu e adevărat. Singura în cu rcătu ră e cea care mă
încearcă pe m ine de fiecare dată când te văd. M i-ai făcut viaţa
mai bună. Cu drăgălăşenia ta, cu zâm betul tău, cu ochii tăi dulci.
Kşti o fată specială şi de aceea îm i placi. Mă sărută. H ei, ca să
Ic m ai b in e d isp u i, ţi- a r plăcea să vii în seara asta la petrecerea
lui Nash?
—La petrecerea lui N ash? Nu m -a invitat.
Mi se pare ciudat că nu a făcut-o, deoarece credeam că su n -
lem p rieten i.
—Ba cum să nu! M i-a ceru t m ie să o fac în locul lui. Si,
iri plus, nu e o p etrecere pe b u n e. N ash a invitat câţiva p rie te n i
in cam era lui, ca să p etrecem tim p u l îm p reu n ă şi să ne jucăm
nu ştiu ce joc p ro stesc. E vident, p ro p u n e re a le este ad resată
doar p erso an elo r speciale, cum eşti tu.
Nu m ă pot ab ţin e să n u izbucnesc în râs.
Matt m ă sărută d in nou.
—Deci, vii? m ă în treab ă el. A r fi distractiv.
încuviinţez d in cap.
—Foarte bine!
Sună clopoţelul şi se în to rc to ţi în clasă. Vine şi Susan, în s o ­
ţită de C am eron. în că e fu rio asă şi se u ită la M att, care în să
0 ignoră, apoi la m ine, iar în privirea ei se citeşte u ra şi m ulte
alte sen tim en te îngrozitoare.
Se aşază la locul ei şi îşi şterge lacrim ile cu u n şerveţel pe care
1 1dă Cam eron. El dă să o îm brăţişeze, dar ea îi repetă să nu se
apropie de ea.
Ce situaţie!
In tră proful şi începe lecţia.
 18
m ediat ce ajung acasă, vorbesc la telefo n cu Sam şi s ta ­

/ b ilim să m ergem la p etrecerea lui Nash.

Mai treb u ie doar să o conving pe m am a.
R espir adânc în a in te să in tru în b u cătărie: dacă vreau să
m erg la p etrecere, va tre b u i să m ă folosesc de toate m ijloacele
care îm i stau la dispoziţie.
Mă aşez la locul m eu şi încep să m ănânc.
După şaisprezece ani de locuit îm p re u n ă cu p ă rin ţii, am
învăţat că cea m ai b u n ă m etodă de a obţine ceea ce vreau este
să îi felicit p e n tru u n lucru pe care l-a u făcut.
—Ce b u n e! C hiar că te -a i în trecu t pe tin e de data asta, m am i,
îi zic eu zâm bind.
M ama m ă priveşte suspicioasă.
—Vrei să îm i ceri ceva, draga m ea?
D in câte se pare, n u su n t singura care a în ţeles cum fu n c ţio ­
nează lucru rile în această fam ilie.
—Nu, de ce crezi asta? în tre b eu cu u n aer in d iferen t.
—C ris, m ân căm pui! Şi ştii foarte b in e că sin g u ru l care e
în stare să îl gătească e tatăl tău.
—Bine. P un fu rcu liţa pe fa rfu rie . M -a in v itat o p rie te n ă
să p etrec seara la ea acasă. Pot să m erg?
My D i l e m m a i s Y o u 01

Dacă i-a ş cere p erm isiu n ea să m erg la o altă p etrecere in tr-o

«cară de m arţi şi tocm ai în cam era u n u i tip, nu m -a r lăsa în veci
Mă merg.
—Gând? Şi unde locuieşte? în tre a b ă ea.
—In seara asta. Locuieşte la capătul străzii.
—Cum o cheam ă?
—Sam antha Dallas.
Ochii tatălui m eu se ap rin d .
—Courtney, e fiica lui John!
Mama îi zâm beşte.
—Da, chiar, e fiica am icului n o stru d in facultate, şeful tatălui
vostru. El n e -a făcut să ne m utăm aici.
Un m otiv num ai h u n ca să îl urăsc.
—Ştii, ch iar mă gândeam să îi invităm la cină m âine seară,
zice tata.
—Da, m i se pare o idee foarte bună, răspunde m am a.
C onversaţia începe să o ia în altă direcţie, aşa că treb u ie să
fac ceva.
- Â ă m , scuze, d a r v o rb e a m d e sp re a m erge în seara asta
la Sam ...
- A h , sigur, scum pa mea! D u -te lin iştită şi s im te -te b in e,
irni zice m am a zâm bind.
îi zâm besc la rân d u l m eu şi m ă duc să m ă pregătesc.
Mă sim t p u ţin vinovată că i-a m m in ţit, dar, la u rm a u rm ei,
r doar o m in ciu n ă m ică şi, dacă totul m erge conform planului,
nu îşi vor da seam a niciodată.
—Poate că pe tata şi pe m am a îi duci de nas, zice Kate, in trân d
\ n cam eră, dar pe m ine nu m ă păcăleşti. D in păcate, ea se p rin d e
im ediat când m int. Deci, unde te duci?
—La petrecerea unui coleg de şcoală, unde va fi şi Sam , îi explic
cu, scoţând nişte tricouri din dulap.
Găsesc în sfârşit u n u l potrivit şi îl în tin d pe pat.
 82 Cristina Chiperl

—Dar tu, ce m ai faci? Cum îţi m erge cu p rieten ii tăi? o întreb

eu în tim p ce mă îm brac.
în ultim a vrem e am vorbit foarte p u ţin cu ea, dar sunt sigură
că îi m erge m ult m ai bine ca m ie.
Kate se aşază pe pat.
—Bine. Am cunoscut u n tip foarte drăguţ, care are u n frate
d e-o vârstă cu tine.
îm i face cu ochiul.
Când m -a m d esp ărţit de Set, surioara m ea cea afectuoasă
m i-a fost alături şi m i-a căutat „iubiţi“ noi. S -a r părea că încă
o face.
—Kate, de câte ori să îţi spun că nu trebuie să îm i cauţi iubit?
—Dar fratele lui e superb! E m usculos, are ochii albaştri şi
e foarte sim patic, zice ea.
—Care e n um ele lui de fam ilie? în tre b eu în tim p ce mă
m achiez.
—G rier.
N u -m i vine să cred!
—Ce? G rier?! îl cunoşti pe fratele lui Nash?
* _
—II cunoşti pe Nash?! mă întreabă ea, uim ită.
—Da, suntem în aceeaşi clasă.
H otărăsc să nu îi spun că tocm ai el dă petrecerea, ca să nu
îşi facă idei. In plus, dacă vreau să m eargă planul, cel m ai bine
este să divulg cât m ai p uţine inform aţii.
—H m m m ... in te re sa n t, zice ea, rid ic â n d u -se de pe pat şi
ap ro p iin d u -se de uşă cu u n zâm bet foarte ciudat.
—Kate...
Ştiu foarte bine la ce se gândeşte acum.
—N -am spus nim ic, îm i zice ea, ieşind d in cam eră.
Sunt gata şi în zece m inute ies d in casă. M erg cam o sută de
m etri până la punctul de întâlnire şi im ediat se apropie o m aşină
neagră, pasagerul d in dreapta coboară geamul şi o văd pe Sam.
—Giao, Gris, urcă!
My D i l e mm a is You 83
Suntem doar noi două şi G am eron în m aşină, muzica e dată
la volum m axim şi nu vorbim m ai deloc pe drum . Sinceră să fiu,
n- am vorbit chiar deloc cu Gameron. După ce m -a salutat dând
Mcurt d in cap, a tăcut tot tim pul, concentrat la drum şi la muzică.
E o senzaţie foarte ciudată să in tru în şcoală la ora asta. Nu
credeam că este voie să se ţin ă p etreceri în căm in, cu atât m ai
puţin în tr-o zi d in cursul săptăm ânii. C oridoarele sunt pustii,
lotul pare cufundat în tăcere, d ar im ediat ce se deschide uşa
cam erei lui N ash, su n tem copleşiţi de u n val de căldură şi de
un zgomot asurzitor.
încăperea e plină de lum e şi nu se poate resp ira când in tri.
Sunt m ulţi băieţi pe care nu îi cunosc şi pe care nu i-a m m ai
văzut până acum. P robabil că u n ii d in tre ei frecventează ace­
leaşi cursuri facultative ca Nash.
—Iată-vă, în sfârşit! zice Nash, bătân d palm a cu G am eron
şi salutându-ne pe m ine şi pe Sam cu u n pupic.
Zâmbesc şi mă uit în ju r după M att. îl văd pălăvrăgind cu
Taylor. Mă apropii d in spatele lui şi îi acopăr ochii cu m âinile.
—Cine sunt? în treb eu.
El râde.
—Nash.
—Mai încearcă!
—M m m ... Aş recunoaşte oriunde vocea asta frum oasă. Eşti
Ashley.
îm i iau m âinile de pe ochii lui şi îl întorc spre m ine, ca să
îl privesc în ochi.
—Cine e Ashley?
Mă p rin d e de talie şi m ă trage spre el.
—E o am ică d e -a lui Susan, dar glum eam . Ştiam că eşti tu,
şopteşte el şi m ă sărută.
—Sunteţi aşa de siropoşi. Mi se face greaţă, zice Taylor.
M att îşi p u n e u n b ra ţ pe după u m e rii m ei şi râ d e m de
gluma lui.
84 C r i s t i n a C h i p er|

—Copii, a venit m om entul p en tru jocul cu sticla! strigă Nash,

în picioare pe pat. Ştiţi regulile, d a rie repet oricum . Miza jo cu ­
lui e u n sărut şi vâ p u n la dispoziţie baia p en tru u n m inim um
de intim itate. Deci, cine participă?
Chiar nu controlează n im en i căm inele?
—Ai vrea? mă întreabă Matt.
N -am nici cea mai mică intenţie să joc jocurile astea stupide.
—Nu prea, sinceră să fiu ... In fine, n -a ş vrea să te sărute alta.
—Nu voi săruta pe alta. Im ediat ce m ergem în baie, îi voi
explica totul. Hai, e distractiv! insistă el.
—Bine, încuviinţez eu, dar nu sunt deloc convinsă. Nu îm i
place deloc acest joc.
Matt mă ia de m ână şi ne aşezăm în cercul care s-a form at
în m ijlocul cam erei. Acum îm i dau seam a că e şi Susan aici.
Aş vrea să ştiu cine a invitat-o... Eh, pe de altă parte, e evident:
e cu C am eron, nu ar putea să vină el fără ea. Observ că se tot
holbează la Matt, iar treaba asta mă deranjează îngrozitor.
—0 învârt eu, anunţă Nash şi ne concentrăm toţi pe sticlă.
Prim ii care joacă sunt Taylor şi o fată pe num e Jen, pe care
nu am m ai văzut-o până acum . Taylor nu pare p rea încântat,
dar ridică d in um eri, in tră în baie şi închide uşa. Sticla jivrată
ne perm ite să vedem siluetele celor din interior. Aşa că, în tr-u n
fel, intuim cam ce se întâm plă.
Un m inut m ai târziu, Taylor şi tipa se în to rc în cam eră. Ea
pare năucă şi, cu siguranţă, se gândeşte la sărutul pe care tocmai
l-a prim it.
E rândul lui Jen să învârtă sticla. Prim ul ales e Matt. Urmăresc
cu răsuflarea tăiată cum se învârte sticla, ru g ân d u -m ă să se
oprească în dreptul meu. D in păcate, nu sunt aşa norocoasă...
Din contră, sunt foarte ghinionistă. Gând îm i ridic privirea, ca
să văd cine va juca îm preună cu Matt, mă cutrem ur. D intre toate
fetele d in cam eră, trebuia să se oprească chiar la Susan?
Mă u it rapid la Matt.
—Ai încredere, îm i şopteşte el.
My D i l e m m a is You 85

Se ridică şi intră în baie cu ea.

Uşa se închide, iar eu sim t un gol în stomac, dar încerc să par
indiferentă. Mă uit la Gameron. Pare foarte liniştit. „Mă iubeşte,
mint sigur de asta.“ Cuvintele lui îm i răsună în m inte... Mă întreb
oare cât tim p treb u ie să fii cu o p erso an ă ca să îi p o ţi acorda
loată încrederea ta.
în spatele sticlei nu se m ai zăresc um brele lui Susan şi Matt,
reea ce mă face să mă agit. Gât de m are poate fi baia lui Nash?
- Cris, e totul în regulă? mă întreabă Taylor îngrijorat.
în cu v iin ţez d in cap şi îi zâm besc. A poi m ă în to rc spre
£
<lameron şi îm i dau seama că şi el se holbează la m ine. îm i plec
privirea, ruşinată. Evident, nu ştiu să îm i m aschez em oţiile.
După două m inute interm inabile, uşa de la baie se deschide
Hi Susan se întoarce la locul ei.
- Nu s -a întâm plat nim ic, îm i şopteşte Matt, care e din nou
lângă m ine.
Nici m ăcar nu m i-a m dat seam a că se aşezase deja. II iau
de m ână şi i-o strâng tare, iar el îm i zâm beşte dulce.
Susan învârte sticla, iar de data aceasta iese Cam eron. Nu
■tş vrea în veci să fiu fata care va juca cu el, dar su n t destul de
sigură că soarta nu îm i va fi îm potrivă de două ori. Şi, de fapt,
sticla îşi sfârşeşte rotaţia în cealaltă parte a cercului. La Carter!
—Mai în v ârte-o o dată, izbucnesc C am eron şi Carter.
Râd toţi, iar Susan m ai învârte o dată sticla. Mă forţez să îm i
păstrez calmul şi să ignor sen tim en tu l de nelinişte care începe
să îm i dea târcoale. Mă uit ca hipnotizată la gâtul sticlei, care îşi
incetineşte rotaţiile şi se opreşte arătând sp re ... m ine.
0 , nu!
Nu îm i vine să cred şi îm i ridic privirea spre C am eron, care
c deja în picioare. Mă în to rc spre M att.
—D u-te, mă încurajează el. Aveţi am ândoi iubiţi. Ce s - a r
putea întâm pla?
 86 Cristina Chiper

Pufnesc şi îl ajung d in u rm ă pe C am eron, apoi intrăm

în baie. Mă întorc spre el. Stă în faţa uşii, cu braţele în c ru c i­
şate, cu o expresie ironică pe chip. Ce are? Nu mi se pare nim ic
am uzant.
—D in fericire, am prieten, altfel ar fi treb u it să te sărut, gân­
desc eu cu voce tare.
—Şi cine ţi-a spus că aş fi acceptat? răspunde el ironic.
II urăsc! Abia am in trat în baie, dar vreau deja să ies. înaintez
şi în tin d m âna spre clanţă, dar el mă opreşte.
îm i ridic privirea şi îm i dau seam a că sunt atât de aproape
de el, încât îi sim t respiraţia pe piele.
—Trebuie să răm ânem în ău n tru cel p uţin un m inut. E prim a
regulă, şopteşte el.
P rivirea lui p ro fu n d ă m ă face să bat în retrag ere. Mă dau
în spate şi îl văd zâm bind în tim p ce se uită la ceas.
- A trecu t m inutul, aşa că acum putem ieşi, zice el, iar eu
doar încuviinţez.
Mă sim t uşurată când mă în to rc în cam eră, căci parcă nu
aveam aer în baie. Mă aşez din nou lângă Matt.
—E totul în regulă, îl asigur eu.
El îm i zâm beşte uşor.
Jocul continuă încă vreo oră, iar la miezul nopţii ne hotărâm
să ne oprim . Mă îndepărtez de grup ca să îm i verific telefonul
şi văd pe ecran două ap elu ri p ie rd u te de la m am a. Mă duc
repede în baie să o sun.
—Gris, unde ai fost? răspunde ea im ediat.
Pare preocupată şi sp er doar să nu îi fi sunat pe soţii Dallas,
căci atunci sunt pierdută.
—Mamă, stai liniştită. Sunt la Sam. Scuze, am avut celularul
pe m odul silenţios.
—Bine, dar vino acasă. E târziu, iar m âine ai şcoală.
Sunt în siguranţă, dar trebuie să mă întorc cât m ai repede?
m ai bine să nu în tin d coarda.
My D i l e m m a i s Y o u 87

îi anunţ pe p rieten ii m ei, iar în m ai p u ţin de zece m inute ne

luăm la revedere de la toţi şi suntem din nou în m aşină, eu şi
Sam pe bancheta din spate, trem u rân d de frig.
- Dai drum ul la căldură? E rece, îi zic eu lui Gameron.
El încuviinţează.
- Deci, Cris, îm i zice Sam.
Nu îm i place cum începe discuţia.
- Cum a fost să îl săruţi pe fratele m eu? întreabă ea.
Şi eu, şi G am eron izbucnim în râs.
- Un sărut cu adevărat de neuitat... dacă ar fi existat, spune
r I ironic.
- Nu n e -a m sărutat. Avem iubiţi am ândoi, zic eu.
Sam face ochii m ari şi nu zice nim ic.
Oare am spus ceva greşit?
- Ce e? în treb eu.
Clatină din cap şi zâm beşte uşor.
încep să mă îngrijorez... Am im presia că, de când am ieşit
cu G am eron d in baie, au început să se poarte toţi ciudat. Până
h i Matt m i s a părut distant.

Ajungem la m ine acasă, îi salut pe Sam şi pe Gameron şi cobor

<iin m aşină.
De afară observ că lum inile d in ău n tru sunt stinse. D eschid
uşor uşa şi o în ch id la loc, încercând să fac cât m ai p u ţin zgo­
mot. Nici nu mă întorc bine însă, că se aprinde lum ina d in hol.
Mama se holbează la m ine, m ăsurându-m ă din priviri.
- Cum de te -a i întors acasă cu m aşina? mă întreabă ea.
- P en tru că e târziu şi Sam şi fratele ei au in sista t să mă
însoţească.
Mi se pare varianta cea m ai inteligentă şi mai credibilă.
- P entru binele tău, sp er să fie adevărat, răspunde mama.
Acum d u -te la culcare, adaugă ea.
Fug la m ine în cam eră şi mă bag im ediat în pat.
 H
f J rele s -a u te rm in a t cu câteva m in u te în u rm ă şi acum
L / su n t în autobuz cu Sam. A fost o zi proastă.
In afară de ploaia care nu s -a m ai o p rit de azi-d im in eaţă,
b u n a dispoziţie m i-a fost pusă la grea încercare de u n articol pe
care Lexy l-a scris despre m ine: „Eleva nouă u rm ărită şi m a l­
tratată de Susan. Să fie doar gelozie ? “
P rin tre fotografiile publicate su n t câteva în care Susan se
u ită la m in e pieziş, altele în care su n t în tin să pe scările de la
şcoală, d in ziua aceea în care m -a îm pins. Evident că lui Susan"
nu i- a picat bine şi m -a atacat de parcă eu aş fi fost responsabilă
de p ro stiile pe care le scrietLexy în ziarul ei.
Dar cel m ai ta re m i-a stric at ziua co m p o rtam en tu l ciudat
al lu i M att. Am im p resia că m ă evită. Azi l-a m văzut d o ar pe
fugă şi n u am re u şit să v o rb im deloc.
—Cris, spune Sam. Cu ce zici să m ă îm brac în seara asta?
—în seara asta? o în tre b eu.
Pufneşte.
—Toată ziua ţi-a m vorbit despre asta!
Sinceră să fiu, toată ziua m -a m prefăcut că o ascult: m ă g ân ­
desc d oar la M att.
—Scuze... A m uitat!
—Cris, eşti sigură că eşti bine?
H otărăsc să fiu sin ceră cu ea.
—Ţi se pare că M att m ă evită? o în tre b eu.
My D i l e m m a i s Y o u 89

—De ce crezi asta?

—A stat departe de m ine toată ziua. Şi la sfârşitul u ltim ei ore
a plecat rapid şi m i-a făcut doar cu m âna.
—Cred că îţi faci griji inutil. P robabil că avea ceva de făcut,
atâta tot, zice Sam. Mai b in e am vorbi d esp re lu cru ri serioase.
Ce a r putea fi m ai serios ca M att?
—Cu ce să m ă îm brac diseară? m ă în treab ă ea d in nou.
De ce îşi face griji p e n tru o chestie atât de stupidă?
—îm b ra c ă -te cum vrei, îi răsp u n d eu. Ai m ei nu ţin la astfel
de lu cru ri. U n tric o u cu m âneci scurte şi o p erech e de blugi
sunt foarte bune.
Pare îngrijorată.
—M âneci scurte?
—Da. E foarte cald la noi în casă.
—H m m ... Nu îm i place deloc frigul. Cred că o să -m i iau un
hanorac pe m ine, zice ea.
Ce ciudat!
—Ai ceva îm potriva m ânecilor scurte? glum esc eu.
—0 , am ajuns, zice ea.
Ne croim dru m p rin m ulţim e şi coborâm d in autobuz. încă
plouă. După glum a m ea despre m ânecile scurte, Sam a devenit
foarte gânditoare şi acum m ergem spre casele noastre în tăcere.
Nu înţeleg. Mă tem să nu o fi supărat cumva. Voi încerca să v o r­
besc cu ea diseară.
A jungem în faţa casei m ele şi ne d espărţim cu o îm brăţişare,
chiar dacă ne vom revedea în m ai p u ţin de tre i ore.
—Am ajuns! strig eu când in tru în casă, d ar nu îm i răspunde
nim eni.
îm i las ghiozdanul în cam eră şi m ă duc la b u c ă tă rie să
m ănânc ceva. M ama e în ă u n tru , c h in u in d u -se să pregătească
feluri de m âncare com plicate p e n tru cina cu fam ilia Dallas. Nu
su n t obişnuită să o văd aşa, deoarece de obicei găteşte chestii
foarte sim ple. îm i iau u n m ăr şi m ă în to rc în cam eră, în ain te
90 Cr i s t i n a C hi pe r i

să îi treacă cumva p rin m inte să îm i ceară să o ajut. Pun nişte

m uzică şi m ă gândesc d in nou la M att.
Nu reuşesc să îm i scot d in m inte com portam entul lui ciudat.
Poate ar treb u i să îl sun sau să îi scriu u n SMS, ca să înţeleg ce se
întâm plă. Sau m ai bine nu. Aş părea o iubiţică lipicioasă. In cele
din urm ă, m ă hotărăsc să le trim it u n m esaj scurt lui Cass şi lui
Trevor, iar apoi, vrem e de două ore, m ă prefac că îm i fac curat
în cam eră, cu ochii la celular, sperând ca p rieten ii m ei sau Matt
să îm i dea u n sem n de viaţă. Dar nu prim esc nici u n m esaj.
A şa că m ă p re g ă te sc p e n tru cin a p lic tisito a re care m ă
aşteaptă. Sper doar ca acel C am eron să se forţeze să fie m ăcar
suportabil.
Kate vine după m ine în baie.
—Abia aştept să o cunosc pe Sam. După cum ai d escris-o tu,
pare sim patică, zice ea, p u n ân d rim elul pe dulăpiorul de lângă
chiuvetă. Ştiu că so ţii Dallas au şi u n fiu. C ine ştie câţi ani
o avea!?
—A re o p tsp rezec e. Şi c re d e -m ă că n u e deloc sim p a tic.
E tip u l cu care m -a m certat zilele trecu te, îi zic eu, d â n d u -m ă
cu p u ţin ruj pe buze. \
— Poate că în seara aceasta îţi vei da seam a că nu e chiar aşa
de rău cum crezi tu, spune ea, zâm bind.
Aş vrea să fiu la fel de optim istă.
Se aude soneria, ia r Kate iese rapid d in baie. Eu, în schim b,
aş răm âne închisă aici toată seara.
—Criiis! strigă m am a.
Pufnesc şi m ă duc.
Toţi m em brii fam iliei Dallas sunt îm brăcaţi elegant, inclusiv
C am eron. E ciudat să îl văd îm brăcat aşa de form al şi aproape
că îm i vine să râd. O îm brăţişez pe Sam.
—Eşti foarte frumoasă, îi spun eu, apoi mă prezint părinţilor ei.
Sam e îm b răcată c h ia r frum os. P oartă o rochie neagră cu
m âneci lungi şi are părul p rin s în coadă.
My D i l e m m a is You 91

—Ea cine e? în treab ă C am eron arătân d spre sora mea.

Kate se apropie şi dă m âna cu el.
—Eu su n t Kate, sora ei, îm i pare b in e, zice ea.
C am eron îi zâm beşte.
—Nu p ăreţi a fi surori; tu eşti m ai frum oasă.
Kate roşeşte, iar eu m ă ab ţin să n u îl înjur.
Când îşi va da seam a că nu e nici sim patic, nici am uzant?
—Eu su n t Sam, îm i pare bine.
—Copii, la masă, anunţă mam a.
Ne alăturăm adulţilor şi ne aşezăm. Jur că nu am m ai văzut
niciodată atâta m âncare făcută de m am a. A avut ocupaţie, nu
glumă!
A

In tim pul cinei vorbesc m ai m ult p ă rin ţii noştri, despre afa­
ceri şi alte subiecte plictisitoare.
—Deci, C am eron, ai o p rieten ă? în treab ă brusc tata.
II privesc im ediat am eninţător. C hiar i se p ar potrivite astfel
de în tre b ă ri?
—Nu, răspunde C am eron.
Cum nu? D oar e cu Susan! .
—Cum se face că u n băiat aşa de drăguţ ca tin e nu are iubită?
în treab ă m am a surprinsă.
Jur că, dacă aş putea, aş arunca cu copanul de pui d in farfurie
după ea.
De ce p u n m ereu p ă rin ţii m ei în tre b ă ri jen an te?
A

—încă nu a găsit fata potrivită, răsp u n d e doam na Dallas.

Cam eron e foarte exigent. Şi nu e uşor în vrem ea noastră să găseşti
o fată de familie bună, educată şi inteligentă, n u -i aşa, Cam?
El încuviinţează, ia r eu aproape că pufnesc în râs.
E cu Susan, d ar se tem e să le spună părinţilor! Nu ar avea de
ce! Dacă m ă în treb i pe m ine, e prea educată şi inteligentă pen tru
unul ca el.
—Dar tu, Cris? Cum te sim ţi la noua şcoală? m ă întreabă tatăl
lui C am eron.
 92 Cr i s t i n a Chi pe r i

—Ăăm ... Foarte b ine, m ulţum esc. N oii m ei colegi su n t toţi...

Nu reuşesc să te rm in fraza. Aş spune „insuportabili şi a n tip a ­
tici, cu m ici excepţii". In schim b, m ă u it la C am eron şi adaug:
n işte sim patici. M au p rim it foarte bine.
C am eron îşi întoarce privirea.
—Şi te vezi cu cineva? m ă iscodeşte dom nul Dallas.
Şi eu care cred ea m că d o ar p ă rin ţii m ei p u n în tre b ă ri
jenante!
Nici ai m ei n u ştiu că ies cu M att şi nu vreau să afle în tim p u l
acestei cine.
—Ăăm, nu, răsp u n d eu. Am venit de curând, treb u ie să mă
obişnuiesc cu locul.
Tatăl m eu şi Jo h n Dallas se privesc u nul pe celălalt; nu îm i
m iroase de bine.
—Bine! E tim pul p en tru desert, ne anunţă mam a. Cris, îl s e r­
veşti tu, te rog?
încuviinţez şi m ă ridic de la masă.
—Atenţie când îl scoţi din frigider. E puţin m ai greu, adaitgă ea.
—C am eron, d u -te să o ajuţi, sugerează doam na Dallas. .
—0 , n u , n u e nevoie, ră sp u n d eu, zâm bind forţat. Nu am
nevoie de el ca să tai felii de tort!
—Lasă -1 pe C am eron să te ajute! Nu am vrea să păţească ceva
desertul, zice m am a lui.
Râd toţi.
—Bine, accept eu.
C am eron se ridică de la m asă şi m ă urm ează în bucătărie.
M ama avea dreptate, to rtu l e foarte greu.
—Stai aşa, lasă-m ă pe m ine, zice el, ap ro p iin d u -se şi luân-
d u -m ă de m ână.
—Deci, nu ai iubită... zic eu, în tim p ce tai câteva felii m ici
de tort.
—Să nu cumva să le povesteşti p ă rin ţilo r m ei că ies cu Susan.
Mă priveşte cu în d ârjire.
My D i l e m m a is You 93
A

II privesc la rân d u l meu.

—Că de nu, ce îm i faci?
Nu spune nim ic p re ţ de câteva clipe.
—Nu ştiu ... O voi lăsa pe Susan să hotărască.
Râde.
Sunt sigură că ea ar şti să plănuiască ceva foarte îngrozitor.
—Iar tu, în schim b, nu eşti cu M att, spune el chicotind.
—Nu am apucat încă să vorbesc cu ai m ei. S ă-ţi ţii şi tu gura
şi v ezi-ţi de ale tale! îl intim idez eu, arătându-1 cu degetul.
C am eron face u n pas sp re m ine şi se o p reşte la câţiva c e n ­
tim etri distanţă.
—Că de nu, ce îm i faci? m ă în treab ă la rân d u l lui.
R espiraţiile n i se în tre p ă tru n d şi ju r că, dacă aş vrea, a r fi
de ajuns să m ă în tin d p u ţin şi i-a ş atinge buzele.
Cu grijă să nu m ă vadă, iau nişte frişcă de pe to rt cu degetul
arătător şi îi m ânjesc vârful nasului.
C am eron se dă u n pas în spate şi izbucneşte în râs. După
care se ap ro p ie de to rt şi face la fel ca m in e, p o rn in d o m ică
luptă cu frişcă.
—B ine, b in e , gata! zice el, rid ic â n d m â in ile în se m n că
se predă.
—D ă-m i u n şerveţel, zic eu.
Mă curăţ pe faţă şi încerc să re p a r glazura de to rt, în tin zân d
bine frişca răm asă n eatin să. După care p u n o felie pe o farfu ­
rioară şi i-o dau lui C am eron.
El o ignoră. Se apropie d in nou de m ine şi se uită in te n s la
buzele m ele.
Ce e cu el?
îm i rid ică b ărb ia , ia r p riv irea m ea se în tâ ln e şte cu ochii
lui căprui profunzi. Nu poate face aşa ceva... Avem am ândoi
iubiţi... Mă dau în spate.
—Stai pe loc, zice el zâm bind.
94 Cristina Chiperl

îşi pune d in nou m âna pe b ărb ia m ea şi îşi trece arătătorul

pe buza de jos.
—Erai m u rdară de frişcă...
Se îndepărtează am uzat şi îm i ia farfurioara d in m ână.
Mă concentrez d in nou asupra tortului. Cu inim a în gât, p re -
gătesc o altă p orţie şi i-o dau.
După ce servim desertul, ne aşezăm la locurile noastre.
—Ce ciu d at, îm i a m in te sc că am p u s m ai m ultă frişcă,
observă m am a.
Eu şi C am eron ne uităm rapid u nul la celălalt şi ne stăpânim
cu greu să nu izbucnim în râs.
Seara aceasta nu e chiar aşa de rea cum m i-am im aginat eu.
 15
u n a dim ineaţa, draga m ea, ai d o rm it bine?
—Bună d im in eaţa şi ţie, m am ă. Da, m ulţum esc.
Iau cerealele de pe raft.
—Deci, ce p ărere ţi-a u lăsat cei d in fam ilia Dallas?
Am im presia că abia aştepta să mă în treb e asta.
—Sim patici.
Mă aşez şi vărs cereale în bolul cu lapte.
—C am eron? m ă în treab ă ea zâm bind.
Aha, ştiam că avea să mă întrebe, m ai devrem e sau m ai târziu.
—C e-i cu Cam eron?
Mă prefac că nu am înţeles.
—Cum ţi s -a părut? Adică, m ie m i s-a părut drăguţ şi politicos...
—Mamă, sp er că nu puneţi nim ic la cale îm preună cu p ărin ţii
lui C am eron. M i se pare evident că nu d in în tâm p lare a in sistat
ieri seară doam na Dallas să îl trim ită tocm ai pe el în bucătărie
să m ă ajute, n u pe Sam.
—Poftim ? Nu, nu. D oar că n e -a m sim ţit b in e cu soţii Dallas
şi n e -a r plăcea să te înţelegi şi tu cu C am eron.
—Şi cu Sam, adaug eu.
—C e-i cu Sam? în treab ă ea, ezitant.
—E im p o rtan t să m ă înţeleg şi cu Sam.
—M m m ... Sam ...?
Poftim , exact cum îm i im aginam .
—Sora lu i C am eron, zic eu.
 96 Cristina Chiperi

—Ah, da, sigur. Evident, şi cu ea.

T erm in rap id m icul d eju n şi m ă duc să m ă pregătesc, d eo a­
rece am im p resia că dialogul n o stru va lua o tu rn u ră jen an tă.
N ici n u ajung b in e la şcoală, că Sam îm i iese în cale şi
m ă îm b răţişează. D upă care se în d e p ărtează şi m ă p riv eşte
îngrijorată.
—Ce e? o în tre b eu.
—M att şi C am eron su n t în curte, discută.
—Şi c e -i cu asta? Nu în ţeleg ce e atât de ciudat la asta.
—M att a d escoperit că tu şi C am eron v -a ţi sărutat.
—Hei, stai aşa! Ţ i-am spus deja că eu şi C am eron nu n e -a m
sărutat.
—Eşti sigură de asta? m ă în treab ă Sam.
Ce în treb are m ai e şi asta? B ineînţeles că su n t sigură! De ce
nu m ă crede?
Nici m ăcar nu îi răsp u n d , ci clatin d in cap şi m ă în d re p t
im ediat spre grădină, să îi văd pe C am eron şi pe M att în ain te
să înceapă orele.
Pe scări îl găsesc pe Taylor şi îi cer să m ă însoţească, d ar el
m ă priveşte confuz.
—Cris, îm i zice el pe u n to n serios, la să -i pe băieţi să rezolve
sin g u ri lu cru rile. La u rm a u rm ei, a fost u n joc, su n t sigur că
M att va înţelege şi vă va ierta.
—Nu are ce să ierte! Nu s -a în tâ m p la t n im ic în tre m in e
şi Cam eron! Acum, te rog, sp u n e -m i unde sunt! izbucnesc eu.
Mă priveşte su rp rin s şi îm i indică direcţia.
—Acolo.
•A.

In sfârşit, îi văd: stau în picioare lângă o bancă. M att pare

agitat, vorbeşte şi gesticulează anim at, în tim p ce C am eron nu
spune nim ic, stă cu m âinile în buzunar şi cu privirea în păm ânt.
A lerg spre ei.
—Cum ai p u tu t să faci aşa ceva? m ă în tre a b ă M att im ediat
ce m ă vede.
My D i l e m m a i s Y o u 97

Mă u it la C am eron.
—Ce i-a i spus?
—Adevărul! Că n u s - a în tâm p lat nim ic! răspunde el, în tin -
zându-şi braţele în sem n de epuizare. A scultaţi-m ă, am explicat
deja cum s -a u d eru lat lu cru rile şi n u m ai am n im ic de spus.
Mă duc la oră, lăm u riţi lucrurile în tre voi.
C am eron ne lasă singuri, iar eu m ă ap ro p ii de M att.
—Te rog să m ă asculţi! Nu am făcut nim ic cu Cam eron, bine?
Nu ştiu de unde ţi- a venit în m inte ideea asta prostească. Ştii
bine că n u ne înţelegem . Nu l-a ş săruta niciodată!
—Ah, da? A tunci de ce v -a ţi îm b răţişat în baia aia n e n o ro ­
cită? Şi să n u în cerci să negi, Cris! Se vedea to t d in cam eră.
Până şi Susan a văzut ce s -a întâm plat.
—Nu ştiu ce cred eţi voi că aţi văzut, d a r aţi în ţeles greşit.
Nu s -a în tâm p lat absolut nim ic, zic eu.
El clatină d in cap. Evident, nu m ă crede.
—M att, te rog, treb u ie să m ă crezi.
—N u ştiu ... n u ştiu dacă sp u i adevărul. N ici m ăcar n u te
cunosc. Cred că a fost o greşeală...
—Ce anum e? Să te cuplezi cu m in e? în tre b eu, în c ercân d
să îm i stăpânesc lacrim ile.
—Da. Adică, m -a m lăsat copleşit de sen tim en te. A r fi tre b u it
mai în tâi să înţeleg ce fel de p erso an ă eşti.
—Spun m ereu adevărul, de asta po ţi să fii sigur.
Pe obraz m i se prelinge o lacrim ă.
—îm i p are rău, d a r am nevoie de tim p ca să m ă gândesc,
spune el, cu p riv irea plecată. A poi se întoarce şi pleacă.
Sunt disperată. Nu poate fi adevărat. De ce m i se întâm plă
toate m ie?
Cu ochii sticloşi şi in im a făcută ţă n d ări, in tru în clasă şi m ă
aşez la locul m eu, în faţa lu i C am eron.
A

în c ep e ora şi în c erc să m ă co n cen trez asu p ra lecţiei, d ar

o biluţă de h â rtie aterizează pe banca m ea şi îm i dau im ed iat
seam a de la cine a r p u tea fi.
 98 Cristina Chiperi

„încă e furios?"
Mă în tre b de ce n u poate C am eron să aştepte p u r şi sim plu
până la sfârşitul orei, să îm i vorbească în persoană, în loc să îm i
scrie bileţele idioate.
„Exact ca iu b iţicata", i- o în to r c e u . Mă u it în ju r după Susan
şi îm i dau seam a că banca ei e goală. Probabil că e bolnavă. Bun,
o pro b lem ă în m in u s p e n tru m ine.
C am eron îm i răsp u n d e im ediat.
„Susan nu e supărată! Şi azi-dim ineaţă n e -a m scris SM S-uri
şi m -a în tre b a t aceleaşi lu cru ri ca de obicei, nim ic neobişnuit."
„Ah, da? Şi ce te -a în tre b a t? " scriu eu şi îi dau bileţelul.
„M otănel, ce faci d iseară?" îm i răspunde C am eron.
Motănel??? A p ro ap e izbucnesc în râs im a g in â n d u -m i-o
pe Susan a d re sâ n d u -i-se astfel lui C am eron.
—D om nişoară Evans, văd că su n teţi angrenată în tr-o lectură
foarte am uzantă, m ă m ustră profesorul.
—Mă scuzaţi, sp u n eu, m ototolind bileţelul în m ână.
—Ţ inând cont că pe bileţelul acela este scris ceva m ai in te re ­
san t ca lecţia m ea, c e -a ţi spune dacă n e -a ţi îm p ărtăşi şi nouă?
con tinuă proful.
—H m m ... n u cred fcă este nevoie, răsp u n d eu.
—Dacă n u o veţi face dum neavoastră, atunci îl va citi cel care
vi l- a trim is. Cine i l- a trim is?
C am eron ridică m âna şi to ţi îl privesc uim iţi.
—Poftiţi, îl în d eam n ă proful.
Nu cred că este o m işcare inteligentă. S usan n u e la şcoală
azi, d a r M att da, şi cu siguranţă că va înţelege greşit.
A

—îm i p a re rău , eu ... în c e rc eu să sp u n , d a r p ro fe so ru l

se apropie şi îm i ia bileţelul d in m ână.
—M otănel, ce faci diseară? citeşte el.
Toată clasa râde, ia r eu aş vrea să in tru sub păm ânt.
—D o m nişoară Evans şi d o m n u le D allas, su n t sig u r că vă
p u te ţi planifica seara în m om ente m ai oportune.
My Dilemma is You gg

îm i plec capul. Ce situaţie!

—Săptăm âna viitoare vă veţi ispăşi pedeapsa, continuă p ro ­
fesorul. Veţi spăla sala de sport, aţi înţeles?
Ia foaia de h ârtie şi începe d in nou să ne explice lecţia.
II urăsc pe C am eron şi m ania lu i p ro stească cu bileţelele!
Iar când sună clopoţelul p e n tru pauza de prânz m ai are şi tupeul
să se ia de m ine p e n tru cele întâm plate!
—Fantastic! Va tre b u i să îm i p etre c d u p ă-am iaza cu tin e ,
bom băneşte el în spatele m eu, în tim p ce m ă rid ic de pe scaun.
—Şi crezi că eu m ă bucur? îl în tre b eu.
—Păi, a r fi visul m u lto r fete. R ânjeşte m aliţios. Şi, oricum ,
e num ai vina ta!
Nu îl m ai suport.
—Vina m ea? Tu m i-a m trim is bileţelul.
îşi ia ghiozdanul şi se în d rea p tă sp re uşă. în c h id geanta şi
îl urm ez.
—M -ai auzit? Dacă to t v rei să îm i v orbeşti, fă-o în pauze
sau foloseşte telefonul! Acum chiar că am încurcat-o cu M att şi
Susan, zic eu.
C am eron se întoarce brusc spre m ine şi aproape că m ă cioc­
nesc de el.
—N u am n u m ă ru l tă u , ră sp u n d e el, p riv in d u -m ă d re p t
în ochi. Şi apoi, cui îi pasă de S usan sau M att? N -a u decât
să creadă prostiile pe care le zic ceilalţi! Im p o rtan t e că noi ştim
ce s -a întâm plat de fapt. Nu a existat nici u n sărut, deoarece noi
doi ne urâm .
—Exact! Nu a r putea fi niciodată ceva în tre noi, răsp u n d eu.
Zâm beşte.
—întocm ai, m otiv p e n tru care e in u til să te îngrijorezi atât.
Se vor întoarce, m ai devrem e sau m ai târziu.
—Nu îm i place siguranţa asta de sin e a ta, zic eu.
—C red e-m ă. S usan a făcu t-o m ereu şi aşa va face şi M att.
Nu su n t foarte deosebiţi. A cum vreau d oar să m erg să m ănânc
ceva, zice el şi îm i face sem n să îl urm ez.
100 Cristina Chiperi

Luăm m asa la cantină, în com pania lui Sam, N ash şi Taylor,

iar d in când în când m ă u it la M att, care vorbeşte lin iş tit cu
C arter.
U rm ăto arele ore tre c g reu şi s u sp in u şu ra tă când su n ă
clopoţelul şi an u n ţă sfâ rşitu l o relo r. Ziua asta m i s -a p ă ru t
interm inabilă.
Ieşin d d in sala în care se ţin e lecţia de spaniolă, îl văd pe
M att pe coridor şi îi ies în ain te.
—M att, pot să îţi explic...
—Nu ai ce să îm i explici, m ă în tre ru p e el im ediat. Mai bine
te duci la C am eron, să stabiliţi ce faceţi diseară.
—S-a în ţeles greşit. Dacă vrei, îţi arăt ce n e -a m scris în ain te
de aia.
—Nu îm i pasă câtuşi de puţin ce v -aţi scris înainte. De fapt,
nu îm i pasă deloc de tin e. Cris, lasă-m ă în pace! Stai departe
de m ine, zice el şi pleacă.
Răm ân fără cuvinte, ţin tu ită locului în m ijlocul coridorului.
O chii m i se um plu de la crim i şi nu reu şesc să le ţin în frâu.
Cum să îl fac să înţeleagă că nu m int, că eu chiar ţin la el?
N ash a ascultat toată discuţia de pe scări. Coboară trep tele
şi îm i pune m âna pe um ăr.
—Plângi. Ce se întâm plă?
A bia reuşesc să m ă u it la el; nu ştiu ce să îi răspund. II c o n ­
sid er p rieten u l m eu, sim t că pot să am în cred ere în el, d ar su n t
în stare de şoc.
Se apropie de m ine şi m ă îm brăţişează.
—Dacă e d in cauza lui M att, stai liniştită! Sunt sigură că veţi
fi d in nou îm p reu n ă, zice el.
—Nu cred. E convins că m -a m sărutat cu Cam eron. Dar îţi ju r
că nu e adevărat.
—Ştiu, zice Nash, m ân g âin d u -m ă pe păr. Hai, te duc acasă!
My D i l e m m a is You 101

îm i şte rg lacrim ile. E fru m o s să ai u n p rie te n ca el. îm i

am inteşte de Trevor: e sen sib il şi pro tecto r, ca el. Mă b u cu r că
face p arte d in viaţa m ea.
—Deci, ştiu că seara trecută G am eron a luat cina la tin e acasă,
zice el în tim p ce m ergem sp re casă.
Evident, C am eron i- a povestit totul.
-D a .
—Şi cum a fost?
—Păi... nu a fost m are lucru.
De fapt, a fost m ai b in e decât m ă aşteptasem eu.
—Lui G am eron i- a plăcut desertul, zice el chicotind.
Mă u it la el. Gu siguranţă, C am eron i-a povestit d esp re m ica
n o astră luptă cu frişcă, şi, sin ceră să fiu, îm i vine să zâm besc
am in tin d u -m i.
—în sfârşit, u n zâmbet! exclam ă Nash. O să vezi. Gris, că se
vor aranja toate lucrurile!
încuviinţez şi ne co n tin u ăm drum ul sp re casă.
 16
aylor a avut o idee grozavă. M i-a plăcut m ereu să m erg

7 la cinem a sâm bătă seara, ia r Sub aceeaşi stea nu m -a

dezam ăgit.
D in fe ric ire , la M iam i încă rulează; îm i d o ream de lu n i
de zile să îl văd, d ar Cass şi Trevor au fost m ereu de n eclin tit
în p riv in ţa asta: fără film e lacrim ogene! De fapt, e o poveste
foarte em oţionantă şi am plâns m ult, iar M att a stat lângă m ine,
m -a ţin u t de m ână şi m -a consolat.
A fost şi m ai em o ţio n an t d in cauză că l-a m văzut cu el, m ai
ales după m ica criză p rin care tocm ai ce am trecu t. Poveştile
in ten se şi rom antice ca aceasta te fac să înţelegi lucrurile care
contează cu adevărat şi cât de frum os este să iubeşti.
A

In tim pul vizionării, m i-a m dat seam a că u n eo ri ne pierdem

în detalii, fără să ne gândim că viaţa e u n b u n p reţio s şi fragil
şi treb u ie tră ită p ân ă la ultim a resp iraţie. Teama de su ferin ţă
reu şeşte să ne paralizeze şi să ne orbească. T rebuie să avem
curajul să fim fericiţi şi să îm b răţişăm dragostea, cel m ai m ăreţ
d ar pe care ni-1 poate oferi viaţa.
D in fericire, M att ş i-a în frâ n t nesiguranţa şi ieri, după ore,
am vorbit şi am clarificat totul. I-a m explicat ce s -a întâm plat
la petrecerea lui Nash, neînţelegerea cu bileţelul şi, în cele din
urm ă, a în ţeles că su n t sinceră. M i-a cerut scuze şi m i-a spus
cuvinte dulci.
My Dilemma is You 103

La ieşirea d in cinem atograf, aveam încă ochii um flaţi.

—Cum poate cineva să plângă la u n astfel de film ? în treab ă
Susan p riv in d u -m ă dezgustată.
—A fost foarte frum os, îi răsp u n d eu.
Susan pufneşte.
—E o porcărie.
C hiar că e in se n sib ilă . Nu p o ţi să răm â i im p asib il în faţa
u n e i poveşti atât de em o ţio n an te. Şi acum , dacă m ă gândesc
la scena finală, îm i dau lacrim ile.
M att îşi dă seam a şi m ă îm brăţişează.
—Vom fi îm p reu n ă p e n tru totdeauna, îm i şopteşte el şi m ă
sărută uşor.
Băiatul acesta ştie cum să m ă înveselească şi îl ador p en tru asta.
—O, D oam ne, m i se face greaţă, com entează Taylor.
Taylor n u face excepţii: reuşeşte m ereu să strice m om entele
cele m ai rom antice. Râdem to ţi, m ai p u ţin C am eron şi Susan,
evident. Dacă m ă gândesc m ai b in e, chiar se potrivesc p e rfect...
Sunt cinici şi in d ife re n ţi faţă de toate lucrurile.
—De ce n u a venit şi Sam? în treab ă Nash.
Ridic d in u m eri. Nu ştiu ce să răspund, p e n tru că n u am m ai
vorbit cu ea de ieri.
—E sim plu: n u i- a tre c u t n im ă n u i p r in m in te să o invite.
Oare de ce? răsp u n d e Susan.
Of, e insuportabilă! Dar m ă sim t p u ţin vinovată în ceea ce
o priveşte pe Sam. A r fi tre b u it să m ă gândesc... d a r eram co n ­
vinsă că a in v itat-o altcineva şi, în plus, am fost aşa de fericită
azi că m -a m îm păcat cu M att, încât toată ziua am fost cu capul
în n o ri, ascultând m uzică şi g ân d in d u -m ă la no i doi.
—Eu m ă duc acasă. Mă ofer să vă duc cu scooterul, dacă are
cineva nevoie, spune Taylor.
D in fericire. S usan acceptă oferta, îl săru tă pe C am eron şi
pleacă. La scurt tim p după aceea însă, pleacă şi M att şi Nash,
iar eu şi C am eron răm ân em singuri.
104 Cristina Chiperi

Nu sp u n em n ici u n u l nim ic p re ţ de câteva clipe. Nu prea

avem m ulte de vorbit noi doi.
—Cu ce te în to rci acasă? îl în tre b eu, m ai m ult ca să rup tă ce­
rea decât d in tr-o curiozitate reală.
—Cu autobuzul. Tu? Vine cineva după tin e?
—Da, m am a. A r treb u i să ajungă d in clipă în clipă.
—A tunci îţi ţin com panie până vine, zice el.
Sunt surprinsă. De unde atâta am abilitate? E chiar neobişnuit.
—Bine, m ulţum esc.
—Nu a fost rău film ul, zice el.
—Aşa e. A m plâns to t tim pul.
—Da, am văzut. M att te to t consola...
—Şi tu o consolai pe Susan, zic eu, a m in tin d u -m i cum se
ţin eau de m ână.
—Nu, nu. Cum n u făcea decât să p u fn ească în tru n a , am
lu at-o de m ână şi i-a m zis să m ai reziste puţin.
Râdem am ândoi.
—Axe u n caracter pe cinste...
El zâm beşte.
—Da, d ar începe să m ă obosească...
A

—In ce sens?
—Nu ai înţelege... răspunde el, în to rc â n d u -şi privirea.
R ăm ânem am ândoi tăcu ţi o vrem e. M ama ar fi tre b u it să
ajungă deja. A şteptarea aceasta m i se pare infinită.
—Când trebuie să ne ispăşim pedeapsa? mă întreabă el brusc.
Zâmbesc la auzul cuvintelor pe care le -a folosit.
—M arţi, răsp u n d eu.
Tem peratura a scăzut pe neaşteptate. S trănut şi m ă frec pe
braţe, ca să m ă încălzesc. La naiba! Sunt foarte obosită, aşa că
asta îm i m ai lipseşte: să răcesc!
—Ţ i-e rece? m ă în treab ă C am eron.
—P uţin... d ar rezist.
—Sigur că da.
My Dilemma is You 105
A

îşi dă jo s h ain a de piele şi m i-o aşază pe um eri.

Iată u n lucru pe care n u îl ştiam despre el: chiar dacă de obicei
e u n n em ern ic, dacă vrea, poate fi politicos.
—M ulţum esc, sp u n eu, su rp rin să.
—Cu plăcere.
în cep e să m ă îngrijoreze faptul că m am a întârzie. îm i scot
telefonul d in buzunarul blugilor şi m ă u it să văd dacă am apeluri
pierdute. N im ic. P u n celularul în ap o i în buzunarul h ainei.
în cele d in u rm ă, la capătul străzii apare m aşin a noastră.
Se o p reşte de cealaltă p arte a străzii şi m am a scoate capul pe
geam.
—Hei, Cris, scuze că am întârziat! zice ea, făcându-m i cu mâna.
După care îl vede şi pe Gameron. Ciao, Cameron! Eşti singur?
—Bună seara, doam nă Evans. Da, am aşteptat să veniţi d u m ­
neavoastră, ca să n u o las pe C ris singură, d a r acum m ă duc
să iau autobuzul, sp u n e el zâm bind.
Poftim , acum m i-e to tu l lim pede: C am eron e u n geniu! Cu
m işcarea asta, i-a câştigat în m od definitiv adm iraţia m am ei...
—M ulţum esc, C am eron, fo arte d răguţ d in p a rte a ta. Păi,
dacă vrei, te ducem cu m aşina, zice ea.
Şi a o b ţin u t u n d ru m cu m aşina pe care eu nu i l-a ş fi oferit!
—Da, de ce nu? M ulţum esc m ult! răspunde el.
Răm ân fără cuvinte. Ne apropiem de m aşină şi când deschid
uşa d in faţă ca să m ă aşez lângă m am a îm i dau seam a că e şi
Kate cu ea.
—Tu ce cauţi aici? în tre b eu su rp rin să.
—Am v en it cu m am a.
Nu îm i place deloc zâm betul ei larg.
A

C latin d in cap. în se a m n ă că va tre b u i să stau în spate, cu

Cam eron. D in păcate, avem ceva de m ers până la el acasă, iar eu
am epuizat subiectele de conversaţie.
M aşina înaintează rap id în p rim ele cinci m in u te, după care
încetineşte.
106 Cristina Chiperi

—O, fantastic! Asta ne mai lipsea: aglomeraţia, pufneşte mama.

C hiar n u îm i doream asta. Sunt epuizată, ia r tăcerea devine
je n a n tă . îm i s p rijin capul pe geam ul m a şin ii şi las oboseala
să p u n ă stăp ân ire pe m ine.
—Cris, îm i şopteşte o voce foarte plăcută. C ris, m ai u n pic
şi am ajuns, îm i zice d in nou.
D eschid în c et ochii şi îm i dau seam a că stau cu capul pe ceva
A

m oale şi parfum at. Ce ciudat! îm i am intesc că m -a m sp rijin it

de geam , n u de... Cam eron! Stau cu capul pe u m ăru l lui, ia r el
m ă ţin e cu b raţu l de după talie. îm i rid ic în cet capul şi, dacă nu
aş fi am eţită de som n, aş tu li-o rap id de lângă el.
—A proape am ajuns, îm i şopteşte el.
—Ah, sp u n eu şi m ă tra g în spate.
M i-e rece şi o rog pe m am ă să dea drum ul la căldură. Cum
de am ajuns în braţele lui C am eron? Sigur m aşina a v irat tare
în vreo curbă şi p robabil am căzut pe el fără să îm i dau seam a.
—A m ajuns, ne an u n ţă m am a, o p rin d în faţa casei fam iliei
Dallas.
—M ulţum esc m ult că m -a ţi adus, doam nă Evans. Şi noapte
bună tuturor! C am eron coboară d in m aşină, după care m ă p r i­
veşte şi adaugă zâm bind: Pe luni!
—Ciao, pe luni!
îi dau haina, el în ch id e p o rtiera, ia r m am a p o rn eşte d in nou
m aşina. în că tre m u r, sp e r să n u am febră.
Câteva m in u te m ai târziu m ă bag sub pătură. în c h id ochii
şi, fără să vreau, îm i im aginez că su n t în b raţele calde ale lui
C am eron şi p arcă încă îi sim t m irosul. A lung d in m in te această
im agine şi încerc să m ă gândesc la M att, la cât de fericită su n t
că ne - am îm păcat.
Dar gândul îm i zboară d in nou sp re C am eron...
 m e d iat ce te rm in ă m de lu at p rân zu l, Kate vine sp re

/ m ine cu u n a e r prefăcut in d iferen t.

—Azi e ziua cea m are, îm i şo p teşte ea zâm bind, ca să n u
o audă m am a şi tata.
Aşa e ! E dum inică şi i-a m prom is cu câteva zile în urm ă că voi
merge la întâlnirea în patru pe care a organizat-o în după-am iaza
asta cu sp eran ţa ca p rim a ei în tâln ire cu Hayes să iasă b in e şi ca
şi în tre m ine şi N ash să se înfiripe ceva. Ştiu că are in ten ţii bune
şi că o linişteşte prezenţa mea, aşa că am acceptat fără să îi explic
că, d in nenum ărate motive, în tre m ine şi Nash nu ar putea exista
niciodată m ai m ult decât o frum oasă p rieten ie.
—La ce oră treb u ie să plecăm ? o în tre b eu.
—In curând.
îm i face cu ochiul şi dă fuga în cam era ei.
D in fericire, su n t m achiată şi treb u ie d oar să îm i p u n nişte
haine m ai b u n e pe m in e, şi su n t gata. Mă duc în cam eră ca să
îi scriu u n SMS lui N ash, să aflu când anum e şi u n d e treb u ie
să ne întâlnim .
îm i iau geanta, d a r telefo n u l n u e în ea. Mă u it în ju r şi...
nim ic. C e-am făcut cu el?
—M i-a ţi văzut celularul? s trig eu către ceilalţi, p r in uşa
deschisă.
îm i răsp u n d în co r că nu.
Fantastic!
108 C r i s t i n a Ch i p e r i
A

în cerc să îm i im aginez unde l-a m folosit ultim a dată: eram

cu ceilalţi, ie ri seară.
Un m ic flashbaek îşi croieşte d ru m p rin m intea m ea şi îm i
aduc în sfârşit am inte: l-a m uitat în haina lui Cam eron! O, nu!
—Eşti gata? m ă în treab ă Kate, in trâ n d în cam era mea.
—Două secunde!
Mă sch im b foarte rap id . Sunt sigură că C am eron îm i va
aduce celularul m âine la scoală.
*
—Unde treb u ie să ne în tâln im cu ei? o în treb eu.
—Hayes m i-a spus pe plajă, în faţa u n ei gelaterii.
—In regulă, d ar care? Sunt o m ulţim e de gelaterii.
—M i-a spus că are o firm ă roşie! Of, nu contează. îi vom găsi
când ajungem acolo. Mai bine n e -a m grăbi acum , îm i răspunde
ea, ap u cându-m ă de m ână şi trăg ân d u -m ă după ea.
A jungem pe plajă şi rătăcim pe acolo, căutând gelateria cu
firm ă roşie, d ar n u o vedem pe nicăieri.
—Ce facem acum ? în tre b eu.
Kate se uită în ju r agitată.
—Cris! m ă strigă cineva.
—Hei, Nash!
Mă duc sp re el şi îl îm brăţişez.
Mă întorc şi m ă u it la surioara mea. Ea şi Hayes, după ce s-au
salutat, se privesc tim izi fără să spună v reun cuvânt. Par jenaţi.
Sim t că treb u ie să fac ceva.
—H ei, Kate, ce zici dacă tu şi Hayes vă duceţi să vă luaţi
o îngheţată? p ro p u n eu.
Mă privesc am ândoi.
—Şi tu, şi N ash? în treab ă ea.
—Noi avem de v o rb it d esp re câteva lu c ru ri, îi explic eu şi
îi fac cu ochiul.
—Ah, în regulă, răspunde Kate.
Eu şi N ash îi privim în tim p ce se îndepărtează.
—Se plac, zice Nash.
—Aşa e! Kate vorbeşte în tru n a despre Hayes.
My Dilemma is You 109

—Şi Hayes despre Kate, zice el.

A tunci e fantastic! C hiar le -a r sta b in e îm preună.
—Deci... despre ce voiai să îm i vorbeşti? m ă în treab ă el.
—Ah, despre nim ic. Era o scuză ca să îi fac să se îndepărteze
singuri.
Nash zâm beşte şi se aşază pe nisip . Mă aşez lângă el.
—Ai m ai vorbit cu Sam? mă în treab ă el.
—Nu, tu? Nu am m ai vorbit cu ea de vineri. I-a ş scrie chiar
acum, d ar celularul m eu e la fratele ei.
—Nu. Sunt p u ţin în g rijo rat p e n tru ea, zice el gânditor.
—De ce?
—E m ereu aşa tim idă, e to t tim pul singură. Nu îi scrie n ic i­
odată nici u n u ia d in tre no i şi v o rb eşte cu no i d o ar dacă eşti
şi tu, altfel se preface că nu ne cunoaşte. Crezi că ne u răşte?
întreabă Nash.
—Poftim ? Sigur că nu! E doar tim id ă şi se tem e să nu se ia
C am eron de ea dacă îşi petrece tim pul cu p rie te n ii lui.
N ash pufneşte.
—Cam poate fi u n n em ern ic când vrea!
—Dar de ce nu se înţelege cu ea? în treb eu.
—E o poveste m ai com plicată... C am eron şi Sam, în tr-u n fel,
nu su n t fraţi, spune Nash.
—Ce? Dar seam ănă ca două picături de apă!
—Da, adică, su n t... Sunt fra ţi vitregi; au acelaşi tată, d ar
m ame diferite. Pe scurt... m ultă vrem e, m am a lui Cam a ig n o ­
rat faptul că soţul ei avea o aventură cu o altă fem eie, până când
aceasta a răm as însărcinată cu Sam. După ce au trecut câţiva ani,
cred că pe când avea Cam vreo şase ani, p ă rin ţii lui au divorţat,
iar el i-a fost în c re d in ţat m am ei lui. D in păcate însă, m am a lui
Cam a m u rit în anul u rm ăto r şi el a ajuns să locuiască cu noua
fam ilie a tatălui lui. A fost o perioadă îngrozitoare p e n tru Cam.
Nu îm i im aginasem ce poveste dureroasă avea C am eron.
—A poi, odată cu tre c e re a tim p u lu i, a re u şit să clădească
o relaţie b u n ă cu m am a lui vitregă. Insă nu şi cu Sam. Poate
110 C r i s t i n a Ch i p e r i

că pare absurd, dar cred că o co n sid eră resp o n sab ilă p e n tru
divorţul p ă rin ţilo r lui şi, în tr - u n fel, şi de m oartea m am ei lui.
—E o poveste înfiorătoare, zic eu.
—Aşa e.
Ne p e tre c e m d u p ă-am iaza v o rb in d d esp re o m ulţim e de
lu cru ri. A poi m ergem să îi căutăm pe Kate şi Hayes, ca să ne
în to arcem acasă.
—A fost o zi foarte frum oasă. Ne vedem m âine, îi zic eu lui
Nash.
Hayes o salută pe Kate cu u n sărut pe obraz, ia r ea roşeşte.
Am observat o licărire d iferită în ochii ei. Abia aştept să răm â­
nem singure ca să aflu cum au m ers lucrurile.
Pe drum spre casă, Kate îm i povesteşte cu de-am ănuntul d es­
pre întâlnirea ei cu Hayes. A fost o întâlnire reuşită: surioara mea
s -a sărutat pen tru prim a dată! Sunt la fel de em oţionată ca ea.
Când ajungem acasă, afară e deja în tu n eric, ia r eu treb u ie
neapărat să iau legătura cu C am eron, ca să îi am intesc să îm i
aducă celularul la şcoală. In tru în bucătărie, să cau t'n u m ăru l
fam iliei Dallas în agendă, d ar Kate se ciocneşte de m ine şi varsă
u n p ah ar de lapte pe tricoul meu.
Fantastic!
—Kate! Fii atentă! zic eu.
—Scuze, Cris! Nu ştiu c e -i cu m ine!
Cum să m ă supăr pe ea? îşi va am in ti această zi toată viaţa...
îi zâm besc şi m ă duc în cam eră să m ă schim b.
Iau u n tricou curat d in dulap şi m i -1 dau jos pe cel m urdar.
Se deschide fereastra şi m ă gândesc că e d in cauza vântului, dar,
când m ă în to rc să verific, m ă trezesc faţă în faţă cu Cam eron.
Eu su n t în sutien, iar e le în cam era mea!
Sunt gata să ţip , în sp ăim ân tată. C am eron fuge sp re m ine
şi îm i astupă gura.
—Şşşt! Taci, şopteşte el.
Apuc tricoul de pe pat, să m ă acopăr.
My Dilemma is You 111

—Ţi -a i p ie rd u t m inţile? Ce cauţi în cam era m ea? în tre b eu

foarte în cet, ca să n u m ă audă ai m ei.
—L inişteşte-te! Voiam să îţi returnez telefonul.
M i-arată telefonul.
—In tri în cam era m ea pe fereastră, în tim p ce su n t pe ju m ă ­
tate goală, ca să îm i returnezi telefonul? îl în tre b eu şocată.
-D a .
Zâm beşte, de parcă a r fi cel m ai natural lucru d in lum e.
Mă ap ro p ii de el şi apuc telefonul, d a r el n u îi dă drum ul.
Sunt m ai p u ţin de cinci cen tim etri în tre noi.
—D ă -m i- 1, îi zic eu pe u n to n dur.
El începe să râdă şi îi dă drum ul.
Mă în d e p ărtez şi m ă în to rc cu spatele la el, ca să îm i iau
tricoul pe m ine. D in păcate, e u n tricou cu u n decolteu am plu,
pe care nu l-a ş p u rta niciodată în afara casei, d ar e oricum mai
bine decât să răm ân în sutien. Apoi mă în to rc spre el.
—Data viitoare p o artă-te şi tu ca orice om norm al şi foloseşte
uşa! îi sp u n eu pe u n to n categoric.
El m ă priveşte m aliţios şi îşi coboară privirea spre decolteul
meu.
—Neh! E m ult m ai distractiv să te su rp rin d pe fereastră.
—Ba nu e deloc! Dacă vrei să te distrezi, su rp rin d e-o pe Susan!
—Cam era ei e la etajul trei, nu am cum, îm i explică el în glumă
şi nu m ă pot abţine să nu zâmbesc.
Aud bătăi la uşă. Sigur e mam a.
—C am eron, pleacă! Acum! zic eu şi îi arăt fereastra.
M ama continuă să bată.
—Scumpo, pot să in tru ?
—Nu e tim p! zice el.
Mă u it în jur, agitată.
—In tră aici! îi sp u n eu, îm p in g ân d u -1 în dulap cu o secundă
î nainte să in tre m am a.
—Scum po...
112 Cristina Chiperi

—Da, m am ă? zic eu, în cercân d să p a r cât m ai relaxată.

—C am eron a trec u t, d upă-am iaza asta să îţi dea ceva, dar,
cum n u erai acasă, a zis că trece altă dată.
G e-i d re p t, c h ia r a tre c u t, d a r în cel m ai p ro s t m o m en t
posibil!
—Bine, m ersi, răsp u n d eu.
M ama iese d in cam eră, ia r eu în c h id uşa.
Când C am eron iese d in dulap, m ă duc fu rio asă sp re el şi
îi poruncesc să iasă d in cam eră.
—Bine, am înţeles, zice el fără să clipească şi iese pe fereastră.
C latin d in cap şi trag num aidecât obloanele. Nu ştiu de ce,
d ar zâm besc ca o tâm pă.
Mă arunc pe pat şi m ă trezesc g â n d in d u -m ă la w eekendul
foarte ciudat care tocm ai s -a încheiat.
 18
J u r că m ai devrem e sau m ai târziu voi distruge n e n o -
y roeitul ăsta de ceas deşteptător.
II opresc im ediat, m ă dau jos d in pat şi deschid dulapul ca
A

să îm i aleg h ain ele. In in te rio ru l dulapului este o dezordine

nebună: căm ăşi şi tric o u ri care a târn ă în tr - o p arte, um eraşe
goale, haine m ototolite şi aruncate grăm ezi pe jos...
Gameron! Evident că e vina lui!
Iau u n tricou şi o pereche de pantaloni scurţi şi m ă duc să mă
pregătesc.
—M amă, su n t gata, m ergem ?
—Ce? Scum pa m ea, ţi-a m spus aseară că azi n u te duc eu.
M ama e încă în pijam a şi ia com od m icul d eju n în bucătărie.
—Nu, m am ă. Nu m i-a i zis.
—0 , scumpo, îm i pare rău! Atunci grăbeşte-te, să nu întârzii.
E deja târziu.
La ora asta, autobuzul a trecut, iar pe jos îm i va lua foarte mult
tim p, d ar nu am de ales. Ies în fugă d in casă şi pornesc la drum .
0 m aşină încetineşte şi înaintează în ritm cu m ine. Cu coada
ochiului văd geam ul co b o rân d u -se, d ar nu m ă în to rc să m ă uit.
Sunt m ulţi ciudaţi p rin zonă.
—Te grăbeşti?
Nici m ăcar nu treb u ie să m ă întorc, deoarece îm i dau seam a
după voce că e C am eron.
114 Cristina Chiperi

—Nu, răsp u n d eu.

El chicoteşte.
—A tunci de ce fugi?
—V ezi-ţi de ale tale.
—Dacă vrei, te duc cu m aşina.
—Nu e nevoie, răsp u n d eu grăbind pasul.
El opreşte m aşina.
—Ba ai nevoie. Autobuzul a trecu t deja şi, dacă m ergi pe jos,
vei întârzia.
Pufnesc.
—Bine.
Mă aşez lângă el. Nu am chef de vorbă, aşa că dau m ai tare
la radio, să las m uzica să um ple tăcerea.
—Deci, cum se face că m ergi pe jos? m ă în tre a b ă el, dând
m ai în cet muzica.
P refer să n u zic nim ic.
—M ulţum esc de răspuns, zice el.
—M ama avea alte treb u ri.
—Sper că nu te -a i supărat d in cauza episodului cu fereastra.
A fost distractiv.
A

II privesc furioasă.
—Nu şi p e n tru m ine.
El zâm beşte şi îşi trece m âna p rin păr.
—Ce e? în tre b eu.
—N im ic, răsp u n d e el, p riv in d u -m ă p re ţ de două secunde,
după care se uită d in nou la drum .
Când mă în tin d d in nou ca să dau muzica m ai tare, o face şi el
în acelaşi tim p, ia r m âinile noastre se ating. M i-o trag im ediat
pe a mea, iar el m ă priveşte, apoi dă m ai tare.
—Grozav! zic eu în tim p ce C am eron străbate parcarea şcolii.
-C ee?
—Ne privesc toţi.
-Ş i?
My DiIemma is You 115

—Dacă află Susan că m -a i adus la şcoală m ă ucide.

—Am s-o opresc eu, zice el şi îm i face cu ochiul.
Ne dăm jos d in m aşină şi ne ducem la p rie te n ii n o ştri. M att,
Susan, C arter şi Taylor stau de vorbă lângă banca obişnuită.
Când ne vede Susan, răm âne cu gura căscată şi vine spre noi.
—Bună dim ineaţa, iubitule, îi zice ea lui C am eron.
Şi M att vine repede şi m ă salută cu u n sărut.
—C ris, d o a r zd re n ţe d in -a s te a ai în dulap? m ă în tre a b ă
Susan ex am in ân d u -m i hainele.
Se p are că n u e o zi b u n ă p e n tru ea p ân ă nu m ă in su ltă
în tr-u n fel sau altul.
—S cuză-m ă că n u am tric o u ri fucsia, ră sp u n d eu, ia r b ă ie ­
ţii râd.
—De fapt, ai unul, zice C am eron.
Mă u it la el. De fapt, se uită to ţi la el.
La ce i-o sta gândul?
—Şi tu de u n d e ştii? în tre a b ă S usan, h o lb â n d u -s e la el
bănuitoare.
După faţa lui Cam eron, îm i dau seam a că abia acum s -a prins
că a zis o chestie care ne va aduce necazuri am ândurora.
—L -am p u rtat cu câteva seri în urm ă, im provizez eu. P ărin ţii
lui au veni la no i la cină, să vorbească despre afaceri. Au fost
şi el, şi Sam. Mă u it la el.
El încuviinţează.
—Da, am p etrecu t o seară foarte plictisitoare.
Sună clopoţelul şi îl las pe M att să o ia în ain te, ca să fiu s in ­
gură cu C am eron.
—Eşti u n im becil! îi şoptesc eu.
—Scuze, m i-a scăpat, se justifică el.
—Sper ca Matt să fi înghiţit gogoaşa. P entru că, dacă află şi mă
părăseşte, ju r că...
—A r treb u i să te lase p en tru că am in trat pe fereastră şi te - am
vă2ut în sutien? m ă în treru p e Cam eron.
 116 Cristina Chiperi

—Tu... zic eu ta re . A poi m ă lin iş te s c şi c o n tin u i: Tu nu

ai văzut nim ic!
—Oh, ba da!
C hicoteşte.
—Te urăsc!
G răbesc pasul sp re dulăpiorul meu.
Mi se pare că to ţi su n t cu ochii pe m ine şi nu înţeleg de ce.
Sper că Susan sau Lexy nu au pus iar ceva la cale.
Introduc codul şi im ediat ce deschid dulăpiorul, m ă loveşte
u n n o r alb. în ch id instinctiv ochii, după care îi deschid d in nou.
Totul în ju ru l m eu e alb: părul, hainele, cărţile d in dulăpior şi
podeaua... Totul e acoperit de o pulbere albă. E făină şi e peste
tot! Cine ar putea fi atât de prost încât să îm i facă o astfel de farsă?
Mă u it în ju r şi îm i dau seam a că to ţi de pe c o rid o r râd.
Mă sim t u m ilită, p ro b ab il că am o figură patetică şi, în plus,
Lexy face poze. Mă voi gândi m ai târziu cum să o fac să le
şteargă, d a r acum vreau d o ar să m ă duc la b aie, să m ă curăţ
de scârboşenia asta.
—Recunosc că îţi stă b in e în alb, Cris! exclamă Susan în sp a ­
tele m eu.
Mă în to rc şi o privesc. Râde în hohote, îm p reu n ă cu am icele
ei. Sunt m ai m ult ca sigură că e opera ei. Cum poate fi atât de
nem ernică? De ce nu înţelege că nu concurez cu ea? Aş vrea doar
să fiu lăsată în pace! De data aceasta însă, a exagerat, şi n -a m de
gând să stau cu m âinile în sân. Mă în d re p t spre ea, hotărâtă să
o fac să plătească, d ar sim t că m ă opreşte cineva. Mă în to rc şi
întâlnesc privirea albastră a lui Nash.
—L inişteşte-te! Nu m erită să îţi pierzi răbdarea cu anum ite
p ersoane, zice el.
Are dreptate, nu a r rezolva nim ic, ba dim potrivă, pro b ab il
că m -a r face să m ă sim t m ai prost. R espir adânc şi in tru în baia
fetelor, urm ată de Nash.
—Nu poţi sta aici, îi sp u n eu.
My D i l e m m a i s Y o u 117

—Nu m ă interesează. Nu te las singură.

E in cred ib il de b u n şi de grijuliu. Sunt foarte norocoasă că
1-am cunoscut.
Mă clătesc pe faţă şi când în ch id ochii m i se pare că îi aud
d in nou râzând pe cei care au asistat la scenă. Nu reuşesc să îm i
stăpânesc lacrim ile.
—Hei, e totul în regulă, m ă consolează el.
—Ba nu, nim ic nu e în regulă. U ită-te la m ine! De ce e Susan
atât de crudă?
—Gelozia ne îm pinge la lucruri in cred ib ile, zice el.
—D u-te la oră, Nash! Lecţia a început deja de câteva m inute
şi dacă răm âi aici o să dai de belea.
—Nu. Răm ân cu tine.
Mă curăţ cum po t m ai b in e şi ne d ucem îm p re u n ă sp re
clasă. Când in tru , îl văd pe M att p riv in d u -m ă tem ător. Până şi
Cam eron pare îngrijorat; probabil că arăt îngrozitor. Eu şi Nash
ne cerem scuze că am întârziat şi ne aşezăm la locurile noastre.
Cam eron mă atinge pe spate, ca să m ă întorc la el, dar nu îi fac
pe plac. Insistă şi, în tim p ce proful scrie pe tablă, m ă întorc şi
îi spun să o lase baltă. El se lasă pe spate în scaun şi nu m ă mai
deranjează deloc. Apoi mă uit la Susan, care zâmbeşte satisfăcută;
probabil că e foarte m ândră de ea însăşi... Ce nem ernică!
în pauză, M att vine repede la banca mea.
—C e-ai păţit? în treab ă el.
A

—Nu am chef să vorbesc d esp re asta acum ... Iţi povestesc

m ai târziu.
—Matt! îl strigă Taylor din uşă.
—D u-te, îi zic eu.
—Eşti sigură? m ă în treab ă el.
✓s

încuviinţez d in cap.
Mă sărută pe fru n te şi pleacă.
R espir adânc şi îm i p u n capul pe bancă. Mă doare, ca şi cum
ar sta să explodeze d in tr-o clipă în alta.
 118 Cristina Chiperi

—Eşti m ai bine? m ă în treab ă Nash.

Ridic capul. Sam e lângă el.
—Da, m ulţum esc, m in t eu.
—C ert e că e o nem ernică, zice Sam.
—Aşa e. Nu înţeleg de ce anum e se tem e. A r treb u i să aibă
în cred ere în Cam eron! O iubeşte, nu a r p ărăsi-o niciodată p e n ­
tru un a ca m ine. Nici eu nu l-a ş părăsi pe Matt.
—Cam eron! strigă Susan de pe coridor.
Ne uităm to ţi tre i unul la altul, după care ieşim în fugă d in
clasă, ca să ne dăm seam a ce se în tâm p lă. îm i croiesc dru m
p rin tre ceilalţi, ca să văd m ai bine.
S usan plânge şi îl ţin e pe C am eron de u n b raţ, ia r el nici
m ăcar nu se uită la ea.
—Susan, lasă-m ă în pace, îi zice el.
Ea îl im ploră să nu plece, d ar C am eron se sm ulge d in s trâ n -
soarea ei.
—A junge, Susan! M -am sătu rat de jocurile tale. C e-ai păţit?
—Te iubesc! strigă ea, plângând.
—Prostii! zice C am eron, p riv in d -o d rep t în ochi şi pleacă.
P rietenele ei dau fuga să o consoleze, dar Susan e disperată.
0 m ulţim e de oam eni au asistat Ia scenă în tăcere şi abia acum
m ă observă Susan.
—Tu! îm i zice ea, arătân d spre m ine.
Mă privesc toţi, iar eu m ă sim t îngrozitor de jenată.
—0 să m i-o plăteşti, Evans!
—Cris, să m ergem , zice Nash, trăg â n d u -m ă de acolo.
—Da, duceţi-o de aici înainte să se rănească foarte tare! strigă
Susan.
Mă cu trem u r când o aud.
 u n ă clopoţelul, ia r eu abia aştep t să scap d in această
carceră.
Mă ridic, îm i iau ghiozdanul şi ies d in sală fără să m ai aştept
pe cineva.
C redeam că după farsa urâtă pe care m i-a făcut-o Susan, ziua
nu putea să m eargă m ai rău, dar m -a m înşelat.
în pauza de prânz m -a m certat cu M att. C e-au p ă ţit toţi?
La fel ca Susan, şi el suspectează că e ceva în tre m ine şi Cam eron.
Şi de data asta p e n tru că m -a adus cu m aşina!
în plus, ca şi cum asta n u a r fi fost de ajuns, proful de istorie
n e -a îm p ărţit pe perechi şi n e -a dat anum ite subiecte de ap ro ­
fundat. Şi cu cine am picat eu? Cu C am eron, bineînţeles!
îm i pare rău p e n tru M att, dar nu a dep in s de mine-, nici eu
nu su n t bucuroasă de asta.
I-a m spus că trebuie să înveţe să aibă încredere în m ine, p e n ­
tru că p refer să stau singură decât să am lângă m ine o persoană
care n u are încredere în m ine.
—Cris!
Mă opresc şi m ă în to rc sp re Sam.
—Ne vedem m ai târziu la m ine, îm i am inteşte ea.
Mă forţez să îi zâm besc.
—Sigur, Sam. Pe m ai târziu.
O îm brăţişez, după care m ă grăbesc spre ieşire.
 120 Cristina Chiperi

Sim t că îm i crapă capul de d u rere, aşa că im ediat ce ajung

acasă, m ă arunc pe pat să m ă odihnesc puţin.
Mă trezeşte o arom ă delicioasă de pizza proaspăt coaptă. Cât
e ora?
E 20:15!
O, nu! Trebuia să fiu la Sam de cincisprezece m inute!
Mă dau rapid jos d in pat şi iau nişte haine d in dulap. M i-a
ceru t ea să îi duc câteva. Bag to tu l în tr - o geantă şi m ă u it la
celular. Sper d oar ca Sam să nu se fi supărat pe m ine. Trei a p e ­
luri pierdute. O sun im ediat înapoi să îi sp u n că su n t pe drum
şi ies d in casă.
D upă zece m in u te, străb at deja aleea care duce sp re vila
fam iliei Dallas.
C am eron mă în tâm p in ă la in trare.
—Ce cauţi aici? mă în treab ă el, închizând uşa.
—M -a rugat Sam să vin să o ajut cu în tâln irea d in seara asta.
—în tâln ire ? în treab ă el su rp rin s.
Nu ştie de în tâln ire a lui Sam cu Nash?
—Da, zic eu.
Pare confuz şi poate ar fi m ai b in e să tac d in gură.
—Sam cu cine?
—Sam ce? în treab ă ch iar ea.
Mă în to rc şi o văd coborând scările. S -a m achiat deja şi are
părul d esp rin s. E foarte frum oasă, pare o p rin ţesă. Sunt sigură
că N ash va răm âne cu gura căscată.
—Unde te duci? în treab ă C am eron.
—Am o în tâln ire.
—Cu cine?
Parcă îşi u ra sora? De ce îi pune atâtea în treb ări?
—Nash, şopteşte Sam.
—Nash? A dică am icul m eu, N ash? în tre a b ă C am eron r id i­
când tonul.
—Sam, d u -te sus, îi zic eu. Vin şi eu im ediat.
My Dilemma is You 121

Ea încuviinţează şi urcă rapid scările.

—D ar de ce se în tâ ln e şte cu el? Tu ai organizat totul, n u -i
aşa? m ă în treab ă C am eron supărat.
—Nu Nash. A in v ita t-o ... Dar de ce ar fi rău să fie îm preună?
—E cel m ai b u n p rie te n al m eu. Nu vreau să îşi piardă tim pul
cu ea!
—Sam e sora ta! îi ţip eu.
—Nu, n u e! m i-o întoarce el. De ce treb u ie să se bage m ereu
în toate? Sunt p rie te n ii m ei, nu ai ei. Să stea singură!
Cum poate fi atât de in sen sib il?
—Eşti u n nem ernic! ţip eu şi u rc scările să m erg la Sam.
A jung la etaj şi o strig, d ar n u îm i răsp u n d e. Nu ştiu unde
ar putea fi şi nu ştiu ce să fac, d ar o uşă de la capătul coridorului
se deschide, şi Sam iese d in baie.
Are m achiajul m ân jit şi plânge. Fug sp re e a s ă o îm brăţişez.
—Şşşt, îi şoptesc eu şi o strân g tare în braţe.
—Am auzit tot. M ulţum esc, Cris, d ar aşa a fost m ereu relaţia
d in tre m ine şi C am eron. Se îndepărtează şi îşi şterge lacrim ile.
A r fi tre b u it să fiu deja obişnuită, dar încă m ă doare să ştiu că
nu m ă consideră sora lui.
—E u n prost. Ig n o ră -1 şi concentrează-te pe seara ta!
Ea în cu v iin ţează şi o urm ez în cam era ei. E o în c ă p e re
decorată în tr - u n stil foarte rom antic: p e re ţi de u n roz prăfuit,
A

m o b ilier alb şi u n pat grozav cu baldachin. Ii reflectă în tru totul

caracterul.
—Cu ce vrei să te îm braci? o în tre b eu în tim p ce ea îşi reface
m achiajul.
—Nu ştiu. Tu cu ce te -a i îm brăca?
D eschid geanta şi scot d in ea to p u ri şi fuste cu talie înaltă.
Se apropie şi se uită la h ain ele m ele.
—O, asta ar m erge perfect cu o căm aşă albă d e -a m ea, zice
ea em oţionată.
—Incearc-o.
 122 C r i s t i n a Ch i p e r i

Se schim bă rapid, iar com binaţia este perfectă.

—Deci? în treab ă ea.
—A răţi grozav!
Se uită în oglindă şi îi revine în sfârşit zâm betul acela m in u ­
nat pe buze.
Sunt foarte în g rijo ra tă de so sirea lui Nash. Dacă în cep e
C am eron să ţipe la el? Dacă se ceartă şi se anulează întâlnirea?
Nu vreau nici să m ă gândesc la aşa ceva.
—Hai să coborâm , ca să i-o luăm în ain te lui C am eron când
va ajunge Nash, zic eu.
Ea încuviinţează şi îşi ia poşeta. C oborâm scările şi îl găsim
pe C am eron aşezat pe canapea, u itâ n d u -se la televizor. Cum
poate fi atât de lin iştit după ce a spus atâtea lucruri urâte despre
Sam?
—Nu m ă va lăsa să ies, şopteşte ea.
—Nu îţi face griji. Trebuie doar distras, o liniştesc eu.
—Cum anum e?
—T rim ite -i u n m esaj lui N ash şi s p u n e -i să îţi scrie când
e afară. Eu voi încerca să îl distrag pe Cam eron, ca să nu îşi dea
seam a că ieşi.
Sunt dispusă să fac orice ca să îi fac în ciudă lui C am eron şi
să o văd pe Sam fericită.
—Bine, zice ea, şi îi scrie im ediat lui Nash.
Iar eu ce să scornesc ca să îi atrag atenţia?
—A ajuns deja, mă an u n ţă Sam.
C am eron ne priveşte.
—Când vezi că nu e atent, pleci, îi zic eu şi m ă ap ro p ii de el.
—Te - ai calm at? în tre b eu.
El pufneşte şi îşi trece m âna p rin păr.
—Ascultă, am avut o zi de to t rahatul, aşa că lasă-m ă în pace!
—Păi, aş zice că Susan a reu şit să ne strice ziua la am ândoi...
Şi oricum , acesta nu e u n m otiv să te p o rţi u rât cu sora ta.
My Dilemma is You 123

—Păi, şi iubitul tău ş i-a făcut partea lui... M i-a spus totul.
Ce?
—Poftim ? în tre b eu.
/V ____

Se ridică şi se duce în bucătărie. II urm ez. Trebuie să aflu ce

i a spus Matt.
Ia u n pahar şi îl um ple cu suc.
—Deci? in sist eu.
—La ce oră ajunge Nash? în treab ă el, schim bând subiectul.
—T e-am în tre b a t ce ţi- a spus M att, rep et eu.
Se întoarce spre m ine.
—Că v -a ţi certat şi că te -a i d esp ărţit de el d in cauza mea.
Nu îm i vine să cred. Mă ţin de m asă, în cercân d să îm i s tă ­
pânesc bătăile inim ii.
—E adevărat? în treab ă el.
V orbeşte serios? C hiar se crede atât de im p o rtan t? Ce a ro ­
gant e!
—B ineînţeles că nu, răsp u n d eu.
—Şi atunci de ce v -a ţi certat?
—C e-ţi pasă ţie?
Ridică d in um eri.
—Sunt curios.
Bine atunci, voi fi sinceră.
—E fixat pe ideea că noi doi am face orice ca să fim îm preună
şi alte p ro stii de genul acesta. Problem a e că nu are în cred ere
în m ine, ceea ce m ă în fu rie, îi explic eu.
El râde şi aşază paharul pe blat.
Uşa de la in tra re se în ch id e, ia r C am eron tresaltă şi dă să
se ducă să vadă ce s -a întâm plat.
Mă p u n în faţa lui.
—N ash a ajuns deja, n u -i aşa?
—Sam a plecat. Aşa că lin işteşte-te!
—Poftim ? în treab ă el, p riv in d u -m ă.
—A plecat. Nu m ai poţi face nim ic.
124 Cristina Chiperi

—La draeu’, izbucneşte el, apoi se întoarce în sufragerie.

R espir uşurată. Sam şi N ash vor m erge la în tâln ire , şi asta e
to t ce contează. Zâmbesc satisfăcută.
C am eron m ă priveşte, ia r eu m ă forţez să redevin serioasă.
—Ştiu că v -a ţi pus de acord.
—Nu aveam de ales. Nu ai fi lăsat-o să iasă.
Pufneşte.
—C hiar aşa. Dar, de data asta, n u contează, p e n tru că ei doi
n u vor fi niciodată îm preună.
Mai vedem noi...
—Păi, m ai b in e m ă în to rc acasă.
Se ridică de pe canapea, ca să m ă conducă până la uşă.
a

în a in te să ies, m ă în to rc spre el.

—Iţi po t cere o favoare?
C am eron încuviinţează d in cap.
—Nu îi sp u n e n im ic lui Sam când se în to arce acasă şi nu
vorbi d esp re asta nici cu Nash. Te rog. Sam e atât de fericită.
Mă priveşte şi încuviinţează.
Răm ân uim ită. Mă aşteptam la o altă reacţie d in partea lui,
în schim b, d in nou, C am eron m ă su rp rin d e. Ii zâmbesc.
—A tunci, m ulţum esc... Am plecat.
—Bine. Pe m âine!
 es în fugă şi îl văd pe N ash care m ă aşteaptă dincolo de

/ poartă.
în seara aceasta e şi m ai fascinant ca de obicei. E îm brăcat
cu u n trico u alb strâm t şi blugi. E perfect.
Sunt în d răg o stită de el de când m ă ştiu şi, to tu şi, în to ţi
aceşti ani, n u am avut curajul să îl abordez. Fratele m eu făcea
nişte scene de furie ori de câte ori îi ceream să m ă lase să ies
cu el şi p rie te n ii lui. Cam m ă u răşte, ceea ce m ă face să sufăr
îngrozitor. Şi uite aşa, în parte p e n tru că su n t tim idă, în parte
ca să n u am problem e, m -a m ţin u t m ereu la distanţă. Şi doar
m ulţum ită lui Cris am reu şit să vorbesc cu Nash, ia r acum sunt
foarte em oţionată d in p ricin a în tâln irii.
Nu m i-a v en it să cred când m i-a p ro p u s să ieşim . Adică,
N ash G rier, u n u l d in tre cei m ai d o riţi b ă ie ţi d in şcoală, m ă
în treab ă pe m ine dacă vreau să ies cu el!
—Sam, zice N ash când m ă vede.
Are cel m ai frum os zâm bet de pe faţa păm ântului.
—Ciao, răsp u n d eu tim id.
T rem u r ca frunza în tim p ce m ă p riv eşte. îm i trag în jos
m ânecile de la căm aşă.
—Eşti foarte frum oasă, zice el, tre c â n d u -şi o m ână p rin păr.
Roşesc.
—M ulţum esc.
126 C r i şt i na C h i p e r i

C hiar dacă este în tu n e ric , reu şesc să văd p erfect de bine

ochii lui de u n albastru incredibil. Şi m -aş putea pierde în p r i­
virea lui albastră, fără să m ă m ai regăsesc... Dar p re fe r să plec
de aici cât m ai rep ed e p osibil, deoarece m ă te m că Cris nu
va reu şi să îl calm eze pe C am eron. Aşa că în tre ru p reticen tă
schim bul n o stru de priviri.
—M ergem ? în treb eu.
El încuviinţează şi plecăm cu m otocicleta.
Mă m ai u it o dată sp re casă, ch iar când uşa de la in tra re
se deschide, dar, d in fericire, N ash dem arează şi mă pot co n ­
sidera în siguranţă.
Nu ştiu unde m ergem şi, sinceră să fiu, nici nu mă prea in te ­
resează. II cu p rin d cu braţele pe după talie şi savurez senzaţia
pe care m i-o creează vântul care îm i suflă pe faţă.
Ne o p rim pe plajă.
—Unde m ergem ? în tre b eu.
-a.

—In tr-u n loc unde se m ănâncă grozav.

Mă ia de m ân ă şi in tră m în t r - u n re s ta u ra n t pe care nu
îl cunosc. Masa noastră este pe o terasă m icuţă cu vedere spre
m are. C inăm la lum ina lum ânărilor, cu oceanul pe fundal, sub
cerul înstelat.
E foarte rom antic.
—Deci, cum a reacţionat Cam? în treab ă Nash.
—B inişor, m in t eu. La început s -a în fu riat p u ţin , d ar după
aceea a reu şit Cris să îl calmeze.
—Cris?! De ce era la tine?
—Trebuia să m ă ajute cu ceva, zic eu.
—A ha... d ar tu ce crezi? Se în firip ă ceva în tre ea şi Cam eron?
m ă în treab ă el, făcân d u -m i cu ochiul.
—D in câte ştiu eu, nu. D ar în u ltim a vrem e relaţia lo r s -a
îm b u n ătăţit. M ăcar nu se urăsc m ai m ult ca înainte.
—Vedem m âine. Dacă m ă în tre b i pe m ine, va izbucni u n răz­
boi sau ceva de genul, zice el râzând.
My Dilemma is You 127

Râd şi eu. S -a r p u tea în tâm p la orice, ţin â n d co n t că vor

petrece după-am iaza îm p reu n ă, curăţând sala de sport.
—Sam, pot să te în tre b ceva?
încuviinţez d in cap.
—U neori am im p resia că ne eviţi... Poate nu îţi place de noi.
Aşa e?
Aş vrea să fiu sin c e ră şi să îi sp u n că n u sim t că m e rit
să petrec tim pul cu ei. în schim b, m int.
—Nu, nu. Nu e aşa. D oar că... îm i place să fiu singură.
—N im ănui nu îi place să fie singur.
—Mie da. Mă sim t b in e aşa.
—Scuză-m ă, d a r n u te cred. S ingurătatea nu îi face b in e
nim ănui. Data viitoare când te văd singură, te forţez să vii cu
noi, zice el zâm bind.
E, cu siguranţă, cel m ai scum p băiat d in lum e.
A

In tim p u l cinei vorbim despre toate lucrurile: despre şcoală,

d esp re p asiu n ea lui p e n tru fotbal, d esp re cât de ta re o urăsc
pe Susan şi despre cât de m ult îm i iubesc fratele.
—Eşti d iferită în seara asta, zice el brusc.
—în ce sens? în tre b eu, îngrijorată.
—Nu în sens negativ. Zâm beşti, eşti am uzantă... La şcoală
nu eşti aşa. Ia o în g h iţitu ră de Coca-Cola. A r tre b u i să fii aşa
mai des.
—Voi încerca, p ro m it eu, zâm bind.
M ergem să plătim , iar el in sistă să îm i facă cinste cu cina.
M -am sim ţit foarte b in e , ia r tim p u l a tre c u t p rea repede; nu
vreau să m ă în to rc acasă.
—Luna e su p erb ă în seara aceasta. V rei să ne p lim b ăm pe
plajă? p ro p u n e el.
Sunt în al nouălea cer. încuviinţez şi ne plim băm pe ţărm ,
sub clar de lună.
—Deci, ia sp u n e -m i... Ai iubit?
Roşesc. Nash m ă în treab ă dacă am iubit! Oare visez?
128 Cristina Chiperi

—Nu... tu ai iubită?
Probabil că are m ai m ulte.
—Nu, răsp u n d e el zâm bind. Şi câţi iu b iţi ai avut?
Dar de ce îm i p u n e astfel de în tre b ă ri jen an te?
—De fapt... n u am avut nici unul, m ărturisesc eu.
N ash răm âne cu gura căscată.
—Nu... stai aşa...,vorbeşti serios?
De ce e aşa de su rp rin s? S -a u itat b in e la m ine? Sunt cea m ai
u râtă fată d in lume!
—Da, îi co n firm eu.
—Uau. N -aş fi crezut... A dică, eşti o fată foarte frum oasă
şi îm i im aginam că ai avut deja pe cineva.
M i-a zis că su n t foarte frum oasă sau m i s -a p ăru t m ie? Inim a
îm i bate aşa de ta re , că am im p resia că îm i va exploda ch iar
acum!
Mai m ergem u n pic, apoi N ash se opreşte brusc şi îşi dă jos
pantofii. După care in tră cu picioarele în apă şi m ă stropeşte.
—Hei! Ce faci? zic eu.
Fusta lui Cris! Nu vreau să i-o m urdăresc. Dar îm i dau jos
pantofii, in tru şi eu în apa rece ca gheaţa, şi îl stropesc pe blugi.
Râdem ca nebunii. Războiul continuă o vrem e şi aş vrea ca acest
scurt m om ent de fericire să nu se m ai term in e.
Mă ap ro p ii brusc de el, îm i bag m âna d reap tă în apă şi i-o
p u n pe faţă.
—Hei, nu se pune! exclamă Nash.
Dau să îm i trag m âna, d ar el m ă opreşte şi o cuprinde cu a lui.
Mă priveşte, iar eu m ă p ierd în ochii lui. Mă cu trem ur toată.
—De ce n u te -a m obsorvat în to ţi aceşti an i? în tre a b ă el,
ap ro p iin d u -se şi m ai m ult de m ine.
Buzele noastre aproape că se ating, dar chiar atunci îi sună
telefonul.
F ir-a r să fie!
My D i l e m m a is You 129
A

N ash p u fn eşte şi răspunde. în ch id e telefonul şi m ă priveşte

îngrijorat.
—Eşti bine?
—Da, de ce?
—Eşti palidă. Hai să m ergem acasă!
Mă p rin d e de m ână şi ne în to arcem la m otocicletă.
Când ajungem acasă, îm i dau jos casca şi, ciudat, şi-o dă şi el
jos pe a lui.
—A fost o seară frum oasă, sp u n eu, zâm bind.
—Da, dar ca să fie perfectă, lipseşte u n lucru, răspunde el.
In im a începe să îm i bată foarte tare.
N ash se dă jos de pe m otocicletă şi m ă p rin d e de după talie.
Mă trage spre el şi m ă sărută.
P rim ul m eu sărut! Nu m -a m gândit niciodată că avea să fie
cu el! Se îndepărtează încet.
—N oapte bună, îm i şopteşte el.
—N oapte bună, răsp u n d eu em oţionată.
Se urcă pe m otocicletă şi pleacă.
Jur că m ă ia cu le şin chiar acum.
 QO
1 im in eaţa trece rap id şi clopoţelul an u n ţă pauza de
( prânz.
M i-e team ă.
M i-e team ă să vorbesc cu M att, p e n tru că nu ştiu ce îm i va
spune. Ieri am fost foarte directă cu el pe tem a în c re d e rii şi nu
su n t sigură că i-a picat bine. A zi-dim ineaţă, de fapt, m i-a spus
că treb u ie să vorbească cu m ine.
Vine spre m ine.
—M ergem?
încuviinţez şi îl urm ez în grădină. Ne aşezăm pe o bancă.
—Deci? zic eu.
—Deci... Voiam să vorbim despre ieri, despre ce m i-ai spus.
Nu m i-a plăcut... dar trebuie să recunosc că aveai dreptate. E n o r­
mal să ai prieteni şi nu vreau să îţi interzic să te vezi cu ei. Ştiu că
în tr-o relaţie, încrederea este fundam entală, dar ieri, când te-am
văzut cu Cam eron, m -am sim ţit foarte prost. Gris, nu ştiu ce mi
s -a întâm plat, nu am m ai fost niciodată aşa de gelos ca acum. Doar
după ce m -am gândit mai bine am înţeles că, din cauza nesiguran­
ţei mele, risc să te pierd, şi nu vreau asta. Mă poţi ierta?
Cuvintele lui m ă em oţionează. Cum să îl refuz?
—B ineînţeles că te iert.
Zâm beşte şi m ă ia de m ână.
—U n sin g u r lu c ru ... — M i-e team ă să aflu ce vrea să îm i
spună. —Trebuie să stai departe de el.
Poftim ?
My Dilemma is You 131

—D ar tocm ai ce m i-a i spus că po t să p etre c tim p cu cine

vreau, zic eu.
—Da, cu orice am ic vrei tu, m ai p u ţin C am eron, te rog.
Mă priveşte d re p t în ochi, ia r eu n u ştiu ce să îi răsp u n d .
Tocm ai acum , când în cep em să ne în ţeleg em cu el, M att îm i
cere să stau departe de el? Nu m i se pare corect faţă de C am eron
şi nici nu sunt sigură că îm i doresc asta.
—M att... eu...
Mă priveşte cu ochii lui superbi.
—Mă m ai gândesc, adaug eu.
—G ândeşte-te... dar ştii că nu voi accepta u n refuz, răspunde
el zâm bind, ia r eu îm i zic că sigur glum eşte.
Mă sărută pasional.
—D eci... ce faci în dup ă-am iaza asta? S unt sin g u r acasă.
Dacă vrei, p o ţi să tre c i pe la m in e, zice el, p u n â n d u -ş i b raţu l
pe după u m e rii m ei.
—De fapt, tre b u ie ... Nu ştiu cum să co n tin u i, căci sig u r se
va supăra. Ştie foarte bine că treb u ie să îm i ispăşesc pedeapsa,
d ar poate că a uitat.
—Trebuie să curăţ sala de sport cu C am eron.
M att se încordează.
—Păi, nu o să dureze m ult. Maxim o oră. Când te rm in i, poţi
să vii pe la m ine.
Of, ce bine! Nu a reacţionat chiar aşa rău.
—Da, im ediat ce te rm in , te sun, sp u n eu, uşurată.
—Perfect, d ar n u uita că nu ai sem nal în ău n tru .
—Bine, răsp u n d eu şi îm i p u n capul pe u m ăru l lui.
La sfârşitul orei, m ă sim t binedispusă. In sfârşit m -a m îm p ă­
cat cu M att şi singura problem ă pe care m ai treb u ie să o rezolv
e C am eron, d ar m ă voi gândi m ai târziu la asta.
îm i iau ghiozdanul, îl salut pe M att şi ies d in sala de clasă.
—Ştii că azi treb u ie să curăţăm sala de sport, n u -i aşa? mă
întreabă C am eron v en in d spre m ine.
—Da, în tr-a c o lo m ă duc, zic eu.
132 Cristina Chiperi

Râde, ia r eu n u în ţeleg de ce.

—Ce e? m ă enervez eu.
—Tot tim p u l g reşeşti d irecţia. Sala de sp o rt e în tr-a c o lo ,
răspunde el râzând.
Pufnesc şi trec pe lângă el, ca să o apuc în direcţia corectă.
A

In sala de sport ne aşteaptă profesorul.

—Ah, iată-vă, zice el zâm bind. Poftim cheia de la debara,
în ă u n tru veţi găsi m ături, detergenţi şi tot ce aveţi nevoie ca să
curăţaţi sala. Spor la treabă, zice el, d â n d u -m i cheia.
încă nu îm i vine să cred că n e -a dat o astfel de pedeapsă.
Mă u it la C am eron, ia r el îm i face sem n să îl urm ez. Mă g ân ­
desc că ştie unde e debaraua.
In trăm în vestiarul băieţilor şi ne o p rim în faţa u n ei uşi mici.
—Cred că aici e, zice el.
îi dau cheia şi deschide uşa.
D ebaraua e o cam eră m icuţă şi plină de tot felul de lucruri:
detergenţi, m opuri, m ături şi alte chestii care nici m ăcar nu ştiu
ce sunt. E u n loc sufocant. In tră m şi ne uităm în ju r.
—Păi, astăzi vom fi oam eni de serviciu, zice Cam eron.
—Haide, mişcă-te! Vreau să term in cât mai repede, i-o retez eu.
—Vei vedea că ne vom distra.
îl privesc suspicioasă: sp er doar să nu se ţin ă de prostii.
Luăm ce ne treb u ie şi ne p u n em pe treabă.
Sala de sp o rt e enorm ă şi n u cred că vom reu şi să o curăţăm
toată în tr-o oră, va dura cel p u ţin vreo două. Aş vrea să îl sun
pe M att ca să îi spun, d ar telefonul nu are sem nal aici.
—D eci... cum ne organizăm ? în tre b eu.
Sunt atâtea lu cru ri de făcut, că nu aş şti de u n d e să încep.
—în cep e cu ce vrei! în tre tim p , eu m ă odihnesc puţin.
Ce?
Mă u it la el şi m i se pare că vorbeşte destul de serios.
—Glumesc! D oar n u crezi că te las să cureţi toată sala s in ­
gură. Sunt sigur că te -a i p ierd e, zice el.
N esim ţitul!
My D i l e m m a is You 133

în cep să spăl podeaua, iar C am eron se duce să strângă m in ­

gile de baschet şi profită ca să bată p u ţin m ingea şi să arunce
de câteva ori la coş.
îl privesc atentă. A re un corp perfect şi e foarte drăguţ când
aruncă m ingea şi se bucură la fiecare coş. C latin d in cap şi îm i
văd de treab a mea.
—D om nişoară, aţi p ăţit ceva? în tre a b ă el, a p ro p iin d u -se
de m ine.
îl privesc şi zâm besc d in pricina felului în care m -a întrebat.
—Vorbesc serios... Ai păţit ceva?
—Nu, sigur că nu, de ce?
Sper că nu ş i-a dat seam a că îl observam .
—Mă priveşti m ai m ult ca de obicei.
—Nu te priveam , zic eu.
—Ba cum să nu.
—De ce te -a ş privi?
—Ştii foarte bine de ce, zice el şi continuă să aranjeze mingile.
—De ce, tu ştii? în tre b eu pe u n to n sarcastic.
—Probabil că da! Vom vedea dacă am dreptate.
R ăspunsul lui m ă face foarte bănuitoare şi aş da orice ca să
p ătru n d în m intea lui şi să descopăr la ce se gândeşte.
Nu sp u n nim ic, ci m ă întorc la treaba mea. De fapt, nici unul
d in tre noi nu spune nim ic. Ne privim doar pe furiş, în to rcân d
privirea ori de câte ori n i se intersectează cu a celuilalt.
T erm in de curăţat şi m ă în tin d pe jos.
—A m reuşit.
Ridic braţele în sem n de victorie.
C am eron m ă priveşte şi rânjeşte.
—Nu ai făcut m are lucru.
îşi bate joc de m ine?
—Am spălat podeaua în toată sala; ţi se pare puţin?
Se uită în ju ru l lui.
—Păi, de fapt nu e chiar puţin.
Mă ridic şi iau găleata şi m opul ca să le p u n înapoi în debara.
134 Cristina Chiperi

—P unem totul la loc şi m ergem acasă.

—A r tre b u i să ne plătească p e n tru m unca depusă, zice el,
u rm ân d u -m ă.
Are dreptate.
Cameron descuie uşa de la debara şi punem lucrurile la locul lor.
Mă ridic pe vârfuri ca să p u n detergentul pe cel m ai înalt raft
al etajerei şi îm i p ie rd echilibrul. Mă p rin d instinctiv de o cutie
aflată în balans pe raftul de dedesubt. Mă ţin să nu cad, d ar cutia
se precipită spre canatul u şii şi o închide.
Pufnesc şi mă u it la Cam eron, care râde.
—Ce îm piedicată eşti! exclamă el.
Ii scot lim ba şi ridic cutia să o p u n la loc. Cam eron se întoarce
şi încearcă să deschidă uşa.
—Ce naiba...
—Ce e? în tre b eu.
Mă ap ro p ii de el, să văd ce se întâm plă.
C ontinuă să tragă în sus şi în jos de m âner, d ar uşa nu se d e s­
chide. Nu poate fi adevărat. Nu se poate să răm ân blocată în tr-o
debara cu Cam eron!
—Nu se deschide, zice el.
A

II dau la o parte şi încerc şi eu. Uşa e blocată.

—Nu se poate! zic eu, d â n d u -m ă în spate şi tre c â n d u -m i
m âinile p rin păr.
Probabil că p a r d isperată în clipa aceasta.
C am eron se sp rijin ă cu spatele şi cu capul de perete.
—De ce nu se deschide? E absurd... zic eu.
—De unde naiba să ştiu eu? Poate s -a stricat sau are u n m eca­
n ism de în ch id ere aparte.
Mă ap ro p ii d in nou de uşă şi in sist pe m âner.
—Cheia! îi zic eu lui C am eron.
El m ă priveşte şi îşi bagă m âinile în buzunare.
—La naiba! exclamă el, lovind cu pum nul în perete. Am lăsat-o
pe d in afară.
E oficial: su n tem blocaţi în tr - o debara!
 Q 1

- •<»»»

m i scot te lefo n u l şi verific dacă are sem nal. N im ic.

/ Aşa cum m i-a zis şi M att, nu p rin d e sem nal aici jos.
- E vina ta! Dacă nu ai fi fost atât de îm piedicată... se plânge
Cam eron.
—Hei, hei, nu e doar vina m ea. Puteai să iei cheia, răspund
eu rid icân d tonul.
Mă u it la ceas. E 17:80. II arunc la p ăm ân t şi alunecă sub
u n dulap. N u -m i pasă deloc de telefonul ăsta p ro st şi inutil.
—Ce ne facem ?
Sper ca lui C am eron să îi vină vreo idee m ai bună.
—Nu prea avem ce face... Stăm cum inţi şi aşteptăm să vină
cineva să ne deschidă.
—G lum eşti, n u - i aşa? T rebuie să stăm aici p ân ă m âine?
în treb eu îngrijorată.
Nu vreau să petrec toată noaptea cu C am eron.
—Dacă ai tu vreo idee m ai bună...
—Hei! D eschideţi! strig eu, bătând cu m âinile în uşă.
C am eron m ă p rin d e de în ch eietu ri.
—E in u til s ă - ţi to ceşti gura degeaba! Nu e n im e n i aici la
ora asta.
—La ora asta ar fi tre b u it să fiu cu M att, zic eu încet, aşezân-
d u -m ă pe jos.
C am eron pare să nu m ă fi auzit. Se aşază şi el şi închide ochii.
136 Cristina Chiperi

Mi se taie resp iraţia doar la gândul că vom dorm i am ândoi

în cam era asta m inusculă.
—Hai să vorbim , ca să treacă tim p u l m ai rep ed e, ce zici?
p ro p u n e C am eron.
Mi se pare o idee stupidă, d ar încuviinţez.
—Deci... p o v esteşte-m i despre fostul tău.
Ridic d in sprânceană.
—Ce e? D oar aşa, să ştiu, zice el în to rc â n d u -şi privirea.
Nu aveam alte idei m ai bune, aşa că îi povestesc despre m ine
şi Set, de la începutul relaţiei la epilogul ei trist.
—Şi aşa l-a m găsit în baie, făcân d u -şi de cap cu una.
—Ce nem ernic! A r fi putut să se m ulţum ească cu tine, zice el.
—Ce vrei să spui? în tre b eu.
—De ce să um ble o dată cu o oarecare, când te avea pe tin e ...?
—Dar eu nu u m b lam cu el... Nu am u m b lat n icio d ată cu
n im en i... Nu su n t genul acela de fată!
Tuşeşte si face ochii m ari.
* * »

— Nu îţi m ai bate joc de m ine.

—Nu îm i bat joc de tin e! O ricum ... i-a m văzut, i-a m tra s
o palm ă şi am plecat de acolo. Şi aşa s -a încheiat povestea m ea
fericită, zic eu, furioasă d in p ricin a felului în care a reacţionat.
—Nu a fost chiar fericită! F ir-ar, eraţi îm p reu n ă de opt lu n i
şi nu aţi făcut-o...
P refer să schim b subiectul, p e n tru că această conversaţie
începe să devină jenantă.
—Dar tu şi Susan? Ce ţi- a spus ca să te convingă să fii cu ea?
C hicoteşte.
—Păi, nu e m ult de povestit... M -am îndrăgostit de ea, şi ea
de m ine. N e-am certat de m ulte ori, d ar m ereu n e -a m îm păcat.
—Deci v -a ţi îm păcat şi acum ? în tre b eu, sim ţin d u n nod în
stomac.
—Nu. De data aceasta am te rm in a t-o definitiv, răspunde el.
My D i l e m m a is You 137

Mă sim t m ai bine.
—în schim b, tu şi M att? V -aţi îm păcat? în treab ă el.
Nu am chef să vorbesc cu el d esp re M att. Nu ştiu de ce, dar
n u îm i vine.
—G ăsim ceva de făcut? U n joc sau ceva? în tre b eu.
Pare p u ţin ezitant, d ar încuviinţează.
—Ce ţi - a r plăcea să facem ?
—Jocul cu sticla? p ro p u n e el, ia r eu m ă în to rc brusc şi îi văd
ex p resia am uzată. A re ch ef de glum e cu m in e. A devăr sau
provocare?
—Bine. Mă aşez în faţa lui. A devăr sau provocare?
El se gândeşte p u ţin , apoi spune:
—Provocare.
Mă ia pe nepregătite. Nu ştiu ce să îl p u n să facă.
—H m m ... A tin g e-ţi nasul cu lim ba. De ce i-a m cerut asta?
în cu v iin ţează şi îşi îm p in g e lim b a p ân ă îşi atinge vârful
nasului cu ea.
Aplaud.
—E rân d u l tău, zice el.
—Adevăr.
—îl iubeşti pe M att?
Nu îm i m ai place jocul acesta...
—Da, răsp u n d eu.
—Eşti sigură?
Ştiu că ar tre b u i să fiu n esim ţită şi să îi sp u n că are dreptul
la o singură în tre b a re pe tu ră, d ar vreau să îi răspund.
—Da, rep et eu.
—Nu îm i p ari p rea p rin să de el.
—Ba sunt...
—Ba nu... nu eşti. Se vede d in atitu d in ea ta că, de fapt, nu
îţi place de el.
138 Cristina Chiperi

Răm ân cu gura căscată d in p ricin a discursului lui prostesc.

Cine se crede de îm i explică m ie ce sim t p e n tru M att? Mă ridic
în picioare şi îm i p u n m âinile în şold.
—Ah, da? Şi cum a r treb u i să m ă com port cu cineva care îm i
place?
Se ridică şi vine lângă m ine.
Mă dau im ediat în spate, dar m ă lovesc de etajere. C am eron
m ă p riv eşte in te n s şi m ă p rin d e de b ă rb ie . în c e p să re s p ir
sacadat, in im a îm i bate m ai rep ed e şi nu reuşesc decât să mă
holbez la gura lu i şi să îm i d o resc să se u n ească rep ed e cu
a m ea. Nu m i s -a m ai în tâm p lat niciodată aşa ceva. Buzele lui
su n t ca n işte m agneţi.
Când reuşesc să p rin d curaj şi m ă ap ro p ii de el, C am eron se
îndepărtează.
—Poftim , bravo... Aşa, zice el, şi se aşază pe jos, zâm bind
prosteşte.
îm i vin în fire şi îm i dau seam a ce era cât pe ce să fac. C hiar
voiam să îl sărut?
—Aşa... ce? în tre b eu nervoasă.
—Aşa te com porţi când îţi place de cineva.
B ineînţeles că acum va crede că a r avea vreo şansă la m ine!
Dar nu e aşa, p e n tru că su n t cu M att, ia r ce s -a în tâm p lat m ai
în ain te a fost d oar o greşeală.
—Crezi că îm i place de tin e? în tre b eu.
El zâm beşte şi m ă priveşte.
—Da.
—Te înşeli! Sunt cu M att d in tr - u n m otiv, îi răsp u n d eu şi
m ă aşez pe jos.
—Te obligi pe tin e să îl iubeşti! H aide, ştii că n u ai fi vrut
să mă săruţi acum dacă ai fi fost cu adevărat îndrăgostită de el.
—Nu voiam să te sărut.
—0 , ba da, cum să nu... recunoaşte.
My D i l e m m a is You 139

Nu o voi recu n o aşte în vecii vecilor. A fost d o ar u n scurt

m o m en t de slăb iciu n e şi atât. R ăm ân tăcută şi nu m ai sp u n
nim ic. Mă las pe spate pe dulăpior.
—Deci treb u ia să te duci la M att?
—De unde ştii?
—Ai zis-o tu m ai înainte.
C redeam că nu m -a auzit.
—Ce să faceţi? în treab ă el.
—Nu e treab a ta.
Ridică d in u m e ri şi se în tin d e pe jos, cu braţele încrucişate
sub cap.
P ufnesc şi îm i recuperez telefo n u l de sub dulap. Am tre i
m esaje necitite. O, nu. Sunt toate de la Matt.
„Hei, unde e şti? “
„C e-ai păţit? Dacă eşti tot cu C am eron, mă en erv ez /4
„Bine, d in câte se pare, ai lu c ru ri m ai b u n e de făcut. Ai fi
putut să îm i spui că p referi să stai cu el. Ciao!“
Nu îm i vine să cred că iarăşi am stric a t re la ţia cu Matt!
Mă aşez pe podea şi îm i acopăr faţa cu m âinile.
C am eron se apropie de m ine.
—C e-ai păţit?
—N im ic... M i-a scris M att... E supărat.
—Nu ai făcut nim ic rău! Nu aveai de unde să îţi im aginezi că
o să răm ânem în ch işi în tr-o debara.
—Ştiu, d ar tocm ai asta e ideea! R espir p ro fu n d , ca să pot
continua: Cam, te rog, M att nu tre b u ie să ştie că am răm as
în ch işi îm p reu n ă aici.
—Bine, vom spune că erai singură. Stai aşa...
Sper să nu facă pe n esim ţitu l chiar acum.
—Când ţi- a scris? continuă el.
Verific.
—La 18:15.
—E ram deja aici. în colţul acela e sem nal.
 140 Cristina Chiperi

Are dreptate!
—Să m utăm dulapul.
A

II îm pingem în faţă, sp re cen tru l în căp erii, ia r eu mă duc

repede la colţ, să verific câte lin iu ţe am. Tot m ai m ulte.
—Aici p rin d sem nal...
C am eron se apropie de m ine şi se uită la ecran.
—S ună -1 pe Nash, e singurul care ne poate scoate de aici.
A

încuviinţez şi form ez num ărul.

—Iubiţelul tău n e -a salvat, zice Cam eron.
—Cris! S p u n e-m i tot.
—Nash, su n te m blocaţi în d ebaraua sălii de sp o rt a şcolii.
Vino repede aici!
—Vin im ediat! zice el şi închide.
Pufnesc şi aştept în tăcere să vină Nash.
—Cât îi va lua?
—Locuieşte deasupra, probabil că deja coboară scările!
Aud zgomot de paşi şi m ă ap ro p ii de uşă.
—Hei, su n tem aici!
Aud cheia răsu cin d u -se în y ală.
—C ris... Cam! D ar... voi doi...
—Nash, e o poveste lungă. Putem vorbi altă dată despre asta?
Sunt frântă, zic eu.
—Oh, b in e... A tunci... seară faină şi b in e aţi revenit!
Şi aşa se în c h eie coşm arul! In scu rt tim p , în autobuz, eu
şi C am eron pălăvrăgim despre cina cu ai m ei, despre p ă rin ţii
n o ştri şi încercările lo r nici m ăcar voalate de a ne face să ieşim
îm preună. Ne im aginăm ce feţe a r face ai m ei dacă n e - a r vedea
că ne întoarcem îm p reu n ă la o ra asta.
E distractiv să pălăvrăgesc cu el şi recunosc că îm i pare rău
că am ajuns deja.
—Păi, m ai b in e in tru în casă. P robabil că ai m ei su n t în g ri­
joraţi, zic eu.
M y D i t e m m a is You 14 1

—Da, ar fi m ai b in e dacă aş pleca. Ah, stai aşa! P ărin ţii tăi

ne privesc pe fereastra de la bucătărie.
Dau să m ă întorc, d ar el m ă opreşte.
—Nu te întoarce! Hai să le facem pe plac.
îm i rid ic ă u ş o r b ă rb ia , se ap ro p ie de m in e şi m ă săru tă
u şo r pe colţul gurii. Mă c u tre m u r g â n d in d u -m ă cât de frum os
e să îi sim t buzele pe ale m ele.
Nu pot să cred că în tr-a d e v ă r m ă gândesc la astfel de lucruri:
sunt iubita lui Matt!
—N oapte bună, îm i zice C am eron zâm bind şi se în d e p ă r­
tează încet.
—Noapte bună, răspund eu.
îl privesc plecând şi im ediat ce m ă în to rc sp re casă îm i dau
seam a că toate lu m in ile su n t stin se şi că m aşin a nu e acasă.
Nu e n im e n i acasă.
Mă întorc să îi sp u n lui C am eron că nu avea cum să îi vadă
pe ai m ei la fereastră, d ar a plecat deja.
Oare a făcut-o in ten ţio n at? Mă în d re p t încet spre uşa de la
in trare, cu această idee foarte ciudată în m inte.
 bia acum am aflat că m am a n u m ă poate duce la
şcoală în dim ineaţa aceasta. In tim p ce îm i p reg ă­
tesc ghiozdanul, mă tot uit la celular. Să îl sun sau nu pe Cam eron
să îl rog să m ă ducă? Astăzi e m ai frig ca de obicei şi nu am chef
să m erg pe jos.
Iau celularul şi îi scriu:
„Ciao, po ţi să mă duci tu cu m aşina? : - ) “
G hiozdanul e gata când p rim esc răspuns de la el.
„Sunt în faţa casei tale.
A

încerc să nu m ai zâmbesc ca tâm pa. M i-a scris u n m esaj, nu

altceva!
îm i iau geanta şi mă în d re p t spre in trare.
—Iubire, m ergi pe jos? m ă în treab ă mam a.
—Nu, m ă duce Cam.
—Cam? De când îi zici aşa? Parcă îl urai, zice ea cu u n zâm ­
bet, care sigur nu prevesteşte nim ic bun.
C latin d in cap şi ies din casă.
M aşina lui C am eron e ch iar în faţa casei. Urc şi m ă aşez
lângă el.
—D eci... cum de m -a i rugat să te duc? sp u n e el pe u n to n
şiret, p riv in d u -m ă p re ţ de câteva secunde.
—0 , nu îţi face iluzii, m am a trebuie să o ducă pe Kate la m edic
şi nu aveam chef să m erg pe jos...
—C redeam că ţi- a fost d o r de m ine, m ă în tre ru p e el.
My Dilemma is You 143

Mă u it la el. Pare serios.

A tm osfera d in m aşină a devenit apăsătoare şi trebuie să spun
ceva ca să o m ai detensionez.
- S ă - m i fie dor de tine? Am p etrecu t toată ziua de ie ri îm p re ­
ună! răsp u n d eu chicotind.
Râde şi el.
A jungem la şcoală şi recunosc că m i-e p u ţin team ă să cobor
din m aşină.
Ieri, im ediat ce-am ajuns acasă, i-a m scris u n m esaj lui M att
şi i-a m povestit despre in cid en tu l cu debaraua, om iţând însă
faptul că era şi C am eron cu m ine. Cu siguranţă că M att e pe aici
şi că se va enerva im ediat ce m ă va vedea cu el... ca să nu mai
punem la socoteală că m ă tem că îm i va descoperi m inciuna.
—Eşti bine?
—Da, mă tem doar că M att se va în fu ria când mă va vedea cu
tine, îi sp u n eu, d o rin d u -m i să fiu sin ceră cu el.
—Nu a r treb u i să te tem i de iubitul tău. M att e u n n e sim ţit
dacă te face să te sim ţi aşa. Nu îţi poate alege el p rieten ii: poţi
să stai cu cine vrei şi să faci ce vrei. Aşa că nu îţi m ai face griji!
O ricum , eu nu voi spune nim ic despre povestea de ieri, aşa că
nu va afla niciodată.
—M ulţum esc... răsp u n d eu.
—P en tru ce? Te rog în să să te g ândeşti b in e la povestea ta
cu Matt.
Eu şi C am eron in tră m în şcoală unul lângă celălalt.
—Hei, oam eni buni! strigă Taylor venind spre noi şi dându-ne
nişte bilete. M -am hotărât când să îm i serbez ziua de naştere!
Sunt foarte curioasă să aflu totul despre asta. Mă u it cu em o ­
ţie la invitaţie.
—Spune tot! zic eu.
—In 3 i octom brie. Va fi u n fel de com binaţie în tre o petrecere
de H allow een şi o zi de n aştere... P rieten a m ea cea m ai bună
s -a gândit la asta şi va organiza totul. Vom p etrece îm p reu n ă,
ţin ân d cont că e doar o zi în tre zilele noastre de naştere.
144 Cristina Chiperi

—Abia aştept! Pun p ariu că va fi o p etrecere grozavă! zic eu

bucuroasă.
—Ah, şi vrem să veniţi costum aţi.
—Oh, eu n -o să vin costum at, spune C am eron râzând.
—Eu da! Abia aştept! Va fi foarte frum os, zic eu.
II salutăm pe Taylor şi ne în d re p tă m sp re sala u n d e se ţin
orele de lim ba engleză. Mă gândesc în tru n a la p etre cere şi la
costum ul pe care îl voi purta. Ba, m ai b in e, la cum ne vom cos­
tum a eu şi Matt! A r fi foarte frum os să găsim costum e asortate.
—Cum de eşti atât de entuziasm ată p e n tru o chestie de genul
acesta? în treab ă Cam.
—Cum să nu fiu?
Abia aştept!
Cine ştie cu cine va veni el la p etrecere? Mă cu trem u r doar
g ân d in d u -m ă că l-a ş putea vedea cu o altă fată; poate p e n tru că
n u reuşesc să m i -1 im aginez cu alta în afară de Susan.
—Ieri seară am vorbit cu Sam, îm i zice el, ia r eu m ă opresc
im ediat.
Oare s-a u certat? Oare nu o lasă să fie cu Nash?
—M -am gândit la ce m i-a i spus atunci şi ai dreptate. M -am
h o tă râ t să n u m ai fac pe n e m e rn ic u l sau m ăcar să în c erc.
A m asig u rat-o că nu m ă va in teresa niciodată ce face cu el, îm i
explică el.
N u e ch iar u n discurs de frate iu b ito r, d a r to t e ceva că nu
i-a in terzis să fie cu Nash.
Zâm besc, ia r C am eron se holbează la buzele m ele p re ţ de
câteva secunde.
—Of, te rog, n u m ai zâm bi aşa, zice el tre c â n d u -ş i m ân a
p rin păr.
—De ce?
—P en tru că... Of, nim ic. Hai să m ergem , să nu întârziem !
—M ăcar sp u n e -m i dacă era o chestie pozitivă sau negativă,
sp u n eu.
—Pozitivă.
M y D i l e m m a is You 145

Zâm beşte, iar eu m ă liniştesc.

In tră m în sala de clasă, ia r proful e deja la catedră şi nici
m ăcar nu am tim p să îl salut pe M att. Nici nu reuşesc să vorbesc
cu el în pauzele d in tre ore.
D im ineaţa trece încet, iar m atem atica, după tre i ore foarte
apăsătoare, e o adevărată traum ă.
Proful explică, d ar eu m ă gândesc d oar la ce voi p u rta la
p etrecerea de Halloween.
—C am eron, corectează exerciţiile, zice proful.
—Nu am m anualul, zice el.
Profesorul pufneşte şi se uită în jur. M i-e teamă! S -ar părea
că urm ează să îşi aleagă urm ătoarea victim ă.
—C ontinuă cu dom nişoara Evans!
Cred că nu am auzit b in e... Mă concentrez asupra m an u alu ­
lui m eu şi încep să mâzgălesc colţurile paginii. După care aud
u n zgom ot de scaun tâ râ t pe podea, ia r în m ai p u ţin de două
secunde, m ă trezesc cu C am eron lângă m ine. II privesc, iar el
îm i zâm beşte.
îm i în d re p t d in nou atenţia spre m anualul m eu şi pe ce voi
p u rta la p etre cere. Mai su n t d oar două zile, aşa că am foarte
p u ţin tim p la dispoziţie ca să m ă hotărăsc. Iau iarăşi invitaţia
şi m ă u it la ea.
—M ergi cu M att? m ă în treab ă Cam eron.
încuviinţez în tăcere.
—Ai vrea să faci o chestie?
îl privesc în treb ăto are.
C am eron se lasă pe spate în scaun şi se uită în faţă. Fac şi eu
la fel şi îm i dau seam a că proful se uită la noi. încuviinţez din
cap la fiecare cuvânt care iese d in gura profesorului.
—Vino m ai aproape, îm i şopteşte Cam.
Mă m ut cu scaunul m ai aproape de el, ca să văd ce are să îm i
spună. Mă face curioasă.
—Uite cum facem : scapi de M att şi vii la p etrecere cu m ine.
—Poftim ? zic eu şi sar d in scaun.
146 Cristina Chiperi

Se uită to ţi la m ine. Aş vrea să d isp ar chiar acum.

—D om nişoară Evans, dacă v reţi să corectaţi exerciţiul, nu
este nici o problem ă... Vă rog, zice proful.
La draeu’ cu C am eron şi şm echeriile lui ca să m ă facă să dau
m ereu de necaz.
—B ine, ră sp u n d eu şi îm i dau seam a că n e su fe ritu l abia
se abţine să nu râdă, aşa că îl în ghiontesc cu cotul, ia r el izbuc­
neşte în râs.
Proful se uită u rât la noi.
—Dallas? Ce e atât de am uzant?
C am eron se lin işteşte şi clatină d in cap.
—Dacă o ţin e ţi to t aşa, vă veţi alege cu tem e în plus, ne am e -
n in ţă proful nervos.
Ne cerem scuze, ia r el continuă lecţia.
—Deci, accepţi? în treab ă Cam.
Ah, vorbea serios?
A

—Iţi am intesc că am iubit, îi răsp u n d eu şocată.

—Ai iubit, d a r n u eşti îndrăg ostită... Recunoaşte că, dacă nu
a r fi fost M att, ai fi venit cu m ine la p etrecere fără să eziţi.
Oare chiar atât de egocentric e?
—Sunt sigură că alte fete a r face cum ai zis tu, d ar nu şi eu.
—Ştiu că nu eşti ca celelalte... d a r de ce să nu încerci?
Se uită la carte, ia r eu m ă u it la el. E atât de frum os... şi e şi
m ai frum os când zâm beşte.
Nu! C hiar că trebuie să încetez! Mă în to rc spre M att şi îl văd
foarte gânditor.
—H m m m ... Tipul acela ascunde ceva, zice C am eron.
La ce i-o sta m intea?
—Tipul acela are u n num e, îi ră sp u n d eu irita tă de m odul
în care vorbeşte d esp re M att.
—T e-ai gândit la ce ţi-a m spus?
—Ce m i-a i zis? în tre b eu confuză.
My D i l e m m a is You 147

—Să vorbeşti cu el şi să îi spui că poţi fi p rieten ă cu cine vrei,

ceva de genul ăsta.
—Da, ai d reptate... voi vorbi cu el despre asta.
Sper ca M att să reacţioneze b ine. Nu vreau să îl părăsesc,
p e n tru că ţin la el, d ar nu vreau nici să îl p ie rd pe C am eron,
m ai ales acum că începem să ne înţelegem . Sunt confuză şi sim t
că stă să îm i explodeze capul, aşa că mi-1 aşez pe bancă, să mă
liniştesc.
—Eşti b in e? îm i şopteşte Cam, iar eu sim t u n fio r pe şira
spinării.
încuviin ţez. C ând se în d ep ărtează, sim t u n gol in te rio r.
Ce m i se întâm plă?
P en tru o clipă, în ch id ochii şi văd zâm betul lui C am eron...
A poi chipul lui frum os. îi deschid im ed iat la loc şi îm i ridic
capul, scuturându-1, ca să îm i alung im aginea lui d in m inte.
El m ă priveşte suspicios, dar, d in fericire, nu spune nim ic.
îm i trece p rin m in te gândul absurd că aş sim ţi ceva p e n tru
C am eron. Şi dacă e adevărat?
Sună clopoţelul şi nu am fost niciodată m ai bucuroasă să
îl aud. M ăcar aşa voi putea să scap de aceste gânduri prosteşti,
care p a r să nu vrea să îm i iasă d in m inte.
Mă ridic de pe scaun şi întâlnesc im ediat privirea lui Matt.
—M ergem ? m ă în treab ă şi el, şi C am eron în acelaşi tim p.
încuviinţez şi ieşim d in clasă.
N ash şi Sam ne ajung im ediat din u rm ă şi recunosc că le stă
foarte b in e îm p reu n ă! O bserv d in p riv ire a lu i C am eron că
e p u ţin enervat. Mă priveşte şi îi zâm besc. îm i zâm beşte şi el
şi pare să se sim tă m ai bine.
Ieşim în grădină şi m ergem la C arter şi la ceilalţi.
 aylor ne vede p rim u l şi ne salută im ediat.

7 Ne ap ro p ie m de grupul n o stru şi ne in teg răm în

cercul pe care l-a u form at.
E frum os să îi văd pe Sam şi N ash atât de u n iţi şi, sincer, sunt
p u ţin invidioasă, deoarece încep să cred că în tre m ine şi M att
nu a r putea exista niciodată u n astfel de sen tim en t.
—Deci, cu cine v en iţi la p etrecere? în treab ă Taylor.
C am eron se uită la m ine, ia r eu zâm besc u şo r şi clatin d in
cap. Evident, nu in ten ţio n ez câtuşi de p u ţin să m erg cu el.
—Cu Maggie, răspunde Carter.
—Eu vin cu cea m ai bună p rieten ă a m e a ... M om entan n u m ă
văd cu n im en i, zice Taylor.
—Cam? în treab ă Nash.
—Tipa pe care am in v ita t-o încă n u m i-a co n firm at, ră s ­
p u n d e el.
Dacă se referă la m ine, nici nu va p rim i vreo confirm are.
—Cine e? în treab ă Taylor curios.
—Veţi vedea la petrecere, răspunde Cam.
—Eu şi Cris vom veni îm p reu n ă, zice M att, în to rc â n d u -se
spre m ine şi zâm bindu-m i.
—C red eţi-m ă că va fi cea m ai frum oasă p etrecere d in viaţa
voastră, ne asigură Taylor em oţionat.
—O, nu, oftez eu încet când o văd pe Susan v en in d sp re noi,
cu cortegiul după ea.
M y D i l e m m a is You 149

—O am eni b u n i, zice ea cu vocea ei en erv an tă. Taylor, la

p etrecerea ta voi veni cu Brent.
B rent? Cine m ai e şi ăsta?
—Nu te -a în treb at n im en i, com entează C am eron, ia r în clipa
asta îm i vine să bat palm a cu el.
—A h, am u ita t... C ris şi C am eron, p ro fu l de engleză vrea
să vorbească cu voi, zice Susan.
Eu şi Cam ne privim u n u l pe celălalt. Ce m ai vrea acum ?
Ne rid icăm în picioare. Se ridică şi M att im ediat. A poi se
apropie de m ine, mă p rin d e de talie şi m ă sărută apăsat.
—Eşti foarte frum oasă astăzi, zice el.
Ştiu foarte b in e că vrea d o ar să îi am intească lui C am eron
că su n tem îm preună.
îi zâm besc şi apoi îl ajung d in u rm ă pe Cam eron.
—Eşti foarte frum oasă, zice el im itâ n d u -1 pe M att în tim p
_
__ A

ce străb atem coridorul. E doar u n im becil. în că nu în ţeleg de

ce eşti cu el.
—Cam, o p reşte-te! îţi am intesc că su n teţi p rieten i...
Se întoarce şi m ă priveşte.
—Cam? în treab ă el, chicotind.
—Eh? Adică, voiam să...
—De când su n tem noi doi atât de apropiaţi? m ă în tre ru p e el.
Recunosc to n u l glum eţ d in vocea lui şi pufnesc.
—G lum esc... D oar că sună ciudat când zici tu, îm i explică el,
ev itân d u -m i privirea.
—Sună rău?
A

—N u... dim potrivă... ciudat în sen s pozitiv. îm i place, zice

el zâm bind.
—Ce crezi că vrea de la noi? în tre b eu, u itâ n d u -m ă la p ro fe ­
sorul de engleză care ne aşteaptă în sala de clasă.
—Să ne angajeze ca oam eni de serviciu? p resu p u n e el.
R âd.
—Bună ziua, d o m n u le p ro feso r, n e - a spus S usan că v reţi
să vorbiţi cu noi, zic eu, încercând să p a r cât m ai politicoasă.
 150 Criştina Chiperl

—Da, voiam d o ar să vă sp u n că în g rijito rii au răm as atât de

im p resio n aţi de treab a pe care aţi făcut-o, încât, dacă a r putea,
v -a r angaja bucuroşi.
Mă u it la G am eron. D in câte se pare, avea dreptate.
—Atâta tot... în cercaţi să fiţi p ed ep siţi m ai des, adaugă p ro ­
fesorul şi se ridică de la catedră, dând să plece.
—Vom face to t posibilul, răspunde Cam încet.
De ce co n tin u i să zâm besc ca o idioată?
Ne în to arcem la ceilalţi şi im ed iat ce ne in teg răm în cerc,
îm i dau seam a că M att şi N ash se uită chiorâş unul la celălalt.
—Deci, tu vei m erge cu M att? mă în treab ă Susan.
Dau să îi răsp u n d , d ar M att m i-o ia înainte:
—Nu, ea va m erge cu G am eron.
G e l-a apucat?
—M att... zic eu, în tim p ce el mă apucă de încheietura m âinii
şi mă trage departe de grup. Ce-ai păţit? îl întreb, eliberându-m ă
din strânsoarea lui.
—Deci ţi-a i p etrecu t toată după-am iaza cu el.
Nu voiam să afle. Ştiam eu că nu pot avea încredere în Gameron.
—Cu cine? mă fac eu că nu ştiu despre ce vorbeşte.
Evident că se referă la G am eron, altfel nu a r fi atât de furios.
—Mă iei peste picior? Ştiu că ţi-a i petrecut toată după-am iaza
cu C am eron, m i-a spus Nash! De ce? De ce îm i faci d in -astea?
—Nu e vina m ea că am răm as în c h işi în n en o ro cita aia de
dehara! îi răspund eu, rid icân d tonul.
—N um ai scuze! Scuze p ro steşti! Dacă p re fe ri să ieşi cu el,
zi-o şi gata, nu îţi m ai bate joc de m ine!
—Nu îm i bat joc de tine! Vreau să fiu cu tine, de ce nu înţelegi?
P rob abil că p a r d isp erată, d a r nu îm i pasă! Vreau să îl fac
să priceapă că ţin la el.
—P entru că, de fiecare dată când te văd, eşti cu el, fir-a r să fie,
şi nu suport asta!
My D i l e m m a Is Yo u 151

Se opreşte ca să îşi tragă răsuflarea. Pare în tr-a d e v ă r d istrus

şi mă sim t vinovată. Nu credeam că aşa aveau să se sfârşească
lucrurile în tre m ine şi M att. La început, totul părea perfect, dar
în ultim a vrem e ne to t certăm .
-A le g e ... el sau eu, îm i spune el.
Răm ân cu gura căscată şi sp er să fi în ţeles greşit.
—Poftim ? în tre b eu.
—Ori cu el, ori cu m ine, rep etă M att sigur pe sine.
Nu pot să aleg.
—Nu vreau să te m ai văd cu el. Nici m ăcar ca p rieten ă.
—Sunt prieten ă cu cine vreau! Iar tu ar treb u i să înveţi să ai
încredere în mine! zic eu, încercând să fiu cât mai convingătoare.
M att clatină d in cap.
—Ia -ţi cât tim p ai nevoie ca să te hotărăşti!
Şi pleacă, lă sân d u -m ă singură.
De ce su n t toate lucrurile d in viaţa m ea atât de dificile?
S unt fu rio asă şi, în acelaşi tim p , am im p re sia că su n t pe
m oarte.
Sună clopoţelul şi in tru rep ed e. S trăbat în cet co rid o arele
şi mă tot gândesc la M att şi la cât de egoist poate fi.
—Cris!
Mă în to rc spre Sam cu u n zâm bet cât se poate de fals pe faţă.
—C e-ai păţit? în treab ă ea.
S -a r părea că nu s -a lăsat păcălită de zâm betul m eu.
—M att m -a pus să aleg în tre el şi G am eron, îi explic eu.
Ştiu că pot fi sinceră cu Sam, căci m ă înţelege aşa cum doar
Cass ştia să m ă înţeleagă.
—Poftim ? De ce ar face una ca asta? în tre a b ă ea.
—D eoarece cred e că, p e n tru m in e. Cam e m ai m ult decât
un am ic.
Se gândeşte p u ţin , iar când mă priveşte, m i se face team ă, ca
şi cum urm ează să spună ceva îngrozitor.
152 Cristlna Chlpeti

—Gris, voi fi sinceră cu tine. Nu te -a i gândit niciodată că s-a r

putea să sim ţi ceva p e n tru fratele m eu? Adică, dacă te întreabă
toată lum ea, treb u ie să existe u n motiv, nu?
Mă opresc şi o privesc.
—Cred asta doar p e n tru că ne văd m ereu îm p reu n ă.
—Da, şi de ce su n teţi m ereu îm p reu n ă? în treab ă ea.
—P entru că... Nu ştiu de ce. C hiar n u ştiu de ce ajungem tot
tim p u l îm preună.
—D in p u n ctu l m eu de vedere, ştii, şi o ştie şi C am ... Mai
treb u ie doar să lăm u riţi lucrurile.
Ce anum e să lăm u rim ? Ce lu cru ri? Nu există lucruri în tre
m ine şi G am eron şi nici nu vor exista vreodată.
—In orice caz, M att se sim te a m e n in ţa t, deoarece ştie că
C am ero n e u n ad v ersar de te m u t, şi, dacă aş fi în locul tău,
aş avea grijă! Ştie cum să se poarte cu fetele.
în c u v iin ţe z şi in tră m în sala de clasă. Mă aşez şi aştep t
să in tre proful.
Gam se aşază pe banca d in faţa m ea şi m ă priveşte.
—G e-ai păţit? Ge ţi-a spus? în treab ă el.
—Gă a aflat d espre debara.
—Ge? Jur că nu i-a m zis eu, spune el, rid icân d m âinile.
—Da, ştiu. I-a zis Nash. Am u itat să îi sp u n să nu zică nim ic,
aşa că, asta e! M att e furios şi, în plus, m -a pus să aleg în tre
tin e şi el.
Gam îşi pleacă p riv irea şi devine gânditor.
—Si... zice el.
—Nu in te n ţio n e z să aleg! V orbesc cu cine vreau! Nu îm i
poate alege el p rie te n ii, zic eu sigură pe m ine.
Gam zâm beşte şi pare uşurat.
—Deci nu m ai su n teţi îm p reu n ă?
—Nu cred...
îş i tre c e m ân a p r in p ă r şi re d e v in e Gam cel de obicei,
n esim ţit şi sigur pe el.
My D i l e m m a is You 153

—Deci nu vei m erge cu el la p etre cere, aşa e?

Ştiu deja u n d e vrea să ajungă, d ar m ă fac că nu înţeleg.
—Exact.
Mă priveşte d rep t în ochi: p u n p ariu că m ă va în tre b a dacă
vreau să m erg cu el.
—Bine.
Se ridică şi se întoarce la banca lui, în tim p ce proful in tră
In clasă.
Ce răsp u n s e acesta? „B ine“?
Mă în to rc spre el.
—Bine? în tre b eu.
—Da, bine. Dacă vrei, după ore te duc acasă. Am citit că o să
plouă după-am iază.
P uţin dezam ăgită de reacţia lui, încuviinţez şi m ă în to rc spre
prof.
D in fericire, se te rm in ă orele şi sună clopoţelul. Mă u it spre
fţeam. Afară pare să se fi dezlănţuit potopul... Nu am m ai văzut
niciodată aşa ceva.
—Ce ţi-a m spus? zice Cam zâm bind.
Accept să mă ducă el cu m aşina şi ieşim d in sala de clasă. Ştiu
că M att m ă priveşte fix, d ar nu m ă interesează. El m -a forţat.
 Q 4

ă u it p e n tru ultim a dată în oglindă în ain te să ies.

în faţa m am ei, p en tru verdictul final.
Ieri după-am iază, după ore, m -am dus în centru şi am dat
o tură p rin magazine ca să mă mai bin ed isp u n şi ca să găsesc
ceva potrivit p en tru petrecerea de diseară.
E o rochiţă neagră cu talie înaltă, strâm tă peste piept şi lungă
până la genunchi. Are o pereche de aripi cusute pe spate, aşa că
ar treb ui să fiu un dem on sau ceva de genul.
C e-i drept, altfel îm i im aginasem lucrurile... Am crezut că
voi fi însoţită de Matt la petrecere şi că aveam să ne alegem
costumele îm preună, dar lucrurile au ieşit altfel...
Mă concentrez pe reflexia mea din oglindă. Trebuie să recu­
nosc că arăt bine. Am părul prins în tr-o coadă înaltă şi o mască
neagră pe faţă: sunt sigură că nu m -ar recunoaşte nim eni. Abia
aştept să văd ce faţă vor face prietenii mei când voi ajunge acolo!
îm i vibrează telefonul. E un SMS de la Gameron.
„în cinci m inute ajung la tin e.“
Sunt foarte agitată... Am acceptat să m ergem îm preună la
petrecerea lui Taylor pentru că acum suntem amândoi singuri.
Ştiu sigur că lui Matt nu îi va plăcea deloc, dar sunt convinsă
de alegerea făcută. Eu şi Gameron am început să ne îm priete­
nim, iar Matt trebuie să accepte acest lucru.
„Bine“, îi răspund eu şi ies din cameră să mă evalueze şi
mama. însă, când ajung în salon, mă trezesc cu toată familia
My D i l e m m a i s Y o u 155

Evans pe canapea, gata să m ă privească defilând. R ăm ân to ţi

cu gura căscată.
- Uau, scum pa mea! zice m am a em oţionată.
Ochii îi devin sticloşi şi ceva îm i spune că în m ai p u ţin de
cinci secunde va izbucni în lacrim i. Mă apropii şi o îm brăţişez
înainte să înceapă cu d iscu rsu ri patetice d esp re „Cum trece
timpul! Parcă ieri te ţineam în b ra ţe !“ şi altele de genul acesta.
Se aud bătăi în uşă. Cam eron cu siguranţă nu ar fi vrut să se
întâlnească cu ai m ei şi eram convinsă că aveam să mă duc eu
la maşină.
—Deschid eu, zice tata.
Mă duc în cam eră să îm i iau poşeta şi îl aud pe Cam eron cum
li salută pe ceilalţi.
Când mă întorc la ei, îi evit privirea, care mă m ăsoară din
cap până în picioare, şi nu pot să nu roşesc.
El e îm brăcat elegant, cu blugi, o cămaşă albă şi o haină neagră
şi pare să meargă mai degrabă la o serată decât la o petrecere
de Halloween.
—Ciao, îi zic eu, apropiindu-m ă de el.
—Hei... Ciao...
Pare stânjenit... E neobişnuit să îl văd purtându-se aşa.
—La ce oră m i-o aduci înapoi? întreabă tata.
—Până în miezul nopţii, răspunde Cam eron priv in d u - 1.
Tata încuviinţează şi ieşim din casă.
Străbatem în tăcere aleea până la maşină. Mă aşez pe locul
pasagerului, închid portiera şi, când mă întorc să mă uit la el,
văd că se holbează la mine.
—Ce e?
—Nimic... doar că... zice el, dar nu îşi term ină fraza şi p o r­
neşte maşina.
—Doar că...?
Încerc să răm ân cât mai calmă.
Porneşte radioul şi reglează volumul. Mă dau bătută; nu voi
şti niciodată ce voia să îm i zică.
 156 C r i ş t i na C h i p e r l

—Doar că eşti foarte frum oasă, încheie el.

Nu îm i vine să cred: G am eron m i-a făcut u n com plim ent,
ia r acum pare d e -a d rep tu l jenat.
—M ulţum esc, răsp u n d eu, şi el zâm beşte.
Dau m ai tare volum ul. Se aude Sing, al lui Ed S heeran. Ador
cântecul acesta!
în a in te să m ă m u t în M iam i Beach, ascu ltam fo arte dea
m uzică, ia r m elodia aceasta îm i plăcea cel m ai m ult.
—Deci, ce eşti? Un liliac? m ă în treab ă el, dând m ai în cet şi
lă sân d u -m ă cu gura căscată. Cum să m ă confunde cu u n liliac?
—Poftim ? Nu... Sunt u n dem on, zic eu.
Râde, d ar nu e deloc distractiv. Ce s -a în tâm p lat cu Cam cel
tim id de acum câteva m in ute?
—Cum să nu...
N esim ţitul.
—Şi tu ce a r tre b u i să fii? Un m agician? în tre b eu.
—M -am îm b ră c a t n o rm a l. M erge şi aşa; la u rm a u rm ei,
e o p etre cere de zi de n aştere.
—Ce păcat... Ai fi arătat drăguţ ca u n dovleac en o rm , îi ră s ­
p u n d eu, p u fn in d şi u itâ n d u -m ă pe geam.
El chicoteşte şi dă d in nou m uzica m ai tare.
în scurt tim p ajungem în faţa localului. Sunt o m ulţim e de
m a şin i p arcate şi o coadă lungă de p erso a n e costum ate care
aşteaptă să in tre.
—Dacă Taylor nu îşi face curând apariţia, plecăm , zice Cam
o p rin d m aşina.
—Abia aştepţi să intri!
El clatină d in cap şi coboară d in m aşină. Se apropie şi îm i
oferă braţul.
Ştiu că n u e o idee b u n ă să m erg la b ra ţ cu el, d a r în seara
aceasta nu vreau să m ă gândesc la nim ic, ci doar să m ă distrez.
Fără să îm i dau seam a, am in trat deja în local. Muzica e foarte
tare şi m ulţi dansează deja... Ne va fi im posibil să îl găsim pe
Taylor.
M y D i l e m m a is You 157

în cele d in urm ă, îl zăresc: dansează cu o fată foarte drăguţă.

Eu şi G am eron ne a p ro p ie m în c e t de el. Taylor ne vede,
ne zâm beşte şi ne vine în în tâm p in are.
—Hei, ciao! Dacă vreţi, în capătul sălii su n t m ese cu scaune.
Carter, Jack şi ceilalţi su n t acolo.
—Bine, ne ducem la ei. Ne vedem m ai târziu, zice Cam şi ne
avântăm în învălm ăşeală.
M ergem la ceilalţi p rie te n i ai n o ştri, ia r Cam m ă p rezin tă
celor pe care nu îi cunosc.
—Ei s u n t A shton, Shawn, A aron, iar ea e M ahogany.
Mă u it în faţă şi îm i p ie re zâm betul. La câteva m ese d is ­
tanţă, M att se află în co m p an ia T am arei, u n a d in gâsculiţele
alea n esu ferite, p rieten e cu Susan. Se holbează la m ine, aşa că
i mi m ut im ediat privirea.
—Ce e? m ă în treab ă Cam. Gând îi vede pe M att şi pe Tamara,
\ mi ia m âna şi m i-o strânge tare. Nu te m ai u ita la ei şi d istre a -
A

ză-te. Iţi aduc ceva de băut.

—Nu beau.
—Te va ajuta, cred e-m ă.
La u rm a u rm ei, o b ăutură sau două sigur îm i vor face b in e.
Cam se întoarce cu o băutură violet în m ână.
—Ce e asta? în tre b eu.
—Nu ştiu, d ar pare bună, zice el, o fe rin d u -m i-o .
Iau p ah aru l şi îl duc la nas, să îl m iro s şi să în c erc să îm i
im aginez ce gust are. Se sim te alcoolul, ceea ce nu îm i displace
deloc.
A

îm i apropii pah aru l de al lui Cam, ciocnim şi dau pe gât toată

băutura aceea ciudată cu gust de vată pe băţ şi încă ceva acid.
—E bună? în treab ă el.
încuviinţez.
—Mai vreau. De u n d e ai lu at-o ?
îm i arată colţul cu cocktailuri şi m ă duc să îm i iau încă unul.
După ce l-a m băut şi pe al doilea, pare că îm i e m ai b in e şi sim t
158 Cristina Chlperl

d o ar d o rin ţa de a m ă d istra făcând p ro stii. Nu îm i m ai pasă

deloc de M att.
—Să ne jucăm jocul cu sticla! p ro p u n e brusc A shton.
♦

în c u v iin ţă m cu to ţii. A bia a şte p t să în cep em ! Ceea ce e

o noutate p e n tru m ine, ţin â n d cont că am u rât m ereu acest joc
prostesc.
Shawn se ridică şi ia o sticlă de pe m asa vecină. 0 învârteşte
pe m asa n o astră şi p rim a p erso an ă aleasă e M ahogany.
O m ai învârteşte o dată şi sticla se opreşte în dreptul lui Aaron.
—Nuuu! zice M ahogany, a c o p e rin d u -şi faţa cu m âinile.
—Trebuie să o faci! exclam ă C am eron lângă m ine.
—U nde treb u ie să m ergem ? Nu îl săru t aici, răspunde ea.
Ne uităm to ţi în ju r.
—La separeu, ne arată Jack.
Nu ştiu de ce, d ar îm i am intesc de după-am iaza aceea în care
am răm as în ch isă în debara cu Cam. Zâmbesc.
—Ce e? m ă în treab ă el.
—N im ic, răsp u n d eu chicotind.
Cei doi se în to rc, iar M ahogany reîn cep e jocul.
De data aceasta, sticla se o p reşte în d re p tu l m eu ... M i-e
p u ţin frică să aflu cine m ă va însoţi. Mă u it după M att să văd ce
face: dansează îm b răţişat cu Tam ara, care zâm beşte tâm p. Sim t
cum m ă în fu rii. Mă u it la sticlă cum ce se învârteşte şi începe
să încetinească, o p rin d u -se pe... C am eron.
Ne u ităm unul la celălalt şi p rin m in te îm i trece u n singur
gând: „O, n u !“
Ce să fac? Nu vreau să îl sărut, m i-e team ă că asta a r strica
totul.
—Hai! zice A aron.
îm i vine să îi vâr sticla pe gât, ca să tacă d in gură.
Mă u it d in nou la M att, care dansează cu Tam ara, şi m ă în fu ­
rii şi m ai tare. Iau u n cocktail la n im ereală de pe m asă şi îl dau
pe gât d in tr-o suflare. D upă care m ă u it la C am eron.
My D i l e m m a i s Y o u 159

—Să m ergem , zic eu.

El face och ii m ari, n e v e n i n d u i să creadă. De fapt, n ici
m ie n u îm i vine să cred că su n t pe p u n ctu l d e -a m ă în c h id e
în tr - u n sep areu cu G am eron, d ar în cerc să m ă conving că aşa
îi voi atrage aten ţia lui M att, care poate va înceta să m ai flirteze
cu cretin a aia.
Mă ridic şi m ă duc rep ed e spre separeu.
Nu am de gând să îl săru t pe G am eron, ci d o ar să îl fac pe
Matt să înţeleagă că n u m ă in teresează dacă îşi p etre ce toată
seara cu alta.
Gam m ă urm ează, iar eu m ă opresc brusc: Tam ara se freacă
de M att, lucru care m ă deranjează îngrozitor.
- V ii?
îm i în d re p t d in nou aten ţia spre G am eron, care m ă aşteaptă
în faţa separeului.
M att m ă priveşte; se u ită rapid la m ine, la C am eron, la m asa
cu sticla şi apoi d in nou la m ine. Pare în g rijo rat şi se în d e p ă r­
tează de Tam ara, care îl priveşte uim ită, şi vine în sp re m ine.
Sim t cum îm i creşte ad ren alin a, d ar nu am de gând să aştept
să văd ce are de spus.
Mă în d re p t rap id spre separeu şi in tru .
Alcoolul a pus stăp ân ire pe fiecare părticică d in tru p u l m eu
şi cred că de aceea m in tea m ea se gândeşte doar la G am eron şi
la buzele lui.
Aud uşa în ch izân d u -se în u rm a m ea. Cam se întoarce spre
m ine.
—Bine, ştii cum funcţionează, îm i zice el. C red că u n m in u t
e de ajuns.
Ştiu că voi face ceva care va strica totul, d ar nu m ă in te r e ­
sează; vreau să o fac.
>*. __ __ __
îm i dau jos m asca şi m ă apropii de C am eron. Sunt la u n suflu
depărtare de buzele lui.
—Să vedem dacă ne va fi de ajuns, zic eu, p riv in d u -1 în ochi.
160 Cristina Chiperl
A

II sărut fără să m ai aştept răsp u n s şi m i se pare totul ciudat

şi confuz. A şteptam să o fac încă d in ziua în care am curăţat
sala de sp o rt d re p t pedeapsă, ia r p e n tru el este o co n firm are
a faptului că —poate —îm i place de el.
Buzele n oastre se unesc şi m ă încearcă u n am estec de em oţii
co n trastan te, pe care nu le -a m m ai sim ţit până atunci.
Mă dau în spate, ca să îi văd reacţia. îm i răspunde cuprinzân-
d u -m ă de după talie şi trăg ân d u -m ă spre el, ca să îm i captureze
d in nou gura.
Sărutul devine d in dulce, pasional. Nu m -a ş fi gândit n ic io ­
dată că o să ajung vreodată în p u n ctu l acesta cu Cam şi, totuşi,
iată-m ă.
Se opreşte p re ţ de o clipă.
—Eşti sigură de ceea ce faci? m ă în treab ă el îngrijorat.
Mă uit la buzele lui frum oase.
7 Şşşt-
II sărut d in nou, ia r el n u m ă refuză. Mă îm pinge uşor, până
ajung să m ă sp rijin cu spatele de p erete.
Gura lu i se m işcă în tr-o arm o n ie perfectă cu a m ea şi ju r că,
dacă aş putea, aş o p ri aceşt m om ent în loc p e n tru totdeauna.
Uşa separeului se deschide brusc şi... îl văd pe M att.
—Dar ce n aib a...? spune el nervos.
Mă u it la el şi pufnesc: a stricat u n m om ent m in u n at.
Insă el se apropie şi pare să îşi fi p ie rd u t m inţile de furie.
—Calm ează-te! îi zice C am eron enervat.
îm i croiesc drum p rin tre cei doi şi ies d in încăpere. Lum inile
şi oam enii d in ju ru l m eu încep să se m işte cu în cetin ito ru l, dar
nu îm i pasă. Clatin d in cap şi totul revine la norm al.
M att face to t posibilul să m ă ajungă d in urm ă. Ies d in local
şi aerul rece îm i provoacă o d u rere de cap.
—O p reşte-te! strigă M att alergând.
—Lasă-m ă în pace şi d u -te să te freci de Tamara! îi răsp u n d
eu urlând.
My D i l e m m a i s Y o u 161

—Gris! m ă strigă C am eron, aju n g ân d u -m ă d in u rm ă cu r e s ­

piraţia în tretăiată.
—I-a i dat să bea? îl în treab ă M att.
—Nu, eu am vrut să beau! Nu ai de ce să dai vina pe el! îi răs -
pund eu supărată.
—Să plecăm de aici, îm i zice Cam şi m ă ia de m ână.
Încep să m ă sim t rău şi nu vreau decât să m ă în to rc acasă.
—Nu plecaţi niciunde! zice M att. Cris, dacă pleci cu el, am
te rm in at-o p e n tru totdeauna!
Nu am forţa necesară să îi răspund, capul m i se învârteşte,
privirea m i se înceţoşează şi, fără să îm i dau seam a, n u ştiu
cum, m ă trezesc în m aşin a lui C am eron.
 85
im t că stă să îm i explodeze capul. Ce b in e că astăzi
e sâm bătă şi nu avem şcoală.
D eschid în cet ochii şi m ă rid ic în şezut pe pat. îm i pulsează
capul şi m ă sim t foarte rău.
îm i dau părul de pe faţă şi m ă u it în ju r, ca să îm i dau seam a
u n d e sunt.
P ereţi albi, m o b ilie r negru... nu su n t în cam era mea; e totul
diferit.
a

încerc să îm i am intesc cum am ajuns aici, dar e totul fn ceaţă,

îm i am intesc doar frân tu ri d in seara de ieri: lum inile puternice
şi pâlpâitoare... lunje d an sân d ... O sticlă în v â rtin d u -se ... Matt
şi Tamara. Restul e u n am algam de im agini, probabil d in p r i­
cina alcoolului.
Am o p re s im ţire ciudată, ca şi cum s - a r fi în tâm p lat ceva
im p o rtan t, de care nu reuşesc să îm i am intesc. Dau la o p arte
aştern u tu rile şi îm i p u n picioarele pe podea. Mi le trag repede
d in cauza frigului.
Mi le p u n d in nou, u şo r, pe podea, şi abia acum îm i dau
seam a că n u p o rt h ain ele m ele. Mă ridic şi mă îm pleticesc spre
o oglindă. Sunt îm brăcată cu u n trico u alb care m ă acoperă până
la jum ătatea coapselor şi dedesubt am d o ar chiloţii! Mă n e lin iş­
tesc. Faţa îm i arată îngrozitor: m achiajul e to t m ânjit şi am nişte
cearcăne groaznice. In plus, su n t foarte palidă şi m ă doare tare
stom acul. Ce naiba am făcut aseară?
My Dj j e mr na is You 163

Aud zgom ot de paşi pe coridor, d ar nu am curaj să ies să văd

cine e.
Se deschide uşa şi C am eron in tră în cam eră. Ce trea b ă are
el în toată povestea asta?
—Te-ai trezit deja? în tre a b ă el.
E la bustul gol şi are doar o p erech e de blugi pe el.
Mi se face ră u ... Si dacă noi d o i am ... dacă, adică, dacă
iim făcut...?
în lem n esc, m ută de spaim ă, în tim p ce C am eron se apropie
încet de m ine.
—Eşti b in e? în tre a b ă el, aşezându-se pe m arginea patului.
Mă ap ro p ii şi m ă aşez lângă el.
-Ă a m ... da, aşa cred. Zici că îm i strânge cineva capul în tr-o
chingă, răsp u n d eu, tre c â n d u -m i m âna p rin păr.
El zâm beşte şi m ă priveşte.
—După seara de ieri, e norm al.
—E totul o ceaţă la m ine în cap, recunosc eu şi sp er că va vrea
Hă îm i povestească cu lux de am ănunte ce s -a întâm plat.
—A h... A tunci n u îţi am in teşti de noi doi? în tre a b ă el, a ră ­
tând spre m in e şi spre el.
îm i acopăr faţa cu m âinile de ruşine. Nu pot să cred că m -a m
lăsat dusă de val în tr-a tâ t.
—0 , D um nezeule, abia reuşesc să în g ân eu.
—C e-ai p ăţit? D oar n u d isp e ri d in cauza u n u i săru t idiot,
nu? răspunde el, p u n â n d u -m i m âna pe spate.
îl privesc, ca să îm i dau seam a dacă glum eşte sau nu. Adică
doar 1-am sărutat?
—U n... u n sărut? Doar u n sărut? în tre b eu.
—Da, ce altceva...?
—N im ic, îl în tre ru p eu brusc.
—Ştiu la ce te gândeai. C hicoteşte, ceea ce m ă enervează la
culm e. Nu aş fi p rofitat niciodată de tin e în starea în care erai.
Zâm beşte, iar eu sim t flu tu ri în stom ac.
 164 Cristina Chiperj

Acum, că ştiu că nu s -a în tâm p lat nim ic, încep să m ă sim t

m ai bine.
—în aşa hal am fost?
—Da. Nici m ăcar n u am avut curaj să te duc acasă. Cine ştie
ce a r fi crezut ai tăi, dacă te -a r fi văzut în starea aia...
—Si atunci te -a i h o tărât să m ă aduci aici, zic eu.
—Da, asta e cam era mea. A seară ai ad o rm it în m aşină, după
cearta cu M att, şi te -a m adus aici pe braţe. A poi... Roşeşte.
Mă gândesc că după aceea m i-a dat jos rochia şi m -a îm b ră ­
cat cu tricoul acesta.
—Ce... ce s-a în tâm p lat m ai exact cu M att? m ă bâlbâi eu.
Rânjeşte.
—I-a i spus să se ducă să se frece de Tamara.
Răm ân cu gura cascată. Chiar i-a m zis aşa ceva?
—N e-a văzut în tim p ce ne sărutam .
0 , nu! Devin agitată, ia r capul începe d in nou să îm i pulseze.
—îm i pare rău. E ram b eată... zic eu, în c ercân d să justific
săru tu l, d a r în adâncul fiin ţe i m ele ştiam foarte b in e că îm i
doream de m ultă vrem e să îl sărut.
—Mie nu m i-a p ăru t rău, ba dim potrivă, răsp u n d e el, zâm ­
b in d . Zâm besc şi eu. Aş fi co n tin u at, dacă nu a r fi in terv en it
M att... *

Cred că su n t roşie ca para focului. Dar de ce nu îm i am intesc

că l-a m sărutat? Ce p ro astă sunt! C latin d in cap, ia r C am eron
râde.
Mă ridic de pe pat şi m ă u it în ju r după telefon, să îm i sun
p ă rin ţii.
—Ah, i-a m sunat aseară pe ai tăi, după ce te -a m băgat în pat.
L e-am spus că răm âi să d o rm i cu Sam . M ama ta a reacţio n at
bine, co ntinuă el.
Im p o rtan t este să fi în g h iţit gogoaşa; acum tre b u ie d o ar să
m ă îm brac şi să m ă duc acasă.
My D i l e m m a i s Y qu 165

—U nde m i-e rochia? în tre b eu, nevăzând-o pe nicăieri.

—în dulap. Se ridică şi m i-o aduce. O ricum , dacă vrei, poţi
H ă răm âi la noi; ai m ei su n t plecaţi.

Asta m ă m ai lin işteşte p u ţin .

Se ap ro p ie în c e t şi îm i dă o şuviţă de p ă r după u rech e.
Mă în fio r când m ă atinge.
—Hai să luăm m icul dejun, zice el.
_ _ /k

Gând ajunge la uşă, m ă forţez să re s p ir n o rm al. II u rm ez

în bu cătărie şi, în tim p ce p reg ăteşte cafeaua, m ă aşez pe u n
scaun înalt.
—Eu vreau doar lapte. Nu îm i place cafeaua.
—Serios? mă întreabă el în tim p ce scoate laptele d in frigider,
încuviinţez d in cap.
—Eşti ciudată. C hicoteşte. Mă duc să îm i iau telefo n u l d in
cam eră; v in repede, zice el şi iese d in bucătărie.
0 clipă m ai târziu aud zgomot de paşi.
—Uau, ch iar că te -a i m işcat rep ed e, zic eu.
Mă în to rc şi o văd pe Sam, îm b răcată în p ijam a, cum m ă
priveşte zâm bind.
—Ai d o rm it bine?
Se duce d irect la sticla de lapte şi îl p u n e la încălzit.
—Da, răsp u n d eu p u ţin stânjenită.
—Ah, atunci e adevărat că se doarm e b in e cu fratele m eu...
Stai aşa... ce? A m d o rm it în acelaşi pat cu C am eron?
—Nu cred că am d o rm it cu el, ră sp u n d eu şi sp er că aşa şi e,
altm in teri ar fi foarte jen an t.
—Ba da. Gând am trecut p rin faţa cam erei lui, eraţi în acelaşi
pat.
—Ă ăm ... uau! N -am ştiut. Adică, eram beată ş in u m i- a m dat
seam a ce făceam , m ă justific eu.
—Ştiu că nu i-a i fi p erm is niciodată lui C am eron să doarm ă
cu tin e. C red că i-a fost team ă să n u ţi se facă rău.
166 Cristina Chiparl

Foarte aten t d in partea lui şi m i-a r plăcea m ult să îm i a m in ­

tesc cum a fost să d o rm cu el, dar b in e în ţeles că creierul meu
pro st nu m ă lasă.
Auzim paşii lui G am eron care se întoarce în bucătărie.
- Păi, eu plec. N -aş vrea să vă p ro st dispun, zice Sam ieşind
d in cam eră.
Cum o vede. Cam p u fn eşte şi se schim bă la faţă. De ce se
poartă aşa de urât cu ea? Nu m erită aşa ceva. îm i pune lapte
în tr-o ceaşcă şi m i-o oferă.
—M ulţum esc, zic eu zâm bind, iar furia pe care o sim ţeam cu
cinci secunde înainte dispare.
Se aşază în faţa mea şi soarbe din cafea. E dim ineaţă devreme
şi totuşi el e perfect.
- A fost prim a dată când ai băut? mă întreabă el.
- Da, şi nu o voi mai face niciodată.
- îm i place de tine beată.
Prefer să nu îi dau apă la moară, deoarece cred că ştiu la ce
anum e se referă...
Term inăm micul dejun şi mă ridic de la masă.
—Mă duc să mă pregătesc.
Ajunsă din nou în cam era lui Cam eron, mă uit în jur, iar
o fotografie de pe noptieră îm i atrage privirea. E o fotogra­
fie foarte frumoasă cu el şi Susan. E ciudat că, în pofida celor
întâm plate, încă o păstrează. 0 aşez la loc pe noptieră şi term in
de îmbrăcat.
îm i iau poşeta şi mă întorc în salon, unde Gameron e deja
gata şi mă aşteaptă.
—Să mergem, te duc eu, zice el.
Ieşim din casă şi ajungem la maşina lui.
Pornesc radioul şi recunosc imediat Viva la vida al celor de la
Coldplay. îmi place foarte mult acest cântec; aş putea să îl ascult
Ia infinit, fără să mă satur de el.
Cameron dă volumul mai încet.
My D i l e m m a îs Y o u 167

- Ai program azi, m ai târziu? m ă în treab ă el.

- Aş vrea să m ă în tâln esc cu M att, ca să v o rb im d esp re ce
n a întâm plat ieri.
Parchează în faţa casei m ele şi m ă priveşte în cru n tat.
- Trebuie să ştiu dacă m ai ţin e sau nu la m ine, adaug eu.
- De ce? De ce îţi pasă? D oar v -a ţi despărţit.
Nu înţelege.
- Vreau să îm i cer scuze p en tru ieri. Chiar dacă nu îm i am in -
lese m are lucru, ştiu că trebuie să lăm uresc lucrurile cu el.
Cam pufneşte. Sinceră să fiu, nu înţeleg de ce îl interesează
pe el. Apoi schim bă subiectul:
- Luni trebuie să prezentăm proiectul la istorie.
__ A

Poftim? îm i iau telefonul şi mă uit la dată. Are dreptate: luni

trebuie să prezentăm proiectul şi nu ştiu ce vom face, ţinând
cont că încă nu am scris nim ic la el.
- O, nu, ce ne facem? în treb eu foarte agitată.
- Folosim proiectul m eu de anul trecut. Sunt sigur că va fi
bine. Ne vedem m âine să învăţăm îm preună şi îţi dau notiţele
mele.
- Mulţumesc, zic eu şi îl îm brăţişez.
Nu ştiu de ce, dar am sim ţit că vreau să o fac.
M i-e team ă să intru în casă. Sunt sigură că părinţii mei îmi
vor pune o mulţim e de întrebări.
Pun mâna pe clanţă şi respir adânc înainte să o apăs.
-A m ajuns! strig eu intrând şi îndreptându-m ă rapid spre
camera mea, ca să îi evit pe ai mei.
- Unde crezi că te duci? mă întreabă mama, p unându-se
în calea mea. Vreau să ştiu ce s-a întâm plat ieri.
Ce bine ar fi să îmi amintesc, mă gândesc eu.
- A fost bine. Am dansat şi ne-am jucat jocuri de masă. Apoi
Sam m i-a propus să dorm la ea, povestesc eu rapid.
- Si de ce a sunat Cameron, în loc să suni tu?
 168 Cristina Chipefl

—P en tru că nu reu şeam să îm i găsesc telefonul...? Suna maţ

degrabă a în tre b a re decât a răspuns.
Mama ridică d in sprânceană şi îşi încrucişează b raţele peste
p iept. E sem n rău.
—A sunat de pe telefonul tău.
—Ah, da, aşa e. I l-a m îm p ru m u tat şi n u m i l-a m ai dat în a ­
poi. Când ş i-a dat seam a, eu d o rm eam deja, aşa că a su n at el
ca să an u n ţe.
S per să m ă creadă, p e n tru că nu aş şti ce altceva să inventez.
—Eşti sigură că nu îm i ascunzi cumva că ar fi ceva în tre tine
şi C am eron?
—Nu, de ce aş face-o? răsp u n d eu şi dau să in tru în cam era
m ea.
A devărul este că n ici m ăcar eu nu ştiu ce este în tre noi...
Ştiu doar că, atunci când su n tem îm p reu n ă, totul pare atât de
frum os... mă sim t b in e şi m ă încearcă senzaţii ciudate.
JL
în c h id uşa şi p rim u l lucru pe care îl fac e să îl su n pe Matt.
După voce, îm i pare detaşat; sig u r este su p ărat-d in cauza
a ceea ce s -a în tâm p lat ieri, d ar stab ilim oricum să ne vedem
pe plajă în tr-o oră. Zâmbesc larg, iar in im a începe să îm i bată
p u te rn ic de entuziasm .
Nu ştiu ce se va întâm pla după în tâln ire a cu el, nu ştiu cum
se va com porta şi cum va reacţiona când îi voi cere scuze, dar
m i se pare deja u n sem n b u n faptul că a acceptat să vorbească cu
m ine. C latin d in cap ca să alung aceste gânduri, îm i iau geanta
şi telefonul şi m ă în d re p t sp re uşă. D in fe ric ire , nu m ă aude
n im en i, aşa că reuşesc să ies fără să îşi dea seam a ai m ei.
O dată ajunsă pe plajă, m ă u it în ju ru l m eu, d ar nici u rm ă de
M att. Mă u it la ceas; su n t sigură că am fost punctuală.
Mă aşez pe o bancă şi nici nu m ă în to rc b in e la dreapta, că
îl văd v en in d în fugă.
Mă ridic în picioare. Se o p reşte la câţiva c en tim e tri de m ine
şi, fără să spună u n cuvânt, m ă cu p rin d e şi m ă sărută, lăsân -
d u -m ă fără resp iraţie.
Xy D i l e m m a i s Y o u 169

C redeam că e nervos şi că m ă u răşte, în schim b s -a dovedit

«Aam fost d o ar paranoică. Am greşit că m -a m în d o it de el.
Se îndepărtează de m ine, şi zâm besc uşurată.
El încă re sp iră greu.
- Ciao, spune el gâfâind. După sărutul cu C am eron am crezut
cfl te -a m p ie rd u t p e n tru totdeauna.
Clatin d in cap.
- Nu, de fa p t... L -a m să ru ta t d o ar p e n tru că e ra m beată,
îji ap o i... când te - a m văzut cu T am ara... m -a m în fu ria t aşa
de tare!
- Cris... C ris... Am nevoie de tin e , su sp in ă el.
A u z in d u - 1, in im a îm i b ate n ăv aln ic. Mă a p ro p ii de el şi
11 îm b răţişez .
 56
/A

n sfâ rşit e i 3 :3o! Dacă to tu l m erge co n fo rm planului,

/ p e ste câteva m in u te voi v o rb i cu T rev o r şi Gass p rin

apel video.
Ieri, după ce m -a m în tâ ln it cu M att, am reu şit să com unic
p rin SM S-uri cu am ândoi şi să stabilim o în tâ ln ire pe WeChat
p e n tru azi. A r treb u i să se întâlnească acasă la Trevor şi să folo -
sească laptopul lui.
Mă aşez în faţa calcu lato ru lu i, T revor e o n lin e şi iniţiez
apelul. Pe ecran apare im aginea p rieten u lu i m eu şi a u n e ftip e
cu părul violet.
Nu îm i cred ochilor...
i

—Gass?! în tre b eu.

—Hei, Cris!
In afară de culoarea părului, ş i-a schim bat şi stilul şi are un
p ie rc in g în nas!
—Dar ce-ai făcut? o în tre b eu.
—Un look nou, zice ea serioasă.
E de n erecunoscut, parcă nu e ea... Aş vrea să o în treb dacă
e o glum ă, dar m ă hotărăsc să nu o fac.
—Giao, Gris! zice Trevor.
E ram atât de su rp rin s ă de aspectul nou al lui Gass, că nu
i-a m acordat deloc atenţie.
A

—Trevor! In sfârşit! E aşa de ciudat să vă văd după atâtea săptă­

mâni. M i-a fost foarte dor de voi! O lacrimă m i se prelinge pe obraz.
My D i l e m m a is You 171

—Şi nouă ne este d o r de tin e, răsp u n d e el.

în spatele lo r recunosc grădina, gazonul, coşul de baschet...
câte d im in eţi n -a m p etrecu t eu acolo!
—Cum stau tre b u rile p rin Los A ngeles? în treb eu.
—Bine, răspunde Gass, căutând ceva în geantă.
—Set s -a cuplat cu o ţip ă şi, d in câte am în ţeles, su n t ocupaţi
In fiecare seară.
Aşa cum îm i im a g in a m ... Zâm besc. P ovestea m ea cu Set
mi se p a re fo arte în d e p ă rta tă . Cu câteva să p tă m â n i în u rm ă
nu aş fi crezut că ar p u te a fi aşa, d a r acum n u m ă m ai doare
când m ă gândesc la el.
Cass scoate u n pachet de ţigări; bănuiesc că al lui Trevor.
—încă fum ezi? îl în tre b eu.
—Nu, răsp u n d e el.
Cass îşi ap rin d e o ţigară.
—Ce faci? o în tre b eu şocată.
—Mai fumez una d in când în când, îm i explică ea.
Dar ce s -a în tâm p lat cu cea m ai bună p rie te n ă a m ea? Cea
care ura fum atul şi îl dojenea cu fiecare ocazie pe Trevor p e n tru
că fum a?
—Cass, te rog, aru n c-o !
Ea pufneşte şi stinge ţigara, iar eu observ că Trevor zâm beşte
aproape im p ercep tib il.
—Si cum e la M iam i? m ă în treab ă el.
—Păi, acum e p u ţin m ai b in e , dar aş vrea să m ă în to rc la Los
Angeles.
—în to arce-te, Cris! Nu ştii ce dor m i-e de tine! exclamă Cass.
Vocea îi tre m u ră şi are ochii um ezi. Mă doare să o văd aşa;
e evident că suferă, iar eu aş vrea să o îm brăţişez.
—Şi m ie m i-e foarte d o r de voi! răsp u n d eu, fo rţâ n d u -m ă
să îm i stăpânesc lacrim ile şi pipăind brăţara pe care n e -a d ă ru it-o
Cass în ziua în care am plecat d in Los Angeles.
172 Criştina Chiperl

Am observat că şi ei o poartă. Este simbolul prieteniei noastre

eterne.
Mă bucur să li revăd şi aş avea num eroase lucruri de întrebat
şi de spus. Aş vrea să le povestesc despre dilem a mea, de Matt
şi Cam, despre cât de confuză sunt... Dar, In tr-u n final, nu ştiu
de ce, nu o fac. Ar trebui să explic prea m ulte lucruri şi nu aş şti
de unde să încep. Pălăvrăgim în schim b despre am icii noştri
d in Los Angeles, despre vechea m ea şcoală. E ciudat să vor­
besc cu ei... e diferit de cum era cu câteva săptăm âni în urmă.
Mi se pare că a trecut o viaţă de atunci, iar noi părem schim baţi,
aproape timizi.
Şi relaţia dintre Cass şi Trevor mi se pare schimbată. De când
a început apelul video nu şi-au adresat nici m ăcar u n cuvânt.
Poate s-au certat sau cine ştie?
Pălăvrăgim până se face ora de prânz la ei. La Los Angeles
e miezul zilei, iar aici, în Florida, e ora trei după-am iază. Ne
salutăm, prom iţând să ne auzim d in nou curând şi să ne vedem
în persoană, poate în tim pul vacanţei de Crăciun. Ar fi foarte
frum os să o petrecem îm preună la Los Angeles. Voi vorbi cu
ai mei despre asta. i

Imaginea lui Cass şi Trevor dispare de pe ecran şi inim a mi

se face cât un purice. E o senzaţie dureroasă. Da, mă bucur că
i-am văzut, dar mă sim t şi foarte tristă şi nu reuşesc să îm i stă­
pânesc lacrimile.
îm i şterg obrajii; acum trebuie să stabilesc cu Cameron cum
facem să lucrăm îm preună la proiectul de istorie. Mâine ar tre ­
bui să îl prezentăm în faţa clasei.
„Hei, poţi să treci când vrei pe la m ine“, îi scriu eu.
Sper să vină repede, pentru că suntem destul de în urmă.
Telefonul îm i vibrează şi citesc răspunsul lui: „Mai bine
învăţăm la m ine acasă. Ai mei sunt plecaţi şi putem sta liniştiţi. “
Pufnesc şi mă duc în cam eră să îm i pregătesc ghiozda-
A _

nul. In scurt tim p după aceea sunt în faţa casei lui Cameron.
My D i l e m m a i s Y o u 173

Intr-adevăr, m aşina p ă rin ţilo r lui nu e acasă, ceea ce m ă face

»A mă sim t m ai bine. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când sunt
şi ei, mă sim t stânjenită, ca şi cum m i-a r analiza orice gest.
Sun la sonerie. Gameron apare im ediat, cu respiraţia întretă-
iută. Doar nu a venit în fugă, ca să nu mă facă să aştept afară, nu?
- Hei!
- Giao, intră, îm i zice el, zâm bind.
Privirile ni se întâlnesc şi sim t d in nou fluturaşi în stomac.
Mergem în sufragerie.
- Nu pot sta mult, aşa că trebuie să ne grăbim , zic eu.
încuviinţează şi îm i dă rapid notiţele.
Ne aşezăm pe canapea şi începe să îm i explice ordinea argu­
mentelor pe care va trebui să le expunem m âine.
Mă uit la foaie, apoi privirea îm i alunecă spre gura lui.
Cuvintele pe care le rosteşte şi vocea îi dispar şi îl văd doar
a

pe el, m işcându-şi buzele în tr-o tăcere absolută. încerc să mă

distrag şi fac eforturi să nu mă mai holbez la el, dar nu reuşesc.
Mă priveşte dintr-odată.
- Ai înţeles? mă întreabă.
Inim a îm i bate puternic şi nu pot să alung gândul acela care
îmi dă târcoale de câteva m inute.
Nu îm i pasă de proiectul de istorie, nu îm i pasă de ce e corect
şi ce nu, vreau doar să îm i unesc buzele cu ale lui.
Brusc, aproape fără să îm i dau seama, mă apropii de el şi
îl sărut.
La început ezită şi pare destul de surprins, apoi îşi pune
mâna pe faţa mea şi se concentrează pe buzele mele.
Nu ştiu de ce mă port aşa, dar în clipa aceasta mi se pare cel
mai bun lucru pe care îl fac de când am venit în oraşul acesta.
Sărutul devine tot mai intens, iar Cameron îşi coboară mâna
de pe faţa mea pe spatele meu, apoi pe talia mea.
C ontinuă să mă sărute fără să se oprească, în tim p ce
îşi strecoară mâna sub tricoul meu şi mă mângâie pe piele.
174 Cristina Chlperl

Mă cu tre m u r şi m ă ap ro p ii şi m ai tare de el. Cu cât m ă sărută

m ai m u lt, cu atât sim t m ai in te n s nevoia de a fi cu el şi de
a m erge m ai departe. E o senzaţie foarte ciudată şi nu am m ai
sim ţit-o cu n im en i, nici m ăcar cu Set.
A

îm i p u n m âin ile pe u m e rii lui, ia r el se lasă în jos, astfel

încât sfârşesc com plet deasupra lui. în tim p ce se lasă m ai jos,
îm i bag m âinile p rin părul lui şi sim t u n fel de căldură um p lân -
d u -m i cdrpul.
Apoi, d in tr-o d ată, uşa casei se deschide, ia r noi ne separăm .
Are buzele m ai roşii ca de obicei şi sp er ca o ricin e ar fi venit să
nu îşi dea seam a de asta.
—Păi... treb u ie să plec, zic eu rid ic â n d u -m ă de pe canapea.
îm i strân g caietele şi le p u n în ghiozdan.
—Ciao, Gris, cum de eşti la noi? întreabă Sam intrând în salon.
—Trebuia să îi dau notiţele p en tru m âine, răspunde Cam eron,
evident uluit de ceea ce tocm ai s a întâm plat.
Sam zâm beşte şi iese d in cam eră fără să spună nim ic.
Mă în d re p t spre in tra re şi m ă conving la fiecare pas că am
făcut o greşeală. M i-am p ierd u t controlul, iar acum nu am curaj
să îl privesc pe C am eron în ochi.
—D eci... ne vedem m âine, zic eu, zâm bind forţat.
El încuviinţează, ia r eu o iau la sănătoasa.
Ce am făcut?
în loc să m ă întorc acasă, p re fe r să mă plim b, ca să îm i pun
o rd in e în gânduri şi să prelungesc această stare de euforie ciu ­
dată care a pus stăp ân ire pe m ine.
Muzica a fost m ereu u n balsam p e n tru in im a m ea. îm i p u n
căştile în u rech i şi aleg m odul shuffle. P rim ul cântec care începe
e My Dilemma, al Selenei Gomez.
A _
__

II recunosc de la prim ele acorduri. E unul d in tre cântecele

mele preferate şi, totuşi, e ca şi cum l-aş auzi p en tru prim a dată...
Cuvintele lui nu m i-a u p ăru t niciodată m ai p lin e de în ţeles
ca acum şi îm i p ar scrise special p e n tru m in e ... Exact aşa mă
My G i l e m m a i s Y o u 175

«imt: jum ătate d in m ine îl doreşte pe Cam, iar cealaltă vrea doar
Hă îl uite.
Ştiu că e g reşit, că n u a r p u tea fi n ic io d a tă ceva în tre n o i
şi că n u e p e rso a n a p o triv ită p e n tru m in e ... şi to tu şi, de f ie ­
care dată cân d în c e rc să m ă în d e p ă rte z , o fo rţă m iste rio a să
şi in e x p lic a b ilă m ă în to a rc e la el. De cân d l- a m cu n o scu t,
8-a stre c u ra t în g ân d u rile m ele, ră p in d u -m i lin işte a .
Nu tre b u ie să m ă m ai ch in u i singură! T rebuie să m ă c o n ­
centrez asupra relaţiei d in tre m in e şi M att; el e băiatul potrivit
p entru m ine. C am eron e doar o greşeală en o rm ă şi m inunată.
 e ri seară am învăţat până târziu, az i-d im in e a ţă m -a m

/ trezit devrem e ca să repet, iar acum su n t term in ată.

Cu siguranţă, G am eron m ă aşteaptă deja în m aşină. După
săru tu l de ie ri, nu n e -a m m ai v o rb it şi, sin c e ră să fiu, su n t
foarte agitată. Dacă m ă în treab ă de ce am făcut-o, ce îi zic?
Urc în m aşină.
—Eşti pregătită? m ă întreabă el zâm bind şi p o rn in d m otorul.
-D a .
Dă m ai tare la radio şi se com portă ca şi cum în tre noi nu s -a r
fi în tâm p lat nim ic. M i-e ru şin e şi m ă sim t foarte stânjenită.
Pe d ru m nu ne vorbim şi sp e r să co n tin u ăm aşa toată ziua...
sau ch iar toată săptăm âna.
A jungem la şcoală, iar M att vine repede la m ine şi m ă îm b ră ­
ţişează aşa de tare, că m i se taie respiraţia.
—Iubire!
Evit p riv ire a fixă a lu i G am eron, ia r c o m p o rta m e n tu l lui
A

M att începe să m ă deranjeze. în a in te îm i plăcea când îm i zicea

„iu b ire“, d ar în clipa aceasta m i se pare cel m ai en erv an t lucru
d in lum e.
—Hei, răsp u n d eu, iar el m ă sărută u şo r pe buze.
Cu coada ochiului îl văd pe C am eron plecând. Pare furios şi
nu îl pot învinovăţi p e n tru asta. Sunt sigură că M att s -a co m ­
p o rtat aşa doar p e n tru că era el acolo.
My D i l e m m a i s V o u 177

—M att, ce te -a apucat?
—Nimic! De ce? D o a rte -a m sărutat! Nu am voie? C redeam
că su n tem iar îm p reu n ă...
—Da, d ar n u era nevoie de to t acest spectacol ca să îl faci
pe C am eron să priceapă!
—N esim ţitul acela se to t holba la tin e , şi vreau să fie clar că
eşti cu m ine.
—C redeam că am lăm urit treab a asta, zic eu, trecân d pe lângă
el şi în d re p tâ n d u -m ă spre in trare.
Mă p rin d e de în c h eietu ra m âin ii şi m ă întoarce spre el.
—Se va lăm u ri d o ar când n u vă veţi m ai vorbi. Sim te ceva
p entru tin e, su n t sigur de asta.
Nu a înţeles n im ic ... Probabil că eu sim t ceva p e n tru Cam, iar
el m ă co n sid eră d o ar o am ică idioată care îl sărută fără m otiv.
—Nu e nim ic în tre m in e şi C am eron. Şi dacă i-a ş spune lui
Cam că sim t ceva p e n tru el, m i-a r râde în faţă.
M att pare să se relaxeze.
—Aşa sper.
îm i ia m âna şi o sărută.
—Mă duc la baie. Ne vedem în clasă, zic eu.
Trebuie să m ă clătesc pe faţă, ca să m ă trezesc. E o singură
fată în baie; m ă apropii de ro b in et, las apa să curgă şi m ă s tro ­
pesc p u ţin pe faţă.
—Deci su n teţi d in nou îm p re u n ă ...
Mă în d re p t şi în oglindă îl văd pe C am eron în spatele meu.
Mă în to rc rep ed e şi îi p u n m âna în p iep t, să îl fac să iasă d in
baie. Dacă îl p rin d aici, va avea problem e.
—Nu poţi sta aici!
îl îm ping, d a r el nu se m işcă.
—Poţi pleca, îi zice în schim b pe u n to n a m e n in ţă to r tip e i
care ne priveşte. Ea încuviinţează şi iese fără să sp u n ă nim ic.
De ce n u m i-a i spus? în treab ă el, în to rs acum spre m ine.
Ce p roastă sunt! Mai în tâ i îl sărut şi apoi m ă îm pac cu M att.
 178 Cr l s t i na Chiperl

—P en tru că n u m i s -a p ăru t im p o rtan t.

A

îm i dau seam a că tocm ai am spus o pro stie cât m ine de m are.

—Ba este im p o rtan t! Iţi am in tesc că ie ri m -a i sărutat.
S p er să nu n e în d e p ă rtă m d in cauza asta, p e n tru că sunt
sigură că aş suferi foarte tare.
—S -a în tâm p lat în a in te sau după săru t? m ă în treab ă el.
Aş vrea să îl m in t, d ar ştiu că s -a r p rin d e .
—în a in te , răsp u n d eu.
Ridică d in sprânceană.
—Şi atunci de ce ai făcu t-o ?
Dau să sp u n ceva, d ar nu ştiu ce să îi răspund.
—Nu ştiu ce m -a apucat atunci... zic eu evitând să îl privesc
în ochi.
G am eron se apropie de m ine. îm i rid ic privirea, şi privirea
lui adâncă se în tâln eşte cu a m ea.
—Ba ştii, dar nu vrei să recunoşti.
Ştiu la ce se referă şi e adevărat. M i-e team ă să recunosc că
sim t ceva p e n tru el, ceva pe care nu îl p o t însă defini...
C latină d in cap şi m ă m ângâie pe faţă. Mă cu trem u r când mă
atinge şi m i se taie resp iraţia.
—Ştii că eşti cu persoana greşită, dar ai nevoie de dovezi, zice el.
Nu am nevoie de dovezi, ia r el nu ar tre b u i să fie aici, la doar
câţiva cen tim etri de m ine. Se apropie şi m ai m ult şi m ă sărută.
Nu îi p o t face d in nou aşa ceva lu i M att, aşa că îm i im p u n
să m ă îndepărtez de el.
—Cam ... eu...
—Ştiu că o ştii şi tu, zice el, p u n â n d u -ş i degetul arătăto r pe
buzele m ele, ca să m ă facă să tac. S per să reu şeşti să n u te m ai
m in ţi singură, m ai devrem e sau m ai târziu.
Zâmbeşte şi iese din baie, lăsându-m ă la mila propriilor emoţii.
De azi în ain te va tre b u i să încerc să fiu doar p rie te n a lui şi
să p etrec m ai m ult tim p cu M att, ca să în ţeleg ce sim t cu a d e ­
vărat p e n tru el.
My D i l e m m a Îs You 179

Ies d in baie şi îl ajung d in u rm ă pe C am eron pe co rid o r.

Gând su n t în d rep tu l lui, îm i zâm beşte.
-A ş te a p tă ... treb u ie să iau ceva d in dulăpior, îi zic eu.
Mă urm ează şi se rezeam ă pe dulăpiorul de alături.
—Ştii care e p arte a cea m ai am uzantă la povestea asta? m ă
întreabă el sarcastic.
—Care?
Se în to arce şi m ă priveşte fix.
—Că eşti convinsă că poţi fi p rie te n a m ea. A dică, su n t sigur
că în tr- o săptăm ână vom face d in nou ce am făcut ie ri... dacă
nu ch iar m ai m ult.
îm i iau m anualul de lite ra tu ră engleză şi îl pocnesc p este
braţ, făcându-1 să râdă.
—Ai vrea tu ... zic eu şi în c h id dulăpiorul.
—Da, recunosc, răsp u n d e el în tim p ce ne în d re p tă m spre
sala de clasă.
Gând su n ă clopoţelul, a n u n ţâ n d pauza de p rân z, p ro fit de
faptul că nu m ai e n im e n i în clasă ca să rep et la istorie: în ora
urm ătoare, eu şi C am eron ne vom p rezen ta p roiectul.
T rem ur toată, aşa cum fac de obicei când vine vorba de în tr e ­
bări şi ascultat. în clipa aceasta îm i doresc doar să d isp ar de pe •
faţa păm ântului.
—E totul în regulă? m ă în tre a b ă C am eron in trâ n d în sală.
Stau în p icio are, s p rijin ită de o bancă. Cam se ap ro p ie şi
se aşază pe u n scaun.
—H ei, răsp u n d eu încet. S unt îngrozită.
El zâm beşte şi se loveşte peste coapsă, sem n să m ă aşez la el
în poală. Clatin d in cap-, nu pot face aşa ceva, p en tru că s -a r putea
să in tre M att şi să ne vadă, şi cine ştie ce ar crede despre asta.
—M att n u e. Şi, în p lu s, tre b u ie să rep etăm , zice el c itin -
d u -m i parcă gândurile.
De fapt, are dreptate. Mă aşez în poala lui, iar el m ă cuprinde
cu braţele după talie. Mă trece u n fio r pe şira sp in ării. C am eron
 178 Cristina Chiperl

—P en tru că nu m i s -a p ăru t im p o rtan t.

îm i dau seam a că tocm ai am spus o prostie cât m ine de mare.
—Ba este im portant! Iţi am intesc că ie ri m -a i sărutat.
S per să nu ne în d e p ă rtă m d in cauza asta, p e n tru că sunt
sigură că aş suferi foarte tare.
—S -a în tâm p lat în ain te sau după sărut? m ă în treab ă el.
Aş vrea să îl m in t, dar ştiu că s -a r p rin d e.
—în a in te, răsp u n d eu.
Ridică d in sprânceană.
—Şi atunci de ce ai făcut-o?
Dau să spun ceva, d a r nu ştiu ce să îi răspund.
—Nu ştiu ce m -a apucat atunci... zic eu evitând să îl privesc
în ochi.
C am eron se apropie de m ine. îm i ridic privirea, şi privirea
lui adâncă se în tâln eşte cu a m ea.
—Ba ştii, d ar nu vrei să recunoşti.
Ştiu la ce se referă şi e adevărat. M i-e team ă să recunosc că
sim t ceva p e n tru el, ceva pe care nu îl pot însă d efin i...
Clatină din cap şi m ă m ângâie pe faţă. Mă cu trem u r când mă
atinge şi m i se taie resp iraţia.
—Ştii că eşti cu persoana greşită, dar ai nevoie de dovezi, zice el.
Nu am nevoie de dovezi, ia r el nu ar tre b u i să fie aici, la doar
câţiva cen tim etri de m ine. Se apropie şi m ai m ult şi m ă sărută.
Nu îi pot face d in nou aşa ceva lui M att, aşa că îm i im p u n
să m ă îndepărtez de el.
—Cam ... eu...
—Ştiu că o ştii şi tu, zice el, p u n â n d u -şi degetul arătăto r pe
buzele m ele, ca să mă facă să tac. S per să reu şeşti să n u te mai
m in ţi singură, m ai devrem e sau m ai târziu.
Zâmbeşte şi iese din baie, lăsându-m ă la mila propriilor emoţii.
De azi în ain te va tre b u i să încerc să fiu doar p rie te n a lui şi
să p etrec m ai m ult tim p cu M att, ca să în ţeleg ce sim t cu a d e ­
vărat p e n tru el.
My D i l e m m a is Y o u 179

Ies d in baie şi îl ajung d in u rm ă pe C am eron pe co rid o r.

Când su n t în d rep tu l lui, îm i zâm beşte.
—A şteaptă... treb u ie să iau ceva d in dulăpior, îi zic eu.
Mă urm ează şi se rezeam ă pe dulăpiorul de alături.
—Ştii care e p artea cea m ai am uzantă la povestea asta? m ă
întreabă el sarcastic.
—Care?
Se întoarce şi m ă priveşte fix.
—Că eşti convinsă că p oţi fi p rie te n a m ea. Adică, su n t sigur
că în tr-o săptăm ână vom face d in nou ce am făcut ieri... dacă
nu ch iar m ai m ult.
A

îm i iau m anualul de lite ra tu ră engleză şi îl pocnesc peste

braţ, făcându-1 să râdă.
—Ai vrea tu ... zic eu şi închid dulăpiorul.
—Da, recunosc, răspunde el în tim p ce ne în d re p tă m spre
sala de clasă.
C ând sună clopoţelul, a n u n ţâ n d pauza de prânz, p ro fit de
faptul că nu m ai e n im en i în clasă ca să rep et la istorie: în ora
urm ătoare, eu şi C am eron ne vom p rezenta proiectul.
T rem ur toată, aşa cum fac de obicei când vine vorba de în tre -
A

bări şi ascultat. In clipa aceasta îm i doresc doar să d isp ar de pe

faţa păm ântului.
—E totul în regulă? m ă în treab ă C am eron in trâ n d în sală.
Stau în p icio are, sp rijin ită de o bancă. Cam se ap ro p ie şi
se aşază pe u n scaun.
—H ei, răsp u n d eu încet. Sunt îngrozită.
El zâm beşte şi se loveşte peste coapsă, sem n să m ă aşez la el
în poală. Clatin din cap; nu pot face aşa ceva, p en tru că s -a r putea
să in tre Matt şi să ne vadă, şi cine ştie ce ar crede despre asta.
—M att nu e. Şi, în plus, tre b u ie să rep etăm , zice el c itin -
d u -m i parcă gândurile.
De fapt, are dreptate. Mă aşez în poala lui, iar el m ă cuprinde
cu braţele după talie. Mă trece u n fior pe şira sp in ării. C am eron
178 C r i s t i n a Chipali

—P en tru că nu m i s -a p ăru t im p o rtan t.

îm i dau seam a că tocm ai am spus o prostie cât m ine de m arc.
—Ba este im portant! Iţi am intesc că ie ri m -a i sărutat.
S per să n u ne în d e p ă rtă m d in cauza asta, p e n tru că sunt
sigură că aş suferi foarte tare.
—S -a în tâm p lat în ain te sau după sărut? m ă în treab ă el.
Aş vrea să îl m int, d ar ştiu că s - a r p rin d e.
—în a in te , răsp u n d eu.
Ridică d in sprânceană.
—Si atunci de ce ai făcut-o?
Dau să sp u n ceva, d ar nu ştiu ce să îi răspund.
—Nu ştiu ce m -a apucat atunci... zic eu evitând să îl privesc
în ochi.
_
G am eron se apropie de m ine. îm i ridic privirea, şi privirea
lui adâncă se în tâln eşte cu a m ea.
—Ba ştii, d ar nu vrei să recunoşti.
Ştiu la ce se referă şi e adevărat. M i-e team ă să recunosc că
sim t ceva p e n tru el, ceva pe care n u îl pot însă defini...
Clatină d in cap şi m ă m ângâie pe faţă. Mă cu trem u r când mă
atinge şi m i se taie resp iraţia.
—Ştii că eşti cu persoana greşită, dar ai nevoie de dovezi, zice el.
Nu am nevoie de dovezi, iar el nu ar tre b u i să fie aici, la doar
câţiva c en tim e tri de m ine. Se apropie şi m ai m ult şi m ă sărută.
Nu îi pot face d in nou aşa ceva lu i M att, aşa că îm i im pun
să m ă îndepărtez de el.
—Cam... eu...
—Ştiu că o ştii şi tu, zice el, p u n â n d u -şi degetul arătăto r pe
buzele m ele, ca să m ă facă să tac. S per să reu şeşti să n u te mai
m in ţi singură, m ai devrem e sau m ai târziu.
Zâmbeşte şi iese din baie, lăsându-m ăla mila propriilor emoţii.
De azi în a in te va tre b u i să în cerc să fiu doar p rie te n a lui şi
să petrec m ai m ult tim p cu M att, ca să în ţeleg ce sim t cu ad e­
vărat p e n tru el.
My D i l e m m a i s Y g u 179

Ies d in baie şi îl ajung d in u rm ă pe C am eron pe co rid o r.

(îând su n t în d rep tu l lui, îm i zâm beşte.
—A şteaptă... treb u ie să iau ceva d in dulăpior, îi zic eu.
Mă urm ează şi se rezeam ă pe dulăpiorul de alături.
—Ştii care e p arte a cea m ai am uzantă la povestea asta? m ă
întreabă el sarcastic.
—Care?
Se în to arce şi m ă priveşte fix.
—Că eşti convinsă că po ţi fi p rie te n a m ea. Adică, sunt sigur
că în tr-o săptăm ână vom face d in nou ce am făcut ie ri... dacă
nu chiar m ai m ult.
A

îm i iau m anualul de lite ra tu ră engleză şi îl p ocnesc peste

braţ, făcându-1 să râdă.
—Ai vrea tu ... zic eu şi în c h id dulăpiorul.
—Da, recunosc, răsp u n d e el în tim p ce ne în d re p tă m sp re
Hala de clasă.
Când sună clopoţelul, a n u n ţâ n d pauza de p rân z, p ro fit de
faptul că nu m ai e n im en i în clasă ca să rep et la istorie: în ora
urm ătoare, eu şi C am eron ne vom p rezen ta proiectul.
T rem ur toată, aşa cum fac de obicei când vine vorba de în tre -
A

bări şi ascultat. In clipa aceasta îm i doresc doar să dispar de pe

faţa păm ântului.
—E totul în regulă? m ă în treab ă C am eron in trâ n d în sală.
Stau în picioare, s p rijin ită de o bancă. Cam se ap ro p ie şi
se aşază pe u n scaun.
—Hei, răsp u n d eu încet. Sunt îngrozită.
El zâm beşte şi se loveşte peste coapsă, sem n să m ă aşez la el
în poală. Clatin d in cap; nu pot face aşa ceva, p en tru că s- ar putea
să in tre M att şi să ne vadă, şi cine ştie ce ar crede despre asta.
—M att n u e. Şi, în plu s, tre b u ie să rep etăm , zice el c itin -
d u -m i parcă gândurile.
De fapt, are dreptate. Mă aşez în poala lui, iar el m ă cuprinde
cu braţele după talie. Mă trece u n fio r pe şira sp in ării. C am eron
180 Crlstina Chlpsrl

îşi sp rijin ă b ărbia pe um ărul m eu şi m ă în fio r când îi sim t re s ­

p iraţia fierb in te pe gâtul m eu.
—Eşti agitată? în treab ă el.
în c e rc să m ă co ncentrez asu p ra caietului pe care îl ţin în
m ână şi recitesc notiţele pe care le ştiu deja pe de rost.
—Da. Trebuie să beau o cafea sau ceva care să m ă ţin ă trează.
Ieri am învăţat până târziu, azi-dim ineaţă m -a m trezit devrem e
şi am nevoie de energie.
Dau să mă ridic, d ar el m ă ţin e.
—Da, ai nevoie de ceva care să te facă să te sim ţi m ai bine.
îşi apasă buzele pe um ărul m eu gol. Şi ştiu şi ce anum e, c o n ti­
nuă el, d ar lui M att n u i- a r plăcea.
Nu pot să nu m ă gândesc la gura lui şi la ce ar putea face ca
să m ă facă să m ă sim t m ai bine.
Mă gândesc d in nou la ziua de ie ri şi aş vrea să dau tim pul
în a p o i ca să re tră ie sc acele m o m en te. Au fost e m o ţio n an te,
dar ştiu că e o greşeală şi, dacă a r afla, M att m -a r p ărăsi de tot.
Şi nu îm i doresc asta: îl iubesc... D ar su n t p rea curioasă să aflu
la ce anum e se referă Cam.
—Ce vrei să spui? în tre b eu.
—Nu ai vrea să ştii... şopteşte el.
Ba d im p o triv ă... Dar ce m~a apucat? Sunt cu Matt! Trebuie
să plec ch iar acum ; nu vreau şi nu m ai pot petrece nici m ăcar
o secundă cu el. Mă ridic.
C am eron încearcă să m ă oprească.
—N u... eu... treb u ie să beau ceva.
—Vin cu tin e, zice el şi dă să se ridice.
—Nu, răm âi aici şi rep etă, îi ră sp u n d eu. Dacă luăm notă
proastă va fi doar vina ta.
C am eron chicoteşte şi se aşază la loc, ca să citească notiţele.
Ies grăbită d in sala de clasă şi m ă în d re p t spre autom atele de
băuturi.
Nu se poate să îm i placă de C am eron, m ai ales că ştiu de ce
se p o artă aşa cu m in e. N ash şi M att m -a u avertizat deja: aşa
My D i I e m m a i s Y o u 181

e el, se foloseşte de fete ca să se distreze. P en tru el su n t doar

o p rad ă pe care tre b u ie să o cucerească, atâta to t. D in câte se
pare, singura care a reu şit să îl schim be a fost Susan. Dar cu ea
lucrurile au stat diferit, p e n tru că era în d răg o stit de ea şi cred
că încă e... îm i dau seam a de asta d in felul în care reacţionează
de fiecare dată când o vede.
Dar de ce îm i p ie rd vrem ea g ân d in d u -m ă la astfel de lucruri?
Nu treb u ie să îm i m ai creez singură pro b lem e, treb u ie să îm i
concentrez aten ţia asupra lui M att, n u a lui G am eron.
A jung la autom at şi aleg o cafea.
„Iar eu ştiu ce... dar lui Matt nu i-arplăcea‘\ îm i răsună în m inte ‘
vocea lui G am eron. Clatin d in cap ca să alung astfel de gânduri,
iau paharul şi m ă în d rep t d in nou spre sala de clasă. După câteva
înghiţituri m ă sim t deja m ai bine.
Pauza de prânz aproape că s - a term inat şi coridoarele fream ătă
de elevi care se bucură de ultim ele m om ente de relaxare înainte
să înceapă orele de după-am iază.
—Gris, m ă strigă N ash când m ă vede.
—Hei, a in tra t deja proful? în tre b eu.
—Nu, nu, d a r ştiu că te aşteaptă G am eron. Zâm beşte tâm p
şi mă p rin d rapid că m ă ia peste picior. A fost distractiv să în v ă­
ţaţi îm p reu n ă?
Ştie ce s-a întâm plat ieri după-am iază? I-a povestit Cam eron?
—Ă ăm ... da. Mă aşteptam să fie m ai rău, răsp u n d eu şi sorb
din cafea.
—Da, şi el m i-a zis la fel... Gris, pot să îţi cer o favoare?
încuviinţez şi sp er să n u fie ceva im posibil.
A

—Are a face cu Sam. In ultim a vrem e e foarte tristă d in cauza

lui C am eron, care nu îi vorbeşte şi se poartă u rât cu ea. Aşa că
m -a m gândit că poate ai vrea să vorbeşti tu cu el...
—Eu? Gu G am eron? în tre b eu uim ită. Nu în ţeleg de ce crede
că m -a r asculta pe m ine.
—Da. S -ar p u tea să m eargă...
 1B2 Cr i s t l na Chiperl

—De ce crezi asta? în tre b eu.

—In seara în care am avut în tâ ln ire , când Sam s -a în to rs
acasă. Cam n u p ă re a su p ărat. Poate re u şe şti să îl convingi
cumva.
Ştiu deja că treab a asta îm i va aduce o m ulţim e de necazuri,
d ar m ă priveşte cu ochii lui frum oşi şi m i-e im posibil să îl refuz.
—Bine, voi în cerca, zic eu, ia r N ash m ă îm b răţişează de
fericire.
—Sper să reuşesc să îl conving, d ar nu sunt nici eu convinsă
de asta.
—Vei reuşi. Gris, su n t sigur, zice el. Mai bine in trăm , că vine
proful.
Mă în d re p t sp re locul m eu. G am eron, care e aşezat pe el,
se ridică şi se întoarce la locul lui.
Sper să iasă totul bine.
 Q 8

W y rezentarea noastră nu a ieşit aşa de rău cum m ă aştep -

/ tam . N e-am descurcat m ai bine ca alţii care au in tra t
în panică. C am eron, m ai ales, ş i-a p rezen tat p artea im pecabil,
mult m ai b in e ca m ine.
C lopoţelul a su n at cu d o ar u n m in u t în u rm ă, ia r eu stau
în bancă şi m ă gândesc la cum m -a m descurcat.
Nu ştiu... Tu te -a i descurcat perfect, eu n -a ş şti...
C am eron zâm beşte şi m ă îm brăţişează, făcân d u -şi loc în tre
picioarele m ele.
—L in işteşte-te, te -a i descurcat foarte b in e, îm i şopteşte el
la ureche.
—H m m , hm m , se aude o voce în spatele lui şi, când se dă
la o parte, îl văd pe M att.
La naiba!
— Dacă nu te deranjează, aş vrea să vorbesc cu iubita m ea.
Ieşim , Cris?
Mă enervează felul în care subliniază iubita mea. C am eron
ştie că s u n te m îm p re u n ă , n u tre b u ie să îi aducă c o n sta n t
am inte. In plus, n u făceam nim ic greşit, doar vorbeam d esp re
p rezentarea noastră.
C am eron pare amuzat.
—Scuze, n u ştiam că este p ro p rietatea ta, zice el.
Zâm besc, d ar M att m ă p rin d e de m ână şi m ă trage de acolo.
Mă chinui să ţin pasul cu el, p en tru că m erge prea repede.
Apoi se opreşte brusc şi, în m ijlocul coridorului, mă întreabă:
184 Cristlna Chipefj

—Ce naiba se petrece?

Care e pro b lem a lui?
—Poftim ? în tre b eu.
—In clasă... zâm betele, privirile, îm brăţişarea... Iţi am intesc
că ieşi cu m ine!
—Nu se în tâ m p lă n im ic şi, oricum , dacă su n t cu tin e nu
în seam n ă că nu m ă voi m ai vedea cu persoanele la care ţin! zic
eu, s tră d u in d u -m ă , în zadar, să îm i p ăstrez calm ul. îm i dau
seam a că ne certăm în faţa tu tu ro r, d â n d u -n e în spectacol,
lucru care su n t sigură că nu i ar displăcea deloc lui Lexy. M att,
am vorbit deja d esp re asta şi ţi-a m zis cum gândesc eu, adaug
pe u n to n m ai calm. Tu h o tărăşti ce vrei să faci.
Nu zice nim ic p re ţ de câteva clipe, după care se apropie şi
m ă îm brăţişează.
—Scuză-m ă, dar su n t gelos. —De asta îm i place de el, p en tru
că recunoaşte când greşeşte. —Te rog să m ă ierţi, rep etă el.
—Bine, răsp u n d eu, d ar m -a m cam sătu rat să am p roblem e
cu el. Şi m -a m sătu rat de această situ a ţie deloc c la ră ,d in tre
m ine şi C am eron. Aş avea nevoie de o p erioadă de lin işte, ca să
îm i dau seam a ce îm i doresc cu adevărat. Restul d upă-am iezii
n u se desfăşoară m âi b in e. Ies de la u ltim a oră m ai furioasă
ca niciodată. Proful de m atem atică n e -a dat u n te st n e a n u n ţa t
şi cred că n u m -a m descu rcat deloc. Cu toate ch estiile care se
în tâm p lă în viaţa m ea, ch iar nu m -a m gândit deloc la n u m ere.
M erg rep ed e p e n tru că vreau d o ar să ies de aici şi să m ă duc
acasă, să d o rm şi să u it această zi urâtă.
—H ei, h ei, o p re ş te -te , m ă strig ă C am ero n în a in tâ n d în
grabă şi ap u cân d u -m ă de în ch eietu ra m âinii.
—Ce vrei? îl în tre b eu.
—C e-ai păţit?
îm i sm ucesc b ra ţu l d in strâ n so a re a lui. Nu m ai lip se şte
decât să ne vadă M att, ar fi cireaşa de pe tort!
—N im ic, lasă-m ă în pace, îi ră sp u n d eu şi m ă în to rc, s p e ­
rân d să nu in siste, d a r el vine după m ine.
My D i l e m m a i s Y o u 185

—Ba nu, ch iar vreau să ştiu.

Mă p rin d e d in nou de b ra ţ şi sfârşim foarte aproape u n u l de
celălalt. Trebuie să lăm u rim lu cru rile o dată p e n tru totdeauna.
—G am eron, te rm in ă , zic eu încet.
Se îndepărtează de m in e şi m ă p riveşte în sp ăim ân tat.
—Cu ce anum e? în treab ă el.
—T erm ină să te m ai prefaci că îţi pasă de m ine. Nu faci decât
hA m ă in d u ci în ero are. Te rog, tre b u ie să încetăm . Nu vreau
h A sufăr sau să am problem e cu M att, te rog.

—Eu... încearcă el să spună, d ar îl oprefcc im ediat.

—Să stăm departe u n u l de celălalt o vrem e, b in e? îi zic eu.
Am nevoie de tim p ca să m ă gândesc la to t ce se întâm plă şi m ai
ales p e n tru a înţelege ce sim t p e n tru Matt.
—Ştii deja ce sim ţi p e n tru el, d ar nu vrei să accepţi.
—Nu ştii nim ic despre m ine, despre cum gândesc, despre ce
Kim t, aşa că o p reşte-te!
Ridică m âinile, sem n că se dă bătut.
—Bine, scuze, dar cred că este o m are prostie să stăm departe
unul de celălalt.
—Te rog frum os, C am eron, ch iar am nevoie de asta. Bine?
insist eu, ia r el încuviinţează p u fn in d .
Mă în to rc şi ies d in şcoală.
Sim t b ru sc u n gol în in te rio ru l m eu şi aş avea nevoie să m ă
confesez cuiva, ca să alung sentim entul de vină care m ă încearcă.
Şi aş avea nevoie şi să m ă ducă cineva acasă, d ar nu contează!
0 p lim bare m ă va ajuta să reflectez la lucrurile care se întâm plă.
Mă plim b cu căştile în u rech i şi m ă gândesc la Gass, la Trevor
şi la m om entele frum oase p etre cu te cu ei, fără alte problem e
pe cap. M i-e d o r de viaţa m ea d in Los Angeles.
îm i vibrează telefonul şi deblochez ecranul, ca să văd de la
cine am p rim it m esajul.
De la Sam. „Treci pe la m in e ? “ Nu vreau să m erg la ea şi
să risc să m ă în tâln esc cu G am eron. Aş vrea să n u îi răspund.
 186 Crişti na Chlperl

d a r în cele d in u rm ă decid să o fac, ca să m ă asigur că nu s-a

întâm plat nim ic.
„E totul în regulă?“
„Da, e totul OK, doar că vreau să p etrec o după-am iază fru ­
m oasă în com pania ta “, îm i răsp u n d e ea.
De fapt, în u ltim a v rem e am p e tre c u t foarte p u ţin tim p
îm p reu n ă şi m i-a r p rin d e b in e să stau p u ţin cu ea.
„G am eron e acasă?" în tre b eu. Dacă e, n u m ă duc.
„Ar fi o problem ă dacă ar fi acasă?"
„Da", răsp u n d eu im ed iat. Mă u it în ju ru l m eu şi îm i dau
seam a că aproape am ajuns acasă.
„Nu e. îm i scrie Sam.
S per că nu a zis-o doar ca să m ă convingă să m erg la ea.
,A tu n ci, vin."
Trec pe lângă casa m ea şi mă duc d irect la Sam: cu cât ajung
m ai repede, cu atât plec m ai repede fără să dau de G am eron.
Mă aflu în faţa vilei fam ilie i Dallas. Ce n o ro c că locuim
aşa de aproape! Sam deschide uşa şi m ă îm brăţişează fără să
sp u n ă n im ic. Zâm besc şi o îm b răţişez la râ n d u l m eu: chiar
aveam nevoie de asta. In trăm în casă şi nu îl zăresc pe Cam eron
în ău n tru .
—Nu e acasă. Are a n tre n a m e n t de fotbal, aşa că eşti în sigu­
ran ţă, m ă asigură Sam în glum ă. Gris, s p u n e -m i ceva: ce s-a
în tâ m p la t în tre tin e şi Cam? La sfârşitu l o relo r m i s - a părut
furios.
Jk
—Iţi povestesc m ai târziu; acum n u p rea am chef de vorbă.
—Bine, d ar dacă aveţi p ro b lem e, în c e rc a ţi să le rezolvaţi,
altfel M att riscă să fie răn it.
- G e ? Să fie răn it? D espre ce vorbeşti? zic eu, făcând ochii
m ari.
—Da, e o stare de te n siu n e ciudată în tre el şi fratele meu.
Azi, când se duceau la an tre n am en t, M att s -a ciocnit d in g re ­
şeală de Cam, iar Cam a reacţionat foarte urât; era gata să îl ia
la p u m n i, îm i explică Sam.
My D i l e m m a i s Y o u 187

De ce se poartă C am eron aşa?

- Să sch im b ăm subiectul, te rog, sp u n eu, sp e râ n d să îm i
ulung d in m in te im aginea în g ro zito are cu C am ero n şi M att
luându-se la bătaie.
—Bine. Să m ergem în cam era m ea. Cum a fost la te stu l de
Iu m atem atică?
—Foarte p ro st, nici m ăcar nu am învăţat. Dar tu?
- Nu chiar aşa de rău, cred eu. In ultim a vrem e, Nash m ă ajută
la m atem atică şi în sfârşit încep şi eu să m ai pricep câte ceva.
De fiecare dată când v o rb eşte d e sp re N ash, îi strălucesc
ochii si e m in u n at să o văd fericită.
*

- Cum vă înţelegeţi? în tre b eu curioasă.

La şcoală su n t m ereu îm p reu n ă şi p a r să plutească.
—Foarte bine! E p erfect şi foarte drăguţ! C hiar dacă n e -a m
certat deja o dată.
- Serios? Cum aşa?
—S -a su p ărat p e n tru că crede că am o stim ă de sine foarte
«căzută şi că n u m ă iubesc în d e a ju n s de m ult. Dar nu am ce
Hă fac; aşa sunt eu, nu cred că m ă voi schim ba...
—Im p o rtan t e că v -a ţi îm păcat, aşa e?
- Da. Tu şi M att cum vă înţelegeţi?
- Nu p re a b in e . Ne c e rtă m m e re u şi, c h ia r dacă în cele
din u rm ă ne îm păcăm , se în tâm p lă altceva care ne d esp arte
din nou. Nu e u n se n tim e n t p re a plăcut.
-A ltc e v a ... sau altcineva... Ştiu că nu i-a picat b in e ce s -a
întâm plat la p etrecere. 0 ştiu cu toţii, de fapt.
—Aşa e. D ar eram beată şi nu ştiam ce fac.
- Gând su n te m b eţi facem cele m ai ciudate lu c ru ri... m ai
ales cele pe care vrem cel m ai m ult să le facem , d ar pe care în
condiţii norm ale nu am avea curaj să le facem .
De fapt, are dreptate, încă de când am fost în sala de sp o rt
am vrut să îl săru t pe Cam eron. Situaţia creată în tim p u l p e tre ­
cerii m i-a dat doar curajul să o fac.
—Sim ţi ceva p e n tru C am eron? m ă în treab ă ea.
188 Cristlna Chiperl

—Eu... Nu ştiu ... bolborosesc eu.

—Deci n u negi, răsp u n d e ea zâm bind.
—N ici nu confirm , ră sp u n d eu.
—Nu m i-a r displăcea să fim cum nate.
Clatin d in cap zâm bind şi arunc cu o p ern ă în ea.
Sună soneria, ia r Sam pare destul de su rp rin să.
—P robabil că e tata, zice ea şi se ridică să coboare la parter.
A A

In tre tim p , mă u it p u ţin în ju ru l m eu. I n tr - u n colt, pe n o p ­

tie ră e o fotografie cu C am eron şi Sam m ici, costum aţi. Sunt
foarte drăguţi şi mă în tre b dacă şi el a păstrat fotografii de genul
acesta cu sora lui.
a

îm i am in tesc ce m i-a ceru t N ash şi că i-a m p ro m is că voi

vorbi cu C am eron. Dar cum să o fac, dacă am h o tă râ t să stau
departe de el?
P un ram a la locul ei şi m ă aşez d in n o u pe pat. O are de ce
în târzie Sam atât? Ies d in cam eră şi m ă duc să văd dacă are
problem e. Cobor în cet scările şi o găsesc pe Sam închizând uşa
de la in tra re cu o expresie în g rijo rată pe fată.
—E totul în regulă? în tre b eu.
Se u ită în ju r şi încuviinţează.
Nu îm i place deloc co m portam entul ei.
—Eşti sigură? in sist eu.
încuviinţează d in nou.
—Hai să ne în to arcem în cam era m ea, zice ea.
—Bine, d a r m ă duc m ai în tâ i să îm i iau u n p ah ar cu apă.
Pare să ezite.
—în bucătărie? mă în treab ă ea.
—Ă ăm ... da.
—Bine.
Sper doar să n u se fi întâm plat nim ic grav. In tru în bucătărie
şi îm i p u n apă în tr - u n pahar.
—P rin asta înţelegi tu să stăm departe un u l de celălalt?
V ărs apa pe m ine. Mă în to rc şi îl văd pe C am eron, fără t r i ­
cou, sp rijin it de pragul uşii.
 *

J / J u ştiu ce să spun. De fapt, e o situaţie destul de rid i-

( j U colă: cu p u ţin tim p în u rm ă i-a m ceru t să stea
departe de m ine şi acum sunt în casa lui. Ştiam că n - a r fi treb u it
să vin, dar, ca de obicei, n u m i-a m ascultat in stin ctu l.
—Eu... ăăm ...
Nu reuşesc să sp u n nim ic. Mă gândesc doar la abdom inalii
lui şi la privirea lui am uzată. De ce su n t atât de proastă?
—Eu... Sam m -a rugat să vin, îi explic eu, în cercân d să mă
justific.
-A h .
—Tu... i-a i spus ceva? în tre b eu în tim p ce se aşază lângă
m ine, sp rijin it de blat.
E prea aproape: m ă atinge cu b raţu l pe spate. Mă străduiesc
d in ră sp u te ri să îm i păstrez calm ul.
—Ce anum e ar fi tre b u it să îi zic? în tre a b ă el.
Mă priveşte şi îm i ţin resp iraţia. Sper să nu îşi dea seam a că
e de ajuns să m ă privească şi m i se taie resp iraţia. Nu îm i place
deloc. Mă sim t slabă şi p ierd u tă.
—Mi s -a p ăru t că a în cep u t brusc să se poarte ciudat. Poate
că i-a i spus ceva care a su p ă ra t-o ... ce ştiu eu... zic eu.
Zâm beşte.
—Şi de ce crezi că aş fi sin cer cu tin e? Ţ i-aş putea spune că
doar am salu tat-o şi poate că n u e adevărat. Sau că am în ju ra t-o
şi poate că n u e adevărat.
190 Cr i şt i na C h i p e r i

Se distrează lu â n d u -m ă peste picior, nesim ţitul!

—Voi înţelege dacă spui adevărul.
—Nu cred...
—A tunci îm i va spune Sam, zic eu şi dau să p u n p ah aru l în
chiuvetă.
Mă p rin d e de în c h e ie tu ra m âin ii şi m ă trage spre el.
—D ă-m i drum ul, şoptesc eu.
—îţi explic eu de ce a reacţionat aşa, zice C am eron.
R espir adânc şi m ă forţez să m ă în d e p ărtez de el. Mă dau
u n pas în spate, d ar el m ă urm ează.
—Te ascult, îi răsp u n d eu, în c ru c iş â n d u -m i b raţe le peste
piept.
—M i-a deschis uşa şi am răm as s u rp rin s să o văd acasă,
ţin â n d cont că în u ltim a vrem e e to t tim p u l cu Nash.
—Şi... zic eu, fo rţâ n d u -1 să continue.
—Am făcut o glum ă şi s -a enervat.
—Ce glumă?
Zâm beşte şi clatină d in cap.
—Nu ai vrea să o auzi.
Aşa e, nu aş vrea, d ar treb u ie.
—Ba ch iar vreau să o aud.
Fără să m ă privească, se în to arce sp re b lat şi se s p rijin ă
în palm e. Are m uşchi p erfecţi... M i-aş dori să m ă m ai îm b ră ­
ţişeze o dată, ca să îi sim t ap ăsân d u -se în m ine. A lung gândul.
—Deci? îi dau eu ghes.
—I-a m spus doar că am crezut că ş i-o pune cu Nash.
Mă gândesc că Sam, la fel ca m ine, a fost tulburată.
—O, D oam ne... reuşesc eu să răspund.
—A m zis ceva rău?
—De ce îi faci toate astea? Nu m erită aşa ceva.
„Cameron nu îi vorbeşte şi se poartă urât cu ea... Poate reuşeşti
tu să îl convingi c u m v a îm i răsună în m inte cuvintele lui Nash
şi îm i dau seam a cât de ridicolă e această idee.
My D i l e m m a i s Y a u 191
—M ereu a fost aşa în tre noi; e obişnuită, se justifică el, r id i­
când d in um eri.
—O bişnuită? De fiecare dată când te p o rţi aşa cu ea, suferă
îngrozitor. De ce nu înţelegi că Sam nu are nim ic d e-a face cu
povestea p ă rin ţilo r tăi? Nu e vina ei!
—Ce ştii tu? N esim ţita aia m i-a d istru s viaţa, şi m ie şi fa m i­
liei m ele, şi acum îm i fu ră şi cel m ai b u n p rie te n ! strig ă el,
arătând cu b raţul spre cam era de la etaj a su ro rii lui. Nu vezi că
ne întoarce şi pe noi unul îm potriva celuilalt?
—Eşti nebun! Crezi că dacă o tratezi aşa vei rezolva ceva?
Nu e adevărat, nu te poţi întoarce în trecut! Aşa, d o ar o răneşti!
—Poate că aşa e, dar cel p u ţin eu m ă sim t m ai bine.
—Eşti u n egoist. T e-ai în tre b a t vreodată cum se sim te Sam?
—Nu şi, sincer, nici nu îm i pasă, răsp u n d e el fără să se uite
la m ine.
S per că zice toate astea p e n tru că e o rb it de furie şi că nu
vorbeşte serios.
—Păi, a r tre b u i să o faci. P reţ de câteva secunde m ăcar, ar
treb u i să te gândeşti la ea şi la cât de n e sim ţit eşti, îi răsp u n d
eu şi ies d in încăpere.
Nash se înşela: nu aş reuşi niciodată să îl conving să se răzgân­
dească. Dacă vorbesc cu el reuşesc doar să îl enervez şi atât.
Urc scările şi aud zgom ot de fa rfu rii sp arte în b u cătărie.
Nu îm i pasă. în clipa aceasta, vreau d o ar să ajung la Sam. In tru
A

în cam era ei. în c h id uşa, d ar nu m ă în to rc încă, deoarece su n t

în co n tin u are tu lb u rată de discuţia cu G am eron.
—De ce e acasă? în tre b eu, în cercân d să m ă calmez.
—Plouă, au anulat an tre n am en tu l, răspunde ea încet.
Mă în to rc şi o văd g h em u ită în tr - u n colţ al cam erei, cu
o cârpă p lin ă de sânge în ju ru l în c h e ie tu rilo r m âinii.
îm i acopăr gura cu m âna şi ochii m i se u m p lu de lacrim i.
Acum în ţeleg tot... hanoracul... puloverele cu m âneci lungi...
—Sam!
19 2 C r l s t i n a Ch l p a r l

—C ris... eu... Izbucneşte în plâns şi fug spre ea să o îm b ră ţi­

şez. Nu îm i vine să cred că a făcut aşa ceva d in cauza lui Cam eron.
—De ce? o în tre b eu. De ce îţi faci asta?
—Am auzit to t... Mă doare să ştiu că fratele m eu m ă urăşte
şi m ă consideră resp o n sab ilă p e n tru pro b lem ele lui, răspunde
ea p rin tre suspine.
—N ash ştie? o în tre b eu ş te rg â n d u -m i lacrim ile şi u itâ n -
d u -m ă la tăietu ri.
*

încuviinţează şi atunci în ţeleg în sfârşit d isp erarea pe care

am văzut-o în ochii lui.
—Sam, nu tre b u ie să o faci! Nu tre b u ie să te p ed ep seşti.
Nu eşti responsabilă de nim ic!
—Ştiu, dar nu m ă pot abţine. De fiecare dată când îl aud v o r­
bin d aşa, m ă doare. Gris, dacă nu te deranjează, aş vrea să răm ân
singură.
—Nu, Sam, n u te las singură! Hai să ne în g rijim de astea!
După ce ne ocupăm de tăieturi, o îm brăţişez tare, ca să sim tă
că nu e singură, că poate conta pe m ine.
—Ai vrea să ieşim p u ţin la aer? Vei vedea că te vei sim ţi mai
b in e după aceea, zic eu.
Se şterge la ochi şi dă d in cap că da.
Ne plim băm p rin cartier cam o oră şi, când o conduc d in nou
acasă, îm i pare m ai veselă.
—Sam, su n t sigură că lucrurile se vor rezolva. C am eron nu
te urăşte şi, de fapt, ştie că nu e vina ta. Se com portă aşa p en tru
nu ştie cum să îşi gestioneze d u rerea şi nu înţelege cât de tare
te face să suferi. Trebuie să vorbiţi. Nu su n te ţi inam ici, su n teţi
frate şi soră.
—Voi încerca.
—Voi în cerca şi eu să vorbesc cu el, b in e? în c erc să o sp u n
pe u n to n cât m ai co nving ător, d a r în clipa aceasta îm i vine
să m ă duc la C am eron şi să îl iau la palm e.
My D i l e m m a is You 193

Mă sim t d e -a d rep tu l n eputincioasă şi, după ce am lă sa t-o

în cam era ei, nu îm i m ai pot stăpâni lacrim ile.
Dau să deschid uşa casei, d ar G am eron vine la m in e.
—De ce plângi?
Mă în to rc sp re el şi îl privesc în ochi. Mă s im t stin g h e rită
văzându-1 în faţa mea.
Se apropie să m ă îm brăţişeze, dar eu m ă dau u n pas în spate.
—Nu m ă atinge.
—Dacă e d in cauza a ceea ce am spus m ai devrem e, eu...
—G am eron, n u ar tre b u i să îţi faci g riji p e n tr u m in e , ci
p e n tru Sam. G â n d e şte -te b in e la situ a ţia v o astră şi în c e a rc ă
să v o rb eşti cu ea. A tât e to t ce îţi cer, îi ră s p u n d eu pe u n to n
cât m ai ferm .
—D espre ce a r treb u i să vorbesc cu ea? ră sp u n d e el.
—încearcă să o asculţi cu adevărat şi vei în ţeleg e ...
Apuc clanţa şi ies d in casă, sp erân d să nu m ă urm eze ca să
îm i ceară explicaţii. D in fericire, nu o face, şi s p e r să m ă asculte
curând.
 upă şcoală m ă h o tărăsc să fac o p lim b are pe plajă
şi să îm i acord o oră doar p e n tru m ine.
Au trec u t exact şapte zile de la discuţia cu M att şi treb u ie
să m ărtu risesc că m i-a fost de ajutor faptul că am stat departe
de G am eron... C hiar dacă încă nu ştiu clar ce sim t, s -a r părea
că relaţia m ea cu M att m erge destul de bine.
S ăptăm âna aceasta, eu şi Cam n e -a m co m p o rtat ca nişte
sim pli am ici, fără vreo am biguitate. Ba ch iar am evitat să fre c ­
ventez locuinţa fam iliei Dallas, ca să reduc la m in im u m risctll
de a m ă în tâln i cu el. D in cauza aceasta însă, nu am avut prea
m ulte ocazii să stau de vorbă cu Sam. M i-a zis că se sim te m ai
b in e şi, la p rim a vedere, s - a r părea că aşa e, ch iar dacă nu ştiu
dacă a făcut v reu n progres în relaţia cu fratele ei.
îm i pare rău că nu îm i pot ţin e p ro m isiu n ea făcută lui Nash,
d a r cred că, m om entan, să stau departe de G am eron este ale­
gerea corectă.
In tru pe strad a m ea p ie rd u tă pe g ân d u ri şi când îm i ridic
p riv irea îl văd pe M att.
Ge caută aici? Locuieşte în cealaltă p arte a oraşului!
—M att?
—Cris? răsp u n d e el, su rp rin s.
—Ge cauţi pe aici? în tre b eu im ediat.
îm i alcătuiesc în m in te o listă cu p erso an ele care locuiesc
în cartierul m eu şi p rim a la care m ă gândesc e Susan. Poate că
My D i l e m m a is You 195

pare absurd, dar am u n p re se n tim e n t p u tern ic că a fost pe la ea.

Sper cu toată fiin ţa că m ă înşel.
—Voiam să te salut, zice el.
—Casa m ea e în cealaltă p arte a străzii, răsp u n d eu.
M m m ... e ch iar ciudat. Pare stân jen it. Bănuiala m ea cum că
ar fi trecu t pe la Susan devine încetul cu în cetu l o certitu d in e
şi ideea m ă scoate d in sărite.
—Ah, zice el, ev itân d u -m i privirea.
îm i ascunde ceva...
—Ai fost la Susan, n u -i aşa? în tre b eu.
M att m ă priveşte d re p t în ochi.
—Da, recunoaşte el, ia r in im a m i se o p reşte în loc. P en tru
cursul de in fo rm atică. E com plet h a b a rn a m istă , aşa că m -a
rugat să îi dau câteva p o n tu ri în ain te de test, zice el fără să ezite.
Pare sincer.
Mă sim t im ediat m ai b in e după această explicaţie. Dar p r o ­
babil că ş i-a dat oricum seam a că am fost confuză.
—Eşti b in e ? m ă în tre a b ă el. Ce cred eai? Că m -a m dus ca
să fiu sin g u r cu Susan? Zâm beşte. Iu b ire, nu tre b u ie să îţi faci
griji! C hiar dacă am fost îm p re u n ă n u în se a m n ă că m ai sim t
ceva p e n tru ea. Acum, în viaţa m ea eşti tu şi pe tin e te vreau,
e lim pede?
Dau d in cap că da.
—Bravo. Se apropie şi m ă sărută u şo r pe buze, după care ne
în d re p tă m sp re casa m ea.
S unt uşurată, d ar aş vrea să aflu ceva de la el. Nu am vorbit
niciodată d espre ciondăneala lui cu C am eron.
—M att, pot să te în tre b ceva?
—Sigur.
—Ce se întâm plă în tre tin e şi C am eron?
Devine d in tr-o d a tă serios.
—Dacă te referi la in cid en tu l nesem nificativ de săptăm âna
trecută, nu a fost m are lucru. M -am ciocnit de el d in greşeală şi
196 Cristina Chiperl

a în cep u t să m ă îm pingă şi să debiteze id io ţen ii. Dacă îl în tre b i

pe el, cine ştie ce p u n la cale... Ş i-a p ierd u t m in ţile de tot, iar
c o m p o rta m e n tu l lui îm i co n firm ă că nu îi eşti in d ife re n tă ,
îm i venea să îi trag u n p u m n în faţă, dar, d in fericire, m -a m
ab ţin u t, altfel l-a ş fi făcut k n o ck -o u t.
Chiar dacă Sam m i-a povestit deja totul, ideea că el şi Cam eron
s -a r putea lua la bătaie d in cauza m ea m i se pare în continuare
absurdă. în plus, dacă s -a r întâm pla vreodată, sunt m ai m ult ca
sigură că învingător ar ieşi Cam eron, iar M att ar fi cel rănit.
P refer să las baltă subiectul ca să nu p u n gaz pe foc.
Când ajungem în faţa casei, îm i am in tesc că p ă rin ţii m ei
su n t plecaţi.
—Vrei să in tri? în tre b eu.
El încuviinţează şi nici nu in tră m b in e că sora m ea, Kate*
vine fuga şi m ă îm brăţişează. După care se u ită curioasă la M att
şi răm âne locului, h o lb â n d u -se la el.
—Eşti iubitul ei, aşa e? în treab ă ea pe u n to n sever.
El încuviinţează şi îi în tin d e m âna.
—îm i pare b in e, su n t sora ei, Kate.
—îm i pare b in e, su n t M att, răsp u n d e el.
Kate îl priveşte câteva clipe fără să spună ceva. Apoi pleacă.
—îţi ju r că de obicei nu e ch iar atât de ciudată, îl asigur eu.
—O, nu contează. Pare... drăguţă, zice el zâm bind.
Nu am m ai văzut-o n iciodată p u rtâ n d u -s e aşa. îm i a m in ­
tesc şi acum m odul în care l-a în tâ m p in a t pe Set: îl adusesem
acasă ca să îl p rezin t fam iliei, iar ea s -a o p rit şi l-a privit p reţ
de câteva secunde, d ar im ediat după aceea l-a îm b răţişat şi i-a
spus că este sigură că avea să fie p erfect p e n tru m ine.
Ne alăturăm ei în sufragerie. Ne aşezăm să ne u ităm la te le ­
vizor, ia r eu m ă p u n în b raţele lui M att.
Sora m ea se holbează în co n tin u are la el, apoi, ca şi cum i-a r
fi venit o idee genială, se ridică în picioare.
—Mă duc să îm i iau ceva de băut, zice ea. Gris, vii cu m ine?
My D i l e m m a is You 197

A r tre b u i să o învăţ cum să inventeze m in ciu n i m ai bune.

—E m usai? o în tre b eu enervată. C hiar n u se poate ca eu şi
M att să p etrecem o oră lin iştiţi, fără să ne în tre ru p ă cineva?
—Ştii că sunt scundă şi nu ajung la raft, răspunde ea, insistând.
O urm ez.
—îm i explici şi m ie ce te apucă? în tre b eu când ajungem în
bucătărie.
—Nu îm i place tipul, ascunde ceva, îm i zice ea bosum flându-se.
Se poate aşa ceva? Toată lum ea îl suspectează de ceva.
—Kate, nu acum , te rog.
A

—Aha! Ştiam eu că l-a m m ai văzut undeva! Iţi am in teşti că

ţi-a m povestit de cuplul d in seara de Halloween?
—Ă ăăm ... nu, răsp u n d eu şi sp er să îm i spună to tu l în grabă,
p en tru că nu vreau să îl las sin g u r pe M att.
A

—In seara de Halloween, când am dat o tu ră p rin cartier, am

văzut u n cuplu şi, când m -a m ciocnit d in greşeală de ei, tipa
a ţip at la m ine.
—Şi? Ce vrei să spui cu asta? în tre b eu.
—C hiar dacă nu su n t absolut sigură, p e n tru că lum inile erau
cam fade, cred că el era tipul.
—Bun, şi? Eu şi M att ne c ertase răm cu câteva zile în a in te
şi a venit la p etrecere cu altă fată, aşa că am rezolvat m isterul.
Acum ne poţi lăsa în pace?
—Bine, răsp u n d e ea, când eu m ă în to rc şi dau să ies, d ar
sp u n e -i că b lo n d in a aia nu era deloc sim patică!
Mă opresc b ru sc şi m ă gândesc la ce a spus Kate.
Blondina aia? Tam ara e b ru n etă.
—Eşti sigură că era blondă? în tre b eu, în to rc â n d u -m ă d in
nou sp re ea.
—Nu era prea m ultă lum ină, dar da, su n t sigură că avea părul
blond, aproape fosforescent, zice ea chicotind.
Oare se poate ca M att să fi fost cu Susan? O b lo n d in ă deloc
sim patică... D in d escriere ar p u tea fi ea.
198 Crlstina Chiperi

Ies d in bucătărie şi m ă în to rc în sufragerie. Mă aşez lângă el

şi am u n p re se n tim e n t ciudat.
D in tr-o d ată, M att se apropie şi începe să m ă sărute to t m ai
fierb in te. îm i p u n m âinile pe pieptul lui, ca să îl îndepărtez, dar
e m ai p u tern ic ca m ine. Cad în ap o i pe canapea, cu el deasupra
m ea, co n tin u ân d să insiste.
Ce l-a apucat? D in fericire, îi sună telefonul.
—M att... A r treb u i... îi zic eu, cu buzele lipite de ale lui.
Telefonul continuă să îi sune.
—Poate e im p o rtan t, in sist eu.
—Nu am chef să răspund, şopteşte el.
Mă îndepărtez de el zâm bind şi îi iau telefonul.
Mă u it la ecran şi expresia m i se schim bă im ediat.
Două apeluri p ierd u te de la Susan. De ce îl sună? Cuvintele
lui Kate îm i răsu n ă în m inte.
Apoi p rim eşte şi u n m esaj.
M att m ă priveşte. Vreau neapărat să văd ce i-a scris Susan,
trebuie să văd.
Dau click pe m e saj.
—Deci? în treab ă M att.
„De ce n u răspunzi? Trebuie să v o rb im .“
—E Susan.
—Da, ca de obicei, p ro a sta aia p ro b ab il că n - a fost aten tă
la ce i-a m explicat. Se ridică şi îm i ia telefonul d in m ână.
Nu ştiu, d ar parcă nu su n t convinsă...
—Ah, sp u n eu.
P une te le fo n u l pe m ăsuţa d in faţa can ap elei, m ă p rin d e
de talie şi m ă trage spre el.
—Hei, cunosc expresia asta gânditoare. Nu îţi face griji, ţi-a m
m ai spus deja că şi u n m ăr m i se pare m ai apetisant ca Susan.
Râd de com paraţia lui.
—Nu ştiam , răsp u n d eu.
My D t l e m m a is You 199
—Ştii acum . Apoi se apropie şi m ă sărută u şo r pe obraz. Eşti
foarte frum oasă, zice el, iar eu roşesc ruşinată. Vorbesc serios,
eşti cea m ai frum oasă d in tre toate.
—M ulţum esc, şoptesc eu. Ii p u n m âna pe spate şi îl săru t
u şo r pe buze, ia r el m ă p rin d e de talie şi sărutul devine to t m ai
profund.
—Cris! exclamă Kate, dând buzna în sufragerie.
Mă îndepărtez im ediat de M att.
—De ce ne deranjează m ereu? izbucneşte el.
Mă ridic şi m ă duc spre Kate.
—Ce m ai e acum ?
—M ama a zis că e pe d ru m spre casă, aşa că ar fi m ai bine ca
iubiţelul tău să plece, dacă nu vrei să îl interogheze.
—Bine, m ersi.
D upă p lecarea lu i M att, ră m â n sin g u ră şi m ă gândesc la
după-am iaza ciudată pe care am p e tre c u t-o cu el. Sim t în c o n ­
tin u a re că ceva n u e în regulă... E foarte dulce şi to tu şi n u mă
sim t com plet în largul m eu cu el.
Poate că s u n t d o ar n işte te m e ri p ro s te ş ti sau p o ate su n t
d o ar p aran o ică, d ar am învăţat pe p ro p ria p iele că e m ai b in e
să îm i ascult in stin ctu l. T rebuie să în ţeleg ce se în tâm p lă în tre
el şi Susan şi voi reu şi cum va să aflu.
 re sa r d in som n şi m ă u it la telefon. £7:15!

7 Trebuie să m ă grăbesc, p e n tru că azi treb u ie să m ă duc

la şcoală cu autobuzul, ţin â n d cont că nu va m ai fi G am eron
afară să m ă aştepte...
Sar peste m icul deju n şi o ţâşnesc pe stradă.
Plouă, m erg cu p aşi repezi ca să ajung la tim p în staţia de
autobuz. U n val de apă rece îm i udă te n iş ii AII Star şi m ă c u tre ­
m ur. Şoferi p ro şti, care se distrează n im e rin d bălţile.
A jung la şcoală în a in te să sune clopoţelul. D in fericire; am
reuşit.
Mă duc spre d u lăpioru l m eu. îl deschid şi m ă sp rijin de el
p reţ de câteva secunde.
Dacă ziua b u n ă se cu n o aşte de d im in e a ţă ... M -a m tre z it
devrem e, am sărit p este m icul deju n , su n t udă de la g en u n ch i
în jos şi, în p lu s, îm i d o resc in c re d ib il de m u lt să îl văd pe
G am eron. Nu ştiu de ce, d a r sim t nevoia de asta, ch iar şi p re ţ
de câteva secu n d e. Gu sig u ra n ţă că a tu n c i ziua m ea p ro a stă
s - a r îm b u n ătăţi.
—Iubire.
îm i ridic privirea şi îl văd pe M att.
—Hei. îi zâm besc, după care îm i m ut p riv irea de la el, ca să
iau m anualul de engleză şi in tră m îm p re u n ă în sala de clasă.
G am eron stă la locul lui şi vorbeşte cu Nash. Preţ de o secundă,
m ă opresc să îi văd expresia: pare b in ed isp u s azi.
My O i l e m m a is You 201

M att m ă p rin d e de în ch eietu ra m âin ii şi m ă duce spre banca

lui. De aici reuşesc să îl văd foarte b in e pe C am eron, care râde
cu N ash, şi zâm besc şi eu.
—Astăzi încă nu te -a m salutat aşa cum treb u ie, zice M att, ia r
eu îm i în d re p t aten ţia asupra lui.
Ne sărutăm , apoi m ă aşez la el în poală.
—îm i pare rău că am plecat aşa ie ri după-am iază. Aş fi vrut
să răm ân, îm i şopteşte el, strân g ân d u -m ă în b raţe.
Zâmbesc, dar, în realitate, su n t cu m intea în altă parte: c o n ­
tin u i să m ă u it la N ash şi C am eron, care se află în cealaltă p arte
a sălii de clasă. Aş vrea foarte m ult să ştiu d esp re ce vorbesc.
Sam in tră cu casca încă pe cap şi se duce spre Nash. El i-o
dă jos şi o sărută. O voi zice în tru n a: sunt p rea drăguţi. Apoi se
întoarce spre C am eron şi îl îm brăţişează.
Stai aşa... c e -a m p ierd u t?
Cred că M att îm i vorbeşte, dar m i se pare că îl aud de departe.
Nu îm i vine să îm i cred ochilor.
—Deci? m ă în tre a b ă M att. P ăm ântul către C ris, zice el cu
voce robotică. îm i explici c e -a i păţit?
C latin d in cap şi m ă în to rc spre el.
—Ăă? Ce? în treb eu confuză.
A _

—îm i explici ce anum e e atât de in te re sa n t în p artea aceea?

Se apleacă să vadă.
—Sam şi C am eron s -a u îm b răţişat, îi explic eu em oţionată,
sp erân d ca M att să reacţioneze ca m ine.
—Ah, şi ce e aşa em o ţio n an t la asta? zice el.
D oar nu a vorbit se rio s... Până şi Susan îi priveşte su rp rin să.
—C am eron a u râ t-o dintotdeauna pe Sam, şi acum s -a r părea
că lucrurile s-au schim bat.
M att m ă priveşte de parcă aş vorbi în tr-o lim b ă străină.
—Deci, te -a i h o tărât dacă vii la m eci dum inică?
Nu pot să cred că a sch im b at subiectul. Mă rid ic în picioare
fără să îl privesc.
m O s l na CMpefl

- Da, voi veni.

In tră profesorul şi mă duc să mS aşez la locul m eu, în fata lui
Cam eron. Nu ştiu cum se va com porta cu m ine. Mă va saluta aau
mă va ignora? Gând privirile noastre se întâlnesc, dervin rigidă
şi nu ştiu ce aă fac. Să îl salut? Nu, poate că ar fi m ai hine aă nu.
Zâm beşte, iar eu îi zâm besc la Tândul m eu în tim p ce îm i p u n
ghiozdanul pe jos
- Hei, zice el.
Mă aşez şi mă în to rc p u ţin spre el, sp erân d ea proful aă nu
mă vadă.
- Ciao.
- A ă m ... Aş v rea... ae h âlb âie el, după caTe ae o p re şte .
Reapirâ adânc. Aş vrea să vorbeac cu tin e după oră.
încuviinţez şi mă aşez lin iştită pe scaun.
Toată dim ineaţa m ă gândesc num ai la cererea lui. Sunt e m o j
tionată şi abia aştept aă vorbim .
Când sună clopoţelul p en tru pauza de prânz, răm ân la locul
meu.
—Hei, p u te m vorbi? mă întreabă Camernn.
Pare destul de agitat.»
încuviinţez şi mă Tidic. ea să aud ce are aă îm i apună-
—Nu aici, vino cu m ine, zice el şi m ă p rin d e de în ch eietu ra
m âinii să mă tragă afară d in aala de clasă.
S trăbatem coridorul şi in tră m în baia fetelfiT. P en tru binele
lui, sper aă nu îl fi văzut nici u n prof.
O fată care se m achiază în fata oglinzii ţipă uşor când ne vede
in trân d .
—Ieşi! îi zice C am eron pe un ton dur.
şi strânge lucrurile şi pleacă înspăim ântată. în că nu înte
leg cum pot să îşi piardă altele capul după el. Rine, recunosc,
e foarte frum os, dar are u n caracter insuportabil.
V erifică să nu fie n im e n i în to alete, după ra re se o p reşte
în fata mea.
Mv D i l e m m a i s Y dii 503

E foarte aproape de m ine, aşa că hotărăsc să mă dau u n paa

în spate.
- Voiam eâ voi-hcac cu lin e d e s p re d u p ă -a m ia z a trecută
şi despre Sam. Ai avut dreptate. După re ai plecat m - a m dua
în camera ei. cu intenţia de a o învinovăţi şi de a o insulta...
- De ce? Nu ţi-a făcut nimic! îl întrerup eu.
- Lasă mă să vorbesc! Sam era în tin s ă pe pat şi dormea,
M -am oprit să o privesc şi am ohservat că avea încheieturile
mâinii handajate. Am acoperit-o cu o pătură, p entru că mi se
părea că îi era frig, daT s a trezit şi am în tr e h a t- o despre b a n ­
daje. La început s - a eschivat, după caTe a izhucnil în plâns şi
mi a povestit totul Jur că nu m - a m gândit niciodată că suferă
atât de tare. Nu m i - a m imaginai că ar ajunge vreodată la asta.
Am avut nevoie de p u ţin tim p ca să diger treaba asta... Zilele
acestea am vorbit şi m i- a spus c& aT vrea p u r şi sim plu să mă
port mai frumos cu ea p e n tru că nu mai rezistă. Nu ştiu dacă voi
reuşi, dar i - a m prom is câ voi încerca
Nu pot să cred că m - a ascultat. Zâmbesc şi. fără aă îmi dau
seama, îl îmbrăţişez.. Nici u n alt lucru nu m i - a r fi făcut ziua m ai
bună ca această veste m inunată. D e-acum Sam va fi fericită şi
ae va putea bucura n e s tin g b e n tă de povestea ei cu Nash.
- Mulţumesc, şoptesc eu.
Mă încearcă o senzaţie atât de intensă, încât mi - aş dori mult
ca acest m o m e n t să nu se mai te rm in e niciodată.
- Nu te aşteptai la asta. nu? întreabă el. d ându mi drumul
din strănsoare.
- SinceT, nu. Credeam fă nu vei face niciodată u n paa spre
Sam, ba chiar eram convinsă ca te-ai supărat pe m ine pentru
că m - a m hăgat între voi.
- Da, chiar m - a m supărat... de fapt. încă suni. recunoaşte
el. Nu mi e u şor să explic ce simt ... Sunt foarte furios din cauza
a ceea ce ni s -a întâmplat mie şi familiei mele, dar ai dreptate
când spui că nim ic nu îmi va aduce înapoi lucrurile pe care
IEI Cf s t l r a C h i c e i l

le- am pierdut ţ i că Sam nu are nimic d e - a face cu asta. Doar că

m i - a m descărcat durerea pe ea, pe nedrept.
Zâmbesc şi încerc aă nu mă las încântată de ochii lui superbi.
- Am văzut că şi lucrurile între tine şi Matt meTg b i n e . .
- Da, în sfârşit,
- Şi eşti fericită?
„Sunt fericită 7“ mă întreb eu.
- Da, zic eu aproape în şoaptă.
- A t u n c i , bine. Păi. ar fi m ai b ine să ies. Nu aş vrea să mă
aleg cu o suspendare.
încuviinţez, ţ i Cam eron pleacă.
Sam in tră In baie o clipă m ai târziu.
- Ţi-a spus deja? L -am văzut ieşind de aici, m l întreabă ea
zâmbitoare.
- Da, m i-a povestit totul.
- N u-i aşa cfl e minunat, Cria? Cam eron a-a hotărât In s fâ r­
şit să vorbească cu m ine. Nu îţi dai seama cât de fericiţi sunt
m am a şi tata de această veste
Sam e în al nouălea cer; pare o eu totul altă persoană.
- Cam şi-a cerut scuze p e n t r u modul Sn care s a purtat cu
m in e In toţi aceşti ani şi, în felul lui, m i-a spua că mă iubeşte.
Şi tnatc acestea s -au întâm plat doar m ulţum ită ţie.
—O, dar eu nu am făcut nim ic, răspund eu, roşind.
- Ra da! Nu ştiu ce i-ai spus ca să î] convingi. daT e doar
m eritul tău că s -a hotărât să salveze relaţia noastră. Te ador!
 39
n cele d in urm ă, clopoţelul sună, p u n â n d capăt celei

/ d e-a doua săptăm âni extenuante din luna noiem brie

Nici nu iea hine pe coridor, că îmi sună telefonul, iar pe
ecran apare numele „Trevnr'V
Au trecut aproape două săptămâni de când nu am mai vor-
hit cu p rie te n ii mei. In acest lim p, Cass m - a sunat de două
ori, d ar nu am reuşii să ti ră s p u n d , nici nu am avut tim p să
o sun înapoi d in pricina tu tu r o r lucrurilor care s -au întâmplat.
Mă simt puţin vinovată, dar, aşa cum m ă tem eam , nu e deloc
u şor să menţii relaţii la distantă.
- Trevor. răspund eu.
Se aud doar zgomote pe fundal şi nu se înţelege nimic.
—Trevor? repet eu mai tare, ca să mă audă.
închide telefonul, nu fi antipatic, zice o fată de la celălalt
capăt şi sunt absolut sigură că e vorba de Casa.
- T rev o r? repet eu, stând nemişcată în mijlocul coridorului,
cu telefonul în fa(a gurii.
- Cris... eu...
Apelul se închide.
Ce se întâmplă?
I] sun înapoi
Intră mesageria.
Nu îm i vine să cred
încerc de mai multe ori, d ar nici el. nici Cass nu îmi răspund.
?0G Ciislina Chiperi

—E totul în regulă? mă întreabă Nash

—Nu. răspund eu, d u c â n d u - m i m âna la frunte.
—Ce 8-a întâmplat? mă întreabă îngrijorat.
—Eu... nu ştiu. Am p r im it un apel de la u n p r ie t e n din
Las Angeles şi cred nă s-a întâmplat ceva grav
—încearcă să îl suni înapoi.
—Am făcut-o deja. dar nu îmi răspunde
—Foloseşte telefonul meu, dacă vrei.
li iau celularul şi f o r m e i n u m ă ru l lui Trevor, s p e r â n d
să r ă s p u n d ă , deşi ştiu ca d e ohicei nu r ă s p u n d e la n u m e r e
necunoscute.
—Haide... TrevoT, şoptesc eu, sperând să răspundă la apel.
-A lo.
—Trevor! Ce se întâmplăV
—Cris?
—Da, eu sunt. Imi explici, te rog, ce se întâmplă?
Trevor nu zice nimic preţ de câteva clipe, iar pe fundal o aud
dnar pe Casa plângându-se.
—Nimic, zice el în cele din urmă.
—Nimic? Mă suni ca s i îmi spui că nu e „n im ic“? Iţi baţi joc
de mine?
Nash mă priveşte.
—C ris ... Şi dacă ţi-a ş spune, ce s - ar schim ba? Tu eşti acolo,
iar noi suntem aici, in celălalt capăt al Statelor Unite. Şi oricum
sunt sigur că nu ţi - a r păsa câtuşi de p u ţi n ...
Cuvintele lui mă rănesc. Cum poate să s p u n ă astfel de
lucruri? Ne cunoaştem de când eram mici. ştie mai bine ea o r i ­
cine altcineva cât de mult ţin la ei Ştiu că in ultima vreme am
fnst p u ţin absentă, dar am avut şi eu prohlem ele mele.
Trevor, d o a r nu vo rb eşti s e rio s , n u - i aşa? î n t r e b eu
resemnată.
—Da. Cris. chiarvnrbesc serios. Ai plecat de cân d ...? 0 lună?
Şi deja suntem nişte străini p e n tru tine. Nu ştii nimic despre
Ny D l l e m m a is Yau 207

viata noastră. Vezi-ti de viata ta în Miami şi de noii tăi prieteni

Casa va trece peste asta şi fără ajutorul tău. Te-ai întrebat vreodată
de ce s a com portat ciudat ultima dată când am vorbit? Pentru
că nu se simte bine! Şi tu nu ţi- a i dat seama de nimic!
- N ue adevărat... eu... dau să sp u n încet, dar el mă întrerupe.
- Nu. Cris. Ajunge! Nu mai am chef de vorbit, spune el şi
închide.
Sunt şocată şi simt că m ă prăbuşesc chiar acum. în faţa tu tu ­
ror Trevor, cel mai h u n prieten al m e u ... nu îl mai recunosc.
1i dau înapoi telefonul lui Nash şi îmi şterg lacrimile.
E halucinant... cum poate să dea vina pe m ine p e n tru lot?
Nu am ales eu să mă mut aici! Şi, apoi, de unde să ştiu că Ca as
nu se simte h in e 0
Nash mă îmbrăţişează şi izbucnesc în plâns.
- Linişteşte-te, zice el, m â n g ăin d u -m ă pe cap.
- Hei. zice C am eron o p r in d u - s e lângă noi. Ce se întâmplă?
- Nu ştiu... răspunde Nash.
Nici măcar nu pot vorbi.
- M ulţumesc, Nash, n duc eu acasă. Sunt o m u lţim e de
o a m e n i aici care nu ştiu să îşi vadă de tr e b u r i le lor, zice
Cameron, uitându se î n j u r .
Haide, să mergem!
Îşi pune braţul pe după um erii mei şi ieşim îm p reu n ă din
şcoală.
- Urcă, zice el şi îmi deschide portiera maşinii- Ce s a în tâ m ­
plat? mă întreabă când su n tem înăuntru.
Nu spun nimic, încercând să m ă liniştesc.
Hei. zice el şi îşi pune m âna peste a mea, ca să m i-o ia dc
pe fată şi să mă poată privi în ochi. Probabil că arăt îngrozitor
acum, dar nu îm i pasă.
Putem să m e rgem acasă? ii cer eu p rin tre suspine.
- Mai întâi explică mi ce s a întâmplat şi după aceea te duc.
 M C n s i i n a Chi pef

- Câmeron. porneşte imediat maşina, insist eu.

- Vreau doar să te ajut.
- Nu mă ajuţi deloc aşa
Continuă să Re holbeze la mine şi ju r ră, dacă nu se opreşte,
mă dau jos din m aşină şi o iau pe jos.
- Deci? insistă el.
Pufnesc şi mă uit pe geam.
- Bine, îţi sie. Cel mai b u n p r ie t e n al meu m i-a zis nişte
lu rru ri îngrozitoare. Cea mai bună prietenă a mea. una dintre
persoanele la care ţin cel mai mult pc lumea asia, (rece prin-
tr o perioadă grea, iar eu sunt aici. la mii de kilometri distanţă,
şi nu pot Bă far n im ic Nici m ăcar nu ştiu care e problem a!
Mă simt ca naiba, sunt o p ersoană îngrozitoarei La naiba cu
Miamil Ar fi fost totul altfel dacă aş fi răm as în In e Angeles!
De ce spui că eşti o persoană îngrozitoare? Uită - te la line!
Dacă ai fi, t e - a r durea In cot de prietenul tău şi de lucrurile pe
care ţi le-a spus. în plus, mutarea ta la Miami a fost un lucru
pozitiv pentru multe persoane. Adică, ai venit de o lună şi un
pic şi ai reuşit deja să ne faci pe mine şi pe snra mea Bă ne î n ţ e ­
legem ... Ţi ae pare puţin lucru?
E aşa ciudat să fiu în m aşină eu Cameron, care Încearcă
să îmi ridice moralul.
—Nu mă pricep la vorbe, continuă el. d ar ideea este că nu
eşti o persoană groaznică, aşa cum crezi tu. In plus, ar trebui
să nu te mai gândeşti la cum ar fi decurs viaţa ta dacă ai fi rămas
la Las Angeles Acum eşti aici. iar lucrurile nu se pot schimba.
Iţi repet ce mi -at spus tu cu două săptămâni în urmă: „Nu te poţi
întoarce în tim p “ Trebuie să accepţi asta, Cris!
Nu îmi place să recunosc, d ar are dreptate
—Nu îmi place să te văd aşa. zice el şi mă mângâie pe obraz.
Imi ridic privirea şi mă trezesc foarte aproape de faţa lui. îmi
priveşte buzele, iar eu rămân cu privirea pironită la ale lui.
—Nu pot, şoptesc eu.
Uf Ciltmoia \a You m

Dar vrei.
- Nu pot, repet eu Ştii că nu îi pot face una ca asia lui Matt
Îşi pleacă privirea ţi încuviinţează.
- îmi pare rău. zic eu.
Nu îţi face griji- Ai d rep ta te. Se forţează să zâmbească.
Să mergem!
Porneşte maşina şi străbatem drumul până acasă in tăcere
Odată intrată in cameră, mă uit câteva minute la fotografia cu
Casa şi Trevar. Eram atât de fericiţi şi de unit) Mă gândesc din
nou la ce mi -a spus Trevor şi n lacrimă mi se prelinge pe obraz.
Nu reuşesc să imi imaginez ce se întâm plă cu Cass. Da. ultima
dată când am văzut-o. in timpul apelului video, părea d i f e r i t ă . .
ţigările, noul look... dar nu mi am dat seama că trece p r in t r - o
perioadă grea. Poate că, atunci când a încercat să mă sune şi nu
i-am răspuns, voia să mărturisească. Mă simt în c o n tin u are
ca naiba. Trehuie neapărat să vorbesc cu ea şi să înţeleg ce se
întâmplă. Dar. mai întâi, trebuie să imi regăsesc puţin liniştea
şi luciditatea proprii. Nu pot vorhi în starea asta.
Mâine e sâmbătă şi voi avea tot sfârşitul de săptăm ână la
dispoziţie ea să mă gândesc la asta. Acum însă trehuie fiă îmi
distrag atenţia n i alte lucruri.
Mă aşez la birou, deschid manualul de matematică şi încerc
s 3 mă c o n c e n tre z pe ecuaţii şi logaritm i Am de re c u p e ra t
capitole întregi din programă, iaT num erele îţi pot ţine mintea
incredibil de ocupată.
După o oră de învăţat, sunt deja frântă. Mă în tin d pe pat,
îmi iau telefonul şi căştile, să ascult puţină muzică. Mă uit peste
playlisl şi aleg un cântec mai vechi, d ar pe care îl ador pentru
câ are o melodie dulce şi versuri delicate.
A D r n p i n the Ocean mă relatează imediat Nu voi înceta n ic i­

odată să cred că muzica e cel mai bun medicam ent p entru suflet.
Telefonul vihrează. E un mesaj de la Matt: „Am aflat că azi
ai plâns şi ai plecat eu Cameron, Ce s-a întâmplat?"
210 C m lina Cluperi

Nu am chef de vorhit, p entru că aş risca să izhucnesc din nou

în plâns şi nu vreau asta.
Mă prefac că nu am citit mesajul, dau muzica mai tare şi mă
concentrez pe versurile melodiei, în c h id ochii, mintea mea
treee de la o imagine la alta şi, fără să vreau, se opreşte la Cam.,,
îi văd orhii, huzele, zâmhetul. ,,
Mă ridic în şezut şi îmi scot căştile, ca să nu mă mai gândesc
la el.
Iau din nou telefonul De data aceasta am trei mesaje pTi
mite. Două de la Matt şi unul de la Cameron.
TI deschid mai întâi pe rel de la Cameron.
„F! totul în regulă?'1
Zâmhesc tâmp.
„Da, e mai hine Mersi de întrehare", răspund eu.
„Ce hine scrie el.
Mă hucur ca o idioată şi citesc mesajele de la Matt.
„Cris? L‘
..Ce-ai păţit? Te ai supărat pe m ine?"
„Iţi spun m âine", scriu eu.
„Rine. Orice a r Lfi, voiam să îţi s p u n că sunt aici, dacă ai
nevoie de m i n e .“
„Te ador", scriu eu în mod automat. Nu ştiu de ce. dar m i se
pare cel mai potrivit lucru de spus în m om entul acesta.
„Te i u h e s c s c r i e el. Nu îi mai răspund.
 in fericire, să p tă m â n a a trecut rep ed e şi acest
penultim weekend din luna nniemhrie trece în zbor
fără problem e deosebite.
Chiar dacă w eekendul trecut nu am mai reuşit să vorbesc
r u Caas, m iercuri mi a răspuns la un e-m a il, m a asigurat că
e hine şi mi -a zis să nu îmi fac griji. Nu s-a lungit cu explicaţiile,
dar m i - a spus că întâm pină ceva greutăţi la şcoală şi să nu bag
in seamă neliniştile lui Trevor.
El, în schimb, nu mi a mai răspuns la apeluri, nici la e m a i l u l
pe care i l- a m scris Încep să CTed că am pierdut un prieten.
Sinceră să fiu, şi eu su n t dezamăgită de co m p o rtam en tu l lui.
n vinerea aceea, când am vorbii la telefon, m i - a spus nişte
lucruri îngrozitoare, care m - a u Tănit. Cât ţine de m ine, am
încercat să vorhesc cu el. dar s - a r părea că pe el nu îl interesează
să clarificăm situaţia
In rest. a fost o săptămână destul de liniştită şi de plictisi
toare, în care am mers la şcoală, am repetat lecţii şi m am certai
puţin cu Watt - nimic comparabil cu certurile din săptămânile
trecute Chiar dacă viaţa mea pare mai puţin interesantă acum.
există şi avantaje in faptul că stau departe de Camerun* Susan mă
lasă în pace şi reuşesc să vorbesc şi despre alte lucruri cu Matt.
rare nu mai pare obsedat de el. Cu toate acestea, am im presia că
nu se simte complet împăcat... In plus. dacă e să com par relaţia
212 C i i s t i n a C h i p 6 11

noastră cu cea dintre Sam şi Nash. îmi dau seama că ne lipseşte

ceva şi că nu vom fi niciodată Ia fel de apropiaţi ca ei.
—Deci, ce faci de Crăciun? mă intT eahă Sam dîstrăgându mi
a te n ţia de la g â n d u r ile mele
E duminică dimineaţă şi ne plim băm p rin centru, să căutăm
o rochiţă drăguţă p entru cina ei cu părinţii lui Nash, eaTe vor fi
în trecere prin Miami peste câteva săptămâni.
—M omentan, nimic. Tu? întreb eu.
Mai este o lună până la Crăciun. daT centrul oraşului e deja
îm podohit cu lum iniţe şi decoraţiuni
—Nu ştiu, dar cred că anul acesta răm ânem aici. Tata va lucra
şi în timpul vacanţei, se plânge ea.
Dacă tatăl ei lucrează, mă gândesc că şi al meu va face la fel...
Aşa că prohahil vom rămâne şi noi în oraş.
—jm i place mult magazinul acesta) zice ea, arătând spre
c vitrină.
In trăm şi ne uităm în jur. Sam îmi arată o rochiţă perfectă
p entru silueta ei minicină.
Proheaz-n! n încurajez eu. Sam ia rochia şi intră em o ţio ­
nată în t r - o cabină de1probă liberă, iar eu mai arunc u n ochi
p rin jur.
Când term in, mă întorc la ea, iar din cabina de probă în v e ­
cinată iese o fată.
Tamara) Nu se poate! M -am ciocnit de ea toată săptămâna.
—Cris! exclamă ea.
—Hei!
—Iţi place? mă întreabă a ratând u - mi puloverul de un galben
aprins de pe ea.
Ştiu că ar trebui să fim m ereu s in c e n şi că ar trebui să îi spun
că arată ca o lămâie uriaşă, dar prefer să o mint. Încuviinţez, iar
ea se priveşte din nnu în oglindă, cu un aer satisfăcut, apoi trage
perdeaua cabinei de probă.
M y D i l e m m a is Y tU i 213

După aceea iese Sam aşa cum îmi imaginam, rochiţa îi vine
■a turnată.
—Der-i? mă întreabă ea.
î 1 1 stă foarte bine P ărin ţii lui Nash te v o t adora, sunt
uigură de asta
Nici nu iţi dai seama cât sunt de agitată. Dara nu le va plăcea
de mine?
Nu intra în panică, totul va fi b i n e !
Face o piruetă şi se uită în oglindă.
G iau, zice ea convinsă şi se întoarce în cabina de probă.
—Te aştept afara.
Când ies din magazin, ll văd pe Matt. eare, eu mâinile In buzu
nar. se uită absent la hainele din vitrină
- Matt?!
Cris?! Ce cauţi aiei? intreahă el surprins
Am venit cu Sam la cumpărături. Tu nu trebuia să te vezi
cu un prieten?
Ah, da îl aştept. Trehuie să ne c u m p ă r ă m pantofi de
fotbal noi.
- Şi îl aştepţi aici? în faţa unui magazin de haine p e n tru
femei?
îmi vine să râd de cât de ridicolă mi se pare situaţia
- N u a i c i i îl aştept acolo, in faţa restaurantului.
<
■»

Îmi arată localul din faţă.

Sam iese.
—Noi plecăm. 21c eu şi îl sărut rapid.
Bine, ne vedem mai târziu la meri. Distracţie plăcută, ziee
el şi pleacă.
Ne continuăm p lim barea şi observăm o blondă rare îşi ero
ieşte maiestuos d ru m p r in mulţime, ca un star de la Hollywood.
Susan.
Se deplasează in direcţia opusă şi, când ne vede, nici măcar
nu catadicseşte să ne salute.
r \ţ_______________________________________ C risli na C h i p u l

O urăsc aşa tare!

—Ai văzut o? mă întreabă Sam.
încuviinţez d in cap.
—Nu înţeleg cum a putut Cam să fie eu ea!
—Voia să o sc h im b e , d a r se pare că nu a reuşit. îi iau eu
apărarea.
—Vipera aia trece d in r â n d în r â n d pe la noi şi îşi petrece
d u p ă -a m ia z a eu el. Face tot posibilul ea să îl recucerească.
Ar trebui să vezi re frum os se poartă când sunt îm preună.
Râd forţat. Nu ştiam că Susan şi Cam eron au rămas amici.
—Dară se împacă, jur ră... Nu ştiu cum, d ar voi face tot p o s i ­
bilul să îi far să se certe.
Râd din nou când văd ce hotărâtă e. Cine ştie cum aş reac
ţiona dacă Susan şi Cam eron s aT împăca. Mă tem că nu prea
b m e . ..
—Şi totuşi,., Ar exista o modalitate de a o scoate pe Susan din
viata lui, continuă Sam pe un to n conspirativ.
—Ah. da? Şi care ar fi aceasta?
—Tu, Cris.
—Poftim? Ce tot zici acolo?
—Da, Cris, de ceva vreme mă gândesc la asta şi îl ohserv pe
Cam. Faptul că mă întreabă despre tine. că e m ereu binedispue
când eşti şi tu... Nu ştiu, poate mă înşel, dar cred ră îi place
de tine.
—Nu... Chiar nu cred... E evident că încă se gândeşte la
Susan, răspund eu.
—E adevărat, dar dară i ai da p u ţin târc o ale... Sunt sigură
că ar lăsa-o haltă şi şi-aT în d repta atenţia spre tine. Dar tu eşti
îndrăgostită de Matt, aşa-i? mă întreabă ea pe u n ton răutăcios.
—Nu ştiu. nu mai sunt sigură de nimic, recunosc eu,
—Şi atunci de ce stai eu el?
Oare mă înşel sau Sam e puţin prea curioasă astăzi?
My D i l e m m a 13 V o n m

— Pentru că... Nu aş şti să îţi spun; din mai multe motive...

Pentru cfl a fost p rin tre cei care a-au purtat frum os cu m ine
când am ajuns aici. p entru că e drăguţ şi blând, şi p e n t r u că,
deşi ne certăm des. mă simt legată de el.
—Asta înseam nă că eşti îndrăgostită, Cris.
Da, aşa cred, spun eu, deşi nu sunt convinsă.
I ji scurt tim p după aceasta, eu şi Sam ne d esp ărţim şi s ta b i­
lim să ne în tâln im după-amiază, să m ergem la meciul de fotbal
rare se va juca pe terenul şcolii.
l-a şase fix suntem deja în tribună, cu ochii aţintiţi pe teren,
aşteptând ca echipele să îşi facă intrarea.
Răieţii in tră în fugă şi se aranjează pe te re n după schem a
stabilită de antrenor.
Matt stă in poartă, iar Gameron e în atac.
Mă uit în tr u n a când la unul, când la celălalt Echipa şcolii
noastre e clar mai bună, iar partida se joacă aproape în î n t r e ­
gime pe jum ătatea de te re n a echipei adverse. Protagonistul
indiscutabil al partidei e chiar C am eron. La p r im u l lui gol.
fetele sunt în culmea extazului când îşi dă jos tricoul şi începe
să alerge pe te re n
—0, da, fratele m eu e chiar grozav... Te înţeleg! zice Sam,
făcându-mi ru ochiul.
-C e?
Rid clătinând din cap şi urm ăresc din nou jocul.
Partida se încheie cu scorul de 4-1 pentru noi. Din cele patru
gol uri, trei le a dat Cam şi unul Taylor.
Coborâm din trihună să ajungem la hăieţi, rare stau de vorhă
i u antrenorul
Când ne văd. Nash şi Cam vin spre noi. în tim p ce Matt v o r ­
beşte în continuare cu antrenorul.
Nu ştiam că eşti aşa de bun. îi spun eu lui Cam.
—Chiar sunt. Ra chiar şi mai hun. Azi nu am fost In formă.
—Ce m odest eşti! glumesc eu.
316 C f l f i t i n a Chi f l f l r l

Maţi se apropie şi mă îmbrăţişează imediat

- M i-ai purtat noroc, zice el şi mă sărută.
- Nu e adevărat, răspund eu
- Te iubesc, şopteşte el.
- Hai să m âncăm ceva, zice Cameron trecând pe lângă noi.
îl u rm ăm toti şi intrăm in tr n sala cu o masă lungă în centru.
plină cu mâncare şi băuturi. Încerc să îmi fac lor printTe per-
Goanele înghesuite în jurul bufetului.
Matt s-a făcut deja nevăzut; nu îl mai găsesc pe nicăieri. Simt
nevoia de a lua o gură de aer proaspăt.
- Ies puţin, zic eu.
- Vin cu tine, zice Cam.
Atunci Susan se pune în faţa noastră. Expresia lui Cameron
se schimbă.
- Unde te duci? îl întreabă ea, ig n o ră n d u -m ă complet.
Afară, răspunde el.
- Cu ea?
- Da. E vreo problem ă?
Susan mă priveşte urât, după care se în to arce spre el.
se apropie şi îl mângâia cu m âna pe piept.
- Nu ai vrea să dai o tură cu mine? Cred că te -a i distra mai
tare.
C am ero n o priveşte preţ de câteva secunde, după care ac
întoarce spre mine. mă ia de m ână şi mă scoate de acolo.
- De ce face m ereu pe nesimţita? întreabă el furios.
- Chiar nu o înţeleg.
- Nu te gândi la asta. Nu o lăsa să îţi strice seara.
Ne plim băm câteva minute In tăcere.
- Cam, zic eu după o vreme. Probabil că se va înfuria de ceea
ce îl voi întreba, dar trehuie să ştiu. Intenţionezi să te împaci
cu ea?
- Ţi-a zis Sam că ne vedem din când in când?
încuviinţez.
Mu Dilemma is You 217

Nu ş tiu ... A fost singura fată de rare m - a m îndrăgostit cu

adevărat Recunosc câ nu mi- ar displăcea să mă împac cu ea..,
Dacă ar fi aceeaşi Susan pe care am cunoscut-o cu la în c e p u t...
Răspunsul lui mă enervează, mai ales pentru că e evident câ
ur merita o fată de o mie de ori mai b u n ă ea ea.
- De ce mă întrebi?
De curiozitate
Sau din gelozie, răspunde el zâmbind.
- Poftim?
Ridică d in umeri, p refăcându-se că nu a spus n im ic.
- Te- am auzit.
Dar nici nu am deschis gura!
Rămânem tăcuţi pTet de câteva secunde, după care ne aşe-
râm pe o bancă de lângă teren.
Recunoaşte, eşti puţin geloasă.
Iar începe? De ce insistă pe treaba asta? Da. sunt geloasă,
dar nu voi recunoaşte niciodată.
- Şi de ce ar irebui să o fac? Pentru m ine e tot aia dacă te
Împaci cu ea. răspund eu.
El râde şi se ridică în picioare.
Adică, dacă m â duc acum şi o sărut, ai r ă m â n e aici,
impasibilă4'1
Tac.
Cam râde şi se aşază d in nou lângă mine.
Vreau să spun doar că ai merita o fată mai bu n ă ca Susan
Mă priveşte.
- Ştiu... Şi mă şi gândesc la una anume.
C ontinuă să mă privească fix, iar eu îm i întorc privirea.
Atunci se ridică din nou. îmi întinde m âinile şi adaugă:
- Păcat că e iubita unuia, Espinosa
I prin d de mâini şi mă ridic.
II cunoşti? zice el în glumă.
Ajunge, nu Iţi mai bate joc de m ine, răspund eu.
21B C r l s t n a CliifEn

Ne plim băm d in nnu în tăcere şi, când aproape am ajuns la

sala cu bufetul, C am eron se uita în partea dreaptă şi se opreşte.
—A şteaptă, zice el.
Mă opresc şi dau să mă întorc, dar el mă răsuceşte în direcţia
apusă.
—Hei, ce e? în treh eu.
Se opreşte în fata m ea şi, după ce se uită în spatele meu. m 3
priveşte îngrijorat.
—Nim ic.
Dau din nou să mă în to rc, dar el mă p rin d e de um eri şi mă
îm brăţişează.
Îmi ascunde ceva, sunt sigură de asta.
—Hai aă ne în to arcem la ceilalţi, zice el.
Mă eliberez din etrânsoarea lui, daT nu văd nim ic ciudat în
spatele m eu
—M ergem ? insistă el.
încă tulburată de reacţia lu i. încuviinţez şi îl ajung din urm ă,
 Y' ăptăm âna nu încape tom nai bine. Ceasul d eşte p tă to r
( ^ ) nu sună, iar eu, ca de obicei, voi ajunge la şcoală a ră ­
tând jalnic. Şi de paTcă asta nu ar fi de ajuna, plouă cu găleata.
Ieri, im ed iat după ce C am eron şi Sam m au în so ţit acasă,
l-am su n at pe M att, d a r nu m i-a răsp u n s. A d isp ă ru t după
m eci... s a evaporat fără să salute. A i tre b u i să fiu su p ărată
pe el. dar rm vreau să mă cert. 11 voi întTeba doar unde s-a dus
şi ce a făcut, atât.
Ies din casă şi alunec pe scările ude. Urăsc ploaia.
Im ediat, p rim escu n m esaj. _Ai grijă să nu aluneci pe tre p te .M
E de la C am eron. M a văzut?
îm i rid ic p riv irea şi o b serv m aşina lui de partea cealaltă
a străzii. Grozav.
C ând urc în m aşină, încă râde de m ine că am căzut, li fac
sem n să se oprească.
P orneşte m aşina.
Ce frum os plouă, ziee el,
—Ra chiar deloc.
De ce?
Urăsc ploaia.
Îmi frec m âinile, ca să te încălzesc.
—Ţ i-e frig? mă în treah ă el.
încuviinţez, ia r el îm i ia o m ână în palm a lui caldă.
220 Cristina Chiperl

—E m ai bine aşa? mă în tre a b ă el, lu â n d u -şi p e n tru o clipă

p riv irea de la d ru m şi zâm b in d u -m i.
Dau d in cap că da şi nu m ai spun nim ic.
Odată ajunşi în trafic, în ju r p en tru că am uitat să setez alarma.
îm i face sem n să îi dau şi cealaltă m ână şi m i le încălzeşte
pe am ândouă d u cân d u -le la gură şi suflând peste ele. U n gest
drăguţ, care îm i face im ediat ziua m ai bună.
—Cam ... zic eu d in tr-o d a tă .
-D a ?
—Ce ai văzut ie ri când ne în to rceam spre bufet?
M -am gândit la asta toată noaptea. îm i to t venea în m in te
expresia lui în g rijo rată în tim p ce încerca în tr - u n m od destul
de evident să îm i ascundă ceva.
—Eu? N im ic, răsp u n d e el, în c o rd â n d u -se .
—N im ic? Ai făcut to t p osibilul ca să nu m ă în to rc. Ce voiai
să îm i ascunzi?
—B ine... Susan se săru ta cu u n tip şi m -a d eran jat. M -am
sim ţit ciudat când am văzut-o cu altul şi n u am vrut să vezi şi tu.
M m m ... nu m ă convinge. Mă u it la p icătu rile m ici care se
p relin g pe geam. S per să se oprească ploaia.
Nu mai spunem nici unul nim ic tot restul drum ului. Cam pare
enervat de întrebarea mea de m ai înainte şi nu înţeleg de ce.
Când ajungem la şcoală, clopoţelul încă n u a sunat. Ne d e s­
p ărţim , iar eu m ă duc la dulăpiorul m eu. Apoi in tru în sala de
clasă şi m ă aşez la locul m eu. In tră şi proful şi începe ora.
Nici Cam eron, nici M att nu su n t în sală, ceea ce m ă în g ri­
jorează. Mă în tre b pe unde s au dus şi ch iar atunci se aude un
ciocănit la uşă şi in tră d irectoarea şcolii, u rm ată de ei doi.
—Mă scuzaţi p e n tru d eran j, dom nule p ro feso r, d ar elevii
aceştia s-a u bătut pe coridor.
Nu pot să cred că s-a u luat la bătaie.
—L e-am sunat fam iliile ca să le an u n ţ că au fost suspendaţi,
continu ă directoarea, ia r eu aproape că izbucnesc în lacrim i.
My D i l e m m a i s Y o u 221
A

—înţeleg, zice proful. Veţi răm âne aici până vin p ărin ţii voştri.
Cam şi M att se duc şi se aşază la locurile lor. P rim u l trece
pe lângă m ine fără să m ă bage în seam ă.
Când se te rm in ă ora, m ă în to rc im ediat spre el, ca să îl în treb
ce s -a întâm plat. Evită să m ă privească şi n u înţeleg de ce. Bine,
înţeleg că e su p ărat pe M att d in cine ştie ce m otiv, d ar eu nu
i-a m făcut n im ic... Ar putea să n u se poarte ca u n n em ern ic şi
cu m ine. In sist.
—în tre a b ă -1 pe Matt! răbufneşte el.
Mă ridic s-o fac, dar, d in câte se pare, Susan m i-a lu at-o în a ­
inte. Din fericire, M att o alungă în tr - u n m od neplăcut.
—Ce s -a întâm plat? îl în tre b eu, ap ro p iin d u -m ă de el.
Se ridică brusc, încă furios.
—N em ernicul acela a venit şi a în cep u t să m ă lovească, asta
s-a întâm plat. Dacă nu n e -a r fi o p rit directoarea, am fi sfârşit
am ândoi în spital.
C am eron n u îm i pare genul care să se ia la bătaie fără motiv.
Trebuie să existe u n motiv, iar Matt încearcă să îl ascundă. De ce?
—Nu cred că te -a r fi lovit fără m otiv. Deci, ori îm i spui de
ce a făcut-o, ori îl în tre b pe el, şi su n t sigură că îm i va spune
în cele d in urm ă.
—Cris, n u te băga şi tu! Nu am chef să m ă cert cu tine.
—Deci? in sist eu.
Pufneşte şi îşi trece o m ână p rin păr.
—M -a lovit p e n tru că m -a m ciocnit iarăşi de el.
Nu cred. Mă în to rc şi îl văd pe C am eron ieşin d d in clasă.
—Mă duc să vorbesc cu el.
—Bine, şi dacă to t te duci... încearcă să îl faci să înţeleagă că
e u n idiot, strigă M att în spatele m eu.
C am eron se duce rep ed e spre toaletă.
—H ei, aşteaptă! strig eu, sp erân d să se oprească.
In tră în baia b ăieţilo r, ia r eu ră m â n în faţa uşii. Trebuie
să vorbesc cu el, dar nu pot să stau aici ca o idioată, aşteptându-1
222 Cristina Chlperl

să iasă. Mă u it în ju r să văd dacă su n t p rofesori sau colegi p rin

zonă. Nu e n im en i. R espir adânc şi intru.
G am eron se sp rijin ă de chiuvetă şi stă cu capul plecat.
—îm i explici şi m ie ce naiba s -a întâm plat? în tre b eu.
Gând îşi ridică privirea, îm i dau im ediat seam a că discuţia
n o astră se va te rm in a urât.
—Ge cauţi aici? Nu p oţi in tra aici! îm i strigă el.
—Poftim ? Tu p o ţi in tra în baia fetelo r, iar eu nu pot in tra
în cea a băieţilor?
—Gris, pleacă!
—Nu, zic eu, ap ro p iin d u -m ă de el. Trebuie să ştiu de ce te -a i
certat cu M att.
Râde.
—Nu ţi- a explicat el de ce?
—M i-a spus că s -a ciocnit d in nou de tin e şi că te -a i în fu ­
riat... Dar ştiu că nu e aşa.
- A h , da? De u n d e ştii că nu su n t atât de c re tin încât să mă
iau la bătaie cu cineva d o ar p e n tru că s -a ciocnit de m ine?
Mă apropii şi m ai m ult.
—Te cunosc în d e a ju n s în cât să ştiu că nu ai fi în stare de
aşa ceva.
îşi în d reap tă spatele şi m ă priveşte în ochi.
—Gris, pleacă, te rog!
—Nu. Trebuie să ştiu.
—Aş vrea să îţi spun, dar n u pot. îţi recom and u n singur lucru:
d esp a rte -te de Matt, e u n nem ernic. Vorbesc serios, m eriţi ceva
m ai b u n şi, dacă vrei să fii fericită, treb u ie să te desp arţi de el.
Nu în ţeleg ce vrea să spună şi, în plus, încă nu m i-a explicat
de ce l-a luat la bătaie.
—Voi co n tin u a să te în tre b ce s -a în tâm p lat până îm i spui,
in sist eu.
Se dă u n pas în spate şi abia acum observ vânătăile de pe
m axilar. Cred că M att i-a tras u n p u m n zdravăn.
My D i l e m m a i s Y o u 223

—Cam?
—B ine... zice el, d â n d u -se bătut.
R espir adânc şi m ă uit la el.
—Deci, începe el, l-a m p ocnit pe M att p e n tru că...
—Aici erai! T e-am căutat peste to t, exclamă Susan, in trâ n d
în baie.
—Noi doi vorbeam , iar tu o să pleci acum , îi sp u n eu pe u n
to n hotărât.
—A scultă, drăguţo, calm ează-te! S unt sin g u ra care ştie să
îl b in ed isp u n ă; n u are nevoie de o răsfăţată ca tin e , zice Susan.
Să îţi dau m ai bine u n sfat: stai cu ochii pe iubitul tău.
—O p re şte -te , Susan, exagerezi, in te rv in e C am eron. Gris,
d u -te în clasă, adaugă el.
Ce îm i ascunde M att? C am eron îm i zice să îl părăsesc. Susan
îm i spune să stau cu ochii pe el... Mă doare capul şi m i se pare
evident că nu voi obţine alte explicaţii. Plec, u rm ată de cei doi,
dar sun t şi m ai confuză ca în ain te.
Pe co rid o r observ în tâ ln ire a d in tre Cam şi tatăl lui.
—Tată, zice C am eron când îl vede.
—Ce ai m ai făcut? în treab ă dom nul Dallas.
—Nim ic.
—D om nule Dallas, n u vă îngrijoraţi! Sunt sigură că C am eron
a avut m otive foarte bune ca să reacţioneze aşa, zice Susan.
—Susan, îţi m ulţum esc p e n tru sp rijin şi p e n tru că îi eşti ală­
tu ri lui C am eron, răspun de dom nul Dallas.
în lem n esc în m ijlocul coridorului. Nu pot să cred că Susan
şi Cam s -a u îm păcat, şi el nu m i-a spus.
Mă u rn e s c ia ră şi d in loc şi m ă duc să v o rb esc cu M att.
îl găsesc lângă dulăpiorul lui.
—Hei, ce îm i ascunzi? Te rog, treb u ie să ştiu ce se întâm plă.
Izbucnesc în lacrim i.
—Şşşt, îm i zice el, îm b ră ţişâ n d u -m ă . D espre ce vorbeşti?
Nu ţi aş putea ascunde nim ic, te iubesc.
224 Cristina Chjpjrl

Sim t că m ă m in te. Nu am în c re d ere în el, d ar în clipa asta

am nevoie de o îm brăţişare.
Al

îm i şterge lacrim ile şi m ă priveşte.

—A cum însă, treb u ie să îm i explici de ce plângi.
—Nu contează, răsp u n d eu.
—Ba contează p e n tru m ine.
—Nu e nim ic, stai liniştit!
—C am eron ţi- a explicat de ce m -a lovit?
M i-a zis să te părăsesc p e n tru că m ă vei răn i...
—Nu, nu m i-a zis nim ic, m in t eu.
Zâm beşte.
—U ite -i pe p ă rin ţii mei! Te iubesc, scum pa mea!
Mă sărută şi m ă priveşte, aştep tân d u n răspuns.
—Şi eu, şoptesc, iar el se îndepărtează.
 ună alarm a, iar eu nu am deloc chef să m ă duc la şcoală.
Cine ar vrea să iasă d in casă când afară e potop?
D in fericire, G am eron n u m ă va aştep ta afară. D upă ce am
descoperit cum stau lucrurile cu el şi Susan, nu ştiu cum aş reac­
ţiona dacă l-a ş vedea.
C hiar dacă n u sunt sigură că s-a u îm păcat, după în c re d erea
de care a dat dovadă dom nul Dallas când a vorbit cu Susan, m i
se pare evident că ea şi Cam se în tâln esc d in nou şi, în caz că nu
A

s-a întâm plat, cu siguranţă se vor îm păca în curând. îm i p u n

căştile în u rech i şi m ă în d re p t spre staţia de autobuz.
îm i vibrează telefonul.
E u n SMS de la Matt. „Ziua nu ar fi la fel fără tine. Te iubesc."
Uneori e aşa de dulce, că m ă su rp rin d e; poate că m ă îndoiesc
de el pe nedrept.
„Şi eu te iubesc. <3 “, îi răsp u n d eu.
Fără el şi G am eron, sala de clasă pare goală. Sim t că astăzi
va fi o zi plictisitoare.
Şi, aşa cum am prezis, orele par să nu se mai term ine, iar când
vine tim pul să m ă întorc acasă, sunt cea m ai fericită fată de pe
păm ânt.
îm i iau geanta şi m ă în d re p t spre ieşire.
Nu mai plouă, aşa că m ă hotărăsc să m ă plim b p u ţin pe plajă.
226 Criştina Chlperl

O ceanul e su p erb în această p erio ad ă a anului. Mă opresc

p u ţin să îl adm ir, apoi m ă în to rc şi îl văd pe C am eron care se
plim bă pe ţă rm în d irecţia mea.
O, nu! Ce m ă fac acum ? Nu vreau să vorbesc cu el.
îm i p u n gluga de la jachetă pe cap şi m erg cu p riv irea în jos,
sp e râ n d că nu m ă va recu n o aşte. Trec pe lângă el fără să m ă
observe.
Oftez uşurată.
—Nu are sens să te ascunzi; te -a ş recunoaşte de la k ilo m etri
distanţă.
Mă în to rc spre el.
—Giao, Cam! Scuze, m ă grăbesc şi nu prea am chef de vorbă.
—Deci, cum a fost la şcoală fără m in e şi M att? N e-aţi dus
lipsa?
—Scuză-m ă, dar treb u ie să plec. Poate vorbim altă dată, zic
eu n u prea convinsă.
—Te duc eu; am parcat aproape.
—Mai b in e nu, Cam. Fac o p lim b are; n u vreau să d a u tie
belea.
—Să dai de belea? Ce,e rău în a te duce acasă? în tre a b ă el
am uzat.
—îţi am intesc că ai o iubită foarte geloasă, iar orice lucru care
are d e -a face cu m ine, p e n tru ea e răul absolut, îi răspund eu.
Nu neagă că Susan ar fi iu b ita lui, aşa că b ăn u ielile m i se
confirm ă: s-au îm păcat şi nu m i-a zis.
A

îm i p u n d in nou căştile şi dau volum ul m ai tare, d a r după

câţiva m e tri, îl sim t cum m ă p rin d e de în c h e ie tu ra m âin ii.
Mă în to rc şi îi văd ochii în ch işi la culoare.
—Ştii ce? Nu îm i pasă ce crede Susan. Va tre b u i să se o b iş ­
n u ia scă cu id eea că n o i doi n u p u te m sta d e p a rte u n u l de
celălalt. Cris, nu p o t să re n u n ţ la tin e. Nu ştiu de ce, aş vrea
să în ţeleg şi eu... Dar ştiu că nu voi înţelege n iciodată dacă nu
eşti lângă m ine.
My D i l e m m a is Yo u 227

Exact aşa gândesc şi eu, d ar e o situ aţie absurdă.

—C am eron, totul e foarte clar: eu su n t cu M att, şi tu cu Susan.
Am ales deja. Ce altceva m ai tre b u ie să înţelegem ? Trebuie doar
să stăm dep arte u n u l de celălalt.
îş i rid ică p riv irea p re ţ de o clipă şi se u ită în u rm a m ea.
—Bun, m ai b in e m ă duc acasă. M i-e frig şi am nevoie de
o baie caldă, zic eu.
El încuviinţează, d a r n ici nu m ă în to rc b in e , că m ă p rin d e
de u m e ri, m ă în to arce sp re el şi m ă îm brăţişează.
—Cam, c e -a i păţit? în tre b eu încet.
Nu îm i ră sp u n d e şi e lim pede că ceva n u e în regulă.
Mă trag de lângă el şi îm i dau seam a că încă se u ită în sp a ­
tele m eu. Mă eliberez d in strân so area lui, d a r nici nu m ă în to rc
b in e, că îm i d o resc să n u o fi făcut. Mi se frânge in im a în două:
nu îm i vine să cred ce văd.
M att şi Tam ara se sărută, ia r eu stau şi sp er ca o p ro astă să fie
d o ar u n vis urât.
Nu poate fi acelaşi M att care m i-a scris a z i-d im in e a ţă că
m ă iu b e şte ... Nu poate fi cel care m i-a s p u s -o de m ai m u lte
ori şi care s -a p u rta t m e re u cu m in e aşa cum n u a m ai făcu t-o
n im en i.
Cu cât îl p riv esc m ai m ult, cu atât îm i dau m ai b in e seam a
de cât de naivă am fost. C eilalţi m i-a u to t spus că ascunde ceva,
ia r eu m -a m convins de fiecare dată că nu e adevărat.
Nu ştiu ce să fac şi sim t cum fu ria p u n e stă p â n ire pe m in e.
îm i şte rg la c rim ile , re s p ir adânc, după care m ă în d re p t sp re
ei. C am eron m ă p rin d e de b ra ţ. Ce v rea să facă? Nu p o t să stau
p u r şi sim p lu să m ă u it la ei şi să m ă p refac că n u s - a în tâ m p la t
n im ic.
—D ă -m i d ru m u l, îi zic eu.
El îşi pleacă p riv irea şi îm i dă drum ul, ia r eu m ă în d re p t spre
M att şi Tam ara.
Aş vrea să îm i stăp ân esc lacrim ile, dar nu reuşesc.
 228 Cristina Chiperl

—Deci, zici că ziua ta nu a r fi la fel fără m in e? în tre b eu,

în cercân d să îm i păstrez vocea ferm ă.
M att se în depărtează de Tam ara şi se p u n e în tre noi două,
cu m axilarul încordat.
—Gris... eu...
—Nu pot să cred că am fost aşa de p roastă încât să am în c re ­
dere în tin e.
—Nu e ceea ce crezi tu... Iţi p o t explica.
—Serios? A tunci, explică-m i! E xplică-m i, p e n tru că eu nu
reuşesc să înţeleg. De cât tim p durează treab a asta? Ţ i-ai bătut
joc de m ine!
—Nu e aşa. Tu ţi-a i bătut joc de m ine, Cris! C ontinui să spui
că n u e nim ic în tre tin e şi G am eron şi to tu şi su n teţi to t tim pul
îm p reu n ă, ch iar şi acum!
—Nici să n u încerci, M att! Nu încerca să te justifici! Nu e
nim ic între m ine şi Gameron, suntem doar prieteni. Tu şi Tamara
vă sărutaţi! Nu e acelaşi lucru!
—Nu e ch iar aşa de d ife rit... în cearcă să fii sin ceră m ăcar
o dată: ce făceai pe plajă cu el? Exact ceea ce făceam eu cu
Tamara! în a in te să îm i ceri m ie explicaţii, ar tre b u i să te explici
tu. Susan a avut d reptate: m -a i folosit ca să ajungi la G am eron.
—Ge are Susan a face cu toate astea? De când vo rb iţi voi doi
d esp re m ine? Nu p o t să cred ... V ipera aia a re u şit să te spele
şi pe tin e pe creier.
—Gris, h aid e... să în cercăm să ne calm ăm , zice el, v en in d
sp re m in e şi p u n â n d u -m i m âna pe um ăr.
—Să te ia naiba, Matt!
Mă întorc şi plec.
Vreau să fug de aici, să m ă în to rc în Los A ngeles, să u it tot ce
s -a în tâm p lat în oraşul acesta blestem at!
0 iau la fugă, ia r lacrim ile nu m i se m ai opresc şi m ă urăsc
p e n tru asta. De ce nu reuşesc să m ă doară în cot de to t şi toţi?
De ce reacţionez m ereu aşa?
My PilEmma i s Yd u 229

Aud paşi în u rm a m ea şi sp er cu toată fiin ţa să nu fie M att,

deoarece de data aceasta ch iar am să îm i ies d in fire.
—Cris, aşteaptă!
E C am eron. Mă sim t uşurată, d ar nu mă opresc. Vreau doar
să m ă în to rc acasă, să m ă în ch id în cam era m ea şi să plâng.
—Gris! rep etă el la câţiva paşi în u rm a m ea, d ar eu m ă urc
în autobuz ch iar în a in te să se închidă uşile. Mă aşez şi dau frâu
liber lacrim ilor.
Din fericire, nu e n im en i acasă. In tru în cam era m ea, în ch id
uşa şi m ă las pe ea. A lunec în cet spre podea.
Vă rog, s p u n e ţi-m i că e u n coşm ar, că m ă voi trezi şi M att
mă va iubi cu adevărat, şi Susan m ă va lăsa în pace. Cu cât m ă
gândesc m ai m ult la n o i doi, cu atât îm i vine to t m ai greu să
cred că poate fi atât de n e sim ţit încât să -ş i în ch ip u ie că l-a m
folosit ca să ajung la C am eron. Ce fel de p erso an ă m ă crede?
Eram sigură că în tre noi exista o legătură specială. Da, am avut
îndoielile m ele, dar în in terio ru l m eu am sperat m ereu că vom
rezolva lucrurile. Ce s -a întâm plat cu C am eron a fost o greşeală,
şi acum m i-e m ai lim pede ca oricând că îl vreau pe M att.
Aud zgom ot şi ridic în sp ăim ân tată capul: în faţa m ea îl văd
pe C am eron, care m ă priveşte.
—F ereastra era deschisă, aşa că... Am profitat de asta.
A

Mă ridic, alerg spre el şi îl îm brăţişez. In clipa aceasta, am

nevoie să îm i fie cineva alături şi să m ă consoleze. Mă strânge
tare în b raţe, ia r eu co n tin u i să plâng.
—Şşşt, su n t aici. E totul în regulă, îm i şopteşte el la ureche.
După câteva m inute, încep să m ă calmez.
—Vrei să vorbeşti cu m ine? m ă în treab ă el.
Mă în d ep ărtez şi m ă aşez pe pat.
—D e-asta v -a ţi certat atunci? în tre b eu.
Se aşază lângă m in e şi sp e r d in toată in im a să n u fi ştiu t
nim ic d espre povestea cu Tam ara, altm in teri ar în sem n a că nu
pot avea în cred ere nici în el.
 230 C r i s t i n a Cfiiperi

—Da. D um inică seara, în curte, i-a m văzut pe M attşiT am ara

s ă ru tâ n d u -s e . în d im in eaţa u rm ăto are, când i-a m văzut d in
nou în baia b ăieţilo r, n u m -a m m ai co n tro lat şi l-a m luat pe
M att la bătaie. Aş fi vrut să îţi sp u n tot, d ar nu ştiam cum ... Nu
voiam să te rănesc, aşa că am p referat să aştept.
—Şi cât ai fi aşteptat? Săptăm âni? Luni? Cine ştie de când
durează treab a asta şi cât ar m ai fi durat, dacă nu i-a i fi văzut.
A r fi tre b u it să îm i fi spus im ediat!
—Nu da vina pe m in e, b in e ? Nu am n im ic d e -a face cu
povestea asta? Nu ştia m n ici că Susan i- a băgat în cap toate
p ro stiile alea. Şi, oricum , M att e u n p ro st şi e n esig u r pe el,
dacă crede to t ce îi sp u n e ea. A r tre b u i să vă cunoască în d e ­
ajuns de b in e pe am ândouă, ca să ştie d in ce aluat eşti făcută
şi să înţeleagă că Susan se co m p o rtă aşa p e n tru că e geloasă
pe tin e şi te co n sid eră o a m e n in ţa re , atât în ceea ce priveşte
relaţia ei cu m in e, d ar şi cu el.
R ăm ânem tăcuţi câteva secunde şi ch iar nu înţeleg de ce nu
m i-a spus im ediat. Da, m -a avertizat, şi până şi Kate a înţeîes
că ceva nu era în regulă, am observat şi eu câteva coincidenţe
ciudate, dar nu m i-a ş fi ţm aginat vreodată aşa ceva.
S unt sigură că Susan a pus to tu l la cale: p ro b ab il că ea i-a
făcut pe M att şi pe Tam ara să se apropie u n u l de celălalt.
—D um nezeule m are, m ă sim t ca o idioată! Cum de nu am
în ţeles ce se întâm plă? Cum de am fost atât de proastă? zic eu,
a c o p erin d u -m i faţa cu m âinile.
C am eron se ridică şi se p u n e în genunchi în faţa mea. îm i ia
m âinile şi m ă priveşte în ochi.
—Nu eşti p roastă. N im en i nu ş i-a r fi dat seam a. M att ş i-a
ju cat foarte b in e rolul de iu b iţel în d ră g o stit. Şi fii sigură că
Susan nu va scăpa u şo r de data asta. Trebuie să înceteze s ă -ţi
facă viaţa im posibilă. Acum încearcă să te calmezi; m ă ocup eu
de ea şi de M att, îţi prom it.
A

—Iţi cer u n sin g u r lucru: nu te lua la bătaie cu el.

My D i I e m m a is You 231

Ştiu că a r m e rita -o , dar nu îm i convine să aibă d in nou p r o ­

blem e d in cauza mea.
—Nu pot pro m ite, răspunde el încet, zâm bind.
—Te rog, n u aş vrea să ai ia r de s u fe rit d in cauza m ea, îl
im p lo r eu.
încuviinţează. S per să m ă asculte.
—A cum te las în pace, zice el şi se ridică. Bănuiesc că ai vrea
să răm âi singură. în cearcă să te o d ih n eşti, dacă poţi.
Mă forţez să îi zâm besc şi îl urm ez până la fereastră.
—M ulţum esc, îi şoptesc eu în a in te să iasă.
—P en tru ce? în treab ă el su rp rin s.
—Că m i-a i fost alături când lum ea se prăbuşea în ju ru l m eu.
Zâmbeşte şi m ă sărută pe obraz. După aceea iese pe fereastră,
iar eu m ă în tin d pe pat şi încerc să găsesc o m odalitate de a -m i
şterge d in m in te şi d in in im ă toate m om entele frum oase trăite
îm p reu n ă cu M att.
 36
\/ ste u ltim a zi d in n o iem b rie şi e dum inică.
c / i _ Au tre c u t cinci zile de la ziua aceea îngrozitoare de
m a rţi în care i-a m d esco p erit pe M att şi pe Tam ara săru tân -
d u -se . Nu l-a m m ai văzut de atunci. în tru c â t a fost suspendat
de la şcoală p en tru că s -a certat cu Cam, nu va fi chiar aşa de uşor
să m ă întâlnesc în tâm p lăto r cu el, ceea ce e u n lucru foarte bun.
De m iercu ri încoace m i-a scris m ai m ulte S M S-uri în care
îm i cerea să vorbim , dar nu i-a m răsp u n s şi cred că a priceput
deja că nu am chef să vorbesc cu el. U ltim ul m esaj l-a m p rim it
v in eri seară, după care nu am m ai p rim it nim ic, aşa că se prea
poate ca în clipa asta să fie cu Tam ara, în tim p ce eu su n t aici
şi îm i ling răn ile...
De când i-a m văzut îm p reu n ă, am p lân s în tru n a şi m -am
to t gândit la cât de p ro astă am fost că nu m i-a m dat seam a ce
se întâm pla. Nu ştiu cât îm i va lua să îl u it...
D in fericire, cred că lu cru rile s -a u te rm in a t cu b in e în p r i­
vinţa p ă rin ţilo r m ei: su n t aproape sigură că nu s-a u p rin s de
cutrem urul care m i-a străb ătu t viaţa.
Kate, în schim b, a în ţe le s totul şi m -a în tre b a t o m ulţim e
de lucruri; treb u ie să recunosc că a fost o u şurare să vorbesc cu
su rio ara m ea. C hiar dacă e m ai m ică decât m ine, în anum ite
circu m stan ţe ştie să fie foarte m atu ră şi în ţelea p tă. Evident
însă, n u a p ie rd u t ocazia să îm i sp u n ă că mă avertizase şi nu
am putut să o învinovăţesc p e n tru asta.
My D i l e m m a i s You 233

M iercuri nu m i-a fost deloc u şo r să mă în to rc la şcoală şi

chiar n u ştiu cum m -a ş fi descurcat fără sp rijin u l lui Sam. M arţi
seara, după ce C am eron i-a povestit totul, m -a sunat şi am s ta ­
bilit să m ergem la şcoală îm p reu n ă în dim ineaţa u rm ăto are.
Sam e o p rie te n ă n e p re ţu ită . D in fericire, avem aproape
toate cursurile îm preună, iar ea nu m -a lăsat singură nici m ăcar
un m inut.
Dacă nu a r fi fost alături de m ine, n u ştiu cum aş fi reacţio ­
nat când le -a m văzut pe Susan şi Tam ara. P robabil că m i-a ş fi
pierdut controlul şi nu aş m ai fi răsp u n s p e n tru acţiunile m ele.
C hiar dacă Susan a avut b u n u l sim ţ de a se ţin e la d istan ţă
de m ine şi bănuiesc că a avut ceva de spus C am eron în privinţa
asta, aşa cum era de aştep tat, m i-a aru n cat p riv iri b a tjo c o ri­
toare şi a râs de m ine îm p reu n ă cu p rie te n a ei.
Am reu şit să îm i păstrez calm ul şi să îm i stăpânesc d o rin ţa
de a mă apropia de ea şi de a da frâu lib e r fu riei şi u rii care mă
încercau. Dar nu m i-a fost deloc uşor.
Evident, vestea despre su sp en d area lui M att şi C am eron s -a
răspândit deja în toată şcoala, m ulţum ită lui Lexy, care a p u b li-
cat-o im ediat în ziarul ei. Iar la m asă, în tim pul pauzei de prânz,
Jack şi C arter m -a u în tre b a t ce s -a întâm plat. L e-am confirm at
vestea, d ar nu le -a m spus nim ic d esp re m otivul p e n tru care
s-au certat şi de faptul că eu şi M att ne d esp ărţise ră m . M -au
în treb at dacă m ă sim t b in e , p e n tru că eram palidă şi p ăream
foarte obosită. De fapt, n u d o rm isem toată noaptea, dar, cum
nu voiam să le povestesc despre su ferin ţele m ele, am m in ţit,
dând vina pe m atem atică şi pe nota proastă pe care am lu at-o
la u ltim ul test n ean u n ţat. Şi uite aşa, Jack s -a oferit să îm i dea
o m ână de ajutor la învăţat.
C hiar dacă era d o ar o scuză ca să nu vorbesc d esp re m ine
şi M att, în cele din u rm ă i-a m acceptat oferta şi a răm as să ne
în tâln im cât m ai curând, ca să recu p erăm partea d in program ă
la care m ă sim t cel m ai p u ţin pregătită.
234 Cr l s t l n a Chi pe r l

A cum că su n t d in nou sin g u ră, voi avea m ult tim p la d is ­

poziţie ca să învăţ şi, cine ştie, poate că şi m intea îm i va fi mai
lib eră de gânduri.
D in fericire, a fost o săptăm ână scurtă: nu am făcut ore nici
joi, nici vineri. Şi m i-a prin s bine să stau câteva zile acasă şi să mă
ascund în cam era mea, ca să m ă gândesc la ce s -a întâm plat.
S oarta a făcut astfel în cât şi p rân zu l organizat de ai m ei
îm p reu n ă cu soţii Dallas, de Ziua R ecunoştinţei, să se anuleze
în u ltim u l m o m en t. Si aici am avut noroc, deoarece ch iar nu
ştiu cum aş fi făcut faţă u n ei zile în treg i p etrecute în com pania
lui G am eron.
îi voi fi m ereu recunoscătoare p e n tru că m i-a fost alături şi
chiar şi p e n tru că a încercat să m ă protejeze de adevărul d u re ­
ros al tră d ă rii lui M att, dar, în clipa aceasta, m i-e foarte clar
că relaţia n o astră nu poate continua.
Dacă m ă gândesc la ultim a discuţie cu M att, îm i dau seam a că
a zis u n lucru foarte adevărat: nu am fost m ereu sinceră cu m ine
şi, im plicit, nici cu el. Nu vreau să îi justific com portam entul,
d ar ştiu că am făcut m are tăm bălău şi a v enit m om entul să mă
u it în in te rio ru l m eu o dată p e n tru totdeauna.
De aceea, ch iar m a rţi, după ce am răsp u n s la m esajul lui
Cam, în care m ă în tre b a cum m ă sim t, i-a m cerut să nu îm i mai
scrie şi să încerce pe bune să stea departe de m ine. De atunci
nu n e -a m m ai vorbit. Şi e m ult m ai b in e aşa: el e cu Susan, iar
eu... su n t singură.
în aceste m om ente îm i lipsesc foarte m ult Gass şi Trevor.
Aş vrea să fie lângă m in e sau m ăcar să p o t vorbi cu ei. M -am
h o tărât să îi sun, apoi m -a m gândit d in n o u la u ltim a co n v er­
saţie cu Trevor şi am în ţeles că n u era cazul.
Trebuie să m ă resem nez cu faptul că viaţa m ea se d estram ă...
 37
ici n u d esch id b in e ochii şi su n t deja îngrozită de
gândul că mă aşteaptă o întreagă săptăm ână de şcoală.
Mă în to rc pe cealaltă p arte , ca să am ân m o m e n tu l în care va
treb u i să m ă ridic.
Şi dacă m -aş preface bolnavă? Aş putea să nu m ă duc azi la
şcoală, dar m âine voi fi în aceeaşi situaţie... Nu, trebuie să găsesc
înlăuntrul m eu forţa necesară ca să înfrunt ziua şi să le dem onstrez
lui Susan şi Tamarei că, în pofida a tot ce s-a întâm plat, sunt bine
şi nu îm i pasă de Matt şi de răutăţile lor.
Mă ridic şi m ă duc să m ă pregătesc, dar m i se taie respiraţia
când mă văd în oglindă. Am cearcăne enorm e, p en tru că am plâns
întruna.
Caut în sertare corectorul şi fondul de te n şi, d in fericire,
reuşesc să fac u n m ic m iracol.
Sar peste m icul dejun, ies d in casă în fugă şi ajung în staţia
de autobuz cu u n m in u t în a in te ca acesta să plece.
Gând ajung la şcoală, m ă duc d ire c t spre d u lăp io ru l m eu
şi dau să scot m anualul şi caietele de care voi avea nevoie la ora
de engleză.
—Gris, strigă cineva în spatele m eu şi, când mă în to rc, îl văd
pe M att.
Ge caută aici? Nu fusese suspendat?
în c h id dulapul fără să sp u n v re u n cuvânt şi dau să plec.
Nu vreau să vorbesc cu el şi sim t cum îm i dau lacrim ile.
236 Cristina Chiperi

—O p reşte-te, îm i zice el, d ar eu lungesc pasul, ca să răm ână

în urm ă.
Cum de crede că poate vorbi cu m in e ca şi cum nimiG nu
s -a întâm plat? De ce nu înţelege că am nevoie să fiu singură şi
că în m om en tu l acesta nu vreau nici să îl văd, nici să îl ascult?
Mă p rin d e de în c h eietu ra m âinii.
—Trebuie să vorbim .
Cum îşi p erm ite aşa ceva? Ce tupeu pe el!
Mă în to rc brusc.
—M att, la să-m ă în pace! Mă forţez să vorbesc cât m ai încet
şi m ai calm p o sib il, deoarece c h ia r n u am ch ef să m ă dau
în spectacol în faţa tu tu ro r elevilor, ca să sfârşesc apoi pe prim a
pagină a ziarului.
în c erc să scap d in p rin so a re a lui sm u c in d u -m i m âna, dar
M att m ă strân g e prea ta re şi ju r că, dacă n u îm i dă dru m u l
curând, arunc cărţile şi îl plesnesc.
—Nu, treb u ie să lăm u rim lu cru rile şi, p e n tru că nu răspunzi
la telefon, am venit să te caut.
Mă priveşte d rep t în ochi şi pare h o tărât să obţină ce vrea.
Ce altceva m ai avem de lă m u rit? C red că ştiu deja to tu l şi o ri­
cum nu vreau să ascult alte cuvinte inutile.
—V orbim altă dată. A cum treb u ie să plec.
—Am nevoie d o ar de cinci m inute, răsp u n d e el.
îm i dă drum ul la m ână. E evident că nu se va da bătut uşor,
iar acum sunt chiar p u ţin curioasă să ştiu ce ar m ai putea inventa
ca să îşi ju stifice co m p o rta m e n tu l. în c u v iin ţez şi îl urm ez
în grădină.
Se aşază pe banca noastră, cea pe care n e -a m rezolvat m ereu
problem ele, cea pe care n e -a m cerut de m ulte ori scuze p rin -
tr - u n sărut.
îm i vine să plâng când m ă gândesc la m o m en tele acelea.
Nu pot să cred că m -a adus aici. R ăm ân în picioare şi n u spun
nim ic. Nu mă voi m ai aşeza niciodată pe ea.
My D i l e m m a is You 237

—Stai? mă întreabă Matt, făcând sem n spre spaţiul de lângă el.

îşi bate joc de m ine?
—M att, de ce m -a i adus aici? Locul acesta e p lin de a m in ­
tiri... Dacă crezi că se va rezolva to tu l cu u n sim p lu „îm i pare
rău “ şi u n sărut, te în şeli am arnic.
Mă priveşte.
—Vreau doar să îţi vorbesc şi ar fi m ai comod să stăm pe bancă.
Pufnesc şi mă aşez lângă el, cu p riv irea fixată asupra elevilor
care in tră în şcoală.
—Gris, m arţi, când ai plecat cu Cam, m -a durut.
Mă în to rc im ed iat sp re el. Nu îm i vine să cred: pe el l-a
durut? Pe el?
—Gând te -a m văzut plecând aşa cu G am eron, am sim ţit u n
lucru ciudat, pe care nu îl pot explica... Dar, în tr - u n sfârşit, am
înţeles: încă sunt în d răg o stit de tin e.
Mă ia de m ână.
II privesc uim ită şi am im p resia că visez.
Am fost o rb it de gelozie, continuă el. Ge s -a în tâm p lat cu
Tam ara n u în seam n ă nim ic. Dacă te în to rci la m ine, voi fi cel
m ai fericit om de pe păm ânt.
în le m n e sc , şocată de ce îm i sp u n e. Gum îşi în c h ip u ie că
l-a ş m ai crede? Pun p a riu că Susan l- a convins să îm i sp u n ă
toate astea, ca să îşi bată în co n tin u are joc de m in e. îm i pare
rău, dar nu su n t aşa de p ro astă ca să p u n b otul d in nou.
Gu cealaltă m ână m ă m ângâie pe obraz.
—Eşti aşa de frum oasă, zice el, a p ro p iin d u -se .
D oar n u încearcă să m ă sărute, nu?
Sim t cum creşte fu ria în m in e şi, n u ştiu de u n d e, găsesc
curajul necesar ca să ridic m âna şi să îl plesnesc zgomotos. Până
şi eu răm ân uim ită.
Mă rid ic în p icio are şi dau să plec. S im t p riv irile tu tu ro r
celor p re z e n ţi aţin tite asu p ra m ea, d ar n u îm i pasă. M att mă
238 Cristina Ghiperi

p rin d e d in n o u de m ână şi, când m ă în to rc, observ că e nervos,

şi palm a m ea i-a lăsat o u rm ă pe faţă.
A m e rita t-o ! Cum în d ră z n e şte să creadă că poate şterge
cu u n sim plu săru t toată su ferin ţa pe care m i-a provocat-o?
—D ă-m i d rum ul, zic eu, în cercân d să îm i eliberez m âna d in
strân so area lui, d ar el m ă strânge şi m ai tare.
—L as-o în pace! in te rv in e u n tip p u ţin m ai în a lt ca el, pe
care nu l-a m m ai văzut p ână atunci.
—Tu ce vrei, A ustin? îl în treab ă M att tare.
—Ţ i-am zis să o laşi în pace. Şi exact asta vei face, răspunde
tip u l pe u n to n hotărât.
Mă dau câţiva paşi în spate şi profit de ocazie să plec de acolo.
Nu in ten ţio n ez să răm ân afară să îi văd pe M att şi pe tip u l
acesta cum se ceartă.
Grăbesc pasul şi reuşesc să in tru în şcoală ch iar în tim p ce
sună clopoţelul.
Mă în d r e p t sp re sala de clasă u n d e se ţin c u rs u rile de
engleză, mă aşez la locul m eu şi m ă sim t p lin ă de en erg ie d o ar
g â n d in d u -m ă la cât curaj am re u şit să ad u n ca să îl p lesn esc
pe M att c h iar acolo, îiifa ţa tu tu ro r.
 88
n

8 ună clopoţelul, an u n ţâ n d sfârşitul u ltim ei ore, iar eu

m ă rid ic rep ed e să îm i strân g lu cru rile şi să plec cât
m ai iute. D in fericire, e vineri, aşa că se în ch eie şi p rim a să p ­
tăm ână de şcoală d in lu n a decem brie.
îm i iau ghiozdanul, ies d in clasă şi m ă duc să îm i p u n
m anualele în dulap.
Pe d rum mă gândesc că mai este foarte p u ţin până la Crăciun.
A m ai răm as atât de p u ţin tim p, iar eu sunt foarte em oţionată
când m ă gândesc la p etrecerea pe care o pregăteşte Nash.
M i-a dat in v ita ţia în d im in e a ţa aceasta. P e tre c e re a va fi
peste cin cisp rezece zile, în w eek en d u l d in a in te de vacanţa
de C răciun, şi p u n p a riu că va fi la fel de d istractiv ă p recu m
cea de la în c ep u tu l anului şcolar.
îm i am intesc că la p etrecerea aceea am făcut jocul cu sticla
şi am ajuns în baie cu C am eron, ia r to ţi au crezut că n e -a m
sărutat.
Zâmbesc şi deschid dulăpiorul. Aşez cărţile şi m ă uit la o foto­
grafie cu m ine şi M att lipită de uşă. 0 sm ulg şi o rup în bucăţi.
M att n u m ai în seam n ă nim ic p e n tru m ine, rep rezin tă doar
trecutul şi poate fi sigur că nu vom m ai fi niciodată îm preună.
Niciodată.
—Eşti furioasă? se aude în spatele m eu o voce pe care nu
o recunosc.
Mă în to rc înspăim ântată.
240 Cristina Chiperl

—M -ai sp eriat tare.

E acelaşi tip care a in terv en it lu n i în tim p ce mă certam cu
M att. Cum îl cheam ă...?
—Scuze, zice el zâm bind şi a p ro p iin d u -se de m ine.
—Nu face nim ic. în c h id dulăpiorul şi m ă în to rc d in nou spre
el. M ulţum esc p e n tru c e -a i făcut zilele trecute.
—O, n -a i de ce, M att a fost tot tim p u l u n im becil.
—Da, se pare că o ştiau toţi, m ai p u ţin eu.
—Dacă am în ţeles b in e, aţi fost îm p reu n ă...
—Da. E o poveste lungă... zic eu. O ricum , m e rsi d in nou;
acum treb u ie să plec.
A

încuviinţează şi zâm beşte.

Sper să nu îi fi p ăru t m orocănoasă, d ar ch iar nu am chef să
vorbesc despre m ine şi M att.
Gând ies d in şcoală, îm i p u n im ed iat căştile, dau drum ul
la m uzică şi m ă h o tă ră sc să m erg pe jos acasă în loc să iau
autobuzul.
Jum ătate de oră m ai târziu, su n t deja în zona m ea şi spfer în
sin ea m ea să m ă întâlnesc d in în tâm p lare cu C am eron. Nu ştiu
de ce, dar aş vrea să îl,văd m ăcar u n m inut. Eram o b işn u ită să
îl întâlnesc în fiecare zi, ia r acum a trecu t ceva vrem e de când
nu l-a m m ai văzut. Cine ştie pe unde o fi şi ce face...
Ca şi cum cerul m i- a r fi ascultat g ân d u rile, în d ep ărtare
observ u n tip pe care m i -1 am in tesc foarte b in e . El e, n u am
nici u n dubiu în p riv in ţa asta.
A A =

în c ep să m ă agit. II salut? Sau îm i plec p riv ire a şi tre c pe

lângă el? O are el m ă va saluta? M ii de în tre b ă ri îm i tre c p rin
m inte, făcân d u -m ă şi m ai n elin iştită.
Fără să îm i dau seam a, am început să grăbesc pasul, aşa că
re s p ir p ro fu n d şi încetinesc.
în câţiva m e tri m ă va vedea. Ce m ă fac? „L in işteşte-te, totul
va fi b in e “, îm i re p e t în sinea m ea. Nu are sens să m ă frăm ânt.
Iată-1 în faţa m ea, ridic capul şi p rivirile n i se întâlnesc.
My D i l e m m a i s Y o u 241
a.

îm i zâm beşte.
—Giao, îl salut eu.
—Ia te uită, bătăuşa! răspunde el chicotind.
—Bătăuşa?
Scoate telefo n u l d in b u zu n ar şi îm i arată ştire a p o stată cu
câteva zile în urm ă.

Cris îl plesneşte pe Matt, fostul ei. Din surse de încredere

ştim că cei doi s-au despărţit din pricina unui pla n pus la
cale de Susan. Revenim curând cu detalii. Lexy

Nu îm i vine să cred că băgăcioasa aia de Lexy ştie toate astea.

—Ce s -a în tâm p lat? m ă în tre a b ă el, zâm b in d , ia r m ie m i
se pare cel m ai frum os zâm bet d in lum e.
—Pff... M att a în c e rc a t să m ă săru te şi să îşi ceară scuze,
îi explic eu.
—Poftim ? zice el râzând şi o apucăm spre casa m ea.
—Da, lu n i d im in eaţă a v en it la şcoală p e n tru că voia să -m i
vorbească şi, în cele d in urm ă, am acceptat să îl ascult.
—B ineînţeles, zice Cam.
—Voiam doar să ştiu ce m ai are de spus. N e -a m aşezat pe
o bancă în curte şi m i-a cerut scuze.
—Aveai de gând să îl ierţi? în treab ă el serios.
—Nu! Ceea ce m i-a făcut este in to lerab il, nu vreau să îl iert,
chiar dacă a recunoscut că încă sim te ceva p e n tru m ine.
Cam se opreşte şi m ă priveşte.
—C hiar ţi- a zis aşa ceva? Ce idiot...
—A poi a în cercat să m ă sărute şi, după ce i-a m tras o palm ă,
m -a p rin s ta re de în c h e ie tu ra m âin ii. M i-a dat d ru m u l doar
p e n tru că a in te rv e n it u n tip pe care nu îl cunosc... C red că
îl cheam ă A ustin.
—A ustin? A ustin M iller? Cel d in echipa de baschet?
 242 Cristina Chiperl

—Nu aş şti să îţi spun, nu l-a m m ai văzut până atunci. Dacă

mă gândesc m ai b ine, nici m ăcar n u am făcut cunoştinţă.
Răm ânem tăcuţi p re ţ de câteva clipe, după care îl în treb cum
m erge cu Susan.
îm i pare im ed iat rău că l-a m în tre b a t. Nu a r tre b u i să mă
intereseze, dar...
—Deloc rău, răspunde el. Ieri după-am iază a venit la m ine şi
s -a p u rtat foarte frum os cu Sam. M -a su rp rin s şi sp er că nici tu
nu vei m ai avea problem e cu ea. Redevine Susan de acum ceva
vrem e şi ne sim ţim d in nou b in e îm preună.
Nu m i se pare nici em oţionat, nici fericit.
—Mă b u cu r p e n tru tin e , şoptesc eu.
Nu e adevărat. Susan nu m erită să fie cu el si nu cred n ici că
s -a schim bat, cum zice Cam: e im p o sib il să se fi tra n sfo rm a t
d in tr-o d a tă în tr-o persoană drăguţă şi bună.
—Nu e adevărat, zice el.
în le m n e sc . Ce are în cap? Un d e te c to r de m in c iu n i care
îl face să îşi dea seam a când m in t oam enii?
—Ba e adevărat, de ce n u m -a ş bucura p e n tru tin e ? reiau eu
în treb area.
—Nu ştiu, sp u n e -m i tu, răspunde el zâm bind.
a

II privesc, apoi m ă întorc, clătinând d in cap, şi grăbesc pasul.

De ce treb u ie să strice m ereu lucrurile cu astfel de afirm aţii?
—Hai, aşteap tă-m ă, zice el, u rm ân d u -m ă.
Mă în to rc şi su n tem foarte aproape unul de celălalt, îi sim t
resp iraţia pe piele şi nu pot să nu m ă u it în ochii lui adânci.
—Ce vrei? şoptesc eu.
îşi pune m âna sub b ărb ia mea, îm i rid ică u şo r capul şi mă
sărută. Un sărut atât de frum os şi de neaşteptat, încât îm i s tâ r­
neşte senzaţii noi şi in cred ib ile.
Sunt confuză... Mai în tâi îm i spune că povestea lui cu Susan
ia am ploare, iar acum ... mă sărută?
—De ce ai făcut-o? în tre b eu încet.
My D i l a m m a i s Y □ u 243

—Nu ştiu; am sim ţit că îm i doresc să o fac...

P ro b ab il că e la fel de s u rp rin s ca m in e de c o m p o rta m e n ­
tul lui.
Mă dau u n pas în spate.
—O ricum , nu poţi nega că sim ţi ceva p e n tru m ine, adaugă
el, h o lb â n d u -se în co n tin u are la buzele m ele. Dacă n -a i fi vrut
să m ă săruţi, m -a i fi p u tu t plesni.
A

II urăsc aşa tare!

—Păi, nici tu nu m -a i fi sărutat dacă ai fi sim ţit cu adevărat
ceva p e n tru Susan.
Zâm beşte, mă priveşte în ochi şi îm i zice:
—Am făcut-o doar ca să te provoc.
M in te. Cu câteva se c u n d e în u rm ă m i-a m ă rtu ris it că
a făcut-o p e n tru că sim ţea că îşi doreşte asta.
—Bietul de tin e , te am ăgeşti singur, zic eu şi dau să plec.
Nu sim t nim ic p e n tru tin e şi îţi voi d em o n stra asta.
Mă în to rc să îi văd reacţia şi, în loc să zâm bească, aşa cum
face de obicei, îl văd în g rijo ra t, ceea ce îm i pro d u ce o stare
de bine.
 39
oată ora m -a m gândit doar la sărutul lui Cam. De fapt,

7 de v ineri mă gândesc în tru n a num ai la a sta... Iar astăzi

e m iercu ri. T rebuie n e a p ă ra t să fac ceva ca să m i -1 scot d in
m inte; nu pot să co n tin u i să m ă ch in u i aşa.
Chestia este că nu îm i vine să cred că m -a sărutat, ch iar dacă
s -a îm păcat cu Susan. Şi nu îm i vine să cred nici că l-a m lăsat
să o facă... Data viitoare va treb u i să încerc să îl îndepărtez, nu
poate continua să se joace cu m ine cum are el chef.
Şi m ai tare însă m ă îngrijorează faptul că am aflat că fam ilia
m ea îşi va p etrece toată vacanţa de C răciun cu fam ilia Dallas
în Colorado, în staţiunea A spen. Nu ştiu cum va fi să fiu o săp tă­
m ână întreagă în preajm a lui Cam. Până atunci, lucrurile d in tre
noi doi treb u ie să fie lăm u rite o dată p e n tru totdeauna.
în tim p ce traversez p ierd u tă pe gânduri curtea im ensă, aud
pe cineva strig ân d u -m ă.
- H e i!
îm i ridic p riv irea să văd cine e.
—A ustin!
Tipul zâm beşte şi se înd epărtează de grupul lui de p rie te n i,
ca să vorbească cu m ine.
—Ce m ai faci? zice el.
—Bine. Tu?
—E totul în regulă. Ştii că nu m i-a i spus cum te cheam ă?
My D i I e m m a is Y o u 245

—Ai dreptate! S -a în tâm p lat totul aşa de rep ed e... zic eu şi

râd. Dar, hai să facem lucrurile aşa cum trebuie! Eu su n t Gris.
îm i pare bine.
Ii în tin d m âna.
A

—A ustin. îm i pare b in e de cu n o ştin ţă . Gris, zice el să ru -

tâ n d u -m i m âna şi făcând o m ică plecăciune. R âdem am ândoi.
Te-a m ai d eran jat M att? m ă în tre a b ă el, d ev en in d serios.
—D in fericire, nu. M ulţum esc încă o dată. Dacă nu ai fi fost
tu, nu ştiu cum aş fi scăpat de el.
—Nu e genul care să se dea bătut uşor.
—Aşa e.
—O ricum , n u mă m ulţum esc doar cu m ulţum iri.
—A, nu?
—Nu, nu.
—A tunci, ce ar tre b u i să fac?
—M m m ... Dacă îţi convine, am putea ieşi în tr-o după-am iază,
zice el, făcân d u -m i cu ochiul.
P ropunerea lui m ă su rp rin d e şi m ă face să zâm besc. A ustin
e ch iar drăguţ... Şi are ochi superbi, de u n verde in ten s.
—M m m ... Bine.
—Scrie-m i num ărul tău de telefon, mă îndeam nă el, d ându-m i
telefonul.
Notez num ărul m eu, apoi îl las şi pe el să îl scrie pe al lui.
—A tunci, stab ilim p rin m esaje cum facem.
—B ine... Acum treb u ie să plec! Ne auzim curând.
—Pe curând, Cris, zice el zâm bitor.
P un telefo n u l în ap o i în ghiozdan şi m ă în d re p t sp re casă.
Aud pe cineva strig â n d u -m ă d in nou, ia r de data aceasta o văd
pe Sam v en in d spre m ine.
—Hei, Gris! A şteaptă-m ă, vin cu tine!
Sunt bucuroasă că m ergem îm p reu n ă acasă. Aşa putem p ălă­
vrăgi p u ţin . Evident, v o rb im desp re vacanţa de schi d in A spen.
A m ândouă su n tem entuziasm ate de idee... De fapt, su n t p u ţin
246 Cristina Chipgrl

în g rijo rată în ceea ce îl p riveşte pe G am eron, d a r n u îi spun

n im ic lui Sam.
—Ş tii că s - a r p u te a să v in ă şi N ash cu n o i? îm i zice ea
d in tr-o d a tă .
—Serios? Nu, nu ştiam ! Ce grozav!
—Da, păi... în că nu e sigur. N ash a vorbit ie ri cu fam ilia lui...
In w eekendul acesta, ai lui vor fi în M iam i şi vor lua cina cu noi.
Cred că abia atunci vom afla răspunsul.
—A tunci, ţin e m pum nii!
—Da, Gris! îţi dai seam a? A r fi foarte ro m an tic... S im t că
explodez doar g â n d in d u -m ă la asta!
—Da, şi eu abia aştep t să plecăm , m in t eu, ca să n u îi stric
entuziasm ul. Apoi, d in tr-o d a tă , îm i vine în m in te o idee care
m ă face să m ă cutrem ur. îţi im aginezi cum ar fi dacă s - a r hotărî
şi Susan să vină?
—O, D oam ne, nu! De unde ţi- a venit ideea asta?
—G am eron m i-a spus că se înţeleg m ult m ai b in e...
—Da, aşa se p are. Nu cred deloc în b u n ă ta te a ei bruscă.
Se preface, p e n tru că acum eu şi Cam ne înţelegem , ia r ea vrea
să îl convingă că s -a schiţnbat. Dar eu nu p u n botul.
îm i vibrează telefonul în ghiozdan. îl scot şi citesc cu voce
tare m esajul pe care tocm ai l-a m p rim it:
—„Sâm bătă după-am iază, la Starbucks. Okay? ;- ) ? “
—De la cine e? m ă în treab ă Sam curioasă.
—Jack. Mă va ajuta la m atem atică. După vacanţa de Crăciun
vom da test şi treb u ie să iau notă bună.
—Păi, Jack e foarte drăguţ şi are optsprezece an i... zice Sam
visătoare.
—Nu, te rog, nu începe! S untem doar am ici şi ne în tâln im ca
să învăţăm . M om entan, nu vreau să m ai aud despre ţipi.
—M m m ... Vom ved ea...
Clatin d in cap, o îm b răţişez pe Sam în faţa p o rţii ei şi stab i­
lim să ne vedem m âine.
My O i l e m m a i s Y o u 247

—Am ajuns! strig eu, in trâ n d în casă şi d u c â n d u -m ă d re p t

In cam era m ea.
N ici n u în c h id u şa b in e , că aud o b ătaie u şo a ră în ea.
O deschid şi o văd pe Kate cu iubiţelul ei. Ea şi Hayes formează
oficial u n cuplu şi sunt to t tim pul îm preună. Kate e îndrăgostită
până peste cap, şi p ărin ţii m ei îl adoră.
—Hei, ciao, zic eu, zâm bind.
—Cris, e totul bine? mă întreabă ea, scrutându-m ă cu privirea.
C ontinuă să îşi facă griji p e n tru m ine.
—Da, e totul în regulă. Voi ce m ai faceţi?
M ergem la o plim bare. Dar voiam să îţi sp u n m ai în tâi u n
lucru: dum inică, Hayes şi fam ilia lui vor lua cina cu noi, mă
anunţă ea em oţionată.
—Deci îi vei cunoaşte p ă rin ţii? în tre b eu şi zâm besc fără
«ă vreau.
Kate încuviinţează. Ia foarte în serios povestea ei cu Hayes.
—Cris, tre b u ie să m ă ajuţi să îm i aleg cu ce să m ă îm brac.
Bine?
—Sigur, nu îţi face griji! Vei face im p resie bună, o asigur eu,
iar ei ies din cam eră.
Eu nici m ăcar n -a m apucat să îi cunosc pe p ărin ţii lui M att...
dar poate că a fost m ai b in e aşa.
Iau telefonul şi ră sp u n d la m esajul lui Jack. A poi m ă aşez
pe pat şi p riv irea îm i răm âne la fotografia cu Cass şi Trevor.
După cearta aceea urâtă, în afară de e-m a ilu l de la Cass, nu
n e-am m ai auzit, ceea ce m ă doare destul de tare. Ei doi au făcut
m ereu parte d in viaţa m ea...
Iau d in nou telefonul, re sp ir adânc şi form ez n u m ăru l lui
Trevor.
In tră m esageria vocală.
Mă hotărăsc să îi las u n mesaj vocal: „Bună, Trevor, sunt Cris.
Am încercat să te sun, dar nu m i-a i răspuns, aşa că, iată-m ă...
Voiam doar să îţi spun că m i-e foarte dor de tin e şi de Cass şi
248 Cristina Chiperi

că îm i p are foarte rău dacă v -a m p ăru t d ista n tă, d ar viaţa m ea

e u n dezastru... Ştiu că ar putea părea o scuză, dar te asigur că nu
e. îm i doresc să fac p arte în co n tin u are d in viaţa voastră şi să
fiu d in nou p rie te n a voastră, ca în a in te . Te rog, ba, m ai b in e
zis, vă rog să m ă iertaţi. Nu am vrut să vă rănesc."
Apoi se aude sem nalul acustic: d in fericire, am reuşit să spun
to t ce voiam .
S per d in to ată in im a că T revor va asculta m esajul şi că nu
îl va ignora doar p e n tru că e de la m ine.
 40

1/ dum inică seara şi în scurt tim p va sosi întreaga fam i-

_ lie G rier, să luăm cina îm p reu n ă.
A seară au fost la fam ilia Dallas, iar p ă rin ţii lui N ash au făcut
c u n o ş tin ţă cu fam ilia lu i Sam . Ştiu că seara a d ecu rs foarte
b in e şi că Sam era în al n ouălea cer, deoarece s - a co n firm at
vestea: N ash va p etrece vacanţa de C răciun cu noi, la Aspen!
Aşa, C răciunul va fi şi m ai frum os, su n t sigură de asta. Şi va
co m p en sa m ăcar în p arte stâ n je n e a la provocată de p rezen ţa
lui Cam.
L -am văzut d in nou ieri după-am iază, la Starbucks. In sfârşit
reuşisem să îm i scot d in m inte am in tirea sărutului lui n e a şte p ­
tat şi chiar atunci 1 am văzut în acelaşi local în care învăţam la
m atem atică cu Jack.
Eu şi Jack stăteam deja la o m asă lângă fereastră când a in trat
el. N e-a văzut im ediat şi s -a apropiat ca să ne salute. La scurt
tim p după aceea a in tra t Susan şi a v en it şi ea să ne salute, p u r-
tâ n d u -se n eo b işn u it de frum os cu noi. Ştiu că se prefăcea, dar
Cam părea să o creadă... Ba ch iar m i s -a părut m ân d ru de noua
ei atitu dine.
Tot restu l d u p ă -a m ie z ii n e -a m ig n o rat recip ro c. Sau, m ai
b in e spus, eu şi Jack am învăţat foarte m ult, în tim p ce Cam ne
u rm ă re a fiecare m işcare cu coada ochiului. P ărea şi enervat,
şi curios.
250 Cristina Chiperi

Aş fi putut să fiu nesim ţită şi să flirtez cu Jack, ca să îi d em o n ­

strez lui G am eron că nu îm i pasă câtuşi de p u ţin de el şi de Susan,
d ar evident că nu am făcut-o.
M -am com portat n o rm al şi am încercat să fiu cât m ai atentă
la explicaţiile lui Jack.
Până în u rm ă cu câteva săp tăm ân i, nu am p rea avut d e -a
face cu el, aşa că a fost ciudat probabil p e n tru Cam să ne vadă
d in tr-o d a tă îm preună, sâm bătă după-am iaza, în tr - u n local d in
centrul oraşului.
—Gris, cum arăt? în treab ă Kate dând năvală în cam era m ea
şi în tre ru p â n d u -m i şirul gândurilor. Face o p iru etă, ca să îm i
arate rochia pe care am ales-o îm p reu n ă p e n tru această seară
atât de im portantă.
E o ro ch iţă verde cu b u lin e albe, cu fustă bufantă, până la
genunchi. Ii vine foarte bine.
—Eşti foarte frum oasă, Kate! Se vor în d răg o sti de tin e.
Se aude so n eria, şi surioara m ea iese valvârtej d in cam eră,
să deschidă uşa.
Eu te rm in repede cu pregătitul, în tim p ce fam ilia lui Hayes
in tră în casă şi face cu n o ştin ţă cu p ă rin ţii m ei şi cu Kate.
C hiar su n t curioasă să îi cunosc. D in m otive profesionale,
soţii G rier călătoresc des p rin Statele Unite, de aceea locuiesc la
in te rn a t N ash şi Hayes. D in câte m i-a povestit Sam însă, ştiu că
su n t o fam ilie foarte u n ită şi că soţii G rier su n t persoane foarte
in teresan te şi drăguţe. N ash şi Hayes au şi o surioară m ai mică,
p e n tru care au o slăbiciune.
D eschid uşa şi văd im e d ia t u n b ă rb a t fa sc in a n t, cu ochii
de acelaşi a lb a stru in c re d ib il ca N ash şi Hayes. A cum ştiu de
la cine i-a u m o şte n it.
*

Lângă Hayes e o fetiţă cu două codiţe blonde.

—Hei, zic eu ap ro p iin d u -m ă de Nash. Am aflat că vei fi de-al
n o stru de Crăciun!
îl îm brăţişez cu entuziasm .
My D l l e m m a is You 251

După ce facem cu n o ştin ţă, p ărin ţii se duc în sufragerie, iar

noi ne în d re p tă m spre living. Mă b u cu r să văd atâtea persoane
în casă. Mă uit la Kate şi îm i dau seam a că e foarte agitată.
—Aveţi ponei? în treab ă m icuţa.
Mă u it la Nash, iar el zâm beşte.
—Nu o băga în seam ă, are o fixaţie p e n tru po n ei. Skylynn,
oam enii n o rm ali nu au ponei în casă, de câte ori să îţi m ai zic?
—în tre b ca să fiu sigură, răspunde ea şi se uită în ju r .
—Am aflat că te -a i văzut cu Jack ie ri după-am iază, îm i zice
Nash.
Veştile circulă repede.
—Cine ţi- a spus?
—Cam, răspunde el şi zâm beşte.
Nu putea să tacă şi el d in gură m ăcar o dată?
—E vident... răsp u n d eu.
—D oar eu ştiu. Ştii d o ar că e cel m ai b u n p rie te n al m eu;
e norm al să îm i povestească anum ite lucruri! Deci, eşti cu Jack?
Oare de ce e suficient să ieşi cu cineva în oraş, ca toată lum ea
să creadă că su n teţi îm preună?
—Nu, m -a ajutat la m atem atică.
—Deci m atem atica e o p ro b lem ă de fam ilie, zice H ayes,
u itân d u -se la sora m ea.
Râdem toţi, iar Kate îl pocneşte u şo r peste braţ. De fapt, nici
eu, nici ea n u n e -a m descurcat vreodată cu n u m erele şi, d in
câte ştiu, nici p ă rin ţii m ei... Aşa că Hayes nu se înşală.
—M m m ... Eşti sigură că nu e nim ic în tre tin e şi Jack? Cam
ş i-a im aginat cu totul altceva... zice Nash.
Scutur d in cap.
—Ce în tre b a re m ai e şi asta? B in eîn ţeles că su n t sigură.
C am eron a r face b in e să îşi vadă de tre b u rile lui.
—Aşa e... Deci, cu cine vei veni la p etrecerea m ea? Nu m ai
e m ult până atunci.
—încă n u ştiu, poate cu A ustin.
 252 Cristina Chiperl

—A ustin M iller?! De când vă ştiţi voi?

—V orbim de p u ţin tim p, iar săptăm âna trecută m -a condus
acasă de două ori. Dar de ce p are toată lum ea s u rp rin s ă de
p rieten ia mea cu A ustin?
—Hei, ne jucăm d e -a v -a ţi ascunselea? în treab ă Skylynn,
trăgând-o pe Kate de rochiţă.
—Ce zici dacă ne jucăm cu Wii? propune sora mea.
Skylynn ţopăie em oţionată, iar Kate pregăteşte totul.
—Tu şi Sam cum su n teţi? îl în tre b pe Nash, ca să schim b
subiectul.
—Au stârnit ceva valuri ieri după-amiază! zice Hayes chicotind.
Nu mă pot stăpâni să nu râd şi eu cu el, în tim p ce Nash roşeşte.
—Fuckyou, Hayes, exclamă el.
Skylynn se întoarce brusc, cu m âna la gură, şi zice:
—Nash! Nu se vorbeşte urât!
Reacţia ei şi felul în care îl m ustră pe Nash mă fac să zâmbesc.
—Scuze, Sky, nu se va repeta, răspunde el, cu o expresie cvasi-
serioasă.
Ea îl priveşte cu u n aer de rep ro ş, după care se întoarce
şi apucă telecom anda de la Wii.
Sper ca toată seara să continue aşa, deoarece în clipa aceasta
m i se pare că toate problem ele m ele au dispărut.
 41
/ ^1
/ / / / ai sunt tre i ore până la petrecerea lui Nash, iar eu
j * l sunt încă în pat şi citesc Divergent.
In general, nu îm i place să citesc, d ar cartea aceasta m -a
vrăjit şi abia aştept să văd cum se va term ina.
îm i vibrează telefonul. E u n mesaj de la Austin: „La ora nouă
fix sunt la tin e .“
în u ltim ele zile, eu şi A ustin n e -a m ap ro p iat m ult şi am
devenit am ici b u n i. Ieri după-am iază am ieşit îm p re u n ă şi
chiar m -a m sim ţit b in e în com pania lui; a trecu t foarte m ult
timp de când nu m -a m m ai distrat aşa bine. Am glum it m ult,
am uzându-ne pe seam a lui Susan şi a profesorilor, şi am v o r­
bit despre vieţile n o astre. La sfârşit m i-a p ro p u s să m ergem
îm p reu n ă la p etrecerea lui Nash, iar eu am acceptat im ediat:
nu aveam chef să m erg singură, ar fi fost dep rim an t. Dacă nu
m -a r fi chem at el, i-aş fi propus eu lui să m ergem îm preună.
„Bine. Pe m ai târziu11, îi răspund eu şi pun telefonul înapoi
pe noptieră.
încep d in nou să citesc din carte, iar când sună alarm a, îm i
pare rău că trebuie să o abandonez.
Mă uit la hainele d in dulap şi mă hotărăsc la o rochie roşie
foarte drăguţă, pe care nu am m ai p u rta t-o până acum. E fără
b retele şi îm i vine până la jum ătatea coapselor. E strâm tă în
talie, iar fusta cade m oale. Mă duc în baie să mă machiez.
—Cris, mă strigă cineva la in trare.
 254 Cristina Chipen

Ies d in cam eră, iar în salon îl văd pe A ustin. Mă înşel eu sau

a venit m ai repede?
—Scumpo, a ajuns am icul tău, îm i zice mama.
—Ciao, Austin! Mă duc după poşetă şi plecăm .
A A

îm i zâm beşte. E foarte elegant. îm i iau poşeta şi h ain a şi

m ă întorc la el.
—Deci ne vedem m âine, mamă!
Am reuşit să prim esc perm isiunea alor mei să răm ân să dorm
la Sam, cu scuza că ne vom întoarce cu Cam cu m aşina. Asta
îi linişteşte.
—Bine, Cris. Dar să nu uiţi să îm i trim iţi u n SMS când ajun-
geţi la ei acasă. D istracţie plăcută!
0 salut cu o îm brăţişare şi ieşim .
A ustin p o rn eşte m aşina şi ne în d rep tăm spre localul unde
se va ţin e p etrecerea. La radio se aud acordurile u n u i cântec
care îm i place m ult: Black Widow, al lui Iggy Azalea.
A ustin fredonează în ritm ul muzicii, iar eu zâmbesc. Sim t că
în seara asta ne vom distra.
A jungem în faţa localului, care pare efectiv enorm !
Cred că Nash a invitat o m ulţim e de persoane.
—Nu e rău, zice A ustin.
—E enorm , zic eu u itân d u -m ă la local.
—Neh,7 sunt si m ai m ari.
*

Coborâm d in m aşină şi ne apropiem îm preună de intrare,

îm i rep et că am venit aici ca să m ă distrez şi că nu îm i vor
face rău câteva pahare de băutură. Sunt m ulţi invitaţi şi toate
fetele sunt îm brăcate cu rochii atât de scurte, încât a m ea pare
lungă p rin com paraţie.
—Vrei să dansăm ? m ă în treab ă A ustin.
A

încuviinţez, iar el mă ia de m ână şi m ergem în centrul ringu­

lui de dans. în acest tim p, mă uit în ju r după persoane cunoscute.
Al

II văd doar pe Carter, care dansează cu o ţipă, şi pe A aron care

pălăvrăgeşte cu Mahogany.
Nici urm ă de M att sau Cam. Mai bine aşa.
My D i l e m m a i s Yo u 255

îm i p u n m âna pe spatele lui A ustin, el m ă cu p rin d e după

talie cu braţul, şi începem să dansăm . Mă u it în ju r şi văd m ulte
cupluri care se săru tă... Fără să vreau, mă gândesc cum ar fi
decurs seara aceasta dacă aş m ai fi fost îm p reu n ă cu M att...
Ar fi fost u n fiasco total, p e n tru că sigur s - a r fi enervat d in
cine ştie ce motiv.
—Eşti foarte drăguţă în seara asta, zice A ustin.
—M ulţum esc, zic eu, zâm bind.
—E ciudat că nu te -a invitat nim eni.
—Mă bucur că m -a i în treb at tu.
—Se poate? aud în spatele m eu, iar A ustin încuviinţează.
Mă întorc şi îl văd pe Cam.
Răm ân fără cuvinte. E absolut perfect...
—Ce... ce... m ă bâlbâi eu, dar el îm i pune degetul arătător
pe buze. Apoi mă p rin d e de talie. A

Trebuie să îm i păstrez calm ul şi raţiunea. îm i p u n m âinile

pe um erii lui şi răm ân destul de distantă.
El zâm beşte şi clatină d in cap.
—Mai aproape, îm i zice şi mă trage spre el.
începem să dansăm .
—Cum se face că nu eşti cu Jack? întreabă el.
—Cum se face că nu eşti cu Susan? i-o întorc eu fără să mă
îndepărtez şi u itân d u -m ă în continuare în spatele lui.
Chicoteşte şi clatină d in cap.
—O să m ă în n eb u n eşti.
—Foarte bine.
—Deci, tu şi M iller... şi lasă fraza neterm inată.
—Cam eron, nu e treaba ta, răspund eu.
Mă strânge m ai tare şi mă apropie mai m ult de el.
—Ba e! Suntem p rieten i. Nu ar treb u i să ne spunem tot?
—Of, încetează!
Ridică d in um eri si continuăm să dansăm fără să m ai vorbim .
A

—Iţi vine foarte bine rochia.

Zâmbesc şi dansez în continuare.
 256 Cristina Chiperi

—M ulţum esc, şoptesc eu.

—Ştiu că nu e treaba mea, dar tu şi A ustin sunteţi îm preună?
Evident că m i-a făcut com plim entul doar ca să m ă în d u l-
ceaşcă, dar eu nu mă las păcălită şi păstrez tăcerea.
—Cine tace recunoaşte, zice el.
a

—încetează! Nu ar trebui să îţi pese de m ine şi de persoanele

cu care ies eu. Nu are sens, răspund eu, continuând să dansez,
ca să nu atrag atenţia altora asupra noastră.
—De fapt, aşa cum am m ai spus, nu îm i pasă câtuşi de puţin
cu cine ieşi. Voiam doar să ştiu dacă te -a i culcat cu cineva de
când te -a i d esp ărţit de Matt.
Nu îm i vine să cred ce aud.
—C hiar crezi că su n t genul de fată care se culcă cu prim ul
care se nim ereşte? în treb eu, în d e p ărtân d u -m ă de el.
Mă priveşte îngrijorat.
—Nu, haide Cris, ştii că nu voiam ...
—Lasă-m ă în pace, îl în treru p eu şi plec.
Credeam că mă cunoaşte mai bine.
Mă apropii rapid de tejgheaua cu băuturi, sperând să găsesc
ceva tare, care să mă facă să uit lucrurile pe care m i le -a spus.
Iau u n pahar la nim ereală şi îl dau pe gât, după care apuc altul.
—Ciao, Cris, spune Sam ap ro p iin d u -se de m ine.
N ash e în spatele ei. D in câte se pare, s -a u asortat: Sam
p o artă o rochie scurtă albastră, foarte strâm tă, ia r N ash are
jacheta de aceeaşi culoare.
—Hei, zic eu şi m ai iau o gură d in băutură.
Sam se uită când la m ine, când la paharul gol de lângă m ine.
—Deci, te distrezi? mă întreabă Nash.
*
încuviinţez şi mai iau o băutură.
Sam mă priveşte suspicioasă.
—Cam te căuta. Dacă aş fi în locul tău, m -aş duce la el.
Cu paharul în m ână, m ă îndepărtez de ei, sperând să nu dau
de C am eron în tim p ce îl caut pe A ustin.
—Iau eu asta, zice Sam, lu ân d u -m i paharul d in m ână.
My D i l e m m a is Yo u 257

O ricum îm i voi lua altul m ai târziu.

Muzica începe să fie prea tare; m i se învârte p u ţin capul.
Trec p rin tre ceilalţi, cău tân d u -1 pe A ustin, d a r nu îl găsesc.
Pe unde o fi?
U ite - 1! în sfâ rşit îl văd, în c o n ju ra t de u n grup de am ici.
Mă vede şi îm i face sem n să m erg la el. Zâm besc şi mă alătur
grupului.
—O am eni buni, ea e Gris, o p rieten ă d e-a mea. Cris, ei sunt
Alex, Robin şi Gamila.
A

—îm i pare bine de cunoştinţă, zic eu.

—De cât tim p vă cunoaşteţi tu şi A ustin? mă întreabă Alex.
—De puţin, răspunde A ustin zâm bind.
—Eşti în clasă cu Cam eron Dallas şi Nash G rier? mă întreabă
Gamila.
—Da, răspund eu.
—Ce norocoasă eşti! zice ea.
Zâmbesc şi recunosc că sunt în tr-a d e v ă r norocoasă că l-a m
cunoscut pe Nash —dar m i-aş dori să nu îi fi cunoscut niciodată
pe C am eron şi Matt.
—Ce e, Gami? Nu îţi place să fii p rieten a tip ilo r d in echipa
de baschet? o în treab ă Robin în glumă.
—Ştii că nu asta voiam să spun, răspunde Gamila.
—M ergem să dansăm ? mă întreabă A ustin.
—Da, hai!
M ergem în centrul ringului de dans, iar eu încep să mă mişc
sălbatic pe ritm u l m uzicii. în sfârşit mă distrez şi, după alte
câteva băuturi, am chiar curajul să mă dau în spectacol în faţa
tuturor.
A ustin zâm beşte şi dansează.
Sim t cum cineva m ă p rin d e de talie şi su n t sigură că nu
e A ustin, care e în faţa mea.
Mă în to rc şi nu mă su rp rin d e deloc când văd cine e.
 4Q
__ / i-a m zis să m ă laşi în pace, rep et eu.
y Nu se poate să fie aşa de insistent!
—H aide, nu am vrut să sp u n toate lu cru rile alea.
—Ba m ie m i se pare că da.
A u stin ne p riv eşte şi, evident, nu reu şeşte să înţeleagă ce
se întâm plă.
—Vrei să îi spun să plece? m ă în treab ă el.
C am eron chicoteşte.
—Ce m ai vrea si ăsta? S untem cumva în M att 2, Răzbunarea?
*

Nu se poate p u rta aşa cu to ţi b ăieţii cu care mă afişez.

—Poftim ? în treab ă Autetin în ain tân d .
—Nu e nevoie, m ă descurc şi singură, îi zic eu zâm bind forţat.
Până şi C am eron zâm beşte şi încuviinţează. Ce nesim ţit!
Apoi în tin d e m âinile şi m ă p rin d e de talie, trăg â n d u -m ă spre
el. Face m işcarea atât de rap id , că în cep e să se în v ârtă totul
cu m ine şi îm i p ie rd ech ilib ru l p re ţ de câteva secunde. El mă
p rin d e şi mă ajută să nu cad.
Clatin d in cap, încercând să îm i revin.
—Ai băut? m ă în treab ă el.
—Nu, răspund eu, fără să îl privesc în ochi.
îm i ridică bărbia şi se apropie încet de m ine. Ce are de gând?
Mă dau u n pas în spate şi m ă îndepărtez de el.
—Ai băut, zice el. Haide, m ergem să luăm o gură de aer!
My D i l e m m a is You 259

Mă p rin d e de în ch eietu ra m âinii şi mă trage.

—Ba nu, nu îm i zici tu ce să fac!
A

îm i sm ucesc b raţu l şi m ă îndepărtez de el.

Mă duc la o m asă şi îm i iau u n p a h a r p lin cu u n lichid tr a n s ­
paren t. II duc la gură, d ar G am eron m ă p rin d e de braţ.
Cam, încetează! zic eu.
—îţi va fi rău, răspunde el, lu â n d u -m i p ah aru l d in m ână.
—Ce îţi pasă ţie? Vreau să m ă laşi în pace!
—Bine, d ar i-a m asigurat pe p ă rin ţii tăi că te voi duce acasă
în siguranţă şi nu...
Plec în a in te să te rm in e ce vrea să îm i spună. Nu ştiu încotro
mă în d re p t, ştiu doar că vreau să fiu departe de el. Nu îl voi lăsa
să îm i strice seara cu paranoia lui. Trec p rin faţa băii şi cineva
se ciocneşte de m ine. In ten ţio n at, aş zice, ţin â n d cont că nici
m ăcar nu îşi cere scuze.
—Hei, ai grijă! zic eu.
—Cris!
E Susan.
—Scuze... Am crezut că era altcineva.
—Stai lin iştită, ch iar te căutam .
Tonul vocii şi expresia de pe faţa ei su n t aşa de d iferite...
ch iar pare o fată bună şi neajutorată.
- Ă ă m ... sp u n e ea. Ştiu că nu a fost n icio d ată n im ic în tre
tin e şi C am eron...
G lum eşte?
—D oam ne ajută! Nu am de gând să ţ i -1 fur, răsp u n d eu.
Ea zâm beşte.
—Mai b in e aşa. Ai face b in e să n ici nu în cerci. Veţi p etrece
îm p re u n ă vacanţa de C răciu n , aşa că, p e n tru b in e le tă u ...
Te sfătuiesc să stai în co n tin u are dep arte de el. E lim p ed e? Ar
fi a m ia oară când ţi-o sp u n şi nu am de gând să îţi repet. S per
că lecţia cu M att şi Tam ara ţi- a fost de a ju n s ... A ltfel, să ştii că
a fost doar u n exem plu a ceea ce pot să îţi fac. Să nu m ai în cerci
vreodată să te pui cu m ine! Ai în ţeles?
260 Cristina Chiperi

—Ştiam că nu te -a i schim bat! Oare cum de nu reu şeşte

Cam eron să vadă ce fel de persoană eşti?
—Nu e treaba ta. E cu m ine p en tru că mă iubeşte, iar tu...
—Ce se întâm plă? întreabă C am eron venind în spatele meu.
—P urtam o conversaţie frum oasă cu iubiţica ta. Dacă aş fi
în locul tău, aş sta cu ochii pe ea, zic eu şi plec.
V ederea în cep e să m i se înceţoşeze. Am nevoie de aer.
H otărăsc să ies şi să m ă aşez pe o bancă afară.
După câteva m inute, o văd pe Sam fugind cu lacrim i în ochi!
Ce se întâm plă în seara asta?
Mă duc după ea să aflu ce are şi atunci îl văd şi pe Nash ieşind
cu respiraţia întretăiată din local! îm i dau seam a că s-a sch im ­
bat ceva.
—Ce-ai făcut? îl în treb eu, ap ro p iin d u -m ă de el.
—Nimic! Dansam singur, iar ea a ieşit brusc în fugă! E beată!
Trebuie să o opreşti, p en tru că eu nu pot să plec de aici. Sunt
singurul responsabil de ce se întâm plă în in terio ru l localului,
aşa că...
încuviinţez şi fug spre ea. Sper să nu leşin chiar acum.
D in tr-o d a tă o văd o p rin d u -se şi căzând la câteva zeci de
m etri în faţa mea.
—Sam! strig eu. Sam! spun d in nou, atingând-o pe um ăr.
Plânge.
—C e-ai păţit? în treb eu.
—Nash dansa cu una. M -a lăsat singură acolo, ca pe o idioată,
îm i explică ea p rin tre lacrim i.
O ajut să se ridice.
—Haide, chem u n taxi şi plecăm! E o seară care m erită uitată.
Când coborâm d in taxi în faţa casei ei, sim t că începe să
îm i treacă m ahm ureala, dar m ă doare oricum foarte tare capul
şi m i e foarte som n. Dacă aş putea, m -aş culca pe stradă.
Sam deschide uşa şi urcăm scările spre cam era ei.
—L-am părăsit pe nesim ţitul acela, repetă ea a zecea oară.
My D i l e m m a is You 261

—Bine, zic eu şi o ajut să se dezbrace şi să se în tin d ă pe pat.

în tim p ce o acopăr, co n tin u ă să spună lu c ru ri care nu
au sens, după care, brusc, nu m ai zice nim ic şi adoarm e.
Casc şi îi scriu u n SMS m am ei, ca să o anunţ că sunt acasă la
fam ilia Dallas. Apoi m ă duc să caut u n loc în care să mă în tin d ,
deoarece abia mă m ai ţin pe picioare.
Ies d in cam era lui Sam şi in tru în tr-u n a goală. Mă bag sub
cuvertură, închid ochii şi adorm în câteva secunde.
 48
i se pare de-a dreptul im posibil să deschid ochii,
iar patul d in d im in eaţa aceasta m i se pare m ai
com od ca de obicei. Mă răsucesc sub aştern u tu ri şi sim t re sp i­
raţia caldă a cuiva pe faţă.
Deschid ochii şi văd gura întredeschisă a lui Cam eron.
Mă stăpânesc să nu ţip de spaim ă. Nu se poate, nu din nou!
Dar ce caută aici?
îm i am intesc că am in tra t în tr-o cam eră aseară, convinsă
că nu era a lui Cam.
Respir adânc şi încerc să îm i păstrez calmul. Mă mişc încet,
ca să mă dau jos din pat fără să îl trezesc, dar îm i dau seam a că
e prea târziu p en tru asta când îl aud gem ând şi m işcându-se.
Zâmbeşte uşor, se ridică sp rijin in d u -se pe coate şi se freacă
leneş la ochi.
Fără să vreau, sunt fascinată de el. Deşi abia s-a trezit, este
ciufulit tot şi are cearcăne, e totuşi perfect.
—Bună ziua, şopteşte el, continuând să zâmbească, de parcă
ar fi o situaţie cât se poate de norm ală.
—Ce cauţi aici? în treb eu încet.
Regret im ediat că am pus o întrebare aşa de prostească.
Chicoteşte şi îşi pune din nou capul pe pernă.
—E cam era mea, eu ar trebui să te întreb pe tine ce cauţi aici.
Pufnesc când îl aud şi mă dau jos din pat. Abia după ce mă
ridic în picioare îm i dau seam a că sunt îm brăcată cu un tricou
d e-al lui. Din nou.
My D i l e m m a is You 263

—Nu te -a i sim ţit prea bine aseară, zice el rid icân d u -se la
rândul lui şi făcându-m ă să roşesc. Are doar boxeri pe el.
A A

—In ce... In ce sens? întreb eu p rivindu -1 cum trece p rin faţa

mea şi deschide dulapul ca să îşi aleagă nişte haine.
—Nu îţi am inteşti?
—îm i am intesc că am adus o pe Sam acasă şi că după aceea
m -am culcat.
—Atât? izbucneşte el în râs, amuzat.
Simt că încep să mă în fu rii şi încerc să mă concentrez p reţ
de câteva secunde pe ultim ele am in tiri de aseară, dar în zadar.
—Vrei să îţi povestesc? întreabă el.
De fapt, abia aştept să o facă, ca să pot ieşi şi eu d in cam eră.
M i e aproape im posibil să fiu lângă el. De fiecare dată când
îi întâlnesc privirea, când îi văd zâmbetul, corpul meu, re sp i­
raţia şi creierul mi se blochează. îm i sim t doar inim a care bate
aşa de tare, încât am im presia că o să îm i sară din piept.
încuviinţez şi aştept să aflu.
—De fapt, nu sunt prea m ulte de povestit, zice el şi continuă
să râdă, en erv ân d u -m ă. La u n m om ent dat, eu şi Susan am
plecat de la p etre cere p e n tru că voiam să fim p u ţin singuri,
în tru cât ai m ei nu sunt în oraş, am venit aici ca să... Ei bine,
cred că ai în ţeles de ce... Dar când am in trat în cam eră, Susan
te -a văzut în patul m eu. Evident că s -a gândit im ediat la ce e
mai rău şi şi - a ieşit din fire . Gând ai auzit - o urlând, te - ai trezit
şi ai început să o insulţi în tr - u n hal fără de hal. Din fericire,
am reuşit să o trim it de aici, iar tu ...
îm i ridic privirea, încercând să îl fac să continue. De ce s a
oprit?
—Şi eu... Ce anum e? în treb eu.
—Ai răm as să dorm i aici şi atât, răsp u n d e el, m u tâ n d u -şi
privirea.
îm i fac griji p en tru lucrurile pe care i le -a m spus lui Susan
şi mă gândesc la cum va reacţiona când ne vom vedea la şcoală.
264 Cristlna Chiperl

—Ce i-a m spus? în treb eu, aşezându-m ă pe saltea.

—Insulte cam grele, cu siguranţă d in pricina alcoolului, mă
ironizează el.
—G lum eşti, n u -i aşa? în tre b eu, sp erân d să îm i confirm e,
dar el doar clatină din cap şi se aşază lângă m ine.
—S-a despărţit de m ine, zice el.
A! Grozav! Deci aseară s-au întâm plat foarte m ulte lucruri.
Aş vrea aşa de m ult să îm i am intesc totul.
—De ce? în treb eu.
—P en tru că i-a m spus să plece când a în cercat să îţi ră s ­
pundă şi p en tru că era sigură că vreau să mă culc cu tine.
—Eu... îm i pare rău, m in t eu. De fapt, deşi n - a r treb u i,
explodez de bucurie în in terio ru l m eu.
—O, nu face nim ic... La cum o ştiu eu, se va întoarce târâş
la m ine.
—Eşti cam sigur pe tin e, glumesc eu.
Râde şi e aşa de frum os să îl aud râzând dim ineaţa devrem e,
încât cred că ar putea înlocui uşo r cântecul m eu preferat.
Ai

—In sfârşit! C am eron a încercat să te trezească de vreo cinci

i
ori fără să reuşească! zice Sam in trân d în cam eră. Mă uit im e­
diat la Cam, care îm i face cu ochiul. Mi se pare evident că nici
m ăcar n a încercat să mă trezească.
—Hai să iei m icul dejun, îm i zice ea. Şi poate ai vrea să te
schim bi; p ă rin ţii m ei ar putea ajunge d in tr-o clipă în alta.
Mă îm brac rapid şi mă duc în bucătărie.
—Cris, cafea? mă întreabă Sam când trec pragul uşii.
încuviinţez şi mă aşez pe u n scaun înalt.
—Cum e cu Nash? o în treb eu.
D in zâm betul ei îm i dau seam a că s -a rezolvat totul.
—Păi, azi-d im in eaţă m -a su n at şi am lă m u rit lu cru rile,
Nu ştiu ce m -a apucat aseară... Zici că eram posedată! Nu îm i
am intesc m are lucru.
My D i l e m m a is You 265

—Voi două ar trebui să beţi m ai p u ţin şi să gândiţi mai m ult

înainte să vorbiţi, zice Cam p riv in d u -n e. Evident că se referă
la reacţia mea cu Susan.
—Ce în ţelep t eşti! zice Sam chicotind.
—La naiba, răspunde C am eron. Glum esc, adaugă el rapid
când mă vede în c ru n tân d u -m ă la el.
Term in de luat m icul dejun, îi salut pe Sam şi pe Cam şi mă
întorc acasă.
M arţi dim ineaţă vom pleca spre Colorado şi am doar două
zile la dispoziţie să fac ultim ele cu m p ărătu ri şi să pregătesc
totul p en tru plecare.
 borul până la D enver a fost scurt, sau cel p u ţin aşa mi

Z s-a părut, pentru că, din fericire, am dorm it tot tim pul.
Acum m ai trebuie doar să m ergem cu m aşina la Aspen.
P ărinţii noştri au închiriat două m aşini, câte una de familie.
Apuc m ânerul valizei şi mă în d rep t spre m aşina alor mei.
—Unde te duci? mă întreabă Gameron.
—în m aşină, cu fam ilia mea? răspund eu ironic.
—Nu, zice el.
—Ba da, răspund eu.
—Ba nu. P ărin ţii n o ştri m erg cu o m aşină, iar eu, tu, Sam
şi Nash cu alta.
—Si cine a hotărât asta?
—Kate, răspunde el, arătând spre ea.
Mă uit urât la ea, iar ea, intuind despre ce e vorba, îşi întoarce
privirea şi urcă rapid în m aşină cu adulţii.
îm i p u n valiza în portbagaj şi m ă aşez lângă Gameron, puţin
supărată că va treb u i să stau lângă el m ai bine de trei ore, până
vom ajunge la destinaţie.
—Sunteţi pregătiţi p en tru cea mai frum oasă vacanţă din viaţa
voastră? exclamă Gameron.
—Daaa, uau, ce frum os, zic eu fără pic de entuziasm şi ale-
gându-m ă im ediat cu o privire crim inală din partea lui.
My Di l e mma is You 267

Timpul trece foarte încet şi nu doar p en tru că mă uit în tru n a

la ceas, ci şi p en tru că e o tăcere jen an tă în m aşină. Se aud doar
Sam şi Nash care chicotesc din când în când privind vreo foto­
grafie găsită pe Internet.
Pufnesc şi îm i reazem capul de geam.
—E totul în regulă? în tre a b ă Cam, în tin zân d m âna spre
butoanele care ajustează căldura.
—Da, sunt doar obosită. Cred că încă plătesc p en tru m a h ­
mureala de sâmbătă.
—Da, de fapt, chiar erai în tr-o stare proastă... Nici acum nu
îţi am inteşti nim ic din seara aia? Mă priveşte p re ţ de câteva
secunde, după care îşi întoarce privirea spre drum .
—Nu, răspund eu. V -aţi îm păcat?
Nu spune nim ic. Ştiu că a înţeles la cine m ă refer.
—încă nu, dar sunt sigur că mai devrem e sau mai târziu mă
va suna ca să îşi ceară scuze, zice el, sigur pe sine.
Sinceră să fiu, sper să fie supărată pe el toată vacanţa asta
de schi, p en tru că mă tem că altfel voi da de ea în Aspen.
—De ce mă în treb i? întreabă el curios, iar d in tonul lui îm i
dau seam a că e convins că aş fi geloasă.
—Nu ştiu... Mă tem să nu îi fi spus lucruri prea grele şi nu
aş vrea ca relaţia voastră să se term in e din cauza mea.
Chicoteşte.
*

—De ce râzi? îl în treb eu nervoasă.

—De când îţi pasă ţie de m ine şi de Susan? Nu eraţi d u ş ­
m ance sau ceva de genul?
—Nu suntem duşm ance... nici m ăcar nu ştiu cum să explic!
Pur şi sim plu mă urăşte d in motive pe care nu le înţeleg.
—O ricum , nu ar treb u i să îţi faci griji p en tru m ine şi Susan.
Mai degrabă gândeşte-te la A ustin. Vei reuşi să stai departe de
el o săptăm ână întreagă? m ă întreabă el ironic.
—Eu şi Austin suntem doar amici, răspund eu, ridicând vocea.
268 Cristina Chiperl

—Scuze, puteţi vorbi m ai încet? Eu şi Sam încercăm să ne

uităm la un film , zice Nash, sco ţân d u -şi căştile din u rech i şi
aplecându-se uşor în faţă.
—Şi atu n ci de ce ai v en it la p e tre c e re cu el? co n tin u ă
Gameron, ignorând cererea prietenului lui.
—Dar cu cine ar fi treb u it să vin? Singură?
Nu îm i răspunde. Dă doar muzica m ai tare, iar eu dau mai
încet.
Cearta noastră continuă p reţ de câteva secunde, până când,
pufnind tare, Gam eron se dă bătut.
—Scuze, dar mă doare capul, şoptesc eu, deşi nici m ăcar nu
ştiu de ce îm i cer scuze.
—Nu îţi face griji, răspunde el zâm bind.
Mă u it pe geam şi îm i dau seam a că vom ajunge curând
în A spen, ceea ce mă bucură foarte tare.
Urcăm pe m unte şi la fiecare curbă sim t cum m i se face şi
mai rău. închid ochii şi încerc să îm i controlez respiraţia.
—E totul în regulă? mă în treab ă Gameron.
Deschid ochii şi îl văd cum mă priveşte îngrijorat.
—Ei bine... Să zicem doar că nu îm i plac deloc curbele.
Mă prinde de mână.
—D orm i p u ţin . Gând te vei trezi, vom fi ajuns deja la
destinaţie.
Fac exact cum îm i spune el şi mă trezesc doar când sim t că
cineva îm i scutură braţul.
—Am ajuns, şopteşte Gam.
Mă u it în ju ru l m eu. în faţa noastră, în tr-o lin işte su p ra ­
realistă, văd u n şir de vile înconjurate de copaci acoperiţi de
zăpadă. Peisajul este superb, pare desprins din poveste.
Cobor d in m aşină şi încerc să nu ţip d in cauza frigului în ţe ­
pător. Cu siguranţă că m untele nu este habitatul m eu natural.
A. __

îm i iau valiza şi o târăsc cu greu până la vila noastră. Gameron

mă priveşte amuzat şi nu m işcă u n deget ca să mă ajute.
My D i l e m m a is You 269

Nici nu in tru bine, că mă trezesc în tr-o sufragerie enorm ă,

foarte călduroasă şi prim itoare, cu un şem ineu m are în care tata
încearcă deja să aprindă focul.
—Cum a fost pe drum , scum pa mea?
—Am dorm it, aşa că aş spune că bine.
—In ce cam eră vrei să o duc? întreabă Cam eron, lu ân d u -m i
valiza din m ână. Oh, dom nule Evans, nu m i-am dat seam a că
sunteţi aici!
Nu m i-am im aginat că este un actor aşa de priceput. Gestul
acesta prefăcut de politeţe este o capodoperă în procesul lui
de peţire.
—Cameron! S pune-m i Sim on, zice tata, zâm bindu-i uşor.
Ies din cam eră, ca să nu m ai fiu nevoită să particip la acest
spectacol enervant. Urc scările şi in tru în prim a cam eră goală
pe care o găsesc. Are două paturi, deci va fi perfectă p e n tru
m ine si Kate.
*

—Cred că asta e bună. M ulţum esc că m i-a i urcat valiza, zic

eu, în to rcân d u -m ă spre Cam.
—Nu ai p e n tru ce! Evident că mă aştept să fiu răsplătit, ră s ­
punde el, ieşind din cam eră şi făcându-m i cu ochiul.
Zâmbesc tâm p, în tim p ce încerc să adm ir priveliştea de la
fereastră.
—0 alegere foarte bună, îm i zice Sam, privind uim ită cam era
enorm ă. Mă duc să o aleg şi eu pe a mea în ain te să m i-o fure
Cam eron şi Nash, zice ea, lăsându-m ă singură.
Mă aşez pe m arginea patului, să văd dacă am p rim it vreun
apel sau vreun mesaj. Nimic.
Las telefonul la încărcat şi cobor la parter, să m ă aşez lângă
şem ineu. Nu sunt deloc obişnuită cu o astfel de tem peratură,
îm i iau o p ern ă de pe canapea şi mă aşez pe jos, în faţa focului.
—Da, b ineînţeles, în tr-o săptăm ână... Da, e cu m ine... Nu,
ascultă-m ă... Cum vrei tu.
270 Cristina Chiperl

îl aud pe C am eron a p ro p iin d u -se , ia r zgom otul p aşilo r

lui pe scări se aude tot m ai tare. Mă gândesc că încearcă să
vorbească lin iştit cu Susan, ceea ce e im posibil, ţin ân d cont
de faptul că ea nu e deloc o persoană liniştită.
A

II aud in trân d în sufragerie. După câteva secunde, îşi pune

o pernă lângă m ine şi se aşază.
—O să îngheţăm în casa asta. îşi freacă m âinile în faţa focu­
lui, ca să se încălzească m ai repede.
—Aşa e... Vorbeai cu Susan?
—Da. în ultim a vrem e e m ai insuportabilă ca de obicei, ră s ­
punde el exasperat.
îm i duc m âinile îngheţate la buze şi suflu peste ele.
Sim t cum C am eron mă urm ăreşte cu privirea şi, când mă
întorc, îl văd zâm bind dulce.
Se întinde uşor şi mă p rin d e de m âini.
—Lasă-m ă pe mine!
Suflă uşor peste palm ele m ele şi mă străbate u n val de căl­
dură. A fost de ajuns să mă atingă şi am u itat de frig. La un
m om ent dat, se opreşte şi îm i sărută delicat m âna caldă.
—E m ai bine? întreabă el zâm bind.
M i-e team ă să deschid gura. Sunt sigură că voi începe să
mă bâlhâi şi să zic lucruri fără noim ă, aşa că doar încuviinţez
din cap.
—H ei... zice Sam in trân d , iar eu mă trag im ediat în spate.
Scuze, adaugă ea, u itân d u -se la Cam eron. Cei m ari zic să m e r­
gem în bucătărie să m âncăm ceva.
Pleacă stânjenită.
—Băgăcioasă, ca întotdeauna, zice Cam rid icân d u -se şi aju-
tâ n d u -m ă şi pe m ine să mă ridic.
Odată în picioare, dau să mă îndepărtez, dar el continuă să
mă ţină strâns de m âna stângă. Apoi, cu o atitudine protectoare,
o vâră, ţin ân d u -m ă încă de ea, în buzunarul de la hanoracul lui.
—O ţin la cald, îm i zice el zâm bind.
 45
rânzul s -a term in at repede şi a decurs totul bine, mai
p u ţin u n lucru: p ărin ţii no ştri se tot holbau la m ine
şi la Cam eron, care se uită lung din când în când sau îm i şoptea
chestii stupide la ureche, făcându-m ă să râd.
—Deci, ce facem în după-am iaza asta? în treab ă John, tatăl
lui Sam şi al lui Cam.
—De ce? Trebuie n eap ărat să facem ceva după şapte ore
de călătorie? Nu cred că e o idee bună, zice Sam.
Sunt de acord cu ea. A fost o dim ineaţă obositoare, iar la
cât de frig e afară, categoric aş prefera să răm ân în casă, în faţa
focului.
—Ştiu că e u n sat foarte drăguţ p rin apropiere. Am putea da
o tură p rin el, sugerează Cam, iar mie îm i vine să arunc cu o far­
furie după el.
Tatăl m eu se rid ică de pe scaun, se în to arce sp re noi şi
ne zice:
—Fiecare face ce vrea. Dacă are cineva chef să viziteze îm p re ­
jurim ile, să vină cu noi, iar ceilalţi pot răm âne lin iştiţi în casă.
Aşa, tată! Eu şi Sam ne uităm rap id u n a la cealaltă şi ne
punem de acord din priviri.
—Da, aşa m i se pare corect. Dacă vreţi să ven iţi cu noi, ar
treb u i să vă îm brăcaţi m ai gros, sugerează dom nul Dallas.
Ne ridicăm de la masă. Eu, Sam şi Kate pregătim sufrageria
p en tru o după-am iază de film e de Crăciun şi de groază... Da, nu
272 Cristina Chiperi

ştiu de ce, dar Sam s -a hotărât să aducă şi o colecţie de film e

de groază.
—Ne trebuie m ai multe perne, pături, ceva de băut şi de ro n ­
ţăit, zice Sam.
Ne îm p ărţim sarcin ile. Eu treb u ie să pregătesc ceaiul şi
să recuperez câteva pachete de chipsuri de pe drum . Dau d ru ­
mul la aragaz şi pun ibricul plin cu apă pe foc.
—Sunteţi nişte leneşe, zice C am eron venind după m ine în
bucătărie.
—Poate că da, d ar în tim p ce eu voi sta la cald, în tin să
pe canapea, so rb in d d in tr-u n ceai fierb in te, tu vei fi afară,
m urin d de frig.
—Să ştii că s-au inventat gecile groase, căciulile de lână, ciz­
m ele im perm eabile, care ţin mai cald ca o pătură, îm i zice el
ironic.
—C rede-m ă că e nevoie de altceva ca să îm i ţin ă de cald!
Ridică din sprânceană şi zâm beşte răutăcios.
Se postează în faţa mea şi mă prinde de talie.
Feţele noastre sunt foarte aproape, iar resp iraţiile noastre
aproape că se confundă, şi treb u ie să fac eforturi să nu in tru
în panică.
—Ştiu eu o m etodă p rin care te -a ş încălzi im ediat, şopteşte
el, ap ro p iin d u -se încet de buzele mele, cu zâm betul lui perfect,
ca de obicei.
E dezarm ant de frum os, aşa că stau locului şi aştept ca buzele
lui să le atingă uşo r pe ale mele.
—Cam! Sim on p ropune... Ups... ne în treru p e Nash.
Mă întorc spre aragaz cu o dezinvoltură prefăcută.
—Ce vrei? întreabă C am eron nervos.
—în tru cât doar noi, bărbaţii, vrem să dăm o tu ră p rin jur,
Sim on zice să m ergem să bem ceva în tr-u n bar. Voia să ştie dacă
îţi convine, îi explică Nash, bâlbâindu-se stânjenit.
Mă uit la Cam, care în clipa aceasta resp iră adânc.
My D i l e m m a is You 273

—E xplică-m i u n lucru: ai venit doar ca să îm i spui p ros...

Se opreşte câteva secunde ca să se liniştească şi încheie s p u ­
nând: Da, e bine.
D in fericire îi sună telefonul, în tre ru p â n d tăcerea. Fără
să ezite, C am eron iese din încăpere să răspundă.
Aşa cum îm i im aginam , Susan nu are nici cea m ai m ică
in ten ţie de a-1 lăsa în pace.
—Nu îi va m ai da o altă şansă, zice Nash, ca şi când m i-a r fi
citit gândurile.
Eu doar încuviinţez şi mă întorc din nou la ibric.
—îm i pare rău... P entru mai devrem e, vreau să zic, şopteşte
Nash.
—Nu îţi face griji! Nu se întâm pla nim ic im portant, răspund
eu şi îm i dau seam a d in privirea lui că a înţeles.
—Nu m inţi. Gris! S-au prin s toţi căe ceva între voi. Personal,
cred că aţi fi perfecţi unul p en tru celălalt.
—Putem să fim p erfecţi un u l p e n tru celălalt, dar asta nu
înseam nă că vom fi îm preună. Adevărul este că el încă o iubeşte
pe Susan şi, atâta tim p cât ea va fi în tre noi, nu va putea exista
nim ic în tre noi doi, îi explic eu.
—M m m ... eşti convinsă de asta? Eu nu aş fi aşa de sigur.
Cred însă că ar trebui să faci un pas spre el şi să îi spui ce sim ţi.
Dau să răspund, dar C am eron se întoarce în bucătărie şi se
apropie rapid de m ine, sărutându mă uşor pe obraz şi lăsân-
d u -m ă fără cuvinte. B ineînţeles, nu e prim a dată când face aşa
ceva, dar acum ... parcă e diferit.
—Trebuie să plecăm, zice el întorcându-se spre prietenul lui.
—G ândeşte-te bine, îm i sugerează Nash şi iese d in bucătărie.
Şi uite aşa, ca p rin magie, tot restul după-am iezii mă gân­
desc la Cam, la ce sim t p en tru el şi la situaţia creată în tre noi.
—N uuu!!! strigă Sam d in tr-o d ată, făcându-m ă să tresar.
274 Cristina Chiperi

De când am început să ne uităm la The Calling, ea şi Kate

strigă în tru n a de frică şi speculează în co n tin u u cu privire la
cum se va term in a filmul.
—O, D oam ne, Gris, nu pot să cred! T e-ai aşteptat la una
ca asta?
îm i ridic privirea spre televizor şi îm i dau seam a că filmul
s-a term inat. Nu spun nim ic. Practic, n -a m văzut nim ic din el.
—De ce te întreb, oare? Nici m ăcar nu ştii despre ce vorbesc!
Gris, ce se întâm plă? mă întreabă Sam îngrijorată.
—Nimic.
—Sigur, nimic. Nash m i-a spus să îţi stau aproape, că nu te
sim ţi bine. Ştiu că Matt te -a răn it tare, dar, crede-m ă, cu cât
îl uiţi m ai repede, cu atât va fi m ai bine, mă sfătuieşte ea, în ţe ­
legând com plet greşit starea mea de spirit. Ştiu că e dificil, dar
ar treb u i să te concentrezi pe persoanele care ar putea să te facă
cu adevărat fericită şi cred că ai înţeles la cine mă refer.
Ar înţelege oricine că se referă la fratele ei.
Băiatul acela e cea m ai m are dilem ă a m ea si a reuşit să mă
facă să îm i p ierd capul după el d in prim a zi în care l-a m cunos­
cut. Poate că Nash are dreptate. Ar trebui să îi spun ce sim t.
Se deschide uşa şi îi aud în sfârşit pe băieţi în to rcân d u -se
d in excursia lor. Mă în to rc şi îi privesc. Sunt toţi, m ai puţin
Cam eron.
—Scumpa mea! E totul bine? V -aţi distrat? întreabă tata în
tim p ce îşi dă jos jacheta.
—Da, n e-am uitat la u n film , răspund eu, privind în co n ti­
nuare spre uşă, sperând să se deschidă din nou curând.
—Nu vine. A răm as la b ar cu o blondă cu care părea să se
cunoască foarte bine, îm i spune Nash, im ediat ce pleacă tata.
— Cu o blondină? Alta? M ereu a avut doar iubite blonde...
Se poate aşa ceva? întreab ă Sam, d ân d u -şi ochii peste cap.
—Garly nu era blondă, o corectează Nash.
My D i l e m m a is You 275

—Şi nu era nici iubita lui, dacă e să vorbim cinstit, adaugă

Sam nerăbdătoare.
Nu e p rim a dată când aud despre această fată. Recunosc că
sunt foarte curioasă de povestea ei cu Cam eron.
—Cine e Garly?
—O fată pe care C am eron nu o va uita niciodată, răspunde
Nash, pun ân d capăt discuţiei şi p rivând-o com plice pe Sam.
Felul în care aceasta îşi pleacă privirea mă face să îm i im a ­
ginez num ai lucruri rele.
De vrem e ce Cam eron e cu altă ţipă, mă duc la m ine în cameră
şi mă în tin d pe pat, încercând să îm i distrag atenţia cu nişte
muzică.
Mă bag sub pături, iau telefonul... Şi găsesc o notificare de
la Lexy:

ŞTIRI DE CRĂCIUN
Vacanţa a început de curând şi, totuşi, am deja foarte
multe ştiri. Din câte separe, Matt şi Cris nu mai sunt un cuplu,
dar nou sosita nu a pierdut ocazia şi a făcut noi cuceriri.
De fapt, a fost văzută în compania frumosului Austin Miller,
ca să nu mai pomenim că, zilele acestea, ea şi Cameron petrec
o vacanţă grozavă la munte.
Dragi cititori, ce credeţi? Nu vi separe ciudat că e a doua
oară când Miller şi Dallas împart aceeaşi fată? Se repetă oare
povestea sărmanei noastre Carly?
Revin curând cu detalii. Lexy

F iind sigură că va citi, scriu rapid u n com entariu: „VEZI-ŢI

DE TREBURILE TALE!“
în ch id telefonul şi îl p u n pe noptieră.
G ândurile îm i su n t în tre ru p te de zgomote la p arte r. îm i
imaginez că e Cam eron, care tocm ai s -a întors. Nu a întârziat
aşa tare.
276 Cristina Chiperl

Mă ghem uiesc la căldură, sub pături şi închid ochii, sperând

să adorm cât mai curând. Mâine va fi o zi foarte lungă.
Insă, din păcate, mi se năruieşte orice in ten ţie de a dorm i.
—Dormi? mă întreabă Cam, dând buzna în cameră.
Ies d in a ştern u tu ri şi zâm besc. El închide uşa în urm a lui
şi se aşază pe pat.
—Ai p rim it m esajul?
încuviinţez.
—Mă în tre b de ce continuă să ne to rtu reze aşa... la urm a
urm ei, ce îi pasă dacă m erg la dans cu A ustin sau dacă fam iliile
noastre îşi petrec vacanţele îm preună?
—Se pare că viaţa ei e aşa de plictisitoare, că trebuie să se ia
de noi ca să se distreze puţin.
—Nu în ţeleg în să u n lucru... Partea de la sfârşit, cu tine,
A ustin şi Carly... Ce vrea... încerc eu să îi cer explicaţii, dar el
mă opreşte.
—Nu e nim ic im p o rtan t. E o poveste veche şi n im en i nu
se mai gândeşte la ea, zice el.
Zâmbesc, iar el îm i întoarce zâmbetul.
I
—Susan m -a sunat şi şi-a cerut scuze.
D in tonul vocii lui în ţeleg că nu glum eşte. Şi în ţeleg şi că
p ro b a b il i-a răsp u n s cu „Bine, hai să ne îm păcăm , p e n tru
că te iu b e sc .“
—Mă bucur p e n tru A tin e, zic eu, în to rc â n d u -m i privirea de
la el.
—I-am spus că trebuie să m ă gândesc, deoarece relaţia mea
cu ea mă oboseşte şi nu vreau să continui aşa.
—Sunt sigură că vei reuşi să faci alegerea corectă.
Priveşte în gol preţ de câteva secunde, ca şi cum s -a r gândi
ce să facă, după care mă p rin d e de m ână, m i-o strânge uşor şi
răspunde:
—Da, aşa cred şi eu.
My Di Ie mma is You 277

Se ridică în picioare, se apleacă să mă sărute pe obraz şi îm i

şopteşte:
—Noapte bună.
—Cum de ai răm as la bar? îl în treb când ajunge la uşă.
—Verişoara mea, Cara. Nu am văzut-o de m ult tim p şi m -am
oprit să vorbesc p u ţin cu ea. De ce? întreabă el zâm bind şiret.
—Nu te -a m văzut în to rcân d u -te cu ceilalţi şi eram curioasă
ce s-a întâm plat, răspund eu cu o nonşalanţă prefăcută.
—S igur... Cum să nu, chicoteşte el.
—D u-te la culcare, Cam eron, zic eu amuzată.
—Noapte bună, geloaso!
Apuc o p e rn ă şi o arunc după el. El se fereşte şi iese d in
cameră.
Mă cuibăresc d in nou sub p ătu ri şi adorm zâm bind larg
şi sim ţin d u -m ă inexplicabil de fericită.
 46
! u m in a soarelui străbate p rin fereastră, d eran jân -
d u -m i som nul. Mă uit la ceasul d eştep tăto r de pe
noptieră şi mă hotărăsc că mai bine mă aranjez p u ţin şi cobor
la p arte r ca să iau m icul dejun.
In bucătărie îi găsesc pe Nash, Sam şi Cam m âncând şi
pălăvrăgind.
—Bună, îm i zice Nash zâm bind.
—Hei, zic eu.
—Este ciocolată caldă, îm i spune Sam şi arată spre blat.
încuviinţez şi mă duc să îm i iau o cană curată, să îm i pun
nişte ciocolată.
Apoi mă aşez în faţa ei şi lângă fratele ei.
—Ai dorm it bine? mă întreabă Cam.
încuviinţez în tim p ce suflu în ceaşcă. A tunci îm i dau seama
că îi vibrează telefonul pe masă şi citesc im ediat num ele p e r­
soanei de la care tocm ai a p rim it mesaj.
—Susan? întreabă Nash p riv in d u - 1.
—Da, nu se m ai o p reşte. C ontinuă să m ă în tre b e ce am
hotărât.
—Evident că nu a înţeles că, atunci când i-a i spus că ai nevoie
de p uţin tim p ca să te gândeşti, nu te refereai la câteva ore.
Sam chicoteşte, şi eu îi urm ez exemplul.
My Di l e mma is You 279

G am eron blochează ecranul telefonului şi îşi sprijină braţul

pe spătarul scaunului meu, după care îşi pune m âna pe um ărul
meu şi mă trage spre el.
Simt că ziua începe bine.
—V a ţ i trezit deja? zice tata in trân d în bucătărie.
—Deci, su n te ţi p reg ătiţi p e n tru o zi sp len d id ă pe p ârtia
de schi? în treab ă dom nul Dallas, făcându-m ă să îm i vărs cio ­
colata pe m ine.
Nu îm i place deloc să schiez sau, m ai bine spus, nu îm i mai
place... După ce am căzut groaznic când eram mică, nu am m ai
vrut să schiez şi cu siguranţă că nu voi începe din nou azi.
—Da, tot anul am aşteptat să mă dau cu snowboardul! exclamă
Cam eron em oţionat.
—Daaa!!! zice şi Nash, bătând palm a cu el.
—Eu voi face poze, zic eu.
G am eron se întoarce brusc spre m ine.
—Ba nu. Tu vei schia cu noi.
—Exclus.
—M ergeţi să vă pregătiţi! strigă mama.
Când suntem gata, ne urcăm în m aşini. Eu, Sam şi Nash ne
a

aşezăm pe locurile noastre. îm i cuplez centura, aşteptându-1 pe

Cam eron, care nu se ştie pe unde e.
Când urcă în sfârşit în m aşină, îm i zâm beşte dulce.
—Ce e? în treb eu curioasă.
—Eşti atât de drăguţă îm brăcată aşa, răspunde el u itân d u -se
lung la m ine.
—Nu aş vrea să vă în tre ru p ... dar p ă rin ţii voştri au plecat
deja, zice Nash fluturând o m ână p rin faţa ochilor lui Cam eron,
ca să îl readucă cu picioarele pe păm ânt.
—Deci, pregătiţi p en tru schi? întreabă Cam, v en in d u -şi în
fire şi p o rn in d m aşina.
—Daaa! exclamă entuziasm aţi Sam şi Nash.
Intre tim p, eu scot cam era foto ca să fac câteva poze de probă.
2B0 Cristlna Chiperl

Mă întorc spre ei.

—Zâmbiţi!
—Să nu îm i spui că vei face asta toată ziua, zice Cam cu ochii
la drum .
Mă întorc şi mă aşez lin iştită pe scaun.
—Ba da, ţin â n d cont că nu schiez, răspund eu, în d rep tân d
obiectivul spre el.
—Of, haide, va fi distractiv, insistă el.
Profilul lui Gam eron are ceva aparte şi fascinant... Ii fac mai
m ulte poze în tim p ce se concentrează pe condus.
—Nu prea cred. Singura mea distracţie pe ziua de azi va fi
m aşinăria asta... Sau cel m ult sania, zic eu râzând.
—Sania e p en tru copii m ici, răspunde el, d istrâ n d u -se pe
seam a mea.
—Păi, atunci voi face doar poze.
Zâmbeşte şi clatină din cap.
Pârtia nu e departe şi ajungem în câteva m inute.
Când ne dăm jos d in m aşină, răm ân uim ită de frum useţea
locului.
—Uau, şoptesc eu.
—Dar... e enorm ! zice Sam arătând spre un brad uriaş aflat
nu departe de locul în care am parcat noi.
Bineînţeles! M âine e Crăciunul. Aproape că am uitat.
—Să mergem! strigă Nash, în to rcân d u -se spre Sam.
In tim p ce ceilalţi schiază, eu im ortalizez peisajul, d eco ­
raţiile de C răciun şi orice altceva m i se pare un subiect bun.
îi fac câteva poze şi lui Kate, care m -a pus să ju r că îi voi face
fotografii frum oase pe care să le încarce pe diverse reţele de
socializare si să le arate am icilor ei.
*

în tre coborâri, Cam eron se apropie de m ine.

—Eşti sigură că nu vrei nici m ăcar să încerci?
—Foarte sigură.
—Bine, atunci p reg ăteşte-te m ăcar p en tru patinoar, mă în ­
deam nă el.
My D i l e m m a is You 281

—Patinoar? De ce?
—Doar nu credeai că te voi lăsa să faci poze toată ziua, fără să
te văd căzând m ăcar o dată? mă ironizează el îndepărtându-se.
Nici nu apuc să mă gândesc că e una dintre cele m ai proaste
idei pe care le -a avut vreodată, că mă trezesc deja în palatul de
gheaţă, num ărând m inutele ce trec... lent, precum orele d in -
tr-o zi de şcoală.
E prim a dată când patinez. Ceilalţi par experţi şi alunecă
foarte dezinvolt şi sigur pe gheaţă. Eu, în schim b, nici nu m ai
ştiu de câte ori am căzut.
Cel mai enervant e că sunt persoane care râd fără reţin ere
de fiecare dată când cad. Mă doare tot corpul şi m or de ruşine!
Vreau să fiu d in nou în M iami Beach, la căldură şi la plajă!
Când în sfârşit doam na Dallas ne spune că ar fi tim p u l să
ne întoarcem acasă, m i se pare că aud un cor de îngeri cântând
Aleluia, atât sunt de fericită.
—Nu a fost chiar aşa de rău, zice Cam eron, încercând să nu
râdă îm p reu n ă cu Nash.
De când am urcat în m aşină mă tot iau peste picior.
—Băieţi, opriţi-vă. Nu sunteţi deloc drăguţi, îi m ustră Sam,
p o cn in d u -1 uşor cu pum nul în um ăr pe Nash.
—Şi, în plus, p e n tru in form aţia voastră, în ultim ele cinci
m inute am reuşit să patinez fără dificultate, punctez eu.
N esuferiţii ăştia doi izbucnesc în râs, ca şi cum aş fi spus
o glumă.
—De când se cheam ă îm plântatul patinelor în gheaţă şi m iş­
catul ca u n pinguin „a p atin a“?
Nu are sens. Cred că ne vom lua peste picior toată vacanţa.
—Sunteţi in su p o rtab ili, zic eu p refăcân d u -m ă supărată şi
concentrându-m ă pe lum iniţele colorate care îm podobesc uşile
şi acoperişurile caselor.
 y J estul d rum ului până acasă l-a m străb ătu t în tăcere,
J ( ascultând pe fundal Heart Like Yours, de la W illam ette
Stone.
N ash şi Sam au adorm it şi n u am p utut să nu im ortalizez
m om entul.
A jungem p rim ii acasă, deoarece p ărin ţii noştri s-au oprit la
superm arket să cum pere m âncare.
Im ediat ce p u n piciorul în vilă mă sim t uşurată. E m inunat
să in tri de la frigul de afară la o căldură prim itoare.
Săptămânile trecute, când m i-am im aginat această călătorie,
eram convinsă că avea feă m eargă totul prost, că avea să fie un
dezastru, dar m -am înşelat. îm p reu n ă cu p rieten ii m ei, tim pul
zboară, iar G am eron mă face m ereu să râd.
Nu m -am m ai sim ţit aşa veselă de m ult tim p.
Mă în tin d pe canapea şi mă u it la fotografii pe ecranul came*
rei. Din când în când izbucnesc în râs, am in tin d u -m i anum ite
m om ente.
Cel m ai frum os a fost când Sam a început să pozeze cu Kate.
G am eron şi N ash se băteau cu bulgări şi, la un m om ent dat,
Nash s -a ascuns după Sam. Bulgărul de zăpadă a n im e rit-o
drept în faţă, iar eu am apăsat pe buton chiar atunci.
Restul serii se scurge liniştit. E ajunul Crăciunului şi, pentru
p rim a dată de când îm i am intesc, am ren u n ţa t la cina n o as­
tră tradiţională, rezultat al originii italiene a m am ei m ele, în
My Di l e mma is You 283

favoarea unei cine rapide. Ce noroc că am am ânat petrecerea

pe m âine, p en tru că astăzi a fost o zi foarte plină.
în sfâ rşit su n t în pat, cufundată în tr - o tăcere absolută,
deoarece toţi d in casă dorm , şi mă gândesc la Cass şi Trevor,
şi la Cam eron, gânduri pe care le -a m cenzurat în tim pul zilei.
E oficial: a devenit obsesia mea. Mă foiesc în aştern u tu ri,
cău tân d u -m i o poziţie m ai com odă, dar nu m i se face som n.
Cuvintele lui, faţa lui, zâm betul lui, expresiile lui am uzante
şi serioase continuă să se am estece în m intea mea.
Mă hotărăsc să m ă duc la p arte r, să beau ceva cald. Cobor
u şo r scările şi in tru în bucătărie, ca să îm i pregătesc un ceai
de m uşeţel.
După ce îm i um plu ceaşca, m ă duc să mă aşez în faţa căm i­
nului. Din bucătărie până în sufragerie, podeaua scârţâie şi sper
să nu fi trezit pe nim eni.
Când ajung în salon, observ că a m ai avut cineva aceeaşi idee
ca m ine şi stă pe o p ern ă în faţa focului. Se întoarce: e Cam.
-Ă ă m ... Scuze, nu voiam să te deranjez. Plec imediat, îi zic eu.
—Nu, nu, răm âi.
H otărăsc să îl ascult şi mă aşez lângă el.
Suflu în ceaşcă, să răcesc ceaiul de m uşeţel şi, ca data trecută,
mă uit la telefonul lui. Pe ecran văd o fereastră de chat deschisă.
—M i-a scris Susan, m ărturiseşte el.
—Şi ce v -a ţi spus?
Pun ceaşca pe jos, cu m âna trem urândă.
—De toate, sin cer să fiu. îşi pleacă p riv irea spre telefon.
După c e m -a insultat şi acuzat de lucruri pe care nu le-am făcut,
m i-a cerut scuze şi apoi a trecut la vorbe dulci. După care m i-a
pus în treb area crucială: dacă sunt pregătit să mă îm pac cu ea.
—Si... ce ai hotărât?
Nici nu îl în tre b b in e, şi mă copleşeşte u n se n tim e n t de
n elin işte. Sper cu toată fiinţa că a hotărât să îşi vadă de viaţă
şi să o lase în pace pe Susan, p en tru că nu îl m erită.
 284 Cristina Chiperl

—încă nu ştiu, dar nu am de gând să continui cu povestea

noastră. Vreau să dau pagina şi să am alături o persoană mai
potrivită p en tru m ine, recunoaşte el, p riv in d u -m ă duios.
—Bine faci, zic eu, în tin z â n d u -m i cu curaj m âna şi a tin ­
gând-o pe a lui.
După câteva secunde m i-o trag înapoi şi apuc iarăşi ceaşca.
—Cum era viaţa ta în Los Angeles? mă întreabă el dintr-odată.
Doar g ân d in d u -m ă la vechea mea viaţă sim t u n gol enorm
în interior.
—Dacă ar trebui să o definesc în tr-u n singur cuvânt, aş spune
„perfectă". Chiar era. Eram m ereu binedispusă, fără griji, mă
distram şi, mai ales, îi aveam pe cei mai buni p rieten i ai mei,
zic eu pipăind pandantivul pe care m i l-a dăruit Cass.
—Nu, Cris. Nu au fost niciodată p rie te n ii tăi dacă nu te mai
caută şi nu îţi răsp u n d doar p e n tru că locuieşti la k ilo m etri
depărtare de ei, şopteşte Cam cu privirea la focul d in şem ineu.
Nu spun nim ic, sperând ca discuţia să se încheie de la sine.
Mă face să sufăr când vorbeşte aşa despre Cass şi Trevor.
—Poate că to ţi avem nevoie să luăm lu cru rile de la capăt
în această vacanţă de Crăcjun. O ricum ... Cred că e tim pul să
m ă duc la culcare, zice el ap lecân d u -se u şo r şi săru tân d u -m ă
pe obraz.
Când îşi d esp rin d e buzele de pe pielea mea, resp iraţia m i
se accelerează, şi situaţia se agravează când se opreşte la câţiva
centim etri de gura mea.
în acest m om ent, buzele acelea sunt ca nişte m agneţi care
mă pun la încercare. Nu rezist, tentaţia e prea puternică, iar el
o ştie. Abia acum îm i dau seama că sunt în încurcătură, deoarece
sim t foarte clar că ar fi de ajuns u n singur sărut de-al lui ca să
îm i pierd com plet controlul.
I n tr-u n colţişor în d ep ărtat al creieru lu i m eu se strecoară
team a că m âine toate lucrurile vor fi ca în ain te şi că sărutul
acesta, ca toate celelalte, nu va însem na m are lucru.
My D i l e m m a is You 285

Gurile noastre se caută una pe cealaltă cu tan d reţe, de mai

m ulte ori, până când C am eron îşi ia m âna de pe faţa m ea şi mă
trage spre el.
îm i p u n m âinile pe ceafa lui şi îm i afund degetele în părul
lui. Sărutul devine tot m ai intens, respiraţiile tot mai scurte, iar
tem peratura d in cam eră, categoric, tot m ai ridicată.
C am eron îm i p rin d e coapsele cu m âinile, făcân d u -m ă să
trem ur.
în clipa aceasta, totul e perfect: buzele noastre se întâlnesc,
trupurile noastre se găsesc... Şi telefonul lui C am eron începe
să vibreze.
R om antism ul clipei s -a d estrăm at, aşa că în tin d e b raţu l
după telefon, să vadă cine e.
Eu, în tre tim p, aşezată deasupra lui, încep să m ă sim t foarte
stânjenită. încerc să mă ridic, dar el nu mă lasă.
—A şteaptă, durează doar câteva secunde, şopteşte el.
—Cine e? întreb eu, văzându -1 concentrat să răspundă cu un
mesaj apelului pierdut.
—Susan.
în tr-o clipită m -am ridicat şi mă îndepărtez de el.
—Unde te duci? m ă întreabă el.
—E târziu. Mai bine m ă duc la culcare.
—Da, ai dreptate, încuviinţează el uitându-se la ceas şi urm ân-
du-m ă la etaj.
Când ajung în faţa cam erei mele, pun m âna pe clanţă, in te n ­
ţionând să mă închid cât m ai repede în spatele uşii, dar Cam mă
prinde cu delicateţe de braţ şi m ă întoarce spre el.
în tr-o clipită, buzele noastre se caută d in nou, în tr-u n sărut
prelung, p u r şi sim plu perfect.
—Crăciun fericit, m icuţo, şopteşte el, m ângâindu-m ă dulce
pe obraz.
—Crăciun fericit. Cam, îi răspund eu zâm bind.
 48
— !>■■

_ / [ zi-noapte am visat doar m om entele superbe p e tre -

J cute cu Cam eron. A r treb u i să fiu în al nouălea cer
şi, totuşi, în tim p ce cobor scările la micul dejun, am u n p re ­
sen tim en t ciudat, ca şi cum s -a r fi întâm plat ceva... N eputând
să îl definesc m ai bine, resp ir adânc şi mă concentrez pe vocile
care se aud din bucătărie.
—Ce aveţi de gând să faceţi astăzi? îi în treab ă m am a pe
ceilalţi.
—Criiisss! strigă Sam, alergând spre m in e şi îm b ră ţişâ n -
d u -m ă tare. Crăciun fericit!
—Şi ţie! zic eu, u rân d u -le apoi la fel şi celorlalţi.
—N e-am gândit să vă lăsăm să faceţi ce vreţi voi. Noi, adulţii,
vom da o tură p rin zonă. Dacă vreţi, puteţi veni cu noi, suge­
rează mama.
Sam şi Nash nu p ar prea entuziasm aţi de propunere.
—Cred că vom găsi lucruri drăguţe de făcut şi în A spen, ră s ­
pund eu.
C am eron in tră în bucătărie zâm bind larg.
—Crăciun fericit! zice el tare, iar Sam dă fuga să îl îm brăţişeze.
—Prim ul nostru Crăciun îm preună, frăţioare!
Poate să îm i spună de u n m iliard de ori că nu ţin e la sora lui,
că nu îl cred. D in felul în care o priveşte se vede clar că e fericit
că în sfârşit a rezolvat lucrurile cu ea.
My D i l e m m a is Y o u 287

Cât despre m ine, recunosc că sunt destul de jenată de ce s-a

întâm plat azi-noapte.
Ştiu foarte bine că nu a însem nat nim ic p en tru el... Aşa că,
de ce sp er cu toată fiinţa să fie adevărat contrariul?
Când îm i în tâln eşte privirea, se trage din îm brăţişarea lui
Sam şi vine la m ine.
—C răciun fericit din nou, şopteşte el, strângându-m ă tare
în braţe şi sărutându-m ă pe buze.
Sam, Nash, Kate şi m am a se holbează la noi şi ju r că, dacă nu
aş zâmbi tâm p, aş avea ochii la fel de m ari ca ai lor.
Ca şi cum nu s-ar fi întâm plat nim ic. Cam se sprijină de blatul
din spatele nostru şi mă cuprinde după talie.
Mă pişe, ca să mă asigur că nu visez, cum se în tâm p lă de
obicei: e adevărat, iar eu sunt încă şocată.
Nu m -aş fi aşteptat la aşa ceva d in partea lui.
—De ce sunteţi aşa de tăcuţi? zice el brusc.
A tunci, ca p rin m agie, îşi în to rc to ţi p riv irile de la noi şi
încep să se uite în jur, ca şi când ar căuta ceva.
—Â ăm ... Dacă mă gândesc bine, cea m ai b u n ă variantă ar fi
să m ergem to ţi la o plim bare p rin centru. Poate ar fi m ai bine
să răm ân em în zonă, n u -i aşa? Am putea m erge la shopping
sau la o p lim b are... se bâlbâie m am a agitată.
încuviinţează toţi, tăcuţi.
—Bine, atunci fuga să vă p reg ătiţi, plecăm im ed iat după
masă.
Sperând la o clipă de linişte în care să îm i dau seam a ce s-a
întâm plat, m ă îndepărtez şi eu.
D in nefericire. Cam mă urm ează, intră în cam eră şi închide
uşa după el.
—C e-ai păţit? întreab ă el, aşezându-se pe m arginea patului.
—Ăăm... Nu ştiu. îm i... îm i explici ce-a fost chestia aia de
m ai devrem e...?
288 Cristina Chiperi

Sunt aşa de confuză, că nici m ăcar nu reuşesc să form ulez

o frază logică.
—Care chestie? Sărutul?
U ite- 1! Iarăşi zâm betul acela irezistibil! Clatin d in cap ca să
nu m ă las distrasă.
—Ah, nu? Atunci?
—Nu, nu am clătinat d in cap d in cauza asta. Da, la săru t
mă refeream . F ir-a r să fie, su n t aşa em oţionată...
—C redeam că după aseară... Dar dacă nu îţi convine, în
regulă, e bine şi aşa.
D in câte se pare, nu sunt singura care nu se exprim ă coerent.
Deci, să vedem ... Oare C am eron încearcă să îm i spună că,
după sărutul de aseară, credea că am devenit m ai m ult decât
nişte p rieteni? Cu toată situaţia d in tre noi?
—Credeai că suntem îm preună? întreb eu cu voce trem urătoare.
El nu zice nim ic, cu privirea plecată în păm ânt, gândindu-se
la în treb area pe care i-a m adresat-o.
—Ce prost sunt, n u -i aşa? zice el ridicându-se brusc de pe pat.
—Nu, nu eşti prost.
A

II opresc im ediat, c a să nu stric totul.

—Ba da, sunt. Am făcut o gafă în lsu cătărie. Le voi explica
totul, nu îţi face griji.
—Nu ai de explicat nim ic nim ănui, şoptesc eu şi mă apropii
de el să îl sărut.
—Voi lua asta d rep t u n „nu te -a i înşelat, şi m ie îm i place
de tin e “, chicoteşte el în d ep ărtân d u -se de buzele mele.
—Copii, grăbiţi-vă dacă vreţi să veniţi cu noi! strigă m am a
de pe coridor.
—Pot să îţi spun ceva? m ă întreabă el.
Jur că dacă îm i mai şopteşte vorbe dulci la ureche leşin chiar
acum.
—Mama ta are o voce uşo r enervantă.
E im previzibil şi deloc evident. Asta îm i place la el.
My D i l e m m a is You 2 89

—Nu e adevărat, răspund eu, lu â n d u -i apărarea m am ei, şi

îl pocnesc uşor cu pum nul în braţ.
Apoi iese din cam eră, iar eu închid uşa ca să m ă schim b.
Dau să urc în m aşină, dar m i se blochează ferm oarul de la
geaca antivânt. Urăsc când se întâm plă asta.
—în întârziere, ca de obicei, n u -i aşa? m ă tachinează Cam
în spatele m eu. După care adaugă: Stai că te ajut eu. Poftim ,
gata. Eşti foarte neîndem ânatică, zice el şi m ă sărută pe frunte.
—Noi două trebuie să vorbim m ai târziu, îm i zice Sam.
—B ineînţeles, am fi putut să răm ânem acasă! N e-am fi d is ­
trat m ai bine, zice C am eron şi po rn eşte m aşina.
—Haide, nu e o idee rea să dăm o tură p rin magazine.
încerc să fiu pozitivă.
—Atâta tim p cât sunt cu tin e, m i-e bine oricum , şopteşte el,
strân g ân d u -m i m âna şi săru tân d -o .
Pe d ru m lăsăm mtizica să um ple tăcerea, iar eu şi Sam c â n ­
tăm cântecele pe care le auzim la radio.
După ce ajungem la d estin aţie, parcăm şi ne dăm jos d in
m aşină.
—Acum veţi vedea cel m ai frum os pom de Crăciun din Statele
Unite! zice m am a în tim p ce in trăm pe străduţele d in centru.
Răm ân p u ţin mai în urm ă, ca să îm i p u n fularul şi m ănuşile,
şi Sam vine rapid spre m ine.
—P o v esteşte-m i, p o v esteşte-m i! C u m v -a ţi cuplat? Ţ i-a
ceru t-o el? Te rog, sp u n e-m i că nu vă veţi despărţi niciodată,
că nu ştiu dacă voi m ai suporta altă fată ca Susan!
—Sinceră să fiu, nici m ăcar eu nu ştiu ce s -a în tâm p lat...
Ieri seară n e -a m sărutat, dar credeam că nu a însem nat nim ic
p en tru el... La fel ca dăţile trecute.
—Stai aşa! Dăţile trecute? V -aţi sărutat şi altă dată şi ai avut
curajul să nu îm i spui nim ic? mă întreabă ea şocată.
—Nu credeam că era im portant! Nici u n u l d in tre noi nu
am acordat im portanţă. Aseară s -a întâm plat d in nou şi, cum
290 Cr i s t i n a Chi per i

ţi-a m spus, am crezut că s -a te rm in at acolo. Am fost la fel de

su rp rin să ca voi când m -a sărutat azi-dim ineaţă.
Sam nu zice nim ic şi îşi duce m âna la b ărbie, ca şi când
m i-a r analiza fiecare cuvinţel.
—M m m ... Aşa se explică de ce era b in e d isp u s... zice ea,
bulversându-m ă.
—Despre ce vorbeşti?
—S-a întâm plat ca, d in când în când, C am eron să se com ­
porte ciudat. Venea acasă şi se apuca să gătească sau să îşi facă
curat în cam eră, sau chiar vorbea cu m ine fără să mă insulte.
Acum înţeleg de ce.
Nu cred deloc că p urtarea lui „ciudată" ar fi avut d e -a face
cu m ine. Ni se întâm plă tu tu ro r să avem zile bune, în care totul
merge bine şi în care vrem să fim m ai buni sau să facem lucruri
care de obicei nu ne plac.
—In orice caz, sunt supărată pe tine! zice ea în glumă.
—Haide, Sam, nu o lua aşa!
Fără să se răzgândească, ridică bărbia, se întoarce pe călcâie
şi se duce direct spre Nash. Ce ţipă!
In tim p ce înaintăm ,;,standurile devin tot m ai frecvente.
Rărim pasul, ca să vedem ce vând. A dor produsele de Crăciun!
—Sam te -a interogat deja? întreabă Cam eron apropiindu-se
de m ine.
—Da, răspund eu şi îl iau de mână.
El zâm beşte şi roşeşte.
Mă opresc în faţa unui stand şi m ă uit m ai bine la nişte cer­
celuşi d in nucă de cocos făcuţi de m ână, în tim p ce Cam eron
scoate telefonul din buzunarul de la geacă şi respinge al enşpelea
apel de la Susan.
Nu cred că există persoană m ai in sisten tă ca ea.
Dar el continuă să se uite la ecran... Ca şi cum ş i-a r dori ca
Susan să fie aici... Nu cred că aş suporta nici m ăcar ideea asta,
aşa că mă întorc şi îi ajung pe ceilalţi din urm ă.
My D i I e m m a is You 291

îm i văd de d ru m pân ă ne o p rim să ad m irăm pom ul de

i

Crăciun enorm care se înalţă în m ijlocul unei pieţe.

în tim p ce toţi fac poze, p refer să mă aşez pe o bancă şi să fiu
p u ţin pe cont propriu.
Dar C am eron vine im ediat la m ine.
—Ce se întâm plă? m ă în treab ă el fără să mă privească în
ochi.
Nu vreau să îl m int, aşa că îi explic pe scurt situaţia.
—Mai devrem e, când eram îm p reu n ă, am observat că te
uitai m elancolic la im aginea lui Susan pe ecranul telefonului.
Cam eron, te rog să fii sincer! Chiar sim ţi ceva p e n tru m ine?
Sau e doar u n fel de tactică p en tru a o uita pe Susan sau p en tru
a o face geloasă? Te rog, nu aş suporta să fiu luată d in nou peste
picior. Dacă e să se înfiripe ceva în tre noi, vreau să aibă o fu n ­
daţie so lid ă... cum ar fi fidelitatea, în p rim ul rând.
El nu spune nim ic p reţ de câteva clipe şi se uită la fam iliile
noastre care continuă să râdă şi să facă poze, ca şi cum pom ul
acela ar fi special.
—îţi am inteşti ce ţi-a m zis aseară? Că am ândoi avem nevoie
să p u n em p u n ct trec u tu lu i şi să o luăm de la capăt? Tocmai
asta in ten ţio n ez să fac, îm i am inteşte el d in tr-o suflare. Ştiu
că probabil ţi se pare ciudat, p e n tru că în ultim ele luni m -am
p u rtat u râ t cu tin e sau te -a m provocat în tru n a , dar adevărul
este că voiam doar să am o scuză ca să fiu lângă tin e şi să înţeleg
ce se întâm plă cu m ine. P entru p rim a oară, după m ult tim p, ai
reuşit să readuci la viaţă sen tim en te puternice şi să mă faci să
u it o perioadă tristă d in viaţa m ea, care m -a schim bat p en tru
totdeauna.
S punând asta, îşi bagă m âna în buzunarul de la geacă şi
scoate u n săculeţ cu doi cerceluşi d in cocos, chiar cei la care
mă uitasem în ain te să îl văd cu telefonul în mână.
—M -am gândit că îţi vor plăcea, zice el ap ro p iin d u -se de
urechea m ea şi p u n ân d u -m i unul. Mă gândeam că ai plecat din
292 Cristina Chiperl

cauza lui Susan şi ştiu şi că nu va fi uşo r să te conving că sunt

sincer.
Nu observasem până acum gaura d in lobul lui d rep t, aşa
că am răm as destul de su rp rin să când ş i -a pus fără dificultate
A

celălalt cercel. îm i am intesc u n vis ciudat... Călătoream spre

noua m ea viaţă în Florida, cu m ai b in e de două luni în urm ă.
A

îm i am intesc doar im agini neclare, p rin tre care un tip cu un

cercel în lobul d rep t, u n fel de sem ilu n ă... Revăd im aginea
în m intea mea şi sim t că m i se strânge inim a.
—M -am gândit că va tre b u i să te conving cumva că nu mă
prefac şi că su n t sincer. Vreau să u it trecutul şi toate p ro b le ­
mele aferente. Vreau să îm i văd de viaţă cu tin e alături. De când
te -a m văzut p rim a dată m -a m gândit în tru n a la tin e şi, în c e ­
pând de atunci, viaţa mea nu a m ai fost la fel. Cris, vreau să o iau
de la capăt. Şi vreau să o fac îm preună cu tine.
Fiecare cuvânt al lui îm i m erge d rep t la inim ă, care îm i bate
tot m ai tare.
' —Cerceii aceştia, zice el, m ân g âin d u -m i lobul u rech iir ne
vor am inti întotdeauna de ziua aceasta. Ne vor am inti de în c e ­
putul nostru. P entru că asta eşti p e n tru m ine: începutul noii
m ele vieţi.
Nu ştiu ce să spun? reuşesc doar să mă apropii de el şi să
îl sărut.
C am eron a tran sfo rm at ca p rin magie această sărbătoare
în cea mai frum oasă zi d in viaţa mea.
După ce am luat u n prânz foarte gustos în tr-u n restaurant de
lux din centru, ne întoarcem la vila noastră. Ziua este pe sfârşite
şi mai avem doar de deschis cadouri în faţa şem ineului, după
care va fi trecu t şi acest Crăciun.
Ajunşi acasă, eu şi Cam ne ducem în cam era mea, să ne o d ih ­
nim puţin.
—Mă simt puţin singur aici, zice el, întins pe patul meu, în timp
ce eu stau pe jos, cu laptopul în poală, şi navighez pe Internet.
My D i l e m m a is You 293

—Ce faci? Citeşti ziare? Vorbeşti serios? chicoteşte el, apro-

p iin d u -se de obrazul meu.
—E o chestiune de obişnuinţă. In fiecare seară verific ce s-a
întâm plat în Los Angeles şi în M iami, îi explic eu, în tim p ce el
continuă să mă sărute uşor pe obraz şi pe lobul urechii.
—Nu ştiam că ai gaură în ureche, îi zic eu.
—Am avut şi eu perioada m ea de „băiat rău “, doar că atunci
purtam expander, răspunde el, cuprinzându-m ă cu braţul după
talie. Oh, uite! Altă idioată care a m urit de la o supradoză.
Curioasă, fac clickpe ştirea pe care m i-o arată. Mi se opreşte
inim a când citesc num ele fetei m oarte: C assandra Patcher.
Cass.
 49
n tăcere, citesc repede articolul, incapabilă să îi pricep

/ cu adevărat sensul. G reierul m i-e înceţoşat şi, când văd

fotografia lui Gass la capătul paginii, m ă prăbuşesc.
Lacrimile îm i curg şiroaie pe faţă şi nu pot respira.
Retrăiesc cele m ai frum oase m om ente petrecute alături de
ea: cum n e -a m întâlnit, p rim a zi de şcoală, în care n e-am ţin u t
tot tim pul de m ână, de team ă să nu păţim ceva, prom isiunile
pe care nu am reuşit să le ţinem , nopţile pe care le-am petrecut
consolându-ne sau povestindu-ne reciproc secrete pe care nici
astăzi nu le-am îm părtăşit altcuiva, ci doar una alteia.
A fost a doua mea sorta... 0 adoram şi aşa va fi m ereu.
—Gris... şopteşte Gameron, strângându-m ă tare în braţe.
—E num ai vina mea! Dacă nu aş fi plecat la Los Angeles, ar
fi încă în viaţă!
„Nu se sim te bine! Iar tu nu ţi-a i dat seam a de nim ic! “ m i-a
spus Trevor când am vorbit ultim a dată.
Telefonul! Trebuie să îl su n pe Trevor, să pricep ce naiba
s -a întâm plat în tim p ce nu eram acolo şi de ce nu m i-a spus
niciodată că are problem e cu drogurile. Plâng în hohote, iar
lacrim ile nu se m ai opresc.
Formez num ărul şi aştept să îm i răspundă.
Nimic.
încerc din nou. Tot va trebui să îm i răspundă mai devreme sau
mai târziu! Gass era cea mai bună prietenă a mea, fir-a r să fie!
My D i l e m m a is You 295

Nu răspunde. Intră m esageria vocală.

„Trevor! Cum naiba ai putut face aşa ceva? De ce nu m i-ai
spus? Credeam că suntem prieteni! Ştiu că mă consideri resp o n ­
sabilă de m oartea lui Cass, dar nu eu am ales să plec şi o ştii prea
bine. Am fost obligată să vă părăsesc! Tu, în schim b, ai răm as
acolo şi ce ai făcut? Nimic. Nu i-ai fost alături! E şi vina ta dacă
a ajuns aşa şi a murit! M -ai auzit? Te urăsc!"
închid şi izbucnesc din nou în plâns. Nu pot să cred că m i-am
descărcat pe el toată furia.
Dau cu telefonul de păm ânt; m âinile îm i trem u ră, faţa m i-e
schim onosită. Răm ân în picioare resp irân d adânc, încercând
să mă calmez, chiar dacă ştiu că va fi im posibil.
—Gameron, mă poţi lăsa singură?
Fără să ţin ă seam a de ce i-a m spus, se ridică de pe pat,
se apropie de m ine şi îm i cuprinde faţa cu m âinile.
—Nu te voi lăsa singură; ai nevoie de cineva care să îţi fie
alături în m om entul acesta... Iar eu sunt lângă tine, răspunde
el încet.
îm i acopăr faţa cu m âinile şi el mă îm brăţişează strâns.
—Şşşt, şopteşte el, m ângâindu-m ă pe spate.
—E... num ai vina mea, zic eu p rin tre suspine.
—Nu, nu e. Nu ai nim ic d e -a face cu această poveste.
—Ba da. Dacă nu aş fi plecat, ar fi încă în viaţă.
Cam mă priveşte acum drept în ochi.
—Nu mai spune prostii! Poate că lucrurile s -a r fi întâm plat
altfel dacă nu ai fi plecat, dar nu înseam nă că nu ar fi păţit nim ic.
Nu ştii ce s -a întâm plat între tim p, ce tip de problem e a avut...
Şi, oricum , nu ai de unde să ştii că dacă i-a i fi răm as alături ai fi
putut să o salvezi.
în tr - u n fel, are dreptate, dar nu pot să nu m ă gândesc că,
în parte, cel p u ţin este vina mea.
—încearcă să te calmezi, nu m ai poţi face nim ic acum.
296 Cristina Chiperi

—Trebuie să îm i iau răm as-b u n de la ea, p en tru ultim a dată.

Trebuie să mă duc la Los Angeles ca să îm i iau adio de la ea.
Cam m ă p riv eşte fix şi îm i dau seam a că nu e de acord
cu această idee. Şi totuşi, fie că îi place sau nu, treb u ie să o văd
pe Gass. Şi să vorbesc cu Trevor.
—Dacă sim ţi că asta trebuie să faci, atunci fă-o, şopteşte el.
Acum treb u ie să găsesc un m od de a -m i convinge p ărin ţii
să m ergem la Los Angeles.
—Ce m ai ziceţi voi...? Hei, scum pa m ea... E totul în regulă?
mă întreabă m am a in trân d chiar atunci în cameră.
—Nu, şoptesc eu şi îl văd pe Cam eron ridicându-se şi ieşind,
ca să ne lase singure.
—A m urit Cass, zic eu când se închide uşa.
—Poftim? spune ea şocată.
. —Da, am citit pe In te rn e t. M amă, tre b u ie să m ă în to rc
la Los Angeles! o im plor eu, convinsă că poate înţelege.
—D um nezeule... Cum se poate aşa ceva? Părea o fată foarte
lin iş tită ... Nu m -a ş fi a şte p ta t n ic io d ată la aşa ceva de la
Gassandra. «
—Mamă, la înm orm ântare... Trebuie să fiu prezentă! Te rog!
—Gris, nu p u tem pleca aşa, pe n eaşte p tate ... G assandra
a fost o p erso an ă im p o rta n tă p e n tru noi to ţi şi vom m erge
la Los Angeles im ediat ce vom putea... dar mă îndoiesc că se
va întâm pla săptăm âna asta, răspunde ea serioasă.
—Mamă, dar trebuie să mă duc!
—Cris... Gass nu mai e... E norm al să fii şocată, m icuţa mea...
Voi vorbi cu tata şi vedem ce e de făcut... Tu, în tre tim p, nu
trebuie să te laşi afectată şi să îţi vezi de viaţa ta...
A

In cazul în care voia să mă liniştească şi să m ă convingă să

nu mă duc, cuvintele ei au avut efectul opus asupra mea.
—Nu înţelegi! Lasă-m ă în pace! îi strig eu, forţân d -o să iasă
din cam eră.
My D i l e m m a is You 297

Doar nu crede că durerea m ea va dispărea aşa, p u r şi s im ­

plu! Mă voi duce în California chiar în noaptea aceasta; îm i voi
cum păra bilet cu banii pe care i-a m strâns ani de zile.
i _ _

Caut pe site -u rile lin iilo r aeriene. Voi reuşi.

Ies din cameră şi îm i propun să îm i vin în fire. Apoi, la noapte,
după ce se vor fi culcat toţi, cumva, voi ajunge la aeroport-şi voi
lua prim ul avion spre Los Angeles.
Cobor scările, iar Sam vine fuga spre m ine şi mă îm brăţişează.
—îm i pare rău, şopteşte ea.
0 strâng tare în braţe şi încerc să îm i stăpânesc lacrim ile.
în sufragerie sunt şi soţii Dallas, care pălăvrăgesc cu ai mei,
iar C am eron stă lângă ei.
—Cris, am aflat ce s-a întâm plat. Ne pare foarte rău de p rie ­
tena ta, spune dom nul Dallas.
Nu răspund, ca să nu mă pierd d in nou cu firea.
—Te sim ţi m ai bine acum? mă întreabă soţia lui.
A

încuviinţez şi mă duc în bucătărie, ca să fiu p u ţin singură.

—Ce ţi-a spus m am a ta? zice C am eron im ediat ce m ă aşez
pe un scaun şi pornesc televizorul.
R espir adânc.
—Că, m om entan, nu mă poate lăsa să mă duc. Şi că trebuie
să mă resem nez, răspund eu absentă.
Se aşază în faţa m ea şi mă priveşte confuz.
—Şi tu eşti în regulă cu asta? întreabă el.
încuviinţez şi dau pe MTV.
Mă priveşte în continuare fix şi sper să nu îşi dea seam a că
plănuiesc să fug.
Seara se scurge destul de liniştită, dar deschiderea cadou­
rilo r se dovedeşte a fi u n m om ent foarte dureros. Mă forţez să
fiu veselă, dar, de fapt, aş vrea doar să m ă eliberez plângând.
La u n m om ent dat, cred că Kate ş i-a dat seam a. Am observat
că mă priveşte pieziş şi că face to t posibilul ca să fie pe lângă
298 Cristina Chiperi

m ine. Şi ea a fost foarte apropiată de Gass şi a răm as profund

tulburată de m oartea ei.
Acum sunt în cam era mea, Kate doarm e şi, d in fericire, are
som nul profund. încerc să sparg puşculiţa cu econom iile mele
făcând cât m ai p u ţin zgomot.
Iau o foarfecă, o înjunghii cu o lovitură surdă şi se deschide.
Kate continuă să doarm ă adânc, d ar cineva sigur s -a trezit,
îm i dau seam a când uşa de la cam eră se deschide.
—Ce naiba...? întreabă G am erontare.
—Şşşt! Vrei să îi trezeşti pe toţi? îi şoptesc eu, ridicându-m ă
să închid rapid uşa.
în tre tim p, Kate s -a întors pe partea cealaltă şi a început din
nou să sforăie.
—Ce faci? mă întreabă el încet.
—Nu e treaba ta. De ce eşti treaz la ora asta? Ţi se pare norm al
să in tri aşa? Şi dacă dorm eam goală?
Ridică d in um eri.
—Aş fi fost foarte fericit.
—Of, te rog, taci diiţ gură! îi spun eu pe un to n plângăcios,
scoţând banii.
—Ge-i rău în asta? Sunt iubitul tău, e norm al să vreau...
—Am zis să taci! repet eu, aco p erin d u -i gura cu mâna.
El chicoteşte şi se aşază pe patul m eu. După care, văzând ce
am în m ână, se încruntă.
—Ge vrei să faci cu ăia? Să pleci din ţară şi să dispari p en tru
totdeauna?
—Ceva de genul. Trebuie să m ă duc la Los Angeles.
Gând îşi dă seam a că vorbesc serios, îi piere zâmbetul.
—Dar nu poţi face aşa ceva.
—Ba pot.
—Şi cum te gândeşti să ajungi la aeroport, să îţi cum peri bilet
şi toate cele?
My D i l e m m a i s Y o u 299
A

—Voi ajunge. In tre tim p, încearcă să mă acoperi: spune că

nu ai văzut şi nu ai auzit nim ic.
—Ah, eu nu acopăr pe nim eni.
Mă uit urât la el, sperând să înţeleagă că am nevoie de aju ­
torul lui.
—Nu ar treb u i să fii dispus să faci orice ca să fiu fericită,
ţin ân d cont că eşti iubitul meu?
—Ba da, dar ar trebui şi să te protejez. Aşa că voi veni cu tine,
răspunde el, săru tân d u -m ă rapid pe obraz.
—Nu, nu, stai aşa... C e-o să faci? întreb eu, surprinsă.
—Vin cu tine. Sunt sigur că altfel ai da de necazuri. îm i face
cu ochiul. Haide, p reg ăteşte-te, dacă vrei să pleci în noaptea
asta, zice el apoi, săru tân d u -m ă pe frunte.
Ştiu că ceea ce voi face nu e corect, dar nu mă interesează.
Trebuie să îm i iau un ultim răm as-b u n de la Gass şi ştiu că ea
ar fi făcut la fel dacă ar fi fost în locul meu.
Uşurată de faptul că îl voi avea alături pe Cam, îm i umplu rapid
un ghiozdan, iar el se duee la el în cameră să facă acelaşi lucru.
—Eşti gata? se întoarce el şi mă întreabă după câteva m inute.
Strângem totul şi încercăm să ieşim cât m ai silenţios d in
cameră. Dacă se trezeşte Kate, planul m eu se năruieşte im ediat,
în ain te să plec, le las p ărin ţilo r m ei un bilet.

Draga mea mamă, dragul meu tată,

M -am hotărât să mă duc la Los Angeles. Nu o pot lăsa
pe Cass să plece aşa... A fost cea mai bună prietenă a mea.
Când am avut nevoie, m i-a fost mereu alături, iar acum
e rândul meu să îi fiu alături şi să îmi iau un ultim rămas-bun
de la ea. Iertaţi-mă.
Vă iubesc,
Cris
în c h id em uşa şi, după ce aranjăm lu cru rile în portbagaj,
urcăm în m aşină.
3UU Uristina Chiperl

—Scandalagioaica mea, şopteşte G am eron strân g ân d u -m i

m âna. Va fi totul bine!
Ştiu că o zice ca să îm i dea curaj şi ch iar reuşeşte p re ţ de
câteva secunde.
—Eşti sigur că vrei să vii cu m ine? Va fi m are tăm bălău când
ne vom întoarce.
—îl vom în fru n ta îm p reu n ă, zice el şi p o rn e şte m aşina.
Acum hai la aeroport.
Porneşte navigatorul şi, după ce trece Denver ca destinaţie,
ne pornim . Nici nu vreau să îm i im aginez ce faţă va face mama
când va citi biletul m âine.
 m reuşit să ne cum părăm biletele exact la tim p; mai
erau doar tre i locuri d isp o n ib ile. M ăcar o dată
în viaţă trebuie să recunosc că am avut noroc.
Nu am avut p ro b lem e nici la co n tro alele de siguranţă:
nim en i nu a bănuit nim ic.
După două ore şi jum ătate de zbor aterizăm la Los Angeles.
E ciudat să fiu d in nou aici şi e şi m ai ciudat să m ă întorc aici
cu Cam eron.
—Bun, şi acum ... încotro? în treab ă el, u itân d u -se în ju r.
Am la m ine cheia de la fosta noastră casă; ai m ei nu au reuşit
încă să o vândă, aşa că mă gândeam să facem o oprire acolo.
—Să luăm u n taxi, zic eu, în d re p tâ n d u -m ă grăbită spre
ieşire.
Clim a e u n u l d in tre m otivele p e n tru care îm i place la
n eb u n ie acest oraş m in u n at. Nu contează că su n tem în luna
decem brie şi în alte p ă rţi se m oare de frig; aici, tem p eratu ra
răm âne blândă douăsprezece lu n i pe an. D in punctul acesta de
vedere, e m ereu frum os aici.
S trăbătând străzile, îm i am intesc m om entele petrecute cu
Cass şi Trevor... Mă doare să ştiu că nici unul d in tre ei nu m ă
va aştepta acum în faţa casei. D in p u n ctu l acesta de vedere,
Los Angeles nu va m ai fi niciodată locul pe care îl consideram
„casa m ea".
302 Cristina Chiperl

—Am ajuns, zice taxim etristul.

Plătim cursa şi coborâm din m aşină.
—Nu vom dorm i pe jos, sper? întreabă Cam.
Ştiu
% că încearcă doar să m inim alizeze lucrurile.
—Nu cred. Am lăsat casa m obilată şi n e -a m luat doar lu cru ­
rile esenţiale, răspund eu, căutând cheia în rucsac.
Nici nu in trăm bine, că mă podidesc lacrim ile: e exact aşa
cum m i-o am inteam .
—Păi, dacă nu te superi, aş vrea să dorm puţin, e ora patru
dim ineaţa, zice Cam lăsând jos rucsacul şi în tin zân d u -se.
—Nu ai reuşit să te odihneşti deloc în avion? îl în treb eu.
—Păi, n -a fost deloc uşor cu copilul din spatele meu, care îm i
dădea şuturi în scaun, şi cu doam na de lângă m ine care puţea
a ceapă, răspunde el, făcându-m ă să zâmbesc.
Evident, întrucât n e-am cum părat biletele în ultim ul m inut,
nu am avut locuri apropiate.
—Vino cu m ine.
Urc scările spre dorm itorul p ărin ţilo r m ei, care are u n pat
mai m are şi mai comod.
Deschid uşa, şi el se aruncă pe saltea.
—Nimic nu se com pară cu u n pat m are, după scaunul acela
îngrozitor d in avion.
După care se ridică şi se dezbracă, răm ânând în boxeri.
încerc să mă prefac că nu s -a întâm plat nim ic şi mă apropii
de pat, să mă bag sub pătură.
Cam m i se alătură şi îşi pune braţul musculos peste talia mea,
trăgându-m ă spre el, până când spatele meu se lipeşte de pieptul
lui. După care îşi ridică capul şi mă sărută scurt pe gât.
—Noapte bună, m icuţo, şopteşte el.
R espir adânc.
—Noapte bună. Cam.
A

In realitate, se dovedeşte a fi im p o sib il să adorm : m ă tot

foiesc în a şte rn u tu ri, copleşită de gânduri. Im agini cu Cass
My D i l e m m a is You 303

care rătăceşte p rin parcul în care i-au găsit trupul neînsufleţit,

care dansează cu n ecu n o scu ţi şi se droghează m i se succed
obsesiv p rin m inte, până când hotărăsc să m ă ridic, ca să nu
îl trezesc şi pe Cam.
Mă duc în baie să mă spăl pe faţă cu apă rece, apoi cobor la
p a rte r şi scot d in valiză pliculeţele de ceai şi b iscuiţii pe care
i-a m adus de la Aspen.
D eschid telefonul să văd dacă am deja apeluri sau m esaje,
dar, d in fericire, nu găsesc nim ic.
—Unde crezi că pleci? m ă întreabă Cam eron.
—De cât tim p eşti treaz?
—De când te -a i ridicat d in pat. Speram că vei veni înapoi
la som n.
Zâmbeşte şi vine spre m ine cu braţele în tin se.
—Nu reuşeam să m ă odihnesc şi voiam şi să m ănânc ceva,
şoptesc eu, în tim p ce el mă sărută scurt, de m ai multe ori, pe gât.
A tingerea buzelor lui m oi pe pielea m ea are ceva paradiziac.
Gând îşi ridică uşor capul, să mă sărute cu pasiune, mă gândesc
că m i-aş d ori să fiu trezită în fiecare dim ineaţă în tr - u n m od
aşa de dulce.
—Deci, ce ai de gând să faci azi? mă întreabă el, apropiindu-se
de blat şi scoţând u n biscuit.
—Mai întâi aş vrea să trec pe-acasă pe la Gass şi să vorbesc
cu m am a ei... Să o în treb când va fi înm orm ântarea, ca să p ro ­
gramez întoarcerea...
Gel m ai b in e ar fi să ne în to arcem la A spen în a in te să se
term in e vacanţa de schi, ca să nu p ierd em zborul spre M iami.
în tim pul m icului dejun, ne uităm înco n tin u u la telefoane:
până acum , nu am p rim it nici u n mesaj de am en in ţare de la
mama.
Ne îm brăcăm şi, după ce ne asigurăm că e ordine în casă,
ieşim şi încuiem uşa.
—Casa lui Gass e departe? mă întreabă Gam.
304 Cristina Chlperl

—Nu... Am locuit m ereu aproape, îi explic eu, coborând

vocea la sfârşitul frazei.
Mă copleşeşte u n sen tim en t de m elancolie.
G am eron mă ia de m ână şi îm i zâm beşte blând. Apoi, brusc,
ridică d in sprânceană.
—Hei, tipul acela nu e cel d in fotografia pe care o ai acasă?
Cum îl cheam ă...? zice el, u itâ n d u -se cu aten ţie spre partea
cealaltă a străzii.
Mă întorc.
—Trevor!
 51
u îm i vine să cred: se plim bă lin iştit pe tro tu ar...
După tot ce s-a întâm plat, ar treb u i să fie m ăcar trist
sau abătut... Cu siguranţă, nu vesel şi zâm bitor cum pare acum.
Dau să mă în d rep t spre el, dar Cam mă p rin d e de m ână.
—D ă-m i drum ul, îi spun eu.
—Doar dacă te calmezi şi îm i prom iţi că n um eri până la zece
în ain te să vorbeşti. In m om entul acesta ai putea spune unele
lu cru ri pe care le -a i regreta u lte rio r şi nu vreau să suferi d in
cauza lui, răspunde el p riv in d u -m ă drept în ochi.
—Bine, mă calmez.
Zâmbeşte şi îm i dă drum ul la încheietura m âinii.
Mă întorc şi grăbesc pasul, ca să îl ajung din urm ă pe Trevor.
Chiar atunci îm i dau seam a că nu voi reuşi nicicum să îm i ţin
prom isiunea făcută lui Cam.
—Hei, cum ai putut să îm i faci una ca asta? strig eu.
El se opreşte şi se întoarce spre m ine. Pe chip i se citeşte
team a, furia şi îngrijorarea.
—Ce cauţi aici? De ce nu te distrezi la M iami?
^ A _ .

—Să mă distrez? Iţi baţi joc de m ine?

—Nu, nu îm i bat joc de tin e. Ce cauţi aici? Cass e m oartă,
e inutil să vii acum!
Dă să plece, dar îl p rin d de braţ. Nu poate scăpa aşa uşor.
—Am ven it să îm i iau ră m a s-b u n de la Cass şi să clarific
lucrurile cu tine.
306 Cristina Chiperi

—Şi de când îţi pasă ţie de Gass?

—Dintotdeauna. Era cea m ai bună p rieten ă a m ea şi nu pot
să cred că pui la îndoială faptul că am ţin u t la ea. Am plecat, da,
dar ştii foarte bine că nu a fost decizia mea. Dacă ar fi fost după
m ine, aş fi răm as aici pen tru totdeauna. Crezi că m i a fost uşor
să iau totul de la capăt? Crezi că viaţa mea e perfectă la Miami?
Ei bine, te înşeli am arnic. Ca toţi ceilalţi, am şi eu problem ele
m ele. C redeam că, în pofida ab sen ţei m ele, Cass avea să se
descurce şi că avea să îşi vadă de viaţă, aşa cum a făcut m ereu.
C e-i drept, aş fi putut să sun mai des, dar nu poţi da vina pe mine
p en tru tot ce s-a întâm plat! Ce ai făcut tu, în afară de a mă acuza
şi de a-m i spune că sunt o persoană îngrozitoare? Explică-m i,
Trevor, ce ai făcut? I-ai fost alături, aşa cum m erita? Nici m ăcar
nu m -ai sunat ca să îm i spui că are problem e şi când am încercat
să dau de tine, m -a i ignorat de fiecare dată.
Izbucnesc în lacrim i, iar el mă priveşte şi nu spune nim ic.
—E in u til să faci pe victim a. Ştim am ândoi că erai im p o r­
tantă p en tru ea. Eu i-a m fost alături, Cris. Am încercat. Dar nu
era uşor să o ţii în frâu.
—îm i explici şi mie de^unde puteam eu să ştiu asta, dacă nici
unul nu îm i răspundeaţi la apeluri? Credeam că e totul bine.
—Nu, Cris. Pentru tine era totul bine. Dar aici, nu. Şi, oricum ,
nu m ai contează. Cass e m oartă şi nu se mai poate face nim ic în
privinţa asta, spune el ca şi când ar fi fost ceva absolut norm al.
—Nu contează? Trevor, Cass e m oartă. Nu ştiu dacă îţi dai
seama. Cea mai bună prietenă a noastră e moartă. Cum poţi vorbi
cu atâta lejeritate despre asta?
—Nu vorbesc cu lejeritate, Cris. Mă îm pac doar cu ideea că
nu o voi mai vedea niciodată. Ştiu că am făcut tot posibilul ca să
o protejez. Nu ştii nim ic despre ce s-a întâm plat în aceste ultim e
luni, aşa că nu ai dreptul să vii să îm i dai lecţii de viaţă!
—Cum poţi să îm i vorbeşti aşa? Trevor, ne cunoaştem de când
eram copii, îi răspund eu p rin tre suspine.
My D i l e m m a is You 307

—C redeam că te cunosc, dar acum îm i dau seam a că nu

te -a m înţeles niciodată. Nu încerca să mă suni sau să îm i scrii,
p en tru că nu îţi voi răspunde.
Ce credeam că voi rezolva v en in d aici? Nu se va răzgândi
niciodată...
—Nu ai dreptul să îi vorbeşti aşa, intervine brusc Cam eron.
—Ah, ai venit şi cu am icul după tine? zice Trevor, zâm bind
ciudat.
—P entru inform aţia ta, sunt iubitul ei şi ai tre i secunde la
dispoziţie ca să dispari înainte să te alegi cu nasul spart.
Cam pare foarte nervos; m i-e team ă să îl văd aşa.
—Da1cine dracu’ te crezi? Nici m ăcar nu ştii despre ce v o r­
bim , răspunde Trevor.
—Nu m ă interesează subiectul discuţiei. Nu vreau să i te
adresezi aşa.
—D uceţi-vă dracului am ândoi! urlă Trevor şi pleacă.
II privim tăcuţi cum traversează strada.
—Curaj, m icuţo, zice Cam eron p u n â n d u -şi braţul pe um erii
m ei. Nu m erită să plângi p en tru un prost ca el.
Şi totuşi, nu mă pot stăpâni. Cuvintele lui Trevor îm i răsună
încă în m inte, ca şi cum creierul m eu le -a r fi înregistrat ca să
le utilizeze ca in stru m en t de tortură.
Cam eron mă m ângâie uşor pe obraz.
—H ei... încearcă să n u te gândeşti la asta... E doar u n idiot.
Lasă totul în urm a ta şi gândeşte-te doar la prezent!
—Să mergem!
A jungem în faţa casei lui Cass, sun la so n erie şi sp er din
toată fiinţa ca m ăcar m am a ei să nu mă considere responsabilă
de ceea ce s-a întâm plat.
—Poate că nu sunt acasă, zice Cam, văzând că nu ne deschide
nim eni.
—Nu cred; m aşina e aici, răspund eu, u itân d u -m ă în jur.
308 Criştina Chiperl

A poi, în sfârşit, aud paşi ap ropiindu-se. Gând deschide uşa,

doam na Patcher îşi duce o m ână la gură, surprinsă.
—Ce cauţi aici? Nu ar treb u i să fii la M iami? mă întreabă ea,
îm brăţişându-m ă.
—Am aflat despre Cass... Şi nu puteam să nu vin.
Mi se stinge vocea şi nu reuşesc să îm i stăpânesc lacrim ile.
Mama lui Cass mă strânge în braţe şi îm i face sem n să intru.
Mă doare inim a când in tru în casă. Am petrecut aici o m ulţim e
de după-am iezi, în com pania p rieten ei m ele...
—Să m ergem în sufragerie, zice ea.
Cam mă p rin d e de m ână şi îm i zâm beşte, încercând să mă
liniştească.
Ne aşezăm pe canapea şi îm i sim t inim a b ă tâ n d u -m i cu
o rapiditate absurdă.
—Cum ai aflat? I-a m cerut lui Trevor să nu îţi spună, îm i
spune mama lui Cass.
—Poftim?! De ce?
—P en tru că ştiam că vei face tot posibilul ca să vii aici şi
nu voiam să îţi faci griji...
—De fapt, am aflat prea târziu... Nu de la Trevor. Ce s -a
întâm plat, m ai exact?
—Cass a început să se com porte ciudat: venea acasă noaptea
târziu, era deseori beată şi se învârtea în cercuri ciudate.
—De când? în treb eu, priv in d -o neliniştită.
Doamna Patcher are privirea goală şi vorbeşte foarte încet.
—D inainte să pleci tu. S -a întâm plat trep tat, dar lucrurile
s-au precipitat în ultim a vrem e.
Nu pot să cred că nu m i-am dat seam a că p rieten a mea cea
mai bună avea problem e.
—La început, doar Trevor a ştiut. Când n e -a spus, am în c e r­
cat să luăm m ăsuri, d ar a fost inutil... Nu ne asculta. Apoi, când
ai plecat, lucrurile s-au înrăutăţit, p en tru că, la scurt tim p după
aceea, Cass s -a certat cu Trevor şi l-a îndepărtat şi pe el.
My D i l e m m a is You 309

Doamne, ce vinovată mă simt... n u m i-a m dat seama de nimic.

Dar de ce nu a vorbit Gass cu m ine? Ştia că aş fi ajutat-o.
—Gând e înm orm ântarea? întreabă Cam.
—M arţi dim ineaţă. încă nu se cunosc circum stanţele m orţii.
Sperăm ca autopsia să clarifice p u ţin lucrurile... Deşi nu prea
mai contează. Gris, unde staţi? întreabă ea.
a

—încă am cheile de la fosta m ea casă, aşa că n e -a m instalat

acolo, m om entan.
—De ce nu m -a i sunat? Puteţi să staţi aici. Nu ar fi o p ro ­
blem ă să staţi câteva zile, ba d im potrivă, ch iar m i-a r face
plăcere, iar soţul m eu ar fi fericit. Ştii că eşti ca o fiică p en tru
m ine, iar casa m i se pare îngrozitor de goală acu m ...
—Bine. M ulţum im m ult, accept eu, îm b răţişân d -o .
—Atunci, m ă duc după lucrurile noastre, zice Gameron, rid i-
cându-se de pe canapea.
—Eşti sigur? îl în treb eu.
—Sigur! Trebuie să îi an u n ţ şi pe N ash şi Sam că su n tem
bine. Ne vedem mai târziu, micuţo!
Mă sărută şi pleacă.
—Vino, draga mea. îţi arăt cam era în care veţi sta, îm i zice
doam na Patcher.
A. __

îm i duc m âna la pan d an tiv u l pe care m i l-a d ăru it Cass:

„Mă gândesc m ult la tine, p rieten a m ea.“
 59
stăzi este în m o rm ân tarea lui Gass, iar eu nu sunt
câtuşi de pu ţin pregătită.
Zilele petrecute aici, la Los Angeles, au trecut încet. Am stat
m ultă vrem e în cam era lui Gass. U m blând p rin lucrurile ei, mi
s-a părut că încă e lângă m ine, că încă pot vorbi cu ea. Doamna
Patcher m i-a arătat fotografii vechi cu noi două, desene de la
grădiniţă şi câteva obiecte de care Gass era m ai ataşată.
Cred că nu am plâns în viaţa mea atât de mult.
—Eşti bine, m icuţo? mă întreabă Gameron, apropiindiT-se.
Stau în faţa oglinzii şi îm i pun la gât lanţul pe care am atârnat
şi jum ătatea de inim ă pp care o purta Cass. „ Ca să ne am intim că
ne vom aparţine mereu una alteia “, îm i vin în m inte cuvintele ei.
închid ochii şi o lacrim ă m i se prelinge pe obraz.
Doamna Patcher consideră că Gass ar fi vrut să îm i răm ână
m ie şi că s -a r fi bucurat să îl port azi.
—Nu, îi răspund eu încet lui Cam.
—Stai liniştită, va fi bine, zice el, în to rcân d u -m ă spre el şi
dându-m i o şuviţă de păr după ureche. Sunt sigur că ar fi m ândră
de tine acum.
—M ulţum esc, Gameron.
Dacă nu ar fi fost el, nici m ăcar nu aş mai fi fost acum aici.
S-a purtat m inunat în zilele acestea şi a făcut tot posibilul să mă
facă să mă înveselească din nou.
Mă uit la ceasul de pe perete.
My D i l e m m a is You 311

—E tim pul să m ergem .

P ă rin ţii lui Gass au ieşit d in casă devrem e, pe când eu şi
G am eron încă luam m icul dejun.
P unem în o rd in e u ltim ele lu c ru ri şi ne în d re p tă m spre
capela unde va avea loc cerem onia.
Casa lui Trevor nu e de departe de cea a lui Gass şi, când tre -
cern p rin faţa ei, mă opresc şi mă uit la ea. Cândva o consideram
u n refugiu în care mă ascundeam când ai m ei se certau sau când
eram tristă d in cine ştie ce motiv. El era m ereu acolo, dispus
să mă prim ească şi să m ă consoleze. Era ca u n frate pe care nu
l-a m avut niciodată. Eroul meu.
R espir adânc şi, fără să îm i dau seam a, mă trezesc în faţa
uşii lui. M aşina alor lui nu e acasă şi sunt sigură că nu va veni
la înm orm ântare.
Gam încearcă să mă oprească, dar îi zic să m ă lase în pace.
După tot ce m i-a povestit m am a lui Cass, sim t că pot vorbi s in ­
gură cu p rieten u l meu. El încuviinţează şi se îndepărtează.
Sun la uşă. Trevor deschide uşa şi face ochii m ari. Nu se
aştepta să mă revadă.
—Gris, ce... încearcă el să spună, dar eu îl opresc im ediat.
—Ştiu de ce nu m i-ai spus nim ic. Mama lui Gass m i-a povestit
totul. De ce m i-ai ascuns toate astea? Nu m i-ai spus nim ic, după
care m i-ai reproşat că nu am înţeles situaţia. Nu poţi vorbi aşa
A

cu mine! Iţi am inteşti brăţările cu iniţialele noastre, pe care ni

le -a dăruit Gass? „Ga să ne am intim că suntem şi vom fi m ereu
cei tre i m uşchetari." Asta eram: trei p rieten i gata să facă orice
unul p en tru altul. Tu ai hotărât să mă ţii departe de povestea asta
şi, chiar dacă pot să înţeleg că ai acţionat cu bună credinţă, eu ar
trebu i să fiu furioasă, nu tu.
Nu spune nim ic şi m ă priveşte cu regret.
—V orbeşte cu m ine, Trevor! De ce m -a i scos aşa d in viaţa
ta? în treb eu încet.
312 Cristina Chiperl

—Gris, nu pot să cred că nu ţi-a i dat seam a în toţi aceşti ani...

Credeam că am fost clar, că te -a m făcut să înţelegi, dar se pare
că nu e aşa.
Simt că îm i explodează capul. Nu înţeleg...
—Trevor, vorbeşte mai clar.
îşi pleacă privirea şi respiră adânc.
Am im p resia că relaţia n oastră se va schim ba p e n tru to t­
deauna după ce îm i va spune ce are de spus.
—Am încercat din răsputeri să o ajut pe Gass şi am făcut-o
şi p en tru tine. Nu am reuşit! Şi îm i pare îngrozitor de rău, dar
şi eu am suferit! Am suferit p en tru că ştiam că eşti departe şi
p entru că ştiam că te -a m pierdut p entru totdeauna. Te-am iubit
dintotdeauna. Gris, încă de când eram m ici, continuă el. Chiar
dacă îi observai pe to ţi b ăieţii d in lum e, m ai p u ţin pe m ine,
eram sigur că, în tr-o zi, p rie te n ia n o astră avea să se tr a n s ­
form e în altceva şi că, m ai devrem e sau m ai târziu, aveai să mă
vezi în tr-o lum ină diferită. Apoi, când ai plecat, s -a te rm in at
totul, am în ţeles că erai doar o iluzie şi am suferit ca nebunul.
Am p referat să nu ne m ai auzim p e n tru că mă durea foarte tare
să te văd, să vorbesc cu ţin e şi să ştiu că acum aveai altă viaţă
d in care nu aveam să fac niciodată parte.
Nu m i-aş fi im aginat niciodată aşa ceva... în toţi aceşti ani
l-a m considerat m ereu pe Trevor ca pe un frate... Nu m -a m
gândit niciodată că ar fi putut sim ţi altceva pentru m ine. Sinceră
să fiu, ba chiar eram convinsă că, de fapt, era în d răg o stit de
Gass. N eştiind ce să îi răspund, răm ân tăcută.
—Spune ceva, te rog, îm i zice el ap ro p iin d u -se, dar eu mă
dau în spate.
—Ge te aştepţi să îţi spun? Trevor, ar fi treb u it să vorbeşti
cu m ine cu ani în urm ă... Şi ar fi treb u it să vorbeşti şi cu Gass.
Era cea m ai bună p rieten ă a mea; trebuia să ştiu. O ricât m -aş
chinui, nu îţi înţeleg motivele.
Sunt furioasă şi dezamăgită, nu reuşesc nici m ăcar să mă uit
în ochii lui în tim p ce îi vorbesc.
My D i l e m m a is You 313

—Nu m -ai înţeles niciodată. Aşa suntem noi... Ei bine, a fost

doar o greşeală enorm ă. Adio, Gris, îm i zice el, trâ n tin d u -m i
uşa în nas.
Cu inim a frântă şi încă în stare de şoc, mă întorc la Cameron,
care m ă strânge în braţe.
—Ce ţi-a spus?
—Nu vreau să vorbesc despre asta, i- o retez eu şi ne în d rep -
tăm spre capelă.
Aşa cum am prevăzut, funeraliile au fost sfâşietoare. Sunt
sigură că nu am m ai p lân s niciodată atât de m ult. Sunt aici
p ărin ţii lui Gass, toţi am icii no ştri şi toţi colegii de şcoală. Mai
p u ţin Trevor.
D upă d isc u rsu rile com em orative d in p a rte a fam iliei, e
rândul m eu să spun ceva. Fac sem n d in cap că nu vreau, d ar
doam na Patcher m ă priveşte şi îm i dau seam a că ar în sem n a
m ult p en tru ea.
De dragul ei, îm i adun ultim ele puteri, mă ridic şi încep să
vorbesc.
—Cass a fost p e n tru m ine m ai m ult decât o p rieten ă, m i-a
fost ca o soră, o soră pe care am ales-o eu şi cu care am îm p ă r­
tă şit totul, b u cu rii şi d u reri, d e sc o p e riri şi dezam ăgiri. îm i
am intesc cum m i-a fost alături când, la doisprezece ani, după
u n in c id en t u rât pe m un te, am fost ţin tu ită la pat m ai m ultă
vrem e. îşi petrecea toate după-am iezile cu m ine şi se tem ea
că aş putea să m or în orice m om ent. Aşa era Cass: sensibilă,
g en ero asă, p ro te c to a re . Era o p e rso a n ă sp ecială... R esp ir
adânc, apoi continuu: N e-am prom is reciproc că vom fi m ereu
u n ite, că nim ic şi n im en i nu ne va despărţi, nici m ăcar m o a r­
tea. Şi aşa va fi, Cass, p en tru că te voi purta m ereu în inim a mea
şi nu te voi uita niciodată, îţi jur!
Strâng tare pandantivele noastre şi îm i în ch ip u i că e aici,
lângă m ine.
314 uristina umperi

C am eron îm i pune brusc u n braţ pe um eri. Sunt fericit că

e aici, cu m ine, şi nu ştiu cum m -aş fi descurcat dacă ar fi tr e ­
buit să în fru n t toate astea fără el.
îi zâm besc m am ei lui Gass şi, chiar atunci, în spate de tot,
îl văd pe Trevor.
E singur, în fundul capelei. Privirile n i se încrucişează: are
ochii um ezi. Ne p riv im p re ţ de câteva m o m en te, după care
mă în to rc spre Cam eron. Acesta devine rigid: l-a văzut şi el.
—Ce ţi-a zis m ai devrem e? m ă întreabă el.
—Nimic, ca de obicei, m int eu, gândindu-m ă că nu e cel mai
oportun m om ent să îi vorbesc acum.
După cerem onie, în to rşi în casa soţilor Patcher, nim eni nu
are curajul să spună ceva, atât de m are e durerea.
Eu şi C am eron ne aranjăm lucrurile în rucsacuri, deoarece
m âin e-d im in eaţă vom pleca devrem e.
După ce le -a trecut furia provocată de fuga noastră de acasă,
p ă rin ţii m ei n e -a u cum părat biletele de întoarcere... Dar ştiu
bine că, îndată ce voi pune piciorul în Miami, nu voi scăpa tişor.
Cu toate acestea, cred că am procedat corect şi sunt fericită
că m i-am luat răm a s-b u n de la cea m ai bună p rieten ă a mea.
a

Ii eram datoare lui Cass şi îm i eram datoare m ie însăm i.

 58
D , .
___ V alut-o pe mama ta şi spune-i să nu se supere prea tare
( ^ J pe tin e , şopteşte doam na Patcher când suntem pe pune -
tul de a trece de zona de control din aeroport. Of, Gass ar fi aşa de
m ândră de tine! Şi eu sunt, adaugă ea, după care se îndepărtează.
Num ai D um nezeu ştie cât de m ult îi preţuiesc zâm betul în
m om entul acesta, p e n tru că trebuie să îi fie nespus de greu să
zâmbească.
0 salut p en tru ultim a dată cu u n sem n d in m ână şi îl urm ez
pe G am eron în sp re poarta noastră.
A venit m om entul să îm i iau adio de la Los Angeles şi să mă
întorc la M iami, care da, acum ştiu, e noua m ea casă.
Avionul e aproape gol: nu îm i im aginam că în ultim a zi d in an
călătoresc aşa de puţine persoane. Eu şi Gam ne aşezăm şi, din
fericire, de data aceasta avem locuri unul lângă celălalt.
Avionul ar treb u i să ajungă după-am iază devrem e, aşa că
vom avea tim p să vorbim cu p ărin ţii n o ştri şi să lim pezim toate
lucrurile, înainte să in trăm în noul an.
Nu ştiu ce ne aşteaptă în 3015, dar sunt sigură că anul 5014
nu îl voi uita niciodată...
Viaţa m ea s-a schim bat radical.
Cu nici tre i luni în urm ă mă aflam în acelaşi avion, sim ţind
u n gol de nedescris în stom ac d in pricina tu tu ro r lucrurilor pe
care le lăsam în urm ă şi pe care credeam că le voi pierde p en tru
totdeauna.
316 Cristina Chiperi

Iar pe unele chiar le-am pierdut... Şi nim ic nu mi le va putea

aduce vreodată înapoi.
Nu ştiam însă că aveam să prim esc altele noi.
Nu îm i im aginasem că, în tr-u n tim p atât de scurt, viaţa
mea avea să se um ple de persoane, locuri, poveşti, am in tiri
şi dorinţe noi.
Rapiditatea cu care se întâm plă uneori lucrurile e incitantă şi
înfricoşătoare în acelaşi tim p. Ce mă aşteaptă de-acum înainte?
Cameron mă strânge de mână.
—E totul în regulă? mă întreabă el, îngrijorat.
—Da, e totul în regulă. Sunt doar puţin neliniştită, răspund
eu, ridicând din um eri.
—Din cauza zborului?
—Nu. Din cauza a ceea ce urmează să se întâm ple de-acum ,
îi explic eu, zâmbind.
—Ai tăi vor înţelege, stai liniştită! Nu se pot supăra prea tare,
am făcut-o pentru o cauză dreaptă.
—Sper, zic eu. Dar nu e vorba doar de ei. Ci în general... Cum
va fi să ne întoarcem aţasă, cum se va derula povestea noastră,
cum vor reacţiona toţi când vor afla că suntem îm preună...?
îm i imaginez deja... Susan, Matt... com entariile lor.
—Ei bine, vor spune că se aşteptau la asta. Şi s-a întâm plat.
Va trebui să se obişnuiască cu ideea si cu asta basta. La urm a
* *

urm ei, e treaba noastră.

Are dreptate întrutotul. A avut m ereu dreptate.
îl iau de mână şi i-o strâng în a mea. El m i-o duce la buze
şi o sărută.
—Ar fi trebuit să pun pariu, zice el, chicotind.
—Să pui pariu pe ce anume?
Ştiam deja de ceva vrem e că mă placi... Dacă aş fi pariat
pe asta, acum aş fi plin de bani, explică el.
Ce nesim ţit! mă gândesc eu, dar nu pot să nu zâmbesc.
M y D i l e m m a is You 317

—Şi tu când te -a i prins că sim ţi ceva pentru m ine? îl întreb

apoi pe un ton serios.
Credea că am o slăbiciune pentru el încă dinainte să îm i dau
eu seama... Dar el?
—M mm... In ziua în care te -a i ciocnit de m ine pe coridor
şi m -ai privit drept în ochi. Din acel m om ent, m- am gândit
întruna la tine, recunoaşte el.
Sinceră să fiu, îm i am intesc foarte vag ziua aceea. în ceea
ce mă priveşte, dacă e să fiu sinceră, cred că m -am îndrăgostit
de el când m i-a vorbit, în prim a zi de şcoală.
—Ştiam
■» că nu îti* sunt indiferent,7 dar aveam îndoielile mele,
continuă el. Faptul că te întorceai m ereu la Matt mă inducea
în eroare. De fiecare dată când te vedeam cu el, îm i spuneam:
„Ce ai în cap? Nu vezi că îl iubeşte?" Şi mă resem nam . Apoi
însă, mi era de-ajuns să fiu aproape de tin e sau să te ating,
ca să sim t că şi tu aveai sentim ente pentru mine.
—Recunosc că a durat ceva vrem e până m i-a m în ţeles
sentim entele.
—Nu contează. Im portant este că acum suntem îm preună,
aşa-i?
îm i duc mâna la lobul urechii drepte şi pipăi cercelul din
lem n de cocos pe care mi l-a dăruit.
—Da, Cam, chiar e singurul lucru care contează.
 My Dilemma is You 2,
In curând în toate librăriile!

Vacanţa de Crăciun i-a bulversat pe Cristina şi prietenii ei,

dar a venit tim pul să meargă mai departe.

Numeroase cunoştinţe noi o aşteaptă pe Gris, în tim p

ce vechile legături nu o scutesc de noi dileme.

Zi după zi, înfruntând problem e m ari şi mici,

Cris şi Cam îşi vor scrie povestea.

Certurile cu care erau obişnuiţi vor fi înlocuite

de pasiune, după care vor recâştiga teren, şi Cam
va trebui să îşi ceară iertare...

... Ce se va întâm pla mai departe?

Nu pierdeţi urm area acestei poveşti!
CRISTINA CHIPERI are şaisprezece ani. Intr-o după-amiază de august,
în timp ce toţi prietenii ei sunt plecaţi, iar ea se plictiseşte groaznic,
Cristina se aşază pe pat cu căştile la urechi şi o ascultă pe Selena Gomez
cântând My dilemma. Deodată, în mintea ei începe să prindă contur o
poveste... Telefonul mobil este la îndemână, la fel şi wattpadul... Nici
nu-i trece prin minte că, în curând, mii de fete vor dori cu nerăbdare
să citească My dilemma isyou\
—

Cristina Evans trăieşte la Los Angeles şi crede că are o viaţă perfectă,

până în ziua în care părinţii ei hotărăsc să se mute la Miami. Totul se
năruie pentru adolescenta de şaisprezece ani, care se vede obligată
să-şi părăsească prietenii dintotdeauna şi să ia totul de la capăt intr-un
alt oraş, la o altă şcoală. Deşi Los Angeles-ul şi cei mai buni prieteni de
acolo rămân permanent în gândurile ei, Cristina reuşeşte foarte repede
să se acomodeze în noua casă şi să se împrietenească cu câţiva dintre cei
mai populari elevi ai liceului. Toţi o primesc în cercul lor, mai puţin
Cameron şi Susan, iubita lui, care o privesc amândoi cu ostilitate. Şi
astfel, printre tot felul de întâmplări mai mult sau mai puţin plăcute,
Cris reuşeşte să-şi facă o nouă prietenă, Sam, şi se îndrăgosteşte de
Matt. Deşi lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine în viaţa ei, iţele
inimii ajung să se încurce tot mai mult când Cris şi Cameron încep să-şi
dea seama că antipatia pe care o simt unul faţă de celălalt ascunde, în
realitate, un sentiment complet diferit. Vor accepta oare cei doi tineri
să privească în faţă această descoperire şi să lupte pentru a fi împreună?
--------

„My dilemma... este senzaţia internetului şi a librăriilor, deopotrivă.

Cititorii şi fanii au înnebunit complet: nimic altceva nu mai există."
La Repubblicu
Nu pierde urm ătoarele două volum e
ale trilo g iei My dilem m a is you: