Nicolae VIERU

BÃIATUL CU UN TRANDAFIR PENTRU MAMA

I
Nu ºtiu cînd mi-a venit gîndul acesta, poate atunci cînd alergam pe strãzi împreunã cu ªtefan (în clipele acelea nu prea cred sã mã fi
gîndit la ceva în mod deosebit, eram ambii prea grãbiþi sã gãsim flori pentru ziua de naºtere a Elenei, o fatã din cartierul nostru), poate
mai tîrziu, pe la miezul nopþii, cînd se terminase sãrbãtoarea ºi ªtefan pãºea alãturi de mine cu un zîmbet absent, ºi la diferite intervale
îºi întrerupea zîmbetul ºi fluiera o melodie auzitã în seara aceea; n-aº putea spune precis cînd mi-a venit gîndul acesta. De fapt, nici nu
cred cã importã prea mult sã ºtiu timpul, pentru cã dimineaþa îl aveam gata pregãtit, ºi, ridicîndu-mã din pat, m-am dus la bucãtãrie ºi
am început sã cotrobãiesc prin frigider. Din camera mamei se auzea þãcãnind maºina de scris. Mama lucreazã de cînd o þin minte
dactilografã, pe la diferite redacþii, iar în zilele libere mai face ºi „halturã”, adicã tipãreºte particular. Ea zice cã e obiºnuitã sã lucreze
în timpul liber, mãcar o orã, douã; i-o fi urît, probabil. I-am strigat: „’Neaþa, mamã” ºi ea mi-a rãspuns cu voce gravã. ªi a întrerupt
lucrul. Apoi a venit la bucãtãrie.
– Ce-a fost asearã? mã întrebã ºi mã privi cu ochi voit severi.
– N-a fost nimic, i-am rãspuns. Dacã nu luãm în consideraþie faptul cã Elena Pîrãu s-a fãcut fatã mare, bunã de mãritat.
Mama ridicã sprîncenele ºi zîmbi, apoi se duse sã-ºi continue lucrul, dupã ce-ºi privi faþa în oglinda din bucãtãrie ºi îºi aranjã pãrul.
Am terminat de mîncat, am strîns tacîmurile ºi mi-am pus haina. Gîndul acela nu mã lãsa în pace ºi am ieºit în stradã, dar mi-am
amintit cã, de fapt, nici nu ºtiu unde mã duc, pentru cã nu cunosc adresa, ºi m-am întors. Mama mã întrebã ce vreau ºi i-am spus cã am
nevoie de cartea lui Hemingway, dacã nu se supãrã; mi-a dat cartea fãrã sã mã mai întrebe ceva ºi eu m-am dus în camera mea ºi acolo
am gãsit plicul. ªtiam cã se aflã între filele cãrþii, se vede cã mama îl uitase acolo, cînd a citit cartea l-o fi pus între file ºi a uitat de el,
ºi eu am citit adresa. De asta aveam nevoie, de adresã.
Am cãutat prin buzunare, sã vãd dacã am bani pentru trenul de Bender, sau pentru autobuz, aveam vreo zece ruble, deci puteam
pleca ºi am urcat într-un troleibuz care mã duse la garã. În faþa gãrii am coborît ºi am vrut sã fumez. De fapt, fumez foarte rar, mi-am
strecurat mîinile prin toate buzunarele, dar n-am gãsit nimic: m-am lãsat pãgubaº, „nu mai mor”, mi-am zis, ºi m-am apropiat de casa
de bilete. Am ocupat rînd la coadã dupã ce am întrebat o fatã dacã e ultima ºi dacã pot sã ocup rînd dupã ea. Fata avea pãrul negru ca o
coroanã de umbrã densã, ºi numai cosiþa îi rãmãsese intactã, bine împletitã, ºi am întrebat-o unde pleacã, o întrebare banalã, dar
altceva nu-mi veni în cap, ºi ea îmi rãspunse cã, o datã ce la casa aceea se dãdeau bilete numai pentru Bender, n-ar fi putut pleca,
desigur, la Moscova sau Vladivostok. Dupã cîteva minute aveam biletul în buzunar ºi fata alãturi, ºi ea scoase din geantã un tranzistor
micuþ ºi cãutã cu înverºunare o muzicã, pînã ce din metalul jucãriei se revãrsã un cîntec la vioarã. Þinea tranzistorul de cureluºã,
împreunã cu geanta, ºi avea o geantã mare ºi, probabil, grea, ºi eu m-am oferit s-o ajut, ºi ea mi-o transmise imediat, fãrã nici un moft;
am luat geanta – sã fi avut vreo zece kilograme – ºi am întrebat-o ce are în ea.
– Cãrþi, mi-a rãspuns absentã. Asculta muzica, ºi eu nu mã pricep la muzicã, adicã îmi place cea uºoarã, dar vioristul scotea niºte
sunete la întîmplare, nu puteam prinde melodia.
– Ce se cîntã? am întrebat.
– Nu se cîntã nimic, se interpreteazã Bach, mi-a rãspuns prompt ºi n-am mai avut ce sã zic, mai auzisem eu de Bach, cã a compus
niºte imnuri bisericeºti sau aºa ceva... În fine, cred cã de la distanþã eram foarte caraghioºi aºa cum stãteam, ea ascultînd muzicã ºi eu
privind-o pierdut, cu geanta ei enormã într-o mînã ºi cu gîtul întins; eram frumos, probabil, în poziþia aceea ºi am izbucnit în rîs. Dar
ea nu-ºi întoarse ochii spre mine, mi-a arãtat cu degetul la tîmplã ºi mi-a îngheþat rîsul în gît. „Ce naiba, mi-am zis, ajut omul la nevoie
ºi el îºi bate joc de mine!” Aº fi vrut sã-i smulg tranzistorul din mînã ºi sã-l izbesc de piatra strãzii, n-o mai fãceam eu, ºi tocmai în
timpul acesta se anunþã îmbarcarea ºi ea se porni, tot absentã, spre autobuz, ºi eu pãºeam în urma ei. Nu pot sã zic cã fata era o zînã,
dar avea ochi albaºtri, de cer senin, mari, ºi la ora aceea ficºi ºi, cum s-a aºezat pe scaun, m-am aºezat ºi eu alãturi de ea; mã învãlui un
fel de nu ºtiu ce... Mã fãcusem ca un elev din clasa a zecea, ºi eu lucram de doi ani la uzina de tractoare. I-am deschis geamul ca sã
poatã asculta în voie muzica ceea de Bach, ºi tocmai atunci se întoarse gîndul acela pe care l-am avut pe cînd mergeam cu ªtefan dupã
flori pentru Elena, sau poate mai tîrziu l-am avut ºi n-am ºtiut cum sã-l îmbrac atunci în cuvinte, ºi îl aveam în faþã multicolor, l-aº fi
desenat, n-am talent la desen, dar l-aº fi desenat eu cumva, ºi nu ºtiu de ce-mi veni în minte Micul prinþ, aºa cum l-a desenat Exupéry,
ºi am zîmbit.
– Ce rîzi ca baba-n tîrg?
Era vocea fetei, se terminase muzica, ºi acum stãtea cuminte la locul ei, adicã alãturi de mine, ºi eu uitasem de ea, preocupat sã
materializez gîndul acela în cuvinte.
– Ce-ai zis? am întrebat-o într-un tîrziu.
– Am zis cã nu-i ºade bine unui bãiat sã rîdã aºa, fãrã nici un motiv...
Un bãrbat, de pe scaunul din faþã, se întoarse spre noi ºi zîmbi; auzise fraza ei. I-am întîlnit privirile ºi am roºit.
– Eºti fatã mare, cã roºeºti? nu mã lãsã ea ºi eu m-am înfuriat de-a binelea.
 – Ce vrei, fatã dragã, ce mã pisezi?
Aici s-a încheiat discuþia. Ea a cãutat în geantã, a gãsit cartea pe care o cãuta, ºi eu o furam cu ochiul, ºi-mi plãcea tot mai mult, aºa
cum stãtea, adîncitã în lecturã. Îmi plãcea pãrul ei negru ºi strãlucitor, ºi ochii ei, ºi mã întrebam ce fel de om o mai fi ºi acesta: brunetã
ºi cu ochi albaºtri! Mã preocupa problema, n-am ce sã zic, dar, cum fata tãcea, o fãceam ºi eu pe supãratul, ºi am început sã privesc
prin fereastrã ºi sã ascult vorbele celorlalþi cãlãtori.
Cînd am ajuns la Bender ºi am coborît din autobuz, mã întîmpinã soarele ºi mã orbi pentru cîteva secunde. Am gãsit ochelarii de
soare, i-am aranjat pe nas ºi am început a cãuta umbra fetei pînã am gãsit-o lîngã autobuz, cu geanta aceea enormã ºi peste puterile ei
s-o ducã, ºi am vãzut-o cã mã priveºte.
– Nu vrei sã-mi împrumuþi ochelarii tãi, pentru cã pe ai mei nu-i mai am, i-am pierdut pe undeva? mã întîmpinã ºi de uimire am
întins, dupã obicei, gîtul. Ce eram sã fac? I-aº fi dat ºi aºa, fãrã sã mi-i cearã, dar, sã fiu sincer, nu mi-a plãcut tonul cu care mi-a
vorbit.
Am ridicat frumuseþea de geantã ºi am luat-o înainte. Fãceam paºi mari, cã fata abia reuºea sã se þinã de mine.
– ªtii unde locuiesc? mã întrebã.
Drãcie, nu ºtiam. O luasem ºi eu aºa, la întîmplare.
– ªi dacã nu ºtii, nu trebuia sã întrebi?
– Întreb.
– Altã vorbã. Acum întrebi ºi eu îþi spun cã trebuie sã mergem în direcþie opusã.
„Dumnezeule! N-a putut sã-mi spunã de la bun început, sã fac atîta drum ºi sã-i port geanta, ºi ea sã-ºi batã joc de mine.”
– N-ai putut sã-mi spui? zic.
– Dar tu n-ai putut sã mã întrebi, ai luat apã-n gurã?
Ce fel de a vorbi mai avea ºi omul acesta! Rostea numai fraze întrebãtoare. Cu ochii aceia senini, ºi cu pielea brunã, ºi cu pãrul negru
era... frumoasã, mi-am zis.
Mergeam încet, alãturi, îi auzeam respiraþia întretãiatã, obosise; ºi cãdeau frunze de toamnã, dar vorba e cã mie îmi place toamna,
mai ales octombrie, ºi am întrebat-o cum o cheamã.
– Nu þi-am spus? se mirã. Credeam cã þi-am spus; dacã nu þi-am spus, pot sã-þi spun. Vrei sã ºtii într-adevãr cum mã cheamã?
Pentru ce?
Am pus geanta jos ºi m-am proptit pe picioarele larg desfãcute, am întins gîtul, ca de obicei, ºi i-am cãutat ochii.
– Pentru cã! am zis rãspicat.
– N-aº zice cã e cel mai rãu motiv. Mã cheamã Stela.
– Nu, zãu aºa! Dar de ce nu te cheamã Luna?
– Pentru cã tata a vrut sã mã cheme Stela. El a visat sã aibã o fatã ºi s-o cheme Stela. ªi sã se facã pianistã, ºi de aia mã cheamã Stela,
ºi sînt pianistã, dar nu numai din cauza asta, mie îmi place numele meu, altfel mi l-aº fi schimbat, ºi muzica îmi place, ai înþeles?
Ho! Cum sã nu! Mã schimbasem la faþã. Era gîndul meu. Sigur, era gîndul meu din timpul goanei celea dupã flori sau de mai tîrziu,
nu ºtiu precis de cînd, dar era gîndul meu, asta o ºtiam precis. Pentru cã mã gîndeam atunci cã, iatã, Elena e fatã mare ºi eu sînt bãiat
mare, da n-am fost totdeauna aºa mare, a fost un timp cînd aveam cinci ani, trei ani, un an... ªi a mai fost un timp cînd nu eram în
genere nici eu, nici Elena, nici fata asta, Stela; mã gîndeam ºi ea mã trase de mînecã.
– Dacã ne apucã seara aici, în drum, cum ajungem noi acasã prin întuneric?
– Se aprind lãmpile electrice, i-am rãspuns, am ridicat geanta ºi ne-am dus mai departe.
– Ai logicã, zise Stela.
– Ce am?
– Logicã, zic, ai, repetã ea.
– Da ce ai vrut, sã n-o am?
– Nu, chiar îmi place c-o ai. Fãrã logicã în timpul nostru nu faci nimic.
– Ce nevoie ai tu de logicã, dacã eºti muzicantã?
– Logicã ai un pic, iar în muzicã eºti clei. ªtii tu cã matematica a apãrut din muzicã?
Nu ºtiam. I-am spus cã nu ºtiu, ºi ea mi-a zis cã, dacã nu ºtiu, trebuie sã învãþ, cã în felul acesta cu ea nu merge, ºi n-ar vrea sã aibã
un prieten care nu cunoaºte lucrurile elementare, ºi am întrebat-o de unde ºtie cã eu am de gînd sã-i fac curte, ºi ea mi-a rãspuns cã nu-i
place cuvîntul „curte”, dar ea ºtie cã eu sînt îndrãgostit de ea ºi nu are nimic împotrivã, din contra, crede cã ne vom înþelege. Ce mai ai
de zis în cazul acesta? ªi iar au început sã cadã frunzele de toamnã, ºi eu am luat-o de mînã, apoi am ajuns la casa ei, ºi ea a deschis
poarta, ºi era octombrie, deºi era iunie de fapt. Ne întîmpinã tatãl fetei, cu un zîmbet pe buze ne întîmpinã, purta mustaþã neagrã, cu
fire albe, avea circa cincizeci.
– Tatã, întreabã-l, te rog, cum îl cheamã. Cã e timid, nu-þi pare? zise Stela.
– Îmi pare. Noroc, îmi întinse tatã-sãu mîna.
– Mã cheamã Claudiu, i-am rãspuns la salut. Claudiu Cazacu, am mai zis.

II
Am ieºit din casã, ea mã petrecu pînã la poartã, îmi întinse mîna, peste noi cãdeau frunzele de aur ale toamnei, ºi în momentul acela
mi-am amintit de ce venisem la Bender. Am cãutat prin buzunare ºi am gãsit plicul ºi i-am zis Stelei cã trebuie sã meargã cu mine: „Nu
cunosc oraºul ºi aº avea nevoie de un ghid.” N-a zis nimic, s-a dus sã-ºi schimbe hainele ºi eu între timp m-am gîndit, nu m-am gîndit
de fapt, gîndul mã stãpînea, gîndul acela care se iscase în timpul goanei cu ªtefan, sau mai tîrziu, sau mai devreme... Straniu. Vasãzicã,
timpul sau mai exact curgerea timpului e inevitabilã ºi eu nu pot opri clipa aceasta, de exemplu, pentru mai tîrziu, ºi dacã viaþa... Un
moment, Stela mã luã de braþ, ºi pãºeam alãturi, ºi nu ºtiu ce naiba mã învãluia tocmai în clipele acelea, ºi îmi venea sã urlu de
bucurie.
Mi-am amintit deodatã faþa obositã ºi îngrijoratã a mamei, o obosealã tihnitã, care i se întipãrise pe faþã, în expresiile ei cam dure,
parcã sãpate în piatrã, ºi m-am vãzut copil, în diferite perioade, cinci ani, patru, trei, doi, un an... ªi mai departe? ªi mai departe a fost
visul. Mi se pãrea oarecum ciudat cã eu, vlãjganul ista atît de greoi ºi neghiob, dar anume eu, sau poate altul, dar tot eu, am trãit ºi
înainte de a mã fi nãscut, în visul lor, ºi le-am pãrut atunci fecior frumos ºi unic, ºi mama mea, ºi tatãl meu aveau sã-ºi închipuie cum
voi începe sã þip, ºi sã merg, ºi sã vorbesc, ºi apoi am apãrut, ºi ei doi se prãpãdeau de rîs, ºi de fericire, ºi-mi întindeau mîinile.
I-am privit faþa din profil, nu era deosebit de frumoasã, am vãzut fete mult mai frumoase, cu care aº fi putut face cunoºtinþã, dar nu
mi-ar fi plãcut, probabil, sã pãºesc alãturi de ele. I-am strîns mîna între braþul ºi antebraþul meu ºi ea m-a privit zîmbind, ºi eu i-am
arãtat adresa. Stela a citit-o timp de cîteva secunde ºi a dat din cap, n-a vorbit nimic, a încuviinþat numai cu o miºcare a capului, ºi apoi
eu i-am mulþumit cã nu mi-a vorbit, voiam sã mã lãmuresc ºi sã înþeleg ºi sã-mi duc gîndul pînã la capãt. „Ei bine, mi-am zis, ei doi s-
au întîlnit încã înainte de rãzboi ºi a fost dragoste între ei ºi, probabil, se plimbau tot aºa pe strãzi, ºi cãdeau peste ei frunzele de aur ale
toamnei sau primii fulgi de ianuarie, sau era primãvarã, sau n-a fost nimic din toate acestea ºi ei nici nu ºi-au închipuit toate acestea
încã atunci, înainte de rãzboi, nu ºtiu cum a fost dragostea lor, dar a fost frumos, altfel nici nu poate fi, ºi eu trãiam între ei, eram visul
lor, poate nu acesta de azi, cu labe uriaºe ºi cu gîtul întins înainte, poate în visul lor cîntam la pian ca Stela, ºi ei îºi fãceau planuri în
privinþa mea, încã atunci, înainte de rãzboi, dar a venit rãzboiul ºi tata a plecat ºi mama a rãmas singurã, ºi chipul meu le cutreiera
scrisorile...
Pãºeam pe strãzile oraºului ºi Stela, ºtiam eu, era mîndrã sã mã conducã, ºi zîmbetul ei îndulcea trãsãturile puþin neregulate ale feþei
ei de adolescentã încãpãþînatã.

III
Ne-am oprit în faþa unei case þãrãneºti. Stela îmi arãtã cu ochii numãrul, era tocmai cel pe care-l cãutam. Trebuia sã intru. Trebuia
sã intru numaidecît ºi sã vorbesc cu bãrbatul care... în visul cãruia trãisem; voiam sã-l întreb ce drept a avut... ce drept a avut, da,
anume aºa, dar cum aº fi putut sã intru ºi cum l-aº fi putut recunoaºte, poate s-a schimbat, nu-l þin minte, ºi mama nu mi-a vorbit de el,
ºi nu m-a dumerit în privinþa lui... Dar ce aveam sã-i spun?
Mã uitam în ochii Stelei ºi mã gîndeam ce-ar fi vrut sã spunã ei, ochii aceºtia albaºtri, cu lumini ironice pe la colþuri? Era limpede,
nu vroiau sã spunã nimic.
– Ei, bine!
– Ce, ei bine?
– Eºti în faþa casei de care ai avut nevoie. Intri sau te mai gîndeºti?
A trebuit sã intru. A trebuit, dar pînã am fãcut paºii aceia prin ogradã, mi-am pierdut glasul ºi nu mai aveam nici un gînd sau aproape
nici unul, ºi am sunat, fãrã voce ºi fãrã gînduri, ºi am auzit paºii tîrºiþi, apoi zgomotul produs de zãvorul tras, ºi-am vãzut o faþã
galbenã ºi nebãrbieritã, o faþã de lut a unui bãrbat strãin. Pentru cã nu aveam voce, n-am putut sã-l salut. „Ce vrei?” m-a întrebat
brusc, ºi mi-a duhnit în nas mirosul de rachiu, ºi eu m-am retras, ºi, tot aºa, fãrã voce ºi fãrã gînduri i-am întors spatele. Bãrbatul a fãcut
cîþiva paºi dupã mine, apoi s-a oprit nedumerit, aþintindu-ºi ochii beþi asupra Stelei. Ea i-a strigat din poartã cã am greºit casa ºi l-a
rugat sã ne scuze, ºi el a scuipat sub picioare enervat ºi ne-a înjurat cã sîntem niºte nebuni ºi deranjãm oamenii aiurea, ºi eu mi-am tras
gîtul între umeri ºi am pãºit multã vreme, tãcut, alãturi de Stela, ºi mi-am zis cã nu am nimic comun cu bãrbatul acela, strãin ºi beat, ºi-
am simþit într-un tîrziu mîna Stelei, strîngîndu-mi cotul, ºi m-am întors spre ea, spre Stela, ºi am strîns-o în braþe, ºi i-am sãrutat gura,
ºi ea mi-a spus sã nu mai fac aºa ceva, ºi eu am întrebat-o de ce, ºi ea a izbucnit în rîs, ºi rîdeam împreunã, ºi am luat-o la goanã
þinîndu-ne de mîini spre garã, fiindcã altfel aº fi întîrziat la tren.

IV
...Am adormit legãnat de roþile trenului, pare-mi-se cã am visat, m-am visat copil, aveam cinci ani, apoi trei, apoi un an... apoi
trãiam în visul cuiva, în visul mamei numai; am descoperit chipul ei obosit, aplecat deasupra maºinii de scris, apoi am întîlnit-o pe
Stela ºi am zîmbit prin somn, apoi cineva m-a trezit ºi mi-a spus cã e gara Chiºinãu, ºi am coborît, ºi era trecut de miezul nopþii. Mi-am
vîrît mîinile în buzunare ºi am început sã fluier; strãzile erau pustii, aº fi vrut sã chiui de bucurie sau nu mai ºtiu de ce, ºi am vãzut un
trandafir înflorit, pentru cã tocmai traversam bulevardul Negruzzi, m-am dus ºi am rupt trandafirul, ºi am luat-o la goanã. Am avut
iarãºi gîndul acela din timpul goanei dupã flori pentru Elena, ºi se pãrea cã alergam împreunã cu Stela, ºi aveam gîndul acela împreunã,
ºi cînd am deschis uºa, abia-mi mai trãgeam respiraþia. Am intrat în camera mamei ºi n-am aprins lumina, dar ea s-a trezit ºi m-a
întrebat ce vreau ºi eu i-am rãspuns cã nu vreau nimic, ºi am pus trandafirul pe noptiera ei ºi am ieºit.

MIREASA
 Bãrbatul cu ochi verzi ºi mîini mari, albe, cu vinele umflate din cauza celor douã genþi enorme ce le purta, coborî primul, puse
genþile jos ºi întinse mîna dreaptã fetei cu pãrul aruncat pe spate, ºi ea îi zîmbi recunoscãtoare ºi se sprijini de mîna lui, ºi cãlcã pe
pãmînt, atentã sã nu-ºi murdãreascã de noroi pantofii, albi ºi strãlucitori în lumina pieziºã a soarelui. Bãrbatul, cu un zîmbet pînã la
urechi, îi arãtã cu privirile direcþia în care trebuiau sã-ºi urmeze drumul pe jos, ca sã ajungã la casa lui.
– Pe aici, zise mai apoi cu un soi de mîndrie inexplicabilã. Da, sigur, anume pe aici mã temeam sã nu încurc ceva, dar n-am greºit;
de fapt, dacã o luam prin Izvoare, pe acolo e mai bun drumul, în schimb e mai mare distanþa, pe aici însã e pe de-a dreptul. O luãm în
diagonalã.
ªi fata îl privi cu ochi de soare, îl vedea pentru prima datã atît de zãpãcit de bucurie ºi îi plãcea, probabil, sã-l vadã anume aºa, iar
dimineaþa aici la nord i se pãrea mai seninã ºi poate un pic mai rãcoroasã. Aºa cum pãºeau: el cu douã genþi enorme ºi ea cu o poºetã
de damã, ºi fata îl rugã cu insistenþã sã-i cedeze o geantã sã o ducã ea ºi el refuzã categoric ºi, aºa cum pãºeau, îi ajunse o cãruþã din
urmã ºi omul le fãcu semn sã se aºeze:
– Încercãm? întrebã bãrbatul ºi aruncã genþile în cãruþã, iar fata îi zîmbi ºi, sprijinindu-se de braþul lui, urcã ºi s-au aºezat pe scaun
care era o scîndurã, ºi ea îºi lãsã capul pe umãrul lui, iar cãruþaºul nebãrbierit de o sãptãmînã, în vîrstã, dãdea în cai ºi fata zise „parcã
e la Creangã” ºi bãrbatul nu înþelese de ce anume, dar nu zise nimic ºi îi mîngîie pãrul. Au intrat în sat ºi omul zise:
– Nu vã cunosc, sînteþi strãini?
– Ea e strãinã, rãspunse bãrbatul, eu sînt de aici, al lui ªtefan Florenschi, cel din...
– Îl ºtiu pe ªtefan Florenschi, îl întrerupse omul nebãrbierit de o sãptãmînã, dînd în cai, dar atent la drumul întortocheat. De treabã
om. Dacã eºti al lui, apoi þie îþi face nuntã?
– Mie, rãspunse bãrbatul cu acelaºi zîmbet pînã la urechi ºi se uitã la fatã, care roºi.
– Cam tîrziu te însori, zise omul. Nu te mai cunoaºte satul, de cîþi ani ai plecat?
– De vreo zece, zise bãrbatul ºi plecã fruntea.
– Trãieºti la Chiºinãu, am auzit?
– Acolo.
– De, o fi fiind mai bine prin strãini?
Bãrbatul nu ºtiu ce sã rãspundã ºi tãcu.
– Mã tem sã nu ploaie, zise omul, ºi cei doi s-au uitat spre cer, dar n-au vãzut nici un nor ºi au strîns din umeri. Apoi au coborît,
bãrbatul fãcu un gest cu mîna în semn de salut cãruþaºului, ºi acela plecã mai departe fluierînd, dar în altã direcþie decît aveau ei
nevoie. Bãrbatul a mai întors capul ºi s-a uitat dupã cãruþã.
– E un om bun, zise el, cãruþaºul. Îl ºtiu bine. M-am bãtut cu bãiatul lui, cînd mai învãþam la ºcoalã.
– V-aþi bãtut de la o fatã? întrebã ea cu un zîmbet cald. Îi strãlucea faþa ºi era frumoasã.
Bãrbatul, cu cele douã genþi enorme în mîini, pãºea înainte pe o hudiþã, fata îl urma ºi el se opri la un moment dat. Obosise. κi
aprinse o þigarã ºi observã ochii consãtenilor privindu-l pe el ºi pe fata de alãturi. Cînd întîlnea ochii cuiva, clãtina din cap în semn de
salut.
– Aº vrea sã pun tranzistorul, mi-ar plãcea sã ascult puþinã muzicã, zise fata.
– Ai emoþii? Nu se poate. N-o sã fie frumos, aici nu se poate, n-a mai rãmas mult, uite cã se vede casa.
– Eu n-o vãd, zise fata.
– Uite bine, cea cu acoperiº verde, îi spuse bãrbatul, aruncã mucul de þigarã, ridicã genþile ºi s-au dus mai departe, printre casele
albe ºi verzi, ºi albastre, de parcã sãtenii s-au luat la întrecere cine-ºi face casa mai bãtãtoare la ochi ºi mai extravagantã.
– Pe aici, pe la voi, sînteþi grozavi, zise fata. Vopsiþi pereþii ºi desenaþi pe ei ºi puneþi oglinzi...
– A, da, rãspunse bãrbatul ºi dãdu din cap ca un cal nãrãvaº, sã-ºi arunce pleata din ochi, ºi apoi cînd s-au vãzut ajunºi aproape de
casa lui, fata îºi netezi pãrul ºi scoase din geanta de damã o oglindã micuþã ºi se privi.
– N-aº vrea sã mã creadã neglijentã, zise, ºi bãrbatul îi rãspunse cu un zîmbet larg, pînã la urechi, îl cam dureau braþele din umeri,
dar se simþi bine cã ajunse, cã în fine erau acasã ºi cã începeau sã se depene primele file din viaþa lor comunã, adicã o amintire
comunã sã le rãmînã pentru totdeauna, ºi bãrbatul... auzi numaidecît muzicanþii cum îºi încercau instrumentele ºi peste o clipã-douã
aveau sã interpreteze ceva excepþional de frumos ºi de trist, ºi de vesel, pentru cã melodia aceea de început purta un sens grav în
acordurile ei. Nunta avea sã înceapã abia mîine, în zori; nu chiar în zori, cînd se ridicã soarele de o sãgeatã la orizont, atunci începe...
Bãrbatul a pus jos genþile enorme, a deschis poarta ºi a lãsat fata sã treacã înainte, cu rãmãºiþa aceea de zîmbet fluturînd în urma lui,
îºi trase palmele peste faþã, de parcã ar fi voit sã ºteargã ceva, poate expresia obiºnuitã a trãsãturilor cu care a parcurs drumul prin sat,
sau poate oboseala; le alergã mama înainte, avea lacrimi în ochi ºi-o îmbrãþiºã mai întîi pe ea, ºi tata din pragul casei le striga ceva, dar
ei nu auzeau ce anume, ºi tata se duse pînã în casã, apoi se întoarse cu un ulcior ºi cu douã cãni de lut mult prea mari ºi le umplu cu vin
ºi îi întinse una fetei, iar una ºi-o lãsã sie ºi au bãut, ºi tata zise „pînã la fund, pînã la fund”, ºi fata se înroºi ºi bãu pînã la ultima
picãturã, ºi tata bãu pînã la urmã ºi trînti cana de prag ºi ea se sparse, cu un sunet sec, ºi tata izbucni în rîs ºi strigã sã i se aducã altã
canã, ºi i se aduse, ºi fata transmise cana mult prea mare bãrbatului, ºi tata umplu din nou cãnile cu vin roºu ºi bãu, ºi tînãrul bãrbat bãu
ºi el, ºi tata trînti ºi cana aceasta de prag, ºi se sparse ºi ea cu acelaºi sunet surd, ºi tînãrul bãrbat rîse, ºi fata rîdea, ºi tata le arãtã cu
ochii:
– Io-te cã n-a mai rãmas mult. Mai atîrnãm covoarele ºi e gata cortul, sã vinã nuntaºii, sã vinã chiar acu... ºi fata intrã în casã, iar tata
îl luã de umeri pe tînãrul bãrbat cu faþa încã plinã de oboseala drumului, mult mai înviorat dupã vinul bãut, sau din alt motiv, existau o
mulþime de motive sã se simtã bine, ºi au intrat împreunã în cort, ºi tata zise: „Zi, bre, cã nu e frumos, ia zi tu, cum e!”, ºi bãrbatul
zise: „Da, sigur, e foarte bine, dar îmi pare rãu cã n-am fost ºi eu sã lucrez la cort, ºtii, tatã...”, ºi se uitã la tata ºi acela zise: „Ia-te, bre,
ce naiba, n-am fost eu în stare?” Am avut mult de lucru, n-am putut sã vin în nici un caz” „Ei, asta e, las-o baltã”, apoi, dupã un timp,
îºi reveni parcã: „Hai în beci, hai sã vezi...” ºi s-au dus ºi îi arãtã cele cîteva butoaie, gãsi numaidecît un pahar ascuns acolo, sã nu dea
mama peste el...
– Mã duc dupã vioarã, zise tata. Mi-am fãcut lucrul, încolo sã fie bune femeile sã gãteascã, eu mi-am fãcut lucrul, ºtii cine cîntã la
nunta ta? Nu ºtii?
ªi se duse, iar tînãrul bãrbat cu oboseala drumului pe toatã faþa ºi cu pieptul plin de neliniºte ºi de bucurie, un soi aparte de fericire
rãmase acolo, îºi puse capul în piept, apoi veni tata, lepãind greoi pe scãri, cu vioara într-o mînã ºi cu arcuºul în alta ºi fredonînd ceva.
– Nu te superi? Nu eºti prea obosit? Ei bine, nu-i mare lucru, îþi trece, toarnã un pahar.
Aºteptã pînã bãrbatul umplu paharul ºi tata se uita la el cum umple paharul ºi închise ochii.
– Vai de capul tãu, zise. Îi fi fiind tu acolo la Chiºinãu cineva, da aici nu e mare treabã de tine... Ce sã-þi cînt? Sau nu vrei sã-þi cînt?
ªi aºa, cu vioara într-o mînã ºi cu arcuºul în alta, în mijlocul beciului, la lumina palidã a unicului bec electric, avea ceva de arbore.
ªi s-a fãcut noapte. ªi tatãl, înalt ca un brad ºi puternic, a cîntat la vioarã, ºi a plîns poate de bucurie, poate de tristeþea ce-l învelea, nu
ºtia, ºi fiu-sãu ghemuit pe un scãunel în umbrã îl asculta de acolo, cu fruntea rezematã în palme, înaltã ºi seninã, ºi zîmbea fiu-sãu, s-o
fi gîndit la fatã... ªi aºa i-a prins noaptea, uitaþi de toatã lumea acolo în beci, sau poate lumea pur ºi simplu i-a lãsat în pace, i-a fost
oarecum sã-i deranjeze, ºi faþa deschisã a tatei purta un zîmbet ironic, ºi faþa fiului cu trãsãturi regulate ºi grave luminate de un surîs
detaºat, ºi s-a auzit vocea mamei, care îi striga ºi-i certa cã o sã-i ia rãceala, ºi ei au ieºit ºi s-au dus la culcare. ªi fiul încercã sã-ºi
aminteascã mai tîrziu ce au vorbit acolo, în beci, ºi nu-ºi aminti, ºtia cã au bãut vin ºi au tãcut ºi cã tata se chinuise sã spunã ceva ºi n-a
mai zis, ºi el voise sã vorbeascã un lucru anume, dar i-o fi încurcat ceva ºi a rãmas în el lucrul acela, ºi i-a pãrut rãu, dar nu l-a vãzut
niciodatã bine conturat.

***
A auzit muzicanþii cîntînd în dimineaþa aceea ºi ºi-a zis cã anume în felul acesta trebuie sã se înceapã o nuntã adevãratã, sã-l
trezeascã din somn sunetele acelea vesele ºi el sã deschidã ochii ºi sã zîmbeascã ºi sã se ridice din pat, fredonînd dupã muzicanþi ºi sã
se îmbrace în camera lui, în faþa oglinzii, cã e mire ºi aºa se cade. κi zîmbi ironic ºi cu o mînã umezitã în prealabil îºi aranjã pãrul,
puþin cam lung, îºi puse hainele ºi ieºi.
– Eºti gata? îl întrebã tata ºi îi zîmbi, ºi el îi rãspunse: „Da, cred cã nu mai am nimic de fãcut”, ºi vorbi prea tare, ca sã audã fetele din
camera lor, de acolo prin uºa deschisã se rostogoleau valuri de rîsete ºi vorbe.
Apoi fetele au nãvãlit în camera lui ºi l-au poftit sã intre, cã e voie, ºi el se jenã puþin ºi roºi, apoi deschise uºa de la camera Miresei
ºi intrã ºi, cînd ridicã ochii ºi o vãzu, aproape cã n-o recunoscu. Bombãni ceva, se apropie ºi îi sãrutã mîna galant ºi se lãsã într-un
genunchi, ºi acum era vesel ºi fãcea glume, ºi ea se plecã spre el, ºi s-au sãrutat fugitiv, apoi cineva bãtu uºurel în uºã ºi apãru capul
frumos al mamei, ochii ei imenºi ºi albaºtri, inundaþi de luminã ºi de îngrijorare, toatã nunta se þinea pe umerii ei; zise:
– E timpul.
Apoi intrã ºi se uitã, plescãi din limbã ºi zise:
– Sînteþi frumoºi, mãi, sã nu fie de deochi, parcã aþi coborît dintr-un tablou...
Se întoarse ºi plecã, ºi au intrat fetele ºi bãieþii, ºi ei doi au ieºit þinîndu-se de mîini, ºi prietenii lui i-au întîlnit cu strigãte, ºi el ridicã
mîna ºi zise:
– Salut poporul...
ªi bãieþii, majoritatea cãsãtoriþi, îºi aveau soþiile alãturi, prietenii lui reuºiserã de mult sã se însoare ºi sã se aranjeze, erau gospodari,
ºi el era ultimul care le repeta „greºeala”, ºi ei toþi în cor i-au rãspuns:
– Ave Caesar... ºi au izbucnit în rîs, iar muzicanþii au cîntat marºul de nuntã, o altã melodie decît cea tradiþionalã ºi cunoscutã în
oraºe, o alta, cu un iz de pãmînt ºi de floare. ªi bãieþii din generaþia lui l-au înconjurat ºi l-au bãtut pe umãr.
– Unde ai gãsit-o, mã nene, cã se zice cã e de undeva din jos, iar cei din Þara de Jos sînt haini ºi rãi, n-ai putut gãsi un asemenea
odor pe aici prin satele noastre? glumeau ei, ºi Mireasa rîdea, ºi vorniceii au început a chiui, ºi toatã mulþimea ceea de lume s-a
rostogolit pe uliþele satului ºi s-au dus la nuni, ºi femeile mai în vîrstã ieºeau pe la garduri ºi îi priveau ºi se minunau cã, în fine, ºi al
lui ªtefan Florenschi se cãsãtoreºte ºi iatã cã face nunta în sat.
Apoi au trãit nunta ca într-un vis ºi au sosit rudele Miresei ºi nu se înþelegea nici în cer, nici în pãmînt ºi el încerca sã-ºi revinã din
buimãceala aceea generalã ºi din veselia aceea revãrsatã peste margini, cã era toamnã ºi lumea nu mai avea de lucru în cîmp, ºi mîinile
bãtãtorite ridicau paharele ºi bãrbaþii strigau „sã fii sãnãtos, coane mire, ºi dumneata, coanã mireasã, ºi conii nuni sã fie sãnãtoºi”, ºi
ridicau paharele, ºi nãnaºul ridica paharul ºi bea, ºi nãnaºa îi strigã sã nu bea, cã ei îs mulþi ºi, dacã te potriveºti ºi închini cu fiecare, nu
mai duci nunta pînã la capãt, ºi naºul zîmbea... ºi Mireasa zîmbea, ºi toatã lumea rîdea, ºi se pãrea cã nu se mai terminã veselia ºi
hãrmãlaia, dar nunta e nuntã ºi nu e numai bucurie, mai e ºi o imensã tristeþe ºi durere, o atît de mare tristeþe, încît vine un moment
cînd se lasã o liniºte de mormînt, o liniºte eternã adusã din adîncurile secolelor neatinsã, ºi trece liniºtea aceasta de la o nuntã la alta, ºi
nimeni nu-i poate da un nume, ºi atunci muzicanþii se pare cã înmãrmuresc ºi ei în luminã; numai vioara ºi toba, vioara care îi cîntã
miresei ºi îi ogoieºte sufletul, ºi toba care îi aminteºte mirelui cã viaþa e viaþã ºi cã sã fie mereu de veghe ºi mereu gata sã apere cinstea
casei. ªi atunci se apropie naºii ºi i se scoate miresei vãlul, ºi lumea nu se mai poate reþine, ºi unii izbucnesc în plîns, ºi plînsul ºi vioara
ºi toba ºi amintirile ºi obiceiul strãmoºesc ºi toatã lumea care a fost ºi care va mai fi pe acest pãmînt se strînge în jur, se strîng toþi într-
un ghem, ºi plînsul lor e greu ºi crîncen. ªi dacã n-ar fi fost acest plîns în care se adunã laolaltã ºi se cristalizeazã într-un tot întreg
durerea ºi bucuria, dreptatea ºi nedreptatea, singurãtatea ºi credinþa ºi cîte încã altele, ce rost ar mai avea nunta?
ªi el simþi umerii slabi ai Miresei zguduindu-se la pieptul lui ºi capul mamei, ºi cel cãrunt ºi îndãrãtnic al tatãlui, ºi capul lui, ºi toþi
împreunã erau un pãmînt ºi o iarbã. ªtia foarte bine cã nu va uita niciodatã sunetul de alarmã ºi bãrbãtesc al tobei, bubuitul ei îi va
aminti totdeauna cã el de azi înainte va þine cinstea casei lui ºi a pãrinþilor lui...
Pentru cã ce altã avere mai poate avea omul...
ªi atunci le-au dat: lui vinul ºi ei pîinea. ªi au cinstit lumea cu vin ºi cu pîine, ºi lumea mînca printre lacrimi, ºi o durere îl strãpunse
atunci ca un fulger – în faþa sãtenilor lui, bãrbaþi bãtrîni ºi tineri, femei cu mîini negre ºi bãtãtorite, pentru cã pãmîntul le intrase în
carne...

***
Dar a chiuit cineva. A chiuit cineva, ºi muzicanþii au început ciuleandra, melodia aceasta a vieþii, a iubirii ºi a morþii, ºi lumea
începu sã þopãie ºi sã strige, ºi feþele se înseninau o datã cu înteþirea acestei ciudate melodii, ºi ei doi erau în casã, ºi mirele privi
nuntaºii prin fereastrã ºi cãzu din nou fulgerul peste el, durerea cã dupã atîþia ani trãiþi departe de sat uitase unele lucruri, ºi acolo în
casã cãzu în genunchi ºi izbucni în plîns, ºi acum plîngea numai el ºi se întreba: „unde am fost pînã acum?”, ºi mîinile calde ale
Miresei care nu mai era mireasã, ci nevastã, i-au ajutat sã se ridice, ºi zîmbetul ei îi alungã durerea.
– Ce ai, bãdiþã?
– Calul, gemu el. Un cal, mai repetã el ºi ieºi în prag, ºi era palid ºi se repezi la cai, ºi unul din vornicei îl înþelese ºi îi dãdu cãpãstrul,
ºi el încãlecã ºi îºi înfipse cãlcîiele în burta animalului, ºi acela se ridicã în douã picioare ºi o luã la goanã; ºi vîntul îi ºuiera în urechi, ºi
el îºi reveni undeva la marginea satului, ºi erau numai brazde în jur ºi pãmîntul respira tihnit ºi viguros. κi pierdu privirile în depãrtare,
acolo unde cerul se îngemãna cu pãmîntul. Întoarse capul înapoi ºi îi mîngîie crupa cu o mînã tremurîndã, dar sigurã.

***
Apoi a fost sãrutul lung ºi adînc al celor doi, dupã ce se potolise larma ºi nuntaºii obosiþi ºi chercheliþi s-au retras pe la casele lor,
îmbogãþiþi cu încã o bucurie mare cît toate zilele, ca apoi încã multe sãptãmîni în ºir sã-ºi aminteascã nunta ca pe o sãrbãtoare rarã în
viaþa lor obiºnuitã – apoi n-a mai fost decît respiraþia seninã a celor douã corpuri tinere, unul lîngã altul. ªi prin zilele lor comune ce
aveau sã vinã, încã ani lungi avea sã stãruie lumina nunþii, ºi în visele lor de noapte aveau sã se perinde scenele întipãrite în memorie.
ªi-au luat rãmas bun la uºa autobuzului, ºi bãrbatul cu ochi verzi îi ajutã tinerei femei sã urce, aranjã genþile enorme, s-au mai salutat
prin fereastra autobuzului cu bãtrînii, ºi cei doi bãtrîni au petrecut autobuzul cu ochi împãienjeniþi de lacrimi ºi s-au întors acasã, un
pic mai îmbãtrîniþi ºi poate mai însinguraþi decît au fost vreodatã.
ªi acum se întorceau la casa lor cei doi. Femeia arãta puþin obositã ºi îºi lãsã capul pe umãrul bãrbatului, ºi bãrbatul îi mîngîie pãrul,
ºi ea adormi foarte repede ºi în vis era din nou mireasã, dar de data aceasta, acolo, la casa lor, la Chiºinãu...

DEMARKAS
Vîntul de Nord se trezi. Înaintea lui Demarkas se trezi vîntul de Nord ºi bãtu cu degetele îngheþate în fereastra casei lui mici, ºi el
auzi prin somn ºi zîmbi ºi îºi duse mîna la frunte, îl durea capul. În ultimul timp simþea deseori o durere insistentã mai mult în
regiunea creierului mic (aºa îl lãmuri tînãrul medic de la oraº) ºi în clipa urmãtoare, trezit complet, îi pieri zîmbetul, ºi cu faþa
îngheþatã într-o grimasã se dãdu jos din pat. Mai întîi picioarele albe, slabe ºi subþiri, ca niºte rãdãcini bolnave de arbore, rãdãcini albe
în pãmîntul negru, amorþit, abia l-au transportat pînã la masã, ºi acolo se aºezã pe unicul scaun din faþa mesei ºi îºi puse coatele pe
masa acoperitã cu o pînzã cîndva orbitor de albã, acum însã... ei bine, tocmai în clipa aceea auzi tusea reþinutã a bãtrînei, avea grijã sã
nu-i tulbure somnul, nu ºtia cã era treaz ºi aºezat pe unicul scaun, în faþa mesei ºi cu fruntea rezematã în palmele desfãcute. ªuviþele de
pãr încã negru strãluceau obosit ºi umed în lumina palidã a dimineþii. Prin fereastrã se întrezãrea o margine de cer, mai exact se
întrezãreau numai norii grei ºi compacþi, negri ºi mult apropiaþi de pãmînt. Dintr-o clipã în alta se aºtepta sã plouã. Bãtrînul îºi
îndreptã bustul, miºcã picioarele dintr-un loc în altul.
În clipa aceasta se deschise larg uºa ºi intrã o femeie tînãrã, de vreo treizeci de ani, blondã ºi subþire, anume subþire, cum pot fi
numai femeile nordice. κi îndreptã pãrul cãzut pe faþã, un pãr blond ºi bogat, ruinat peste umeri, pãrea o zînã, dar foarte pãmînteascã.
Apoi aduse un pahar verde ºi ceainicul. Umplu paharul, în camerã se rãspîndi parfumul ceaiului indian ºi bãtrînul fãrã sã o priveascã îi
mulþumi cu o clãtinare a capului de sus în jos.
Eram pentru a doua oarã, dupã mai mulþi ani, într-un þinut nordic ºi ceea ce mã uimi în Lituania – mulþimea de mesteceni, risipiþi
în singurãtate pe cîmpiile acoperite în toamna aceea de zãpadã. Într-o zi, pe cînd þineam drumul spre Kaunas, am coborît din autobuz,
însoþitoarea mea, o femeie drãguþã, dormea de mult cu capul lãsat pe umãrul meu. M-am ridicat, l-am rugat pe ºofer sã stopeze,
femeia nu s-a trezit ºi eu am putut sã cobor ºi sã o pornesc aiurea... Am respirat adînc aerul umed, îmi pãtrunse pînã în adîncul
plãmînilor ºi ca totdeauna sau aproape ca totdeauna cînd sînt singur ºi prin creier îmi rãtãcesc gînduri de ploaie ºi vînt, am vrut sã
fumez ºi am cãutat numaidecît þigãrile în buzunarul paltonului. Dar nu le-am gãsit, am scuipat de ciudã, am înjurat pãmîntul cleios ce
mi se lipea de cizmele scurte ºi am pornit încet în direcþia unde dispãruse autobuzul: spre Kaunas.

Iatã ce mi-am amintit pe drum. M-am trezit pe la ora ºapte dimineaþã, încã nu izbutisem sã mã dezobiºnuiesc, ºi în fiecare
dimineaþã, pe la ora ºapte, prin somn, auzeam vocea piþigãiatã a sergentului: „Trezirea”. Mã trecu un fior de groazã, mi-am vîrît capul
sub perna moale, dar n-am mai putut adormi. Se auzea numai tic-tacul ceasornicului de pe masã, lumea din hotel mai dormea încã. Mi-
am aºezat perna sub cap, sã-mi fie mai comod, ºi cu ochi stinºi priveam nedumerit peretele din faþã. Straniu, mi se pãrea cã peretele se
miºcã, se îndepãrteazã, ºi în camera mea pãtrund cîmpia umedã ºi cerul posomorît, iar în mijlocul cîmpiei ca o lumînare – un
mesteacãn. Singur. Am închis ochii, m-am ridicat din pat ºi m-am dus la masã. Am cãutat hîrtia din sertarul mesei, dar n-am gãsit nici
o filã; aveam ochi grei, iar peretele continua sã disparã, ºi mesteacãnul nemiºcat, ca de piatrã, strãlucea în lumina posomorîtã. Poate e
Demarkas, mi-am zis. Am zîmbit la gîndul acesta.
Mi-am aprins o þigarã ºi stãteam în faþa mesteacãnului alb ºi singuratic. Cãdea amurgul ca o pasãre obositã, neagrã ºi umedã. Abia-
ºi trãgea rãsuflarea. Mesteacãnul fãrã frunze, scheletic, cu crengile desfãcute a rugã. Pãrea cãzut în genunchi. Cerul îi refuza însã
minuscula fãrîmã de dragoste, care l-ar fi fãcut puþin mai nesingur.

În ochii femeii – apele verzi ale Balticii. În ochii bãtrînului – malurile ei nisipoase. ªi numai ochii copilului erau limpezi ºi incolori.
Pentru cã nu purtau în ei nici apele mãrii sãrate, ºi nici culoarea obiºnuitã a malurilor ei. Bãtrînul îi promisese sã-l ia în barca cu motor,
dar pînã la urmã îl amîna pe mîine, ºi acel mîine, pe care îl aºtepta bãiatul cu atîta nerãbdare, nu mai sosea.
În dimineaþa aceea bãiatul se trezi mai devreme ºi cu ochi somnoroºi se urcã pe genunchii lui Demarkas. Îl trase de mustaþã ºi
chicoti. Bãtrînul îl mîngîie pe cap cu palma lui mare ºi asprã.
– Adu-mi luleaua, bãiete, zise bãtrînul.
Copilul se dãdu jos ºi, chiuind, alergã prin bucãtãrie în camera cealaltã. Bãtrîna de la bucãtãrie îl probozi.
– Viktoras, fii cuminte, nu stã frumos, eºti bãiat mare.
Copilul însã nu vroia sã fie bãiat mare, se vroia mai degrabã barcã cu motor ºi pescar în acelaºi timp ºi, duduind, îi aduse bãtrînului
luleaua.
– Iar vrei sã fumezi? se auzi vocea piþigãiatã a bãtrînei. ªtii bine cã nu þi se poate.
– Mai fac eu ceva în vorbele medicului, rãspunse bãtrînul. Cum sã nu fumezi? Nu vezi ce timp e? Nu mai ies bãieþii în mare. Îmi
pare rãu de ei, ce crezi tu? Cã dacã nu ies în mare, ce mãnîncã? E tocmai timpul potrivit pentru pescuit ºi cu vîntul acesta nu se poate
pescui. Da preºedintele le-a interzis. Cã nu sãrãceºte colhozul, aºa le-a zis. Dar nu se gîndeºte cã timpul nu aºteaptã.
– Opreºte-te odatã. M-ai convins! strigã bãtrîna potolit ºi oftã.
Bãtrînul îi fãcu bãiatului din ochi. Acela îi aduse chibriturile ºi chisetul cu tutun aromat.
Apoi veni o zi seninã, un strop de primãvarã în toiul toamnei reci ºi urîte, bãtrînul ieºi în faþa casei, apãru ºi bãiatul ºi-l trase de
mînecã:
– Azi e zi bunã, zise bãiatul. ªi tu mi-ai promis.
– Da, rãspunse bãtrînul. E o zi foarte frumoasã astãzi.

...Umbrele celor doi cãdeau moale pe nisipul de aur. Dar înainte de a fi cãzut umbrele lor pe nisipul de aur, bãtrînul observã silueta
femeii acolo, pe malul mãrii. ªi bãtrînul se întrebã unde o fi plecat Alfonsas. Parcã nu m-a anunþat cã pleacã astãzi. A fost ieri, dar nu
mi-a spus cã vrea sã plece undeva, n-avea dispoziþie, avea ochi tulburi ºi se uita cam sãlbatic, nu ºtiu ce-o fi avînd. Nu le prea merge
lor casa, îmi pare rãu de el, mai mult pentru fiicã-mea, mi se rupe inima cînd o vãd aºa cum este. κi închipuie ea cã eu sînt vinovatul.
Acum nu mai are importanþã.
– Hai, Viktoras! strigã bãtrînul ºi copilul sãrind de pe un picior pe altul îl ajunse ºi se aninã de mîna lui.

Iar silueta aceea de femeie pãrea un mesteacãn alb ºi singuratic pe malul mãrii, nu o salcie, ci anume un mesteacãn, ºi pãrul ei blond
îi ajungea pînã la brîu, ºi apoi un vînt uºor se pãrea cã o clatinã.

Fata asta a mea, se gîndi bãtrînul, ºtiu bine, nu e fericitã, ºi vinovatul sînt eu, pentru cã atunci, în seara aceea, îmi amintesc
amãnunþit vorbele noastre, mai ales cuvintele mele:
– Nu mai intru în casa aceasta, am strigat ºi i-am privit ochii de sticlã ºi aºteptam ce o sã-mi rãspundã; sincer sã fiu, mã temeam cã o
sã plece, era hotãrîtã s-o facã. În clipa aceea fata mea ar fi plecat pentru totdeauna ºi am vrut sã-mi retrag cuvintele... N-am fãcut-o, i-
am întors spatele ºi am ieºit.
– E ºi casa mea! am auzit-o strigînd, dar nu atît de rãspicat cum mã aºteptasem.
– Nu intri în casa aceasta dacã te duci la el. Nu te închid în casã, nu pun lacãt la uºã, dar, dacã te mai vãd cu el, nu mai eºti fiica mea.
– Nu-þi place pentru cã e strãin? Pentru cã nu umblã la mare ca tine ºi pentru cã...
Nu mai avu putere sã continue, izbucni în plîns. Aºa, cu ochii în lacrimi, a umblat o sãptãmînã sau mai bine de o sãptãmînã, apoi s-a
ogoit, iar într-o searã a venit Alfonsas ºi n-a mai plecat. A rãmas în casa noastrã. E pescar ca ºi mine, Alfonsas. Un an în urmã
pescuiam împreunã. Nu înþeleg de ce nu-i place Mariei.

L-am vãzut cînd a venit ºi s-a aºezat pe piatra aceasta pe care stau eu acum. Aici aveam obiceiul sã ne întîlnim. Pe piatra aceasta –
un granit roºietic, mi se pare cã mai pãstreazã în el cãldura mîinilor lui... Cînd l-am vãzut prin fereastrã plimbîndu-se, înalt ºi subþire,
în haina lui militarã, mi-am cãutat pantofii, am vrut sã mã duc la el.
...Intrã tocmai atunci tata ºi-mi urmãri mersul privirilor ºi se încruntã. Mi-a spus sã n-o fac pe nebuna, ºi avea ochi reci, dar nu ºtiu de
ce mi se pãru foarte îmbãtrînit, trupul îi slãbise ºi vocea îi tremura, ºi haina aceea a lui atîrna ca un sac pe umerii pleoºtiþi. Mi se fãcu
milã de el. Probabil, din cauza aceasta n-am avut putere sã mã întorc ºi sã trîntesc uºa. ªtiam cã nu mai existã nici o posibilitate de
întoarcere. „În grija cui îi las pe ei, bãtrînii?”, m-am întrebat. „Cine le dã o canã de apã?”, m-am întrebat. Am izbucnit în plîns, am tras
perdeaua sã nu-l vãd pe el ºi m-am trîntit în pat. I-am simþit vecinãtatea încã mult timp, se mai afla acolo, poate noaptea întreagã
rãmãsese sã strãluceascã lîngã piatra aceea, mã aºtepta ºi-i auzeam vocea, care mã striga.
– Maria, Maria, Maria!...
ªtiam cã-mi repetã numele, îl ºoptea în mii de nuanþe, ºi ochii lui erau verzi ca apele mãrii, îl întrebasem deseori de unde are ochii
aceºtia verzi, ºi el zicea cã a furat culoarea mãrii pentru mine ºi a aruncat-o în ochi ca sã-mi placã mie, ºi apoi cînta ceva într-o limbã
necunoscutã ºi neobiºnuit de muzicalã, îmi plãcea sã-l ascult, ºi-mi mai plãcea sã-i mîngîi pãrul negru ºi moale, ºi mîinile lui...
– Eºti cea mai frumoasã fatã din Galactica noastrã, zicea el. Apoi îºi revenea. Vorbesc banalitãþi, nu?
De asta se temea mai mult, de banalitãþi ºi de copilãrii, ºi vorbea uneori lucruri stranii ºi mã ruga sã-i înregistrez pe bandã de
magnetofon muzicã clasicã, dar la radio nu se prea transmitea muzicã clasicã, ºi ce-i propuneam eu, muzicã modernã, nu-l prea miºca,
ridica din umeri zîmbind.
– Sînt un om din secolul trecut, zicea. Nu înþeleg muzica aceasta ºi încã foarte multe lucruri nu le înþeleg, sincer sã fiu...
Trãiam timpuri de mare tristeþe, ºi de multe ori îl gãseam vorbind cu el însuºi în limba lui, vorbea frumos, poate poezii vorbea, nu
ºtiu bine, mã ascundeam în umbra pietrei ºi-l ascultam. Dar nu puteam sã-l ascult mult timp, pentru cã mã descoperea imediat ºi se
întorcea zîmbind ºi se pãrea cã zîmbetul lui e un amurg liniºtit, multicolor, dar un amurg totuºi. Nu mai vreau sã-mi amintesc, mi se
face rãu ºi-mi vine sã plîng atunci cînd mã nãvãlesc amintirile. Eu sînt vinovatã, doamne, eu sînt vinovatã!

...ªi atunci cînd coborîsem din autobuzul pentru Kaunas aveam ceva de spus mesteacãnului singuratic. Nu ºtiu de ce, îmi închipuiam
cã trebuie sã-mi cer iertare, pentru o vinã pe care n-o înþelegeam prea bine, ºi am cãzut, în glumã, într-un genunchi în faþa lui ºi am
strigat: „Ave Cesare”, ºi nu mi-am cerut iertare, deºi acesta fusese gîndul primar, ºi am regretat mai tîrziu.
Mi-am scos cravata mai întîi, ºi am aruncat-o. Atunci aveam dreptul s-o arunc, aº fi putut chiar sã-mi schimb haina militarã pe una
civilã ºi sã-mi las plete ºi barbã, pentru cã – în fine – eram liber sã fac orice. M-am aºezat pe piatra ceea, mi-am descheiat haina ºi
cãmaºa... Nu, nu eu fãcusem toate acestea: soldatul de atunci, proaspãt demobilizat, el îºi descoperise pieptul ºi trase adînc aer în
plãmîni ºi cãutã cu ochii silueta fetei în fereastra casei, dar ea nu apãru. Nici peste o orã nu apãru. ªi cãdea amurgul peste el, peste
cãtunul acela, ºi vîntul mãrii îi acoperea gîndurile, ºi pasãrea roºieticã ºi umedã, pasãrea imensã bãtea din aripi ºi el îºi pleca tot mai
mult capul ºi-i ºoptea numele, dar ea nu venea. În casa de unde trebuia sã aparã, nu se aprinse lumina, ºi-i venea tot mai greu sã
desluºeascã conturul, pasãrea nopþii îºi lãsa aripile uriaºe tot mai jos. Se întuneca iarba. Mai întîi însã fostul soldat observã cã i se
întunecã ºi picioarele o datã cu iarba ºi le pipãi cu mîini tremurînde, erau la locul lor, încercã sã le miºte, dar pe umeri avea greutatea
pãsãrii uriaºe, ºi nu le putu miºca. Se ghemui tot mai mult ºi mai mult ºi o strigã pe nume de cîteva ori: Maria, Maria, Maria... Dar nu-ºi
auzea vocea, i-o acoperea fîlfîitul aripilor imense, ºi el trãia senzaþia cã se prãbuºeºte în pãmînt, nu mai putea miºca picioarele, ºi apoi
peste scurt timp – nici mîinile. Îl mai slujea numai creierul, ºi soldatul repeta mereu acelaºi nume de femeie, iar în faþa ochilor avea
fotografia fetei, mai exact portretul ei, ºi gîndurile lui se transformau în culori... Pasãrea neagrã ºi umedã cuceri pe de-a-ntregul malul
ºi cãtunul ºi chiar întreaga mare din preajmã, ºi el îi simþi respiraþia ostenitã, fierbinte. Îl durea capul. Pãrea cã i-l strînge în cercuri de
oþel ºi mai reuºi sã strige... apoi se prãbuºi, ºi numai rîsul victorios al pãsãrii negre se rostogoli pînã departe. Sufletul lui pãrãsi corpul
ºi se fãcu coloanã de luminã.
Trupul lui ajunse prada pãsãrii negre. Sufletul însã continua sã rãtãceascã pe malul mãrii, fulgerînd nopþile ºi strigînd acelaºi nume.

Mi se pare cã nu mi-a rãmas nimic din vechile suferinþe ale soldatului. Mi-a rãmas numai încrederea lui oarbã cã ea va veni odatã ºi
odatã. Mai continuu sã o aºtept cu acelaºi zîmbet naiv ºi încrezãtor. Au trecut prea mulþi ani de atunci, n-ar fi trebuit sã cobor din
autobuzul pentru Kaunas ºi sã rãtãcesc singur prin cîmpia imensã ºi umedã. De ce am venit aici de fapt, pe malul Balticii? Ca sã mai
trãiesc o datã durerea care putuse sã se cicatrizeze? Sã se acopere cu praful ucigãtor al vieþii cotidiene. Ce voiam?
Nu mi-am dat seama încã acolo, la Chiºinãu, cã o întoarcere la cele trãite cu timp în urmã e imposibilã? Dar asta mã îndemnase,
scrisorile ei, care mai continuã sã vinã pe numele meu. Scrisori rãmase totdeauna fãrã rãspuns. Ea m-a rugat sã nu-i scriu niciodatã. Ce
ºtiu din rãvaºele ei? Cã are un copil – Viktoras, cã soþul ei Alfonsas e pescar, din acelaºi cãtun cu ea ºi cã oricum trãiesc împreunã ºi cã
ea e tristã. Acum, dacã apar, ce se întîmplã?
Maria, Maria, Maria! Îmi aud vocea.
Cîmpia e tot umedã ºi pustie, cade o ploaie mãruntã. Mestecenii albi, ca niºte lumînãri de stearinã, ce pot înþelege ei?
Mã îndrept spre ºosea! Trebuie sã mã întorc la Chiºinãu ºi... sã nu uit. De ce sã uit? Dacã am uita clipele cele mai frumoase din
viaþã, cum am mai trãi? Cele mai frumoase clipe!
Mi-au rãmas totuºi multe din vechile suferinþe ale soldatului, dar nu mai aºtept minunea cu acelaºi zîmbet naiv ºi încrezãtor. Pur ºi
simplu încerci uneori sã te scuturi de praf ºi sã te întorci în tinereþe ºi, dumnezeule, ce loviturã grea te aºteaptã, pe nedrept, n-ai unde te
întoarce. Tot ce-ai lãsat în urma ta, a ars? Nu mai e Maria, tînãrã ºi aerianã ca o pasãre albã, nu mai e Demarkas, bãtrînul pescar
îndãrãtnic, gata oricînd sã mã goneascã de lîngã casa lui ºi nu mai e buna mamã a Mariei, care mã întîmpina cu un zîmbet complice?
N-a mai rãmas nimic? De ce, doamne, atunci am luat avionul pentru Vilnius? Sau ca sã uit mãcar pentru cîteva zile cã nu sînt decît un
oarecare contabil la o oarecare întreprindere de prelucrat cherestea? Asta e toatã biografia mea? Acesta sînt eu – omul de acum. Dar
tot eu, omul de acum, sînt ºi soldatul de atunci, care dupã demobilizare aºteptase o fatã, sã se însoare, ºi dacã lucrul acela s-ar fi
întîmplat, cine ºtie cum ar fi decurs viaþa mea de mai departe.
 Da, trebuie sã mã întorc la Chiºinãu. Nu mai are nici un rost cãlãtoria prin þinutul baltic, mai ales pe un timp ca acesta. De fapt, am
cumpãrat foaia de drum absolut întîmplãtor. O aveau în plus ºi mi-au propus-o tovarãºii de la comitetul sindical.
– Vrei? m-au întrebat.
Ce m-a apucat, am încuviinþat din cap, mi-am fãcut bagajele, mi-am sãrutat soþia ºi iatã-mã aici. Cît e de simplu, Dumnezeule! Atît
de simplu, încît la început n-am fãcut nici o legãturã între visurile mele permanente de a mai vizita o datã locurile acestea ºi plecarea
mea. Abia mai tîrziu, în hotel, dupã visul din noaptea trecutã mi-am dat seama cu adevãrat ce se întîmplase.
Acum mai sînt în stare s-o caut pe Maria? Pasãrea albã – floare de nord.
Mã îndrept spre ºosea. Voi lua un autobuz pentru Vilnius, iar de acolo – avionul la Chiºinãu. ªi voi continua sã primesc scrisorile
Mariei cu adresa: „Post-restant”, fãrã sã-i pot rãspunde. Fãrã sã-i pot spune cã am ºi eu soþie ºi copil ºi un început de chelie, ºi cã merg
la fotbal, îmi place sã privesc seara, dupã lucru, emisiuni la televizor ºi cã, de fapt, îi sînt recunoscãtor Mariei cã nu-mi permite sã-i
scriu. Rãvaºele ei sînt foarte frumoase. Mai e tînãrã Maria? Nu i s-a depus pe suflet praful ridicat de roþile automobilelor în vitezã,
ochii ei n-au devenit ºterºi ºi nepãsãtori? Mai e vuietul mãrii în preajma ei? Inevitabila curgere a timpului n-a lovit-o?
Mai stã poate pe malul mãrii ºi mai aºteaptã bãiatul în hainã militarã.

Dumnezeule, ce þi-am fãcut, Demarkas, de m-ai lovit atunci? ªi eu, de ce eram atît de tînãr ºi n-am putut sã ripostez? ªi de ce tu,
Marie, n-ai fost mai tare? ªi marea, ºi noaptea, ºi cîmpia, ºi mestecenii de ce m-au privit cu ochi plini de urã, ca pe strãin? N-am vrut sã
schimb nimic din ordinea voastrã, atît doar, s-o iau pe Maria.

Bãtrînul Demarkas echilibrã barca ºi-i fãcu semn bãiatului sã urce. Apoi dãdu drumul motorului ºi mai vãzu cum femeia – fiica lui –
se ridicã ºi se îndreptã spre casã. Unde o fi plecat Alfonsas? se gîndi. Mîngîie pãrul blond al bãiatului, ºi copilul ridicã ochii spre el
zîmbind...