M O D U L U L

TEHNOLOGIA
PRELUCRĂRII LEMNULUI

M O D U L U L
AMINTEŞTE-ŢI
Ce meserii legate de prelucrarea lem-
nului cunoşti?
1
Atelier de lemnărie
2 re se pune un suport de lemn ori se reglează înălţimea mesei.
a f
e
c dedesubt (fig. 2 b). Faţa tejghelei reprezintă o scîndură înzestra-
2 tă cu dispozitive de strîngere – unul longitudinal (fig. 2 c) şi altul
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI
d găuri dreptunghiulare, în care se introduc pene de lemn ce ser-
b
Tejghea de tîmplărie
DICŢIONAR
Atelier – local înzestrat cu unel-
tele sau maşinile necesare, în ca-
re se desfăşoară o muncă meş-
teşugărească; locul de muncă al
unui tîmplar sau artist plastic.
Proces tehnologic – un set de
procedee, operaţii şi metode de
prelucrare a materiei prime exe-
cutate într-o anumită ordine cu
scopul de a obţine un produs finit.
1 ATELIERUL DE LEMNĂRIE
STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte locul tău de muncă în atelierul de lemnărie;
• vei cunoaşte locurile de păstrare a instrumentelor;
• te vei familiariza cu regulile de protecţie a muncii în atelier.
LOCUL DE MUNCĂ
AL ELEVULUI ÎN ATELIERUL DE LEMNĂRIE
Calitatea îndeplinirii oricărui proces tehnologic depinde în mare
măsură de organizarea locului de muncă. Din punct de vedere
igienic, locul de muncă trebuie să fie bine iluminat şi aerisit, să fie
dotat numai cu uneltele şi sculele necesare pentru lecţie. Un loc
de muncă bine organizat înlesneşte activitatea elevilor.
Masa de lucru a elevului în atelier (fig. 1) se numeşte tejghea
de tîmplărie (fig. 2). Pentru comoditate, tejgheaua se fixea-
ză la o înălţime care să-i permită celui care lucrează să ajungă
liber cu braţele întinse pînă la ea. Dacă e nevoie, sub picioa-
Tejgheaua este compusă din două părţi: faţa (fig. 2 a) şi partea
transversal (fig. 2 d) – şi cu un uluc pentru păstrarea sculelor şi
instrumentelor (fig. 2 e). În partea din faţă a tejghelei se găsesc
vesc pentru fixarea pieselor (fig. 2 f). După terminarea lucrului,
instrumentele se păstrează în locuri speciale (fig. 3).
MESERIA LEMNARULUI
Orice meşter-lemnar trebuie să poată executa următoa-
rele procese tehnologice:
– precizarea modelului articolului de confecţionat, executa-
rea desenului tehnic şi a celui de asamblare;
– pregătirea instrumentelor, alegerea materialelor şi semifabri-
catelor care să corespundă dimensiunilor necesare şi calităţii;
– respectarea consecutivităţii proceselor tehnologice la con-
fecţionarea articolului;
– măsurarea şi trasarea dimensiunilor articolului pe material
după desenul tehnic executat anterior;
– executarea diverselor operaţii de prelucrare a lemnului (tă-
ierea, rindeluirea, găurirea, dăltuirea etc.);
– asamblarea (îmbinarea) pieselor articolului;
– fasonarea şi finisarea (chituirea, ceruirea, lustruirea, pirogra-
varea, cioplitul artistic al lemnului, vopsirea, lăcuirea).
REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI SANITAR-IGIENICE M o d u l u l 3
În atelierul de lemnărie, fiecare elev e obligat: 3
• să poarte haine speciale (halat, şorţ, bască); să dispună de rechi-
zitele necesare (caiet, penal, riglă, radieră, creion, agendă);
• la începutul lecţiei, să-şi pregătească locul de muncă, să îndepli-
nească indicaţiile profesorului;
• să aibă grijă de instrumente şi utilaj;
• la propunerea profesorului, să-şi întrerupă lucrul şi să-i îndepli-
nească indicaţiile;
• să aerisească atelierul la orele stabilite;
• la sfîrşitul lecţiei, să facă ordine la locul de muncă, să predea pie-
sa, să-şi cureţe hainele, să se spele pe mîini.
Lucrînd la tejghea, elevul trebuie să respecte următoarele reguli:
• să ferească tejgheaua de umezeală;
• la fixarea pieselor cu ajutorul mecanismului cu şurub, să mişte
uniform dispozitivele de strîngere, pentru a evita defectarea lor;
• să nu facă pe faţa tejghelei tăieturi, zgîrieturi, inscripţii etc.;
• pentru a mişca penele în sus şi în jos, să folosească numai cioca-
nul de lemn;
• după terminarea lucrului, aşchiile se vor mătura cu o perie; nu
vor fi suflate cu gura, deoarece ar putea să nimerească în ochi.
Păstrarea instrumentelor în locuri speciale
Pentru a preveni accidentele, elevul:
• nu va părăsi locul de muncă fără permisiunea profesorului;
• nu se va juca cu instrumentele, nu va învîrti mînerele aparatelor; E BINE SĂ ŞTII
• nu-şi va sustrage colegii de la lucru; LEMNARUL este meseriaşul care se ocu-
• nu va pune în funcţiune aparatele electrice, fără permisiune. pă cu prelucrarea lemnului, confecţio- 3
Cultura muncii: nînd mobilă, ferestre, uşi şi diverse obiec-
• hainele de lucru trebuie să fie îngrijite; te de construcţie din lemn. În funcţie de
• elevul va avea în buzunar o cîrpă curată de şters mîinile şi instru- obiectele pe care le face, se mai numeşte
mentele; tîmplar, dulgher sau bărdaş (reg.).
• instrumentele se aranjează la locul lor; Tîmplarul confecţionează mai ales
• lucrările trebuie executate calitativ şi la timp. obiecte de mobilier, iar dulgherul –
garduri, poduri din lemn, poloboace,
lemnăria unei case.
VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. Descrie locul de muncă în atelierul de lemnărie.
2. Explică, ce reprezintă procesul tehnologic?
3. Găseşte 4-5 deosebiri între tejgheaua de tîmplărie şi o ma-
să prelucrată artistic (vezi figura alăturată).

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. Cu ajutorul dispozitivului de strîngere şi al ciocanului de
lemn, fixează o piesă între două pene.
2. Completează în permanenţă un portofoliu cu regulile de
protecţie a muncii la efectuarea fiecărui proces nou însuşit.
Masă decorată prin crestare

M O D U L U L
AMINTEŞTE-ŢI
1. Din ce se constituie arborele?
2. Funcţiile materialului lemnos.
2LEMNUL –
MATERIAL DE CONFECŢIONARE
STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte speciile de lemn şi caracteristicile lor;
• vei înţelege proprietăţile, calităţile şi defectele materialului lemnos;
• vei deosebi semifabricatele lemnoase.

4
SPECIILE DE LEMN
Lemnul este una din cele mai mari bogăţii naturale şi are o lar-
gă întrebuinţare. Omul îl utilizează în diferite scopuri: ca sursă
de oxigen, căldură, hrană, sănătate şi material de construcţie. Pe
parcursul mileniilor, acest material a fost o însemnată sursă de
producere a obiectelor de necesitate personală şi utilizare socială.
Lemnul este produsul principal al pădurii. Arborii care cresc în
pădure sînt plante lemnoase şi se clasifică în trei grupe: foioase,
 Priveşte imaginea, numeşte părţi-
conifere şi palmieri. În pădurile noastre cresc multe specii de fo-
le principale ale arborelui şi funcţii-
le lor.
ioase şi conifere, care furnizează cel mai variat material lemnos.
Foioasele sînt arborii cu frunze late şi căzătoare. Lemnul de
FOIOASE 5
fag, stejar, carpen, salcîm, arin, ulm, frasin este considerat
lemn tare şi se utilizează la fabricarea mobilei, la construcţia
4 clădirilor, căilor ferate etc. Lemnul de tei, plop, salcie, mestea-
căn este de esenţă moale şi se prelucrează uşor. Este folosit în
construcţii, la fabricarea obiectelor de uz casnic ş. a. (fig. 5).
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

Coniferele sînt specii de arbori care au frunzele în formă de ace

Arin Stejar Fag Frasin şi, de obicei, veşnic verzi şi necăzătoare: pinul, bradul, molidul,
cedrul, zada, tisa. Coniferele se mai numesc şi răşinoase. Lemnul
coniferelor este utilizat la fabricarea mobilei, meşterirea instru-
CONIFERE 6 mentelor muzicale, fabricarea creioanelor, hîrtiei ş. a. (fig. 6).

Pin Molid Cedru Brad argintiu
DICŢIONAR
Material lemnos – produs din
lemn, de obicei din arbori.
Semifabricat lemnos – produs
lemnos prelucrat parţial.
STRUCTURA LEMNULUI
Privind interiorul unui trunchi de arbore, distingem mai mul-
te straturi componente (fig. 7).
Coaja (scoarţa) reprezintă învelişul protector al arbore-
lui, care îl apără de soare, de ploaie şi împotriva insectelor
dăunătoare şi animalelor.
Cilindrul lemnos este alcătuit din inele înguste şi late, după
care se determină vîrsta arborelui. În centrul cilindrului lem-
nos se află măduva.
Duramenul este lemnul îmbătrînit, care a devenit foarte dur.
Cambiul este un strat subţire care produce un inel de lemn
în fiecare an.
Razele şi floemul transportă substanţele nutritive necesare
arborelui (de la frunze la celelalte părţi ale arborelui).
CARACTERISTICILE LEMNULUI M o d u l u l 3
Culoarea este nuanţa lemnului care variază de la alb pînă la negru. 7
Luciul reprezintă însuşirea lemnului de a reflecta lumina. Inima lemnului Floem
(duramen)
Textura este desenul care reprezintă gradul de fineţe al ma-
terialului lemnos (configuraţia dungilor). De ex.: desen „dungat”, Cambiu
„ondulat”, „ochi de pasăre”, „piele de şarpe” etc. (fig. 8).
În plus, lemnul are gust (dulceag sau astrindent) şi miros
(plăcut sau neplăcut).

PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE LEMNULUI

Umiditatea – cantitatea de apă pe care o conţine materialul
lemnos într-un moment oarecare, raportată la volumul lui. Lemnul Raze
cu umiditate mare este mai puţin rezistent. Măduvă
Umflarea – capacitatea lemnului de a-şi mări volumul prin ab- Scoarţă
sorbţia apei. Cu cît lemnul e mai moale, cu atît e mai înaltă propri-
Secţiune transversală a trunchiului
etatea de a se umfla. Foioasele se umflă mai uşor decît coniferele. unui arbore
Contragerea – capacitatea lemnului de a-şi micşora volumul prin
uscare (prin pierderea apei). Uscarea se face la temperaturi mode-
rate, altfel materialul lemnos poate crăpa sau se poate deforma.
Densitatea – raportul dintre greutatea şi volumul lemnu-
8
lui. Densitatea depinde de specia arborilor sau de umiditatea
materialului lemnos. Lemnul poate fi uşor sau greu.

PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI 5

Rezistenţa – proprietatea lemnului de a se opune acţiunii
forţelor exterioare.
Elasticitatea – proprietatea de a reveni la forma iniţială după Molid Pin
ce forţa exterioară încetează.
Plasticitatea – proprietatea lemnului de a se deforma şi a nu
mai reveni la forma iniţială după încetarea acţiunii exterioare.
Duritatea – proprietatea de a rezista la pătrunderea în interiorul
său a unui corp tare. În funcţie de duritate, lemnul poate fi
de la foarte moale pînă la foarte dur. Cu cît duritatea este mai
mare, cu atît lemnul se prelucrează mai greu.
E BINE SĂ ŞTII Tei Mesteacăn

La prelucrarea lemnului, se mai ţine cont de:

proprietatea electrică (capacitatea de a conduce curentul electric);
proprietatea acustică (capacitatea de a amplifica sunetele);
proprietatea termică (capacitatea de a se încălzi, aprinde, arde);
proprietatea tehnologică (rezistenţa la uzură).

Deşi ocupă suprafeţe enorme, resursele lemnoase sînt totuşi limi-

tate în natură. De aceea omenirea este în căutarea celor mai raţio- Stejar Arţar
nale forme de creştere, îngrijire şi prelucrare a arborilor, precum şi
Textura unor esenţe de lemn
utilizarea deşeurilor lemnoase (coaja, aşchiile, rumeguşul etc.).
 E BINE SĂ ŞTII
9

Lăturoaie STEJARUL este un arbore care se bucură de veneraţie în cultura tra-

Scîndură tivită Coajă diţională românească. Simbolizează puterea, măreţia. Se întîlneşte în
regiunea de cîmpie şi pe dealuri. Răspîndit în toată Europa. Tulpina
ajunge pînă la 50 m, diametrul 1–2 m. Are coroană largă, ramuri vi-
guroase. Trăieşte 500–600 de ani, excepţional – 2000 de ani. Are lemn
tare, elastic, rezistent, durabil în aer şi apă. Este utilizat în confecţiona-
rea mobilei de înaltă calitate, în industrie, alimentaţie (ghinda), medi-
cină (scoarţa şi ghinda) etc. Măreţia lui a inspirat în permanenţă poe-
ţii (Lucian Blaga, Gorunul) şi artiştii plastici (Ioan Andreescu, Stejarul).
Dulap Riglă

Tăierea cherestelei dintr-un buştean

SEMIFABRICATE LEMNOASE
Arborele tăiat se curăţă de ramuri şi noduri, se înlătură scoarţa, se
taie buşteni şi se usucă. Din materialul lemnos bine uscat se obţin
10 diverse semifabricate lemnoase: cherestea, furnir, placaj etc.
Cheresteaua reprezintă bucăţile tăiate în lungul trunchiului de
Muchie diferite grosimi şi lăţimi (fig. 9, 10).
Faţă
Furnirul este foaia subţire din lemn (0,6–1 mm) care se foloseşte
Secţiune
Secţiune
pentru acoperirea, prin încleiere, a unor obiecte din lemn.
frontală
laterală Placajul se fabrică din foi de furnir lipite în mai multe straturi.
Bucată de cherestea Obiectele din placaj se deteriorează uşor la umezeală (fig. 11).
Placa aglomerată din lemn (PAL) este un semifabricat supe-
rior obţinut prin presarea la cald a unui strat de aşchii de lemn
6 11 şi clei (fig. 12).

REŢINE
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

La confecţionarea obiectelor de lemn se ţine cont de felul materialu-

lui lemnos, caracteristicile, proprietăţile şi defectele acestuia. Obiec-
tele se pot confecţiona din diverse semifabricate lemnoase.

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. De ce lemnul este considerat o bogăţie naturală însemnată?
Aşezarea furnirului în placaj
2. Explică cum arborii oferă omului căldură, oxigen, hrană,
sănătate şi materiale de construcţie.
12
3. Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc foioasele de
conifere? Dă câteva exemple de specii de lemn.
4. Alege un arbore, după preferinţă, şi descrie-i caracteristici-
le, proprietăţile şi utilizarea în diverse domenii (construc-
ţie, industrie, medicină, arte).
5. Ce calităţi trebuie să posede lemnul de prelucrat?
6. Densitatea cărui lemn e mai mare: cu esenţă moale sau tare?
7. Argumentează necesitatea folosirii cît mai raţionale a ma-
PAL
terialelor lemnoase.
 13 M o d u l u l 3

CUVINTE. SIMBOLURI. MITURI

LEMN: esenţă arboricolă, în formă de
lemn pentru foc, buturugă sacră sau
lemn prelucrat de mîna meşterului
cioplitor, păstrează ceva din semnifi-
caţia arborelui sacru şi a pădurii sim-
bolice. E considerat materie prin ex-
celenţă, plină de căldură şi personali-
tate, faţă de răceala şi indiferenţa me-
talului. Tradiţiile popoarelor nordice
ale Europei asociază lemnul cu ştiin-
ţa, deoarece scrierea a reprezentat
cîndva incrustarea unor semne pe
lemn, aidoma răbojului nostru.
Dicţionar
de simboluri şi arhetipuri culturale

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
14

1. Studiază trunchiul unui arbore în secţiune transversală. De-

termină vîrsta arborelui.
2. Enumeră obiectele confecţionate din lemn din imaginea b
7
de mai sus (fig.13).
• Admitem că mobilierul e făcut din lemn de nuc. Studiază
şi numeşte caracteristicile cele mai importante ale acestui
c
lemn. a
3. Examinează fig. 14. Defectele principale de structură ale lem-
nului. Determină tipurile defectelor şi completează un ase-
menea tabel în caiet. Compară tabelul tău cu al colegilor.
DEFECTE f
Mecanice Naturale Îmbolnăvire

e
4. Alege din gospodăria familiei tale 3-4 mostre de semifabri- d
cate lemnoase şi studiază-le. Defectele principale de structură ale
• Măsoară dimensiunile lor (lungimea, lăţimea, grosimea) şi lemnului: a) noduri; b) răsucirea fibrelor;
c) crăpături; d) fibre creţoase;
completează un asemenea tabel în caiet. e) lemn cariat de dăunători; f ) putregai

Dimensiunile (mm) Tipul semi- Tipul Textura

Mostre Culoarea Luciul
lungimea lăţimea grosimea fabricatului materialului lemnului

1.

2.
 3DESENUL TEHNIC AL PIESELOR
M O D U L U L DIN LEMN
AMINTEŞTE-ŢI STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei înţelege importanţa executării desenului piesei de confecţionat;
Rechizitele de desen şi funcţiile lor. • vei cunoaşte părţile componente ale desenului tehnic;
• vei întocmi independent desenul tehnic al unei piese din lemn.

15
DESENUL TEHNIC ŞI SCHIŢA
m
10 m
10 m
m Obiectul confecţionat din lemn poate avea una sau cîteva pie-
10 mm

30
10 mm

se care se asamblează. Confecţionarea reuşită a fiecărei piese

m
m

10 mm
este posibilă numai pe baza unui desen tehnic bine întocmit.
10 m
m 30 m Pentru aceasta e nevoie de însuşirea unor cunoştinţe în a exe-
m
cuta, apoi a citi corect desenul piesei de confecţionat.
m
10 m
Schiţe de piese
Desenul tehnic este reprezentarea grafică completă şi exac-
tă a formei şi dimensiunilor piesei, la o anumită scară.
Orice desen tehnic se execută după o schiţă realizată în prealabil.
Schiţa este conturarea unei piese în linii mari. Se realizează în
creion, cu dimensiunile mărite sau micşorate. Schiţa serveşte,
16
în principal, pentru a nota dimensiunile şi a reprezenta forma
C Cotele simplificată a desenului (fig. 15).
piesei
8 45 mm
C PĂRŢILE COMPONENTE ALE DESENULUI TEHNIC
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

85 mm

B A B Pentru a cunoaşte forma piesei de confecţionat (fig. 16 a), pe

A desenul tehnic trebuie reprezentate 3 feţe ale acesteia:
Linii 45 mm
a de cotare
Linii
b ajutătoare
a) Piesa de confecţionat
b) Elementele de cotare
DICŢIONAR
Piesă – parte componentă a unui
obiect.
Reprezentare grafică – redare
a unui obiect prin desen.
Scară numerică – raportul dintre
obiectul reprezentat în desen şi
dimensiunile reale ale acestuia.
faţă lată (A) – vederea principală sau frontală;
25 mm
faţă îngustă (B) – vederea laterală;
faţa de sus (C) – vederea orizontală.
Cotele piesei. Dimensiunile piesei de confecţionat comple-
tează desenul tehnic (fig. 16 b). Înscrierea dimensiunilor piesei
pe un desen tehnic, prin linii şi cifre, se numeşte cotare. Cote-
le reprezintă valoarea numerică a dimensiunilor piesei şi se
exprimă în milimetri (mm).
Scara numerică. Deseori, desenul tehnic (fig. 17) reprezintă
piesa mărită sau micşorată în comparaţie cu originalul. Cifra
care arată de cîte ori sînt mărite sau micşorate dimensiunile
reale ale obiectului este indicată de scara numerică. Pentru ca
desenul tehnic să fie cît mai clar, se alege scara numerică cea
mai potrivită. Bunăoară, desenul unei piese cu dimensiunile
1 m lungime, 20 cm lăţime, 3 cm grosime va fi executat la scara
numerică 1:10. Iar pe desen se vor folosi dimensiunile 100 mm
lungimea, 20 mm lăţimea, 3 mm grosimea.
Scara numerică poate fi: de mărire (2:1); de mărime naturală M o d u l u l 3
(1:1) sau de micşorare (1:2).
Indicatorul. În faza finală de executare a desenului tehnic,
într-un tabel din partea de jos a paginii se notează: denumi-
rea piesei desenate, semifabricatul lemnos, scara numerică ş. a.
Indicatorul (numit şi specificare) serveşte la citirea desenului
întocmit, care urmează a fi interpretat corect la confecţiona-
rea piesei.
17
E BINE SĂ ŞTII
Pe desen, conturul piesei se execută cu linii continue groase ( );
elementele de cotare – cu linii continue subţiri ( );
45 mm
conturul invizibil al piesei – cu linii întrerupte ( );
linia-axă – cu linii şi punct ( ).

85 mm
REŢINE
Desenul tehnic al unei piese de confecţionat se citeşte şi se inter- 45 mm 25 mm
pretează corect dacă: 1) se execută după o schiţă reuşit realizată în
1 Bară Lemn
prealabil; 2) se întocmeşte la scara numerică convenabilă; 3) are co- Nr. Dimensiune Material
tele înscrise exact. Toate aceste date sînt înscrise în indicatorul de- Bară 1:1
senului.
Desen tehnic

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE 9
1. Ce înseamnă a citi desenul tehnic? Defineşte această acti-
vitate.
2. De ce desenul tehnic trebuie anticipat de schiţa piesei? 18
3. Numeşte asemănările şi deosebirile dintre desenul tehnic
şi schiţă.
4. De ce e necesar a reprezenta pe un desen separat cele 3 fe-
ţe ale piesei de confecţionat?
5. Explică funcţiile elementelor de cotare (vezi fig. 16).
6. Motivează necesitatea indicării scării numerice pe desenul
tehnic.
7. Comentează afirmaţia: „Desenul tehnic este limbajul de co-
municare între tehnicieni, constructori, arhitecţi”.

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE Poliţa pentru flori

POLIŢĂ PENTRU FLORI SUSPENDATĂ

1. Întocmeşte schiţa şi desenul tehnic al unei poliţe pe care
o vei confecţiona în mai multe etape. Alege dimensiunile
dorite (fig. 18).
2. Respectă indicaţiile de la rubrica „E bine să ştii”.
 4 MĂSURAREA ŞI TRASAREA
M O D U L U L STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte rolul instrumentelor de măsurat şi trasat;
• vei efectua în succesiunea lor operaţiile de măsurare şi trasare la
AMINTEŞTE-ŢI
executarea unei piese din lemn.
1. Instrumentele de măsurare a di-
mensiunilor unui obiect.
2. Rolul desenului tehnic în confec- MĂSURAREA ŞI INSTRUMENTELE DE MĂSURAT
ţionarea pieselor din lemn. După întocmirea desenului tehnic al obiectului de confec-
ţionat, urmează măsurarea – operaţia de transpunere a
dimensiunilor acestuia pe semifabricatul lemnos. Aceasta se
19 execută cu diferite instrumente de măsurat (fig. 19).

Ruletă Metrul de tîmplărie e format din 5 sau 10 riglete mobile şi are

Raportor lungimea de 1 m sau 2 m (fiind împărţită în cm şi mm).
Riglă Ruleta de buzunar reprezintă o bandă metalică care se ru-
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 lează într-o cutie. Este gradată în cm şi mm.
Metru de tîmplărie Rigla gradată în cm şi mm se utilizează la măsurarea şi trasa-
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 rea lungimii de pînă la 50 cm.
Instrumente de măsurat Raportorul e un instrument gradat, în formă de semicerc, ca-
re se foloseşte pentru desenarea şi măsurarea unghiurilor.
20
Trasor Compasul e un instrument care serveşte la măsurarea dimen-
10 b
Braţ
siunilor exterioare şi interioare sau a diametrului unui obiect.
Tijă
E BINE SĂ ŞTII
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

Manşon
Talpă Cui

a Dreptar (colţar)
Creion
compas compasuri compas compas
Instrumente de trasat de lungime de exterior de interior mixt

DICŢIONAR
A măsura – a stabili dimensiu- TRASAREA ŞI INSTRUMENTELE DE TRASAT
nile unui obiect (lungimea, lă- Trasarea este o operaţie de marcare prin semne şi linii a formei
ţimea, grosimea, înălţimea, cir-
obiectului de confecţionat pe materialul lemnos, în conformitate
cumferinţa, cu ajutorul instru-
mentelor de măsurat). cu dimensiunile indicate pe desenul tehnic. Trasarea se efectu-
ează concomitent sau după măsurare. În acest scop se folosesc:
A trasa – a marca forma şi di- creionul, rigla, dreptarul de tîmplărie, trasorul (fig. 20).
mensiunile unui obiect pe ma-
terialul de confecţionat. Trasorul (zgîrieciul) (fig. 20 b) serveşte pentru trasarea linii-
Adaos de material – surplus lor paralele cu muchia cherestelei sau a placajului. Prin corpul
de material, care se îndepărtea- dreptunghiular cu marginile rotunjite, numit manşon, trec 2
ză în timpul prelucrării piesei bare (tije) cu cîte un cui scurt ascuţit la capete. Tijele se fixează
confecţionate. într-o anumită poziţie în funcţie de segmentul solicitat şi traso-
rul este condus sprijinind manşonul pe marginea cherestelei.
La efectuarea liniilor de trasare, trebuie să se prevadă un adaos M o d u l u l 3
de material, care va fi îndepărtat în timpul prelucrării. Acest
surplus de material depinde de dimensiunile piesei, de gradul 21

de umiditate a lemnului şi de precizia uneltelor de prelucrat.

MĂSURAREA ŞI TRASAREA
UNEI PIESE DREPTUNGHIULARE a
b
Pentru marcare şi trasare, folosim rigla pe care marcăm liniu-
ţele aproape de muchia piesei (fig. 21 a). Prin liniile marcate
pe semifabricat trasăm două linii paralele cu colţarul, sub un
unghi drept (90º) faţă de muchia bazei (fig. 20 b). Mişcînd tal-
pa colţarului de-a lungul muchiei bazei, putem trasa linii pa- c d
ralele care vor fi perpendiculare pe muchia bazei. La trasare,
creionul se mişcă aproape de riglă şi se ţine sub un unghi de
60–80º. Pentru trasarea liniilor cu rigla de la muchia bazei, se
depun dimensiunile necesare, marcîndu-le prin liniuţele de la e
marginile semifabricatului (fig. 20 c). Cu ajutorul riglei şi creio-
nului se trasează o linie pe semifabricat (fig. 20 d). Pentru tra-
Succesiunea
sare cu zgîrieciul, tija se mişcă prin manşon, depunînd între el operaţiilor de trasare a unei piese
şi ac dimensiunea necesară, apoi tija se fixează cu ajutorul pe- dreptunghiulare
nei ori şurubului, iar acul va trasa linia dorită.
E BINE SĂ ŞTII
REŢINE
La trasarea unui număr mare de pie-
Măsurarea dimensiunilor obiectului de confecţionat se face exact se de acelaşi fel sau cu contur curbi-
conform dimensiunilor din desenul tehnic, operaţia repetîndu-se liniu se utilizează şabloane (fig. 22). 11
de cîteva ori. Trasarea formei obiectului se face cu grijă şi precizie,
folosind semne mici şi linii subţiri, dar vizibile. Se evită trasarea linii-
22
lor duble. Pentru ca la trasare creionul să nu se mişte, se apasă pe
scîndură, menţinîndu-se poziţia înclinată spre dreapta.

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. Enumeră instrumentele de măsurare şi trasare, determi-
nînd care din ele se utilizează pentru ambele operaţii.
2. Din ce cauză trasarea trebuie începută de la baza muchiei?
Trasarea unei piese cu şablon
3. Cum se face trasarea unui număr mare de piese de acelaşi
fel? Cu ce scop se recurge la această modalitate?
23

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE b

1. Execută desenul unei piese de lemn, apoi efectuează ope- a

raţiile de măsurare şi trasare după dimensiunile dorite.
2. Trasează în caiet sau pe placaj, cu ajutorul riglei şi echeru-
lui 2 linii paralele, 2 verticale, 2 orizontale şi 2 oblice la o Verificarea dimensiunii diametrului:
distanţă dintre ele de 7 mm. a) măsurarea diametrului;
b) determinarea dimensiunii lui
 5 OPERAŢII DE PRELUCRARE
M O D U L U L A LEMNULUI
AMINTEŞTE-ŢI TĂIEREA
Ce instrumente de tăiat piesele unui STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
obiect cunoşti? • vei cunoaşte instrumentele ce se folosesc la tăierea lemnului, între-
buinţarea lor;
24 • vei măsura, trasa şi efectua tăieturi în lemn cu ferăstrăul.
mîner
pînză Pentru tăierea manuală a lemnului (croirea lui), se foloseşte
ferăstrăul de tîmplărie, a cărui pînză are dinţi de formă triun-
ghiulară (fig. 24). Dinţii ferăstrăului pot avea diferite mărimi şi
sînt destinaţi pentru tăiere longitudinală, transversală şi mix-
Ferăstrău de tîmplărie tă (fig. 25). În procesul tăierii, pînza ferăstrăului se freacă de
pereţii tăieturii. Pentru a reduce frecarea pînzei, dinţii trebuie
să fie ceaprăzuiţi, adică înclinaţi pe rînd într-o parte şi în alta
25 (fig. 26). Datorită ceaprăzuirii, tăietura iese ceva mai largă, iar
a b c pînza ferăstrăului trece prin ea mai uşor.
α=
α>

α<

Pînza ferăstrăului trebuie ţinută sub un unghi drept faţă de

90
90

90°
°
°

Dinţii ferăstrăului pentru a) tăierea transver-

semifabricat (fig. 28 a). Drept control serveşte linia de trasare,
sală; b) mixtă şi c) longitudinală care trebuie să rămînă în stînga tăieturii, pe marginea viitoa-
rei piese.
12 26 Înainte de tăiere, poziţionăm ferăstrăul în funcţie de materialul
pe care vrem să-l prelucrăm. Fixăm dinţii ferăstrăului pe linia
trasată, lipim de pînză o scîndurică, drept reazem, şi tragem de
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

Ceaprăzuirea dinţilor ferăstrăului cîteva ori spre noi cu mişcări scurte, pînă obţinem o crestătură.
Apoi ferăstrăul se trage şi se împinge pe toată lungimea pînzei
27 pînă se desface piesa în două.
Pentru tăiere se mai foloseşte şi cutia de tăiat (şablonul), care
a este o cutie de lemn cu tăieturi în pereţii laterali, sub anumite
unghiuri: 90o, 45o şi 30o, ceea ce ne permite să tăiem materia-
lul fără a-l trasa în prealabil (fig. 28 b).
b
28

Pentru tăierea lemnului după o linie curbă,

se folosesc: a) ferăstrăul cu pînză îngustă a
şi b) ferăstrăul de traforaj (fig. 27).
b
45o
DICŢIONAR 90o
45o
Tăierea lemnului – pilirea cu
ferestrăul obţinînd un canal şi Tăierea lemnului
separînd semifabricatul în do- a) tăierea cu ajutorul unui capăt de bară sau cu ajutorul unei scînduri-suport;
uă părţi. b) tăierea cu ajutorul cutiei de tăiat (al şablonului) sub un unghi drept (90o) şi sub
un unghi de 45o
TĂIEREA DE-A LUNGUL FIBRELOR M o d u l u l 3
Tăierea de-a lungul fibrelor reprezintă tăierea lemnului para-
lel cu direcţia fibrelor. Înainte de a executa tăierea, trasăm linii CUVINTE. SIMBOLURI. MITURI
cu creionul sau zgîrieciul pe scîndura care se aşază la margi-
nea tejghelei şi se fixează cu dispozitive de strîngere. Dinţii FIBRĂ: celulă vegetală alungită situ-
ferăstrăului trebuie să fie îndreptaţi în jos (fig. 29 a). ată în ţesutul diverselor părţi ale unui
arbore, ale unei plante, pînze. Noţiu-
nea de fibră se utilizează în mai mul-
TĂIEREA DE-A CURMEZIŞUL FIBRELOR te domenii.
O astfel de tăiere se efectuează perpendicular cu fibrele semi-
fabricatului lemnos (fig. 29 b). Dinţii ferăstrăului trebuie să fie 29
îndreptaţi dinspre cel care efectuează operaţia.

RECTIFICAREA LINIEI DE TĂIERE

La tăierea de-a lungul fibrelor, se poate întîmpla ca ferăstrăul să se
abată de la linia trasată. În acest caz, întoarcem ferăstrăul în direc-
ţie opusă şi continuăm operaţia de tăiere (fig. 30).

REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII a

• Pentru a tăia un semifabricat, acesta trebuie fixat bine pe tejghea.
• Ferăstrăul se trage fără smucituri, evitîndu-se îndoirea pînzei. Tăierea de-a lungul fibrelor
• Se interzice a ghida cu degetele pînza ferăstrăului. În acest scop
trebuie folosite capete de bară sau un reazem special.
• Materialul care se taie trebuie ţinut cu mîna. Aşchiile (talaşul) de
pe tejghea se înlătură cu o perie moale. 13
• Mîna stîngă nu se ţine aproape de pînza ferăstrăului. Acesta se fi- b
xează pe tejghea astfel încît dinţii să fie îndreptaţi nu spre cel ca-
re taie, ci în direcţie opusă.
• Ferăstrăul nu se lasă fixat în tăietură, cînd întrerupem lucrul.
Tăierea de-a curmezişul fibrelor

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
30

1. Numeşte părţile principale ale ferăstrăului de tîmplărie.

2. Ce dispozitive se utilizează la tăierea cu ferăstrăul?
3. Analizează şi descrie prin ce se deosebesc dinţii pînzelor
de tăiere longitudinală, transversală şi mixtă (fig. 25).
4. Explică modalităţile de tăiere de-a lungul şi de-a curmezişul
fibrelor.
5. Precizează cum se rectifică linia de tăiere.
Rectificarea liniei de tăiere

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE E BINE SĂ ŞTII

Pentru tăierea lemnului cu ferăstrăul,
1. Taie cu ferăstrăul scîndura pe care o vei folosi la confecţionarea ca adaos de material, se prevăd 10 mm,
poliţei pentru flori (fig. 18). Apreciază calitatea piesei tăiate. iar pentru rindeluire – se prevăd 5 mm.
 AMINTEŞTE-ŢI GĂURIREA
Cu ce poate fi găurită o piesă? STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte tipurile burghiilor şi dispozitivele de găurit;
• vei studia diverse procedee de găurire a pieselor din lemn;
31
• vei folosi cu încredere burghiul şi alte dispozitive manuale de găurit.
Coadă

CONSTRUCŢIA BURGHIULUI. TIPURI DE BURGHIE

Canelură
Pentru a asambla două piese, se recurge la diverse modalităţi
de îmbinare. Una dintre acestea este găurirea. Găurile cilindrice,
Partea străpunse şi nestrăpunse (oarbe), se fac cu ajutorul unor scule
aşchietoare
a b c d e f g aşchietoare, numite burghie.
Burghie Burghiele au formă şi dimensiuni diferite (fig. 31) şi sînt compu-
a – burghiu de centrare; se din partea aşchietoare, partea de evacuare (canelură) şi coadă.
b – burghiu lingură;
c – burghiu inelar; Cozile pot fi cilindrice, tronconice şi piramidale. La celălalt capăt,
d – burghiu spiralat; burghiul are un mîner sau un dispozitiv necesar prinderii şi rotirii
e – burghiu elicoidal; lui. În funcţie de forma părţii aşchietoare, se deosebesc: burghiu
f, g – burghie spiralate cu caneluri
de centrare, burghiu lingură, spiralat, elicoidal şi inelar. Burghiul
lingură şi cel elicoidal servesc pentru burghierea unor găuri cu
diametre mai mari. Burghiul spiralat este universal şi se foloseşte
32
1
pentru burghierea găurilor de diferit diametru. Diametrul bur-
8 ghiului este indicat pe coadă. Burghiele se fixează în mandrina
2
coarbei sau a maşinii de găurit acţionată manual (fig. 32).
11
7
14 DISPOZITIVE PENTRU GĂURIREA MANUALĂ
3 9
Coarba este un instrument de găurit acţionat manual, folosit
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

foarte frecvent. Ea este formată dintr-o bară cilindrică de oţel,

4
6 îndoită de 4 ori la 90o, la capătul căreia se montează burghiul
5 10
a b c
Dispozitive pentru găurirea manuală:
a – coarbă cu clichet;
b – maşină manuală cu şurub;
c – maşină manuală pentru lăcătuşărie:
1 – cap de apăsare (pieptar); 2 – tijă cotită;
3 – manetă; 4 – mandrină; 5 – falca mandri-
nei; 6 – tijă elicoidală; 7 – piuliţă; 8 – mane-
tă (ciupercă); 9 – roţi dinţate conice (trans-
misie); 10 – manivelă; 11 – mîner.
DICŢIONAR
Găurirea lemnului – efectua-
rea în lemn a unei găuri de for-
mă cilindrică, cu ajutorul bur-
ghiului, printr-o mişcare de ro-
taţie cu mîna ori cu ajutorul
motorului electric.
(fig. 32 a). La maşina manuală pentru lăcătuşărie, burghi-
ul este rotit cu ajutorul unui mecanism cu roţi dinţate numit
transmisie (fig. 32 c). De la maşina de găurit mişcarea este
transmisă, prin roţile dinţate, mandrinei.
În afară de maşinile de găurit manuale şi mecanice, pentru
operaţii mai complicate şi mai rapide se utilizează maşina
electrică de găurit (fig. 33).
CUM SE GĂUREŞTE LEMNUL?
Înainte de a găuri semifabricatul, însemnăm, cu creionul sau
cu sula, centrul viitoarei găuri. În acest punct, burghiul se fi-
xează perpendicular pe semifabricat. Cu palma mîinii stîngi
apăsăm pe pieptarul coarbei sau pe maşina de găurit; cu mî-
na dreaptă învîrtim manivela în direcţia acelor de ceasornic
(fig. 34 a). La sfîrşitul operaţiei de găurire, apasăm mai uşor
asupra pieptarului. Pentru a obţine margini drepte ale gău-
rii şi pentru a nu strica suprafaţa tejghelei, sub semifabricat
se pune o scîndură. Semifabricatul împreună cu scîndura se
prind de tejghea cu o crivală (dispozitiv de strîngere).
 REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII M o d u l u l 3
• Înainte de a găuri piesa, aceasta se fixează bine de tejghea.
• Burghiul se centrează în mandrină astfel încît să nu vibreze. E BINE SĂ ŞTII
• În timpul găuririi, se apasă uşor asupra pieptarului. Roţile dinţate, şuruburile, piuliţele
• La începutul şi sfîrşitul operaţiei de găurire, manivela se învîrteş- şi alte piese se folosesc nu numai la
te mai încet. maşinile de găurit, ci şi la construirea
• Talaşul de pe suprafaţa piesei nu se suflă, ci se înlătură cu o perie altor maşini şi mecanisme. Astfel de
specială. piese se numesc piese-tip.

33
VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. Enumeră diferite tipuri de burghie şi descrie forma lor.
2. Numeşte părţile componente ale coarbei.
3. Ce piese-tip sînt folosite la construcţia maşinii de găurit?
4. Meditează, din ce cauză la începutul şi sfîrşitul găuririi tre-
buie să apăsăm mai uşor pe pieptar? Maşină electrică de găurit
5. Cu ce scop se pune o scîndură sub semifabricat?
6. Cum se pot burghia nişte găuri oarbe de aceeaşi adîncime? 34

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
15
1. Marchează cu creionul sau cu sula locul celor 4 găuri, prin
b
care vei trece funioarele poliţei pentru flori.
2. Găureşte cu coarba scîndura în locurile marcate.
a
3. Studiază fişa tehnologică de mai jos şi începe pregătirea
pieselor pentru confecţionarea pe etape a suportului pen- Găurirea cu coarba
tru creioane. a) a unei piese fixate orizontal
b) a unei piese fixate vertical
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ: SUPORT PENTRU CREIOANE

Succesiunea operaţiilor Schiţe de operaţii Instrumente şi materiale

1. Trasează pe o bucată de placaj un cerc conform Placaj, compas, riglă, ferăstrău de traforaj
schiţei. ori cu pînză îngustă.

2. Decupează cercul cu ajutorul ferăstrăului de

Riglă, creion, compas, colţar, burghiu.
traforaj ori cu pînză îngustă (2 exemplare).
Ø 10
Ø 12

3. Împarte cercul în părţi egale şi fă găuri cu dia-

Dispozitiv de găurit acţionat manual.
metrul indicat pe desen.
30
4. Confecţionează un picioruş rotund conform
Ø 12

Riglă, creion, ferăstrău, daltă de tîmplărie.

schiţei. 100
5. Asamblează cercurile pe picioruş, îmbinîndu-le
Clei.
prin clei.

6. Finisează suportul pentru creioane, folosind

Hîrtie abrazivă, vopsele, lac.
hîrtie abrazivă, vopseşte-l.
 AMINTEŞTE-ŢI RINDELUIREA
Cu ce poate fi netezită o piesă? STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte tipurile de rindele şi destinaţia lor;
• vei învăţa să rindeluieşti piesele din lemn;
35 • vei însuşi regulile de pregătire şi efectuare a rindeluirii.
Corn
Cuţit Pană CONSTRUCŢIA ŞI DESTINAŢIA RINDELELOR.
TIPURI DE RINDELE
Rindeluirea este una din operaţiile principale de prelucrare a
lemnului pentru a obţine o suprafaţă netedă. Rindeaua este o
a unealtă compusă din unul sau din mai multe cuţite fixate într-un
corp de lemn sau de metal (fig. 35, 36). Este alcătuită din: corp,
Corp
pană, cuţit, corn. Partea de jos se numeşte talpă. La mijlocul ei
se află o adîncitură în care se montează cuţitul fixat cu ajutorul
36 unor pene.
Mîner Cuţit
Corn
În funcţie de destinaţie, rindelele au cuţite metalice de dife-
rite forme. Cuţitele rindelelor de netezire (feţuire) au tăişul
Corp drept, iar rindelele cioplitoare au tăişul de formă rotundă
Şurub
(fig. 37).

b CUM SE RINDELUIEŞTE O PIESĂ DIN LEMN?

Rindele:
a) cu corp de lemn; b) cu corp metalic Înainte de a începe lucrul, se verifică dacă unealta este în stare
16 bună. Cuţitul trebuie să fie fixat corect, tăişul, paralel cu talpa,
ieşind din corp cu 1–3 mm, la rindeaua cioplitoare, iar la cele-
lalte rindele – cu 0,1–0,3 mm. Este foarte importantă poziţia
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

37 în timpul lucrului atît a meşterului, cît şi a rindelei (fig. 38).

a b
Cuţite de rindea:
a) pentru feţuire (rindeluire fină);
b) pentru cioplire
DICŢIONAR
Rindeluire – înlăturare a unui
strat subţire de lemn de pe pie-
sa brută cu ajutorul cuţitului rin-
delei.
Rindeaua este împinsă cu putere înainte, orizontal, pe su-
prafaţa lemnului, atît cît permit braţele. Mai întîi rindeaua se
apasă pe corp cu mîna stîngă, apoi cu mîna dreaptă (fig. 39).
Calitatea suprafeţelor rindeluite se verifică cu ajutorul ri-
glei sau al colţarului (fig. 40). În timpul lucrului, rindeaua
trebuie curăţată periodic de aşchii, care se înlătură cu o
surcică.
REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII
• Cuţitele trebuie să fie fixate şi ascuţite bine.
• Se interzice utilizarea rindelelor deteriorate.
• În timpul lucrului, rindeaua se curăţă cu ajutorul unei surcele.
• Suprafaţa prelucrată nu trebuie să se adîncească mai jos de linii-
le trasate.
• Nu se permite să se verifice cu mîna calitatea rindeluirii şi ascuţi-
şul cuţitului.
• La finele lucrului, rindeaua se pune pe o coastă, cu tăişul în par-
tea opusă celui care lucrează.
 38 M o d u l u l 3
Poziţia corpului
în timpul rindeluirii
39

Apucarea uneltei cu mîinile

şi direcţia eforturilor depuse în timpul
rindeluirii

Poziţia tălpilor
în timpul rindeluirii

40
E BINE SĂ ŞTII
Pentru obţinerea suprafeţelor rectilinii şi foarte netede, se folosesc
rindele lungi pînă la 700 mm.
Pentru rindeluirea suprafeţelor curbilinii fasonate sau profilate se
foloseşte rindeaua cu corp scurtat în formă de semilună.
Verificarea calităţii rindeluirii

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE 17

1. Enumeră tipurile de rindele şi deosebirea dintre ele.

2. Descrie construcţia unei rindele.
41
3. Examinează atent fig. 38 şi descrie poziţia corpului şi a tălpi-
lor în timpul rindeluirii.
4. Explică cum se determină calitatea unei suprafeţe rinde-
luite.

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
SUPORT PENTRU FIXAREA INSTRUMENTELOR
a) Studiază fig. 41 şi confecţionează un suport pentru fixarea
instrumentelor.
b) Reprezintă desenul grafic şi tehnic.
c) Alege semifabricatele potrivit.
d) Rindeluieşte semifabricatul din lemn.
e) Trasează dimensiunile pe care le consideri potrivite.
Suport pentru fixarea instrumentelor
f ) Taie piesele componente.
g) Asamblează cele 2 piese;
h) Fixează instrumentele în suportul asamblat.
 6ÎMBINAREA
M O D U L U L PRIN CUIE A PIESELOR
STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
AMINTEŞTE-ŢI
• vei învăţa să mînuieşti ciocanul;
Ce ştii despre ciocan şi cuie? • vei înţelege modalitatea de îmbinare a pieselor cu ajutorul cuielor.

Floare
42
ÎMBINAREA PRIN CUIE
Una din cele mai simple îmbinări a pieselor din lemn se face
Tijă cu ajutorul cuielor (fig. 42). Piesa mai subţire este întotdeau-
na îmbinată cu o piesă mai groasă.
Vîrf Sculele necesare pentru îmbinarea pieselor prin cuie sînt: cio-
Cuie canul de tîmplărie, cleştele de cuie (fig. 43) şi sula. Lungimea
cuielor trebuie să fie de 2-4 ori mai mare decît grosimea scîn-
43
Despicătură
durii în care sînt bătute. Grosimea cuielor se alege în funcţie
Vîrf pentru scos cuie de dimensiunile pieselor care se îmbină. Diametrul cuiului
trebuie să fie mai mic decît grosimea piesei pironite.

Corp Asamblarea prin cuie se numeşte nedemontabilă, fiindcă la

a Coadă
Ax
demontare piesele întrebuinţate se deteriorează: lemnul pă-
strează urmele găurilor, uneori crapă, iar cuiele se îndoaie.
Fălci b Braţe

18 a) ciocane de tîmplărie; CUM SE BATE UN CUI?

b) cleşte de cuie
Locurile unde se vor bate cuiele trebuie alese cu atenţie. Ele nu
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

se vor bate prea aproape de marginea scîndurii, ca aceasta să

a b
a) baterea cuiului cu ciocanul; b) scoaterea
cuiului cu cleştele;
c) scoaterea cuiului cu ciocanul
DICŢIONAR
Cui – piesă mică, cilindrică, de
metal sau de lemn, turtită la un
capăt şi ascuţită la celălalt, cu ca-
re se fixează între ele diferite pie-
se; ţintă; piron.
Asamblare – proces de îmbina-
re a pieselor pentru a obţine un
articol finit.
44 nu crape. Mai întîi se marchează locurile, apoi se face cu sula cî-
te o adîncitură în care se introduce şi se bate cuiul (fig. 44 a).
Ca să nu se îndoaie, cuiul este lovit la început uşor, pe toată
suprafaţa, perpendicular, iar după ce intră pe jumătate, este
lovit mai puternic. Îmbinarea este mai trainică, dacă reuşim
c
să batem cuiul de-a curmezişul fibrelor, sub un mic unghi fa-
ţă de ele. Pentru a nu deteriora suprafaţa piesei, sub fălcile
cleştelor sau sub capul ciocanului se pune o scîndură sau o
bucată de placaj (fig. 44 c).
Dacă se îndoaie, cuiul trebuie scos cu cleştele de tîmplărie
(fig. 44 b) sau cu ajutorul ciocanului de tîmplărie despicat la vîrf.
Cuiele îndoite se îndreaptă cu ciocanul pe o bară de metal sau pe
o scîndură de esenţă tare, pentru a fi utilizate a doua oară.
Îmbinarea poate fi efectuată la capătul (fig. 45 a, b) sau la mij-
locul pieselor (fig. 45 c). Pentru o mai bună fixare, se utilizează
colţare de metal (fig. 45 b).
Îndoirea cuielor pe partea opusă a pieselor se face cu ajutorul
ciocanului şi al dornului (fig. 46). Vîrful cuiului trebuie să intre
în lemn.
REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII M o d u l u l 3
• Sculele şi uneltele trebuie întreţinute într-o stare bună.
• Ciocanul se ajustează bine pe coadă. E BINE SĂ ŞTII
• Ciocanul de tîmplărie nu se lasă pe marginea tejghelei. De ciocan se folosesc reprezentan-
• Nu se stă în spatele celui care lucrează cu ciocanul. ţii a nenumărate profesii: lăcătuşul,
mecanicul, lemnarul, plugarul, ciu-
• Vîrful sculelor tăietoare şi înţepătoare nu trebuie să fie îndrepta-
botarul, pietrarul, bucătarul, ceasor-
te spre cel care lucrează, ci în direcţie opusă.
nicarul, medicul, electricianul, tîm-
plarul, fierarul, alpinistul, geologul,
sculptorul ş. a. Pe pămînt, pe ape,
E BINE SĂ ŞTII sub ape, în munţi sau în cosmos, cio-
Cei mai iscusiţi meşteri care îmbină piesele din lemn sînt dulgherii. canul este o unealtă de neînlocuit.
Ei construiesc case de locuit, poduri, garduri etc. Dulgherul trebu-
ie să ştie să citească desene şi proiecte de construcţie, procesele de
45
îmbinare a diferitelor piese, să aleagă cuiele în funcţie de dimensiu-
nile pieselor, esenţele de lemn tare sau moale.

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE a b c

Îmbinarea pieselor de lemn:

1. Ce specialişti folosesc ciocanul? a) la capătul piesei;
2. Comentează, la ce operaţii se folosesc ciocanul şi cuiele? b) cu ajutorul colţarului de metal;
c) la mijlocul piesei
3. Explică, cum se aleg cuiele pentru a fi bătute într-o scîndură?
4. Care este modul de îmbinare a suprafeţelor scîndurilor cu 19
grosimi diferite?
5. Meditează, de ce floarea unui cui este zimţuită? CUVINTE. SIMBOLURI. MITURI
6. Care sînt procedeele de scoatere a cuielor?
A-i bate cuiva un cui în inimă – a în-
7. Care din expresiile cu cuvîntul cui pot avea şi sens propriu,
trista pe cineva.
tehnic?
A rupe cuiul – a o face lată.
Cui cu cui se scoate – un rău face să
uiţi răul anterior.
A face (a tăia) cuie – a dîrdîi de frig.
APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE A-i intra cuiva un cui în mînă – a se
strecura în sufletul cuiva o bănuială.
1. Alege dintre mai multe scînduri 2 de lungimea şi grosimea A-şi pune pofta în cui – a renunţa la
potrivită, astfel încît să realizezi cît mai reuşit asamblarea lor o dorinţă.
prin cuie.
2. Demontează piesa obţinută, îndreaptă cuiele şi apoi remon-
teaz-o cu aceleaşi cuie. 46

3. Alcătuieşte fişa tehnologică după modelul prezentat la p. 15 şi

confecţionează o lădiţă dreptunghiulară cu pereţii bătuţi în cu-
ie.
4. Verifică şi apreciază calitatea obiectului (operaţiile de tăiere,
de îmbinare). Îndoirea cuielor pe partea opusă a piesei
5. Meditează cum poţi corecta greşelile şi îmbunătăţi calitatea
lădiţei.
 7 ÎMBINAREA PRIN ŞURUBURI
M O D U L U L ŞI PRIN ÎNCLEIERE A PIESELOR
AMINTEŞTE-ŢI STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte felul şi destinaţia şuruburilor, şurubelniţelor;
Cu ce lipeşti hîrtia, cartonul, pînza? • vei deosebi tipurile cleiurilor şi modalităţile de încleiere;
• vei îmbina reuşit variate piese din lemn.

47
ÎMBINAREA PRIN ŞURUBURI
cap
cap cap semiascuns Şuruburile pentru lemn se folosesc la asamblarea obiectelor
ascuns semirotund demontabile. Îmbinarea prin şuruburi (înşurubarea) a pie-
selor este mult mai trainică decît îmbinarea prin cuie.
Şurubul pentru lemn este o piesă metalică cu cap şi tijă fileta-
tă. Şuruburile se deosebesc după forma capului, care poate fi
semirotund, ascuns sau semiascuns (fig. 47). Crestătura de pe
capul şurubului poate fi dreaptă sau cruciformă (în formă de
cruce). În unele cazuri, pentru a întări îmbinările, se folosesc
Şuruburi pentru lemn colţare şi platbande (fig. 45).
Ca şi în cazul îmbinării prin cuie, mai întîi se marchează cu su-
48 la locurile pentru şuruburi, se fac găuri la o adîncime egală cu
2/3 din lungimea tijei.
20 Pentru a facilita înşurubarea, şurubul se unge cu săpun, stea-
rină sau ulei de maşină. Şuruburile se introduc în gaură, rotind
şurubelniţa în capul şurubului în direcţia acelor ceasornicului,
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

sub un unghi drept faţă de piesă. Pentru şuruburile groase, se

fac cu burghiul găuri egale cu 4/5 din diametrul tijei.

Înşurubarea în lemn REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII

E BINE SĂ ŞTII
La întreprinderile de prelucrare a
lemnului, şuruburile se montează cu
o maşină electrică specială, asemă-
nătoare cu maşina de găurit.
• Se folosesc doar şurubelniţe care vin exact în capul şurubului.
• La asamblarea pieselor se înşurubează lin, fără smucituri. Nu se
utilizează şuruburi cu crestătura deteriorată.
• În timpul lucrului, şurubelniţa nu se înclină.
• Şurubul se ţine cu atenţie în mînă, deoarece el poate să aibă aşchii.

DICŢIONAR
Îmbinare prin şuruburi – pro-
ces de îmbinare demontabilă a
două piese în scopul obţinerii
unui articol finit.
Îmbinare prin încleiere – proces
de îmbinare nedemontabilă a do-
uă piese obţinînd un articol finit.
ÎMBINAREA PRIN ÎNCLEIERE. CLEIURILE
O altă metodă de îmbinare a pieselor din lemn este încleierea.
Între suprafeţele ce se încleie se aplică o peliculă de clei care,
după întărire, uneşte trainic piesele. Cleiul se aplică cu ajuto-
rul unei pensule pe suprafaţa lor şi trebuie să formeze un strat
subţire şi uniform (fig. 50). După ce cleiul se îmbibă în ambele
piese, acestea, după un anumit timp, se strîng cu crivala sau cu
menghina (fig. 51).
În funcţie de materia primă, cleiurile sînt de mai multe feluri: M o d u l u l 3
1. Cleiuri pe bază de substanţe de origine animală: a) cleiul
de tîmplărie (glutenul); b) cleiul de cazeină; c) cleiul de albumină. 49

2. Cleiuri pe bază de substanţe de origine vegetală: cle-

iurile din albumina seminţelor de plante leguminoase, din
amidon de cartofi, de grîu sau de orez.
3. Cleiuri sintetice universale care se fabrică pe bază de răşini
artificiale: aracet (PVA), „Superciment” , „BF”, „Moment” ş. a.
Pentru încleierea pieselor din lemn este utilizat cleiul de tîm-
plărie, aracetul etc. Cleiul de tîmplărie, produs în formă de
granule sau plăci cafenii, se pregăteşte în vase speciale şi se Cazan pentru fiert clei
aplică în stare fierbinte (fig. 49). Cleiul trebuie să fie nu prea
vîscos şi să nu conţină cocoloşi. Cleiurile sintetice degajă va- 50
pori dăunători pentru sănătate. De aceea întrebuinţarea lor
necesită condiţii speciale. Încleierea cu cleiuri sintetice se
efectuează în încăperi cu ventilaţie.

REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII

• În timpul încleierii pieselor, e necesar să se poarte haine speciale.
Aplicarea cleiului cu pensula
• Pentru încleiere, piesele se fixează neapărat pe o scîndură-suport.
• În procesul lipirii, se evită căderea picăturilor de clei pe mîini.
51
• După terminarea lucrului, se spală pe mîini cu spirt denaturat ori
cu apă caldă şi săpun. 21
• Încăperea în care se utilizează cleiul trebuie să fie neapărat aerisită.

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. De ce asamblarea cu şuruburi este mai trainică decît prin cuie?
2. Comentează folosirea tipurilor de şuruburi din fig. 47.
3. Ce fel de cleiuri se folosesc la îmbinarea pieselor lemnoase?
4. Enumeră regulile protecţiei muncii în procesul lucrului cu
cleiul, motivează necesitatea respectării lor.
5. Scrie şi explică 3-4 expresii frazeologice, în care se utilizea- Strîngerea pieselor încleiate cu crivala
ză cuvintele şurub şi clei.

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE 52

DISPOZITIV DE SPRIJIN PENTRU FERĂSTRĂU

Confecţionează un dispozitiv de sprijin pentru ferăstrăul
de tîmplărie, dintr-o bară cu secţiunea de 40x40 mm şi lun-
gimea de 12 mm şi 8 mm, încleindu-i piesele, apoi îmbinîn-
du-l cu un colţar de metal şi cu şuruburi (fig. 52).
Dispozitiv de sprijin pentru ferăstrău
 8FASONAREA ŞI FINISAREA
M O D U L U L OBIECTELOR DIN LEMN
AMINTEŞTE-ŢI STUDIIND ACEASTĂ TEMĂ:
• vei cunoaşte procedeele de pilire şi şlefuire a pieselor din lemn;
Din ce cauză obiectele se şlefuiesc, se
• vei învăţa succesiunea îndeplinirii operaţiilor de finisare.
vopsesc, se lăcuiesc?

FASONAREA OBIECTELOR DIN LEMN

53
Fasonarea este o operaţie tehnologică de şlefuire a unei pie-
se dîndu-i o anumită formă, mărginită de o linie curbă. Articolul
asamblat se fasonează pentru a-i îmbunătăţi aspectul, pentru
a-l proteja de umezeală şi de insecte, pentru a păstra textura
lemnului, a-l feri de acţiunea substanţelor nocive.
Netezirea neregularităţilor rămase după tăierea cu ferăstrăul,
precum şi rotunjirea muchiilor ascuţite ale piesei brute se
efectuează cu raşpelul sau cu o pilă aspră cu zimţi mari (fig. 53).
Apoi suprafeţele obiectelor se netezesc cu hîrtie abrazivă
Pilirea cu raşpelul
măşcată ori măruntă (hîrtie fină sticlată). În procesul netezi-
54 rii, palma mîinii stîngi se ţine pe vîrful pilei, fără a o cuprinde
cu degetele. Raşpelul şi pila se apasă numai la mişcarea îna-
inte (fig. 54).

22 FINISAREA ARTICOLELOR
Finisarea reprezintă procesul de îmbunătăţire şi înfrumuse-
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

ţare a aspectului exterior al articolului confecţionat.

55 Chituirea. Dacă pe suprafaţa piesei sînt mici defecte (crăpă-
Suprafaţa Vopsire turi, noduri, zgîrieturi), atunci obiectul se chituieşte. Chitul se
lemnului Chituire
pregăteşte din făină de lemn, praf de cretă şi clei. Aplicarea
chitului se face cu şpaclul de metal sau de lemn (fig. 55).
Băiţuirea. După şlefuirea piesei cu hîrtie abrazivă, dacă vrem
Secţiune transversală să scoatem în evidenţă desenul texturii, se efectuează opera-
a unei suprafeţe finisate ţia de băiţuire. La colorarea suprafeţelor se folosesc coloranţi
naturali sau sintetici, care se dizolvă în apă distilată. Suprafe-
ţele nu trebuie să aibă pete de grăsime sau clei. Se lucrează cu
două pensule, una cu păr aspru şi alta cu păr moale, cu ajuto-
rul cărora se întinde uniform pe suprafaţa piesei.
56
Ceruirea. Pentru ca suprafaţa piesei să obţină culoarea natu-
rală, mai ales lemnul de esenţă tare (fagul, stejarul), se practică
ceruirea. Ceara preparată cu benzină se aplică într-un strat sub-
ţire pe piesă, apoi se freacă cu o cîrpă uscată.
Lustruirea. Suprafeţele lemnoase se acoperă cu o soluţie
de şelac dizolvat în alcool, care formează o peliculă lucioasă
Acoperirea cu lac sau cu vopsea transparentă. Operaţia de lustruire se face cu o bucată de pîn-
ză curată îmbibată în soluţia de şelac.
Lăcuirea constă în acoperirea suprafeţelor cu o peliculă lu- M o d u l u l 3
cioasă transparentă sau opacă de lac. Lacul dă un aspect
îngrijit articolului şi îl protejează de umezeală. Stratul de lac
se aplică cu o pensulă fină în direcţia fibrelor. După uscarea
lacului se mai aplică un strat (fig. 56). 57

Vopsirea este operaţia de acoperire a obiectului cu un strat

netransparent de vopsea, pentru a-i da un aspect frumos şi a-l
proteja împotriva umezelii. Vopseaua se aplică pe suprafaţă cu
pensula sau cu tampoane. Prima oară, suprafaţa se vopseşte de-a
lungul fibrelor, iar a doua oară – de-a curmezişul lor (fig. 56).
E BINE SĂ ŞTII
La întreprinderi, ultimele operaţii de prelucrare a lemnului (articolului
de confecţionat) sînt efectuate de finisori. Cu ajutorul maşinilor, ei vop-
sesc şi lăcuiesc suprafeţele, care apoi sînt uscate în cuptoare speciale.

REŢINE: REGULI DE PROTECŢIE A MUNCII

• În timpul operaţiilor de fasonare şi finisare, se respiră numai pe nas.
• Pilitura şi praful de lemn de pe articolul şlefuit se curăţă cu o pe-
rie specială.
• Raşpelul şi pila trebuie să fie bine fixate pe mîner.
• În timpul operaţiilor de finisare, încăperea se aeriseşte bine, la
nevoie, se poartă mască.
• După finisarea lucrului, mîinile se spală cu săpun.
23

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
1. De ce depinde calitatea fasonării obiectelor confecţiona-
te din lemn?
2. Comentează succint operaţiile de finisare.
3. Reţine şi respectă regulile de protecţie a muncii.

APLICĂ-ŢI CUNOŞTINŢELE
FINISAREA POLIŢEI PENTRU FLORI (FIG. 18)
Instrumente: raşpel, pilă, hîrtie abrazivă, dreptar, riglă.
Succesiunea operaţiilor:
1. Prelucrează cu raşpelul sau pila muchiile şi secţiunile piesei.
2. Verifică cu dreptarul şi rigla unghiurile şi suprafaţa secţiunilor.
3. Şlefuieşte cu hîrtie abrazivă suprafeţele piesei.
4. Aplică pe suprafaţa şlefuită lac ori vopsea.  Examinează imaginile din fig. 57
5. După uscare, leagă funiuţele şi fixează poliţa pe un perete. şi precizează toate operaţiile de
6. Apreciază calitatea îndeplinirii operaţiilor. confecţionare a vazei pentru fruc-
te. Care operaţii nu sînt ilustrate?
 M O D U L U L 9 AUTOEVALUARE
AMINTEŞTE-ŢI
Operaţiile de prelucrare a lemnului.
1 Potriveşte proprietăţile şi caracteristicile lemnului in-
dicate în stînga tabelului cu noţiunile din dreapta.

Capacitatea de a se deforma elasticitate

Proprietatea de a se opune acţiunii unei forţe exterioare umflare
Raportul dintre greutatea şi volumul lemnului proprietate electrică
Proprietatea de a absorbi apa densitate
Proprietatea de a reveni la forma iniţială rezistenţă
Capacitatea de a-şi micşora volumul prin uscare plasticitate
Capacitatea de a conduce curentul electric contragere

58
2 Este adevărată sau falsă afirmaţia:
„Absorbţia apei de către lemn este o proprietate
pozitivă”?
3 Explică, din ce cauză foile de furnir se aşază în placaj
cu fibrele de-a curmezişul?
24 4 Prin ce se deosebeşte cheresteaua de placaj şi de
PAL? Ce calităţi au şi ce defecte?
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

5 În ce consecutivitate se execută un desen tehnic?

6 Trasează pe o foaie de placaj dimensiunile 30x25 mm,
împarte-o în cinci semifabricate a cîte 5x15 mm.
7 Cu ajutorul instrumentelor de trasare, marchează
un unghi de 45° şi unul de 30° faţă de muchia semi-
fabricatului.
8 Examinează imaginile din fig. 58 şi identifică opera-
ţia care se execută.
9 Numeşte cîteva tipuri ale fiecărui instrument utilizat
în fig. 58.
10 Alege din şirul indicat mai jos ordinea în care se desfă-
şoară operaţiile de prelucrare a unui obiect din lemn:
a) înşurubat; b) încleiat.
rindeluirea pieselor; tăierea pieselor; îmbinarea prin
cuie; găurirea; alegerea materialului; măsurarea şi
trasarea pieselor; finisarea; îmbinarea prin încleiere;
îmbinarea prin şuruburi; fasonarea.
 CONFECŢIONAREA M o d u l u l 3

UNEI LĂDIŢE PENTRU TABLA CLASEI

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ
1

SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR DESENUL PIESEI 2

130
3
Confecţionarea peretelui

85
din faţă.
Dintr-o bară de lemn sau pla-
4
caj se taie peretele din faţă cu
5
dimensiunile 170x25 mm.
105
170

2 Confecţionarea pereţilor Lădiţă pentru tabla clasei:

laterali. 1 – peretele din spate; 2 – peretele lateral;
Semifabricatul se fixează în 3 – peretele din mijloc; 4 – peretele din faţă;
menghină şi se face o tăietu- 5 – fundul lădiţei
ră la o adîncime de 55 mm.
Se repetă aceste operaţii
pentru cel de-al doilea pe-
rete. 25
3 INFORMAŢIE UTILĂ

Confecţionarea fundului Materiale: bară de lemn sau placaj

lădiţei. cu grosimea de 10 mm.
Dintr-o bucată de placaj se Instrumente: ferăstrău de tîmplărie,
taie un dreptunghi cu di- zgîrieci, riglă, colţar, creion.
mensiunile 170x105 mm.
Notă: piesele pot fi îmbinate la ale-
gerea executorului (prin cuie, şuru-
4 buri, încleiere) şi se finisează după
Confecţionarea peretelui dorinţă.
din mijloc. Atenţie: folosiţi cît mai econom ma-
Se taie două adîncituri con- teria primă!
form dimensiunilor indicate
pe desen.

5
CUVINTE. SIMBOLURI. MITURI
Confecţionarea peretelui
din spate. LADĂ: În tradiţia multor popoare, la-
Se taie semifabricatul după da simbolizează locul unde se ascun-
dimensiunile corespunză- de o comoară materială sau spiritu-
toare peretelui din spate. ală. Lada de zestre, cutia, scrinul sînt
asociate cu corpul omenesc.